Părintele Cleopa – De vorbă cu un grup de monahi si credincioși

10:15 pm, septembrie 12, 2010 în Catolicism, Cuvinte de folos, Dreapta Credință, Pocainta, Păcate, Părintele Cleopa de admin

Parintele Cleopa

Parintele Cleopa

Cat ati cheltuit cu trenul, cat ati cheltuit cu autobuzul, cat ati venit pe jos, ingerul Domnului v-a numarat pasii, i-a cantarit si i-a masurat, ca acesti pasi nu i-ati facut catre crasma si catre nunti cu lautari, ci catre sfintele manastiri, ca sa vedeti o slujba frumoasa, sa auziti un cuvant si sa va spovediti, mama. Iata ce este. Cand s-a trezit copilasul tau, esti mama si tata, ia si invata-l sa faca Sfanta Cruce dreapta, invata-l Tatal nostru. Pe urma invata-l Crezul, Simbolul nostru de credinta niceo- constantinopolitan de la anul 325. Dreapta credinta este pecetluita de primele doua Sinoade ecumenice, iar Crezul ortodox este aprobat de toate sinoadele pana in zilele noastre. Noi am avut o singura credinta pana in 1054. Pana atunci n-au existat catolici sau protestanti. Ortodocsi eram toti in toata lumea. Acum catolicii au cedat in favoarea nostra vreo 13 puncte, ca sa se apropie de noi. Mai sunt 10. Si din cele 10 cel mai greu esteFilioque. Este o chestiune dogmatica. Ei spun ca Duhul Sfant purcede si de la Tatal si de la Fiul, ceea ce este gresit. Atunci faci Treimea patrime. Sfantul Ioan Evanghelistul spune clar insa ca Duhul Sfant purcede de la Tatal si este trimis in lume prin Fiul.

Catolicii ar vrea sa se uneasca cu noi, ca vad greseala care a fost, ca de cand s-au despartit de noi s-au facut atatea erezii. Mai ales de la protestanti, ca protestantii s-au rupt de catolici la 1516, cu Martin Luther, cu Calvin, cu Hus, cu Zwingli si cu ceilalti reformatori din secolul XVI. Deci, daca vreti sa fiti adevarati fii ai Bisericii Ortodoxe, nu primiti sa stati de vorba cu sectarii, nu primiti carti de la ei. Ca acesti crestini lepadati de Biserica si hulitori de Dumnezeu, care vin din Apus, vor sa ne strice si credinta si neamul si unitatea noastra nationala. Sa tineti minte! Suntem fii ai tarii romanesti si fiii adevarati ai Bisericii Ortodoxe! Nu avem nimic cu antihristii aceia care sunt impotriva Sfintei Cruci, impotriva Sfintelor Icoane. Apoi, acum la sfarsitul lumii o sa apara hristosi mincinosi si prooroci mincinosi sa insele lumea. Slugile lui Antihrist.

Eu de-acum trebuie sa ma gandesc la sicriu, la tarnacop, la lopata, la cruce si la harlet. Asta- i! La acestea trebuie sa ma gandesc. – Prea Cuvioase, cum sa ne comportam ca sa-i placem lui Dumnezeu? l-a intrebat un credincios.

– Fiecare stie cum, numai sa vrea!

– Sfintia Voastra stiti, dar dati-ne niste indrumari pentru noi.

– Cine nu stie ca trebuie sa aiba frica de Dumnezeu si frica de moarte? Acestea te vor mantui. Sunt doua aripi ale sufletului. Sa stii ca Dumnezeu este de fata si stie gandurile tale; sa stii ca moartea-i langa tine si langa mine si nu stim cand vine si sa nu uitam ca vom muri. Ce spune Scriptura? Fiule, adu-ti aminte de cele mai de pe urma ale tale si in veac nu vei gresi. Si ti-a spus si Hristos si mi-a spus si mie: Privegheati si va rugati ca nu stiti ziua, nici ceasul intru care Fiul Omului va veni. Iar daca vrei sa fii cel mai intelept om din lume si sa stii toata Scriptura si s-o ai cu tine, atat doar iti trebuie: sa te temi de Dumnezeu si de moarte. Ca frica Domnului este inceputul intelepciunii, cum zice David, iar fiul sau, Solomon, mai mult a spus: Frica Domnului este scoala intelepciunii. Isus, fiul lui Sirah, in cartea intelepciunii lui a zis: Frica Domnului mai presus de toata intelepciunea a covarsit. Iata ce-ti trebuie tie si mie: sa ma tem de Dumnezeu si de moarte, ca nu stiu cand ma ia. Pe cine fericeste Duhul Sfant? Pe cel ce se teme de Dumnezeu: Fericit barbatul care se teme de Domnul, intru poruncile lui va fii foarte. Numai asa voim sa facem voia Lui si poruncile lui Dumnezeu, daca ne temem de El. Dar noi uitam frica de Dumnezeu si frica de moarte; de aceea umblam pe toate caile cele rele. Stiti voi cum sunt eu? Ca un pom care are numai frunze, pe care l-a blestemat Mantuitorul, ca nu a gasit roada in el. Asa sunt eu. Numai vorbe am, dar fapte bune n-am. – Stie Dumnezeu roadele, Parinte Cleopa. – Mai, sa fugi de aicea! Eu sunt om sec, mai. Auzi ce spune Sfantul Isaac Sirul? „Precum este cel ce zugraveste apa pe pereti si poate sa moara de sete langa apa aceea, asa este cuvantul care nu lucreaza”. Asa-i la mine; eu mor de foame. Iti spun tie si nu fac nimic. Auzi de spune?Altul este cuvantul cel din lucrare si altul este cuvantul cel frumos. Cuvantul cel frumos este amanet al rusinii. De ce? Fiindca rusineaza stiinta celui ce vorbeste. „Ei, spune, mai! Ce vorbesti tu si ce faci tu?” Iar cuvantul din lucrare, adica cel ce vorbeste cu viata, cu faptele, este camara nadejdii. Mangaie pe om cu nadejdea: „Da. Vorbesti. Dar faci si tu”. Si iata tu vii la mine ca la o vaca stearpa, care am numai vorbe si fapte n-am! Cine te-a adus pe tine aici? – Dumnezeu, ca sa duc cuvantul si la altii. – Mai, Hristos a zis asa: „Nu cel ce va invata este mare”. Dar care? Cel ce va face si va invata, acela mare se va chema intru Imparatia Cerurilor. A pus lucrarea faptelor bune inainte.

Acela-i fericit care tace si face. Sfantul Ioan Gura de Aur zice: „Cuvantul si strigand, supara pe altii, iar viata si tacand, foloseste”. Iar Sfantul Isidor Pelusiotul, marele dascal care a scris mai multe mii de epistole Bisericii lui Hristos, dascalul Sfantului Ioan Gura de Aur si al atator sfinti parinti din pustie, zice: Cand se unesc la om doua, cuvantul si fapta, fac pe om icoana a toata filosofia. Dar la mine numai vorba goala ai sa gasesti, si tu duci vorba goala cu aparatul acela pe la lume. Dar n-are nici o putere cuvantul meu, ca nu-i insotit de lucrare, de viata, de traire.

– Eu as fi multumit sa fac macar una la o mie din cate am auzit de la Sfintia Voastra.

– Alta-i sa auzi si alta-i sa faci. Vorbesc si nu fac. Auzi ce spun Sfintii Parinti: Sa taci tu, sa

vorbeasca faptele tale. Sa vada oamenii ce faci, nu ce vorbesti. Si iarasi spune Sfantul Isaac: „Mustra si cearta, prin puterea lucrarii, nu prin multa vorbire”. Tu vrei sa vorbesc mereu aici degeaba! Dar nu ma intrebi: „Parinte, dar de ce dormi toata noaptea? De ce mananci totdeauna si n- ai paza mintii si n-ai rugaciune si n-ai lacrimi, nici zdrobirea inimii?” Nu ma intrebi de trezvia atentiei; nu ma intrebi nici de lucrerea cea dinauntru! Tu numai spui: „Vorbeste, parinte, la aparat!” Manca-v-ar Raiul! Dar daca oi muri eu, o sa ma pomeniti la rugaciuni? – Daaaa! au raspuns fratii si credinciosii.