Părintele Cleopa – Cuvânt vorbit la trapeză, 27 Decembrie 1994, Mânăstirea Sihastria

7:15 pm, septembrie 5, 2010 în Cuvinte de folos, Pocainta, Părintele Cleopa de admin

Părintele Cleopa

Părintele Cleopa

Prea Cuvioase Părinte Stareț, prea cuvioși părinți și frați.

Mai inainte de toate sa multumim din inima Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria si tuturor sfintilor care se roaga pentru noi, ca am ajuns si-n anul acesta la prealuminatul praznic al Nasterii Mantuitorului nostru Iisus Hristos, bucuria si mantuirea intregii lumi.

Parintilor si fratilor, n-am sa spun multe, ca-s obosit. Atata va spun ca, stand aici cateva zile, m-a chemat parintele staret si mi-a dat chiliuta asta langa biserica. Foarte bine, aproape, ca sa stau zilele astea aici. Eu am petrecut intre sfintiile voastre ca in rai. Am ascultat cu nevrednicie slujbele si cantarile bisericii, v-am vazut pe toti imbracati, diaconi, preoti, slujitori, cantareti la strana. Mi s-a parut ca sunt in rai. Vezi, Preasfanta Treime ce-a facut cu a noastra manastire ?

Cand am venit eu aici am gasit 14 batrani si cu noi doi frati s-au facut 16. Iar acum, vad atatia parinti si frati in trapeza asta atat de frumoasa care nu are pereche in tara.

Fratii mei si parinti, cand va vad cu totii la ascultare si la biserica, ma simt ca in rai, mama! Vad fiecare saracul cu ascultarica lui, fuga la treaba lui, la ascultarea lui… Ingerii Domnului pururea sunt cu voi, care va ajuta, va sprijinesc si va invata sa va feriti de pacate, de rautati.

Dar sa va spun un lucru: Sfantul Vasile cel Mare numit de Sfintii parinti “ochiul Bisericii”, “gura cea de foc a Duhului Sfant” si “imparatul cuvintelor”, ne da un sfat: a fost intrebat de un filosof, anume Eubul, din Alexandria, cu care invatase el la scoala in Atena, inainte de a fi episcop in Cezareea Capadociei. A venit la el si l-a intrebat: “O Vasile! care-i cea mai mare intelepciune, care il pazeste pe om de tot pacatul si-l duce la fericirea vesnica ?” Iar Sfantul Vasile a raspuns: “Cea mai mare intelepciune care pazeste pe om de tot pacatul si-l duce la rai, la bucuria cea fara de margini, este pururea sa vada moartea inaintea ochilor sai, si sa aiba in minte si in inima pe “Doamne Iisuse…”

Dragii mamei, parinti si frati, unde mergeti la ascultarica voastra, fie ca sunteti la biserica, sunteti la grajd, sunteti la vite, sunteti la oi, sunteti la camp, unde va trimite parintele staret, sa fiti cu “Doamne Iisuse…” in minte si gandul la moarte, ca moartea te pazeste de toate pacatele.

Aceasta lectie i-a dat-o Dumnezeu lui Adam in rai: “Adame, vezi raiul asta? N-are margini! Vezi frumusetile astea, care nu le poate judeca nimeni ? Le-am facut pentru tine!” Si i-a dat Dumnezeu lui Adam in rai un miros – spune Sfantul Vasile -, miros de imparat al tuturor celor facute de Dumnezeu in rai. Cand venea balaurul la el si-l mirosea, gata! Ii lingeau picioarele leii, leopardul, tigrii, panterele si ziceau: “Imparatul! Imparatul!”. Acest miros l-a avut pana a gresit. Toate se supuneau ca unui imparat pus de Dumnezeu peste ele. Dar i-a spus : `Adame, vezi, toate-s ale tale,dar de colo, din pomul acela, sa nu mancati, CA O SA MURITI’ Si cand a uitat de moarte, a ajuns la moarte vremelnica, dupa noua sute treizeci de ani si la moarte vesnica a dus tot neamul omenesc.

Dragii mei parinti si frati! Eu nu mai pot vorbi, ca sunt batran, sunt obosit. Dar atata va rog: oriunde va duceti sa aveti moartea inaintea ochilor si “Doamne Iisuse…” in minte si in inima. Si veti fi paziti de toate pacatele si ispitele. Ca indata ce se trezeste mintea: “Mai, maine mor! Si cum mor? Doamne fereste, sa nu ma duc in focul vesnic! Doamne fereste de iad!”

Muncile de acolo si chinurile nimeni nu le poate povesti cu limba de tarana. Si nu-i o mie de ani sau un miliard, ci in veacul veacului. Fereasca Dumnezeu, mama, sa va pazeasca mila Preasfantei Treimi, si nu numai pe voi, ci si pe toti binecredinciosii crestini din toate Bisericile Ortodoxe. Doamne fereste! Nimeni sa nu ajunga in iad!

Si va rog din toata inima, ca-s batran si slab, de abia ma tin pe picioare, sa ma pomeniti la rugaciunile voastre si-n chiliuta si la biserica, caci cat va fi scris nu stiu. Mantuitorul a spus in Evanghelie asa: ‘PRIVEGHIATI si va rugati, caci nu stiti ziua, nici ceasul.’ Stim ca plecam, dar nu stim cand. De aceea, va rog, pomeniti-ma la sfintele voastre rugaciuni! Pe toti va rog! Si pe calugari si pe parinti, si pe preoti si pe frati si pe toti, toti. Ca ma vad slabit tare.

De abia ma mai tin pe picioare, dupa cum vedeti. Am trecut de 80 de ani. Am vazut ca venise la aniversarea mea mitropolitul, niste episcopi, cand am implinit 82 de ani, la zece aprilie. Si au adus daruri. Mitropolitul mi-a adus o icoana, cu foita de aur si scrie pe dos: “Povatuitorul meu, duhovnicul, nasul meu, cutare…” Acum mi-a trimis alta icoana cu Sfanta Parascheva, imbracata frumos, cand a fost 30 octombrie, la Sfantul Cleopa. Episcopul de la radauti, Gherasim, mi-a trimis si el o carte. Dar ei au vrut sa cante la masa ceva:

- Da-ne voie sa cantam o cantare!

- Care?

- Multi ani traiasca!

- N-aveti voie. Daca nu ma intrebati, gata era cantarea, dar asa, nu. Ce spune Scriptura ? `Anii lor, saptezeci, si daca vor fi in putere, optzeci’…Si dupa optzeci, ce zice ? “osteneala si durere”. Dar nu cititi in Psaltire ?

- Dar ce sa cantam?

- Sa va invat eu ce sa cantati. Asa sa cantati :

“Vesnica pomenire! Vesnica pomenire! Vesnica lui pomenire!”

I-a prins rasul pe toti. Da! Eu asta astept: sicriul si vesnica pomenire, mama. Nu stiu! Maine, poimaine, cand o voi Domnul. Asa va rog pe toti, mama: cat oi trai sa ma pomeniti la rugaciune si daca oi muri iar sa ma pomeniti. Pentru ca eu va doresc la toti raiul si bucuria cea vesnica si cea vremelnica. Sa va rugati pentru mine, pacatosul!