Părintele Cleopa – Cuvânt la înmormântarea părintelui Caliopie Apetri (Mai 1978)

9:47 pm, septembrie 14, 2010 în Cuvinte de folos, Despre moarte, Pocainta, Păcate, Părintele Cleopa de admin

Parintele Cleopa

Parintele Cleopa

Dumnezeu a făcut trei lumi. Una este în ceruri. Acolo este numai lumină, numai bucurie, numai cântare, numai mângâiere, numai vesnicie, numai desfătare si tot ce vrei pentru fiintele rationale. Aici pe pământ este o lume învrâstată, o lume schimbăcioasă. Aici tineretea este împreună cu bătrânetea; sărăcia, cu bogătia; bucuria, cu întristarea; viata, cu moartea, si orice vor voi, toate le găsim amestecate. Iar dincolo de mormânt, în lumea cea de dedesuptul pământului este numai scârbă, numai muncă, numai chinuri, numai lacrimă, numai durere, numai întristare si numai vesnicie în cele grele si dureroase.

Preasfântul si preabunul nostru Dumnezeu, Care a binevoit să binecuvinteze neamul omenesc si să se înmultească pe acest pământ, Care, pentru gresala primilor nostri protopărinti, a izgonit pe om aici, în această vale a plângerii si a ispitirii, în acest loc de lămurire si de pregătire pentru vesnicie, nu ne-a lăsat pe noi sub osânda cea dintâi.

A trimis pe noul Adam, Hristos. Prin sângele Său vărsat pe cruce a venit mângâierea si mântuirea neamului nostru. A venit căderea printr-un om, iar printr-un Om-Dumnezeu a venit mântuirea neamului omenesc. Acum nădejdea mântuirii noastre este tare, când ne aducem aminte de cuvântul Mântuitorului, Care a zis: Cel ce crede întru Mine, chiar de va muri, viu va fi. Deci, asa si iubitul nostru frate, Protosinghelul Caliopie, care a fost botezat în numele Preasfintei Treimi, al Tatălui si al Fiului si al Duhului Sfânt, care a crezut cu tărie în Hristos, Dumnezeul si Mântuitorul nostru, care a luat si al doilea botez duhovnicesc, călugăria, si peste toate si hirotonia, nădăjduim la puterea cea negrăită si mila cea nemăsurată a lui Dumnezeu, că s-a mutat acum din moarte la viată.

Dacă ar fi viata noastră si numai un minut, nu putem să nu gresim lui Dumnezeu, deoarece întru fărădelegi ne-am zămislit si în păcate ne-am născut, sau cum zice dumnezeiescul Iov: Cum se vor naste copii curati din strămosii cei necurati? Toti am mostenit păcatul de la primul om, si tot ce se naste din trup, trup este, iar carnea si sângele nu pot să mostenească Împărătia Cerului, dacă n-am avea nasterea cea din apă si din Duh, ce care ne-am învrednicit cei care auzim cuvântul. La iubitul nostru frate Caliopie – fiindcă cu nevrednicie i-am fost staret si duhovnic si a crescut pe lângă noi în familia noastră, care a mers cu mine în obstea cealaltă de la Mănăstirea Slatina – am observat trei mari fapte bune.

Mai întâi – ca duhovnic, stiu taina vietii lui – s-a luptat foarte tare să ducă viată curată, după făgăduinta care a depus-o înaintea dumnezeiescului Altar. Si-a dus în toată viata rânduiala aceasta, s-a stăpânit pe sine cu post, cu înfrânare, cu veghere, cu rugăciune, cu lacrimi, să nu calce votul făgăduintei, stiind că n-a făgăduit unui om, ci lui Dumnezeu, Care cercetează inimile si rărunchii. A doua faptă bună cunoscută de mine si poate si de altii a fost milostenia. Multi săraci au plâns după el, după ce-a plecat din stărătia acestei mănăstiri; multe văduve îmi spuneau că primeau ajutor de la el. L-am cunoscut om milostiv si foarte deschis la mână. Nu a cerut nimeni de la el si să se ducă de aici mâhnit. Iar a treia faptă bună a fost jugul cel sfânt si tare al suferintei. Pentru că a dus jugul bolii până la mormânt; aproape 20 de ani de suferintă a fost întristat sufletul său, dar duhul lui s-a bucurat.

Că întristarea cea după Dumnezeu, cum zice marele Apostol Pavel, pocăintă si mântuire lucrează. El a răbdat până la ultima suflare, că i-am făcut trei Sfinte Masluri, l-am împărtăsit si i-am citit câteva dezlegări. A suferit, ducând crucea suferintei. Cel mai bun motiv că s-a usurat, si credem în mila lui Dumnezeu că s-a mântuit, a fost că si-a dus crucea suferintei până la capăt. Sfântul dumnezeiescul Isaac Sirul zice asa: „Precum focul curătă rugina de pe fier, asa boala curătă păcatul de pe om”. Chiar dacă a gresit si el ca un om ceva, dar suferinta cea de-atâtia ani si întristarea si ducerea lui cea lăuntrică si cea exterioară l-au curătit, si acum se duce la odihnă.

Acum, după cuvântul Mântuitorului, vine la Hristos ca să ia mângâiere si odihnă după o luptă dusă în această viată cu cei trei vrăjmasi ai mântuirii noastre: lumea, trupul si diavolul. Iubitii mei frati, dar oare fratele nostru, Protosinghelul Caliopie, când va veni la trâmbita cea mare a judecătii, asa o să vină, cum îl vedem acum? Oare va veni asa, un trup galben si strivit de durere si aproape fără să aibă chipul cel dintâi si lipsit de viată? Nu, fratii mei! Ascultati pe dumnezeiescul si marele Apostol Pavel, gura lui Hristos, vasul alegerii, ce ne spune. El arată foarte deslusit cele patru însusiri ale trupurilor noastre după învierea cea de apoi. Ce zice? Seamănă-se trup stricăcios, sculase-va trup nestricăcios. Nu se va mai scula părintele nostru cu trupul de acesta de tărână! Doamne fereste!

Trupurile dreptilor, după înviere, nu se mai taie de săbii, nu se mai omoară de arme, nu mai au putreziciune, nu se mai vatămă de bătrânete, de boală, de neputintă, absolut. Se scoală întru nestricăciune. Si iarăsi zice marele Apostol Pavel: Seamănă-se întru slăbiciune, scula-se-va întru putere. Auzi câtă putere are trupul unui drept la ziua judecătii? Să întrebăm pe marele Vasile: Numai cu amenintarea poate să clatine lumea ca pe-un măr; poate să biruiască nenumărate ostiri; poate să mute muntii din loc; poate să intre prin usile încuiate; poate să facă oricare minune, pentru că se scoală trupuri puternice, nu în slăbiciune. Atâta putere le-a dat Dumnezeu celor care I-au slujit Lui. Iar zice marele Apostol Pavel: Seamănă-se trup sufletesc, scula-se-va trup duhovnicesc.

Iată ce zic dumnezeiestii Părinti. Trupurile noastre după înviere, atât de subtiri vor fi si atât de duhovnicesti, că într-o clipeală de ochi vor ajunge în ceruri, într-o clipeală de ochi vor ajunge în ceruri, într-o clipeală de ochi în iad, pe pământ, la marginea lumii si oriunde. Cu atâta iuteală se vor misca, cum arată si dumnezeiescul prooroc Iezechil, zicând: Alerga-vor, Doamne, în grabă si mai repede ca razele fulgerelor se vor întoarce sufletele la Tine. Nu mai este distantă pentru trupurile duhovnicesti. Nu mai este greutate. Dimpotrivă, este multă usurătate, multă duhovnicie si multă subtirătate.

Ca fulgerul si mai repede ca fulgerul se poartă aceste trupuri duhovnicesti, asemenea cu îngerii lui Dumnezeu, după cum ne învată Mântuitorul, că la judecată nici nu se mai însoară, nici nu se mai mărită, ci sunt toti ca îngerii lui Dumnezeu. Si iarăsi a spus marele Apostol Pavel: Seamănă-se întru necinste, scula-se-va întru slavă. Că ce este omul? Un pumn de tărână, o mâncare a viermilor, o nimica, o umbră pe pământ, nu vis si o floare. Dar nu se mai scoală asa la dreapta judecată!

Dar cum? Ascultă, Care spune cădr eptii vor străluci ca soarele întru împărătia Tatălui Meu. Ia închipuiti-vă acum, să stăm câteva minti de fată aici, că lângă soarele acesta, fiind la amiază si nefiind nori, ai mai vedea un soare si încă unul si încă o sută si încă o mie, si încă zeci de mii de sori. Câtă spaimă ar fi aici! Cât cutremur ar fi aici! Câtă groază si minunătie, văzând atâta lumină simtită! Dar când vor veni milioane si milioane de drepti si de sfinti si toti vor străluci ca soarele? Gânditi-vă ce spaimă, ce bucurie, ca mângâiere si ce cutremur va fi peste

toate inimile oamenilor! Si asa iubitul nostru frate, Protosinghelul Caliopie, va fi unul din acesti sori care va străluci înaintea Mântuitorului si va veni pe norii cerului odată cu nenumăratii îngeri si cu toate cetele dreptilor. Asa credem, asa mărturiseste Biserica si asa nădăjduim că vom vedea pe iubitul nostru frate, Caliopie, venind cu slavă si cu cinste mare. Vor veni ceata începătoriilor, cum zic dumnezeiestii Părinti, care vor suna trâmbitele cerului. Că zice dumnezeiescul Ioan Gură de Aur: „De ai auzit pe apostolul că Domnul va veni întru glasul trâmbitei de apoi, să nu crezi că una va fi trâmbita!”

Că auzi ce spune în Evanghelie: Va trimite pe îngerii Săi cu trâmbite si vor suna, ca să destepte pe cei morti de la începutul lumii până în ziua aceea. Asa zice Sfântul Ioan Gură de Aur: „Multi vor fi îngerii, fără număr, nenumărate vor fi trâmbitele de aur care vor suna”. Dar unde vor suna? Auzi ce spune Sfântul Grigorie Teologul: „Fiecare înger va suna în locul care l-a păzit pe pământ”. Ce zice Proorocul Moise în cântarea a doua? Si a pus numărul hotarelor, limbilor, după numărul îngerilor lui Dumnezeu. Ai auzit? Deci, fiecare hotar de tară, fiecare hotar de provincie, de regiune, de sat, fiecare oras, fiecare mănăstire, toate au îngerii lor.

Si fiecare înger va suna deasupra locului care i-a fost încredintat să-l păzească în veacul de acum pe acest pământ. Si acesti îngeri sunt din ceata începătoriilor sau a căpeteniilor, care este prima ceată a ierarhiei celei dintâi, după Sfântul si dumnezeiescul Dionisie Areopagitul, pe care Sfântul Ioan Damaschin îl numeste „Pasărea cerului”. Deci, când vor suna trâmbitele acelea, auzi ce spune dumnezeiescul Grigorie: „Ce trâmbite vor fi acelea care vor fi sunate de milioane de îngeri? Care vor spinteca văzduhurile! Care vor despica mormintele! Care vor trezi mortii cei din veac!

Într-o clipeală de ochi îi vor întrupa, din cele patru stihii din care a fost corpul omenesc: din apă, din pământ, din foc si din aer. Ce trâmbite vor fi acelea care vor străbate pământul si vor ajunge în fundul iadului să cheme toate duhurile, toti dracii si pe toti cei păcătosi? Ce trâmbite vor fi acestea, că si în sus vor suna, vor desface cerurile, si mai presus de toate cerurile va ajunge glasul lor să cheme toti îngerii cei fără de număr si toate cetele dreptilor la judecată?” Atunci se va împlini cuvântul marelui prooroc David, cel zis prin Duhul Sfânt:Chema-va cerul de sus si pământul de jos, ca să aleagă pe norodul Său.

Când auzi că va chema cerul, înseamnă toate puterile îngeresti; toti îngerii din cer se vor coborî la glasul trâmbitei. Iar când zice de pământul de jos, însemnă toti oamenii de la zidirea lumii si toate duhurile răutătii, care sunt în văzduh, pe pământ si în iad. Că zice: Chema-va cerul de sus si pământul de jos. Pentru ce? Ca să aleagă pe norodul Său. Atunci va despărti pe cei drepti de cei păcătosi, după cum spune Scriptura,precum desparte păstorul oile de capre.

Si vor merge cei ce au făcut cele bune în odihna si desfătarea cea vesnică, iar cei ce au făcut cele rele si nu s-au pocăit, în munca si osânda vesnică. Asadar, să ne învrednicească mila si îndurarea lui Dumnezeu, ca împreună cu iubitul nostru părinte, Caliopie, de care ne despărtim acum pentru putin timp, să avem parte cu ceata îngerilor, împreună cu toti sfintii care au bineplăcut lui Hristos Dumnezeu, de fericirea cea fără margini, de bucuria si desfătarea în Duh Sfânt, în veacul cel viitor. Amin.