Părintele Cleopa – Istoria lui Eli Preotul

9:15 pm, septembrie 12, 2010 în Creșterea copiilor, Cuvinte de folos, Părintele Cleopa de admin

Parintele Cleopa

Parintele Cleopa

Astazi cea mai importanta datorie care o aveti in familie este cresterea copiilor in frica lui Dumnezeu. Vai si amar de acei parinti care lasa copiii de capul lor! Ca vin aici multe mame plangand: „Uite, parinte, nu ma mai asculta; s-a maritat fara sa ma intrebe; s-a insurat fara sa intrebe; s-au despartit; se bat; s-au dat la betie, la desfrau, la avorturi, la rautati, la injuraturi. Nu ma mai asculta copiii mei si nu vor sa mergem la biserica, nici sa se spovedeasca”.

Cauza este pornita de jos, de la parinti. Daca copilul a uitat de cei sapte ani de-acasa, se mai duce in societate si se amesteca cu cei rai, nu mai ai cu cine vorbi. Si vai de capul parintilor, cate scarbe au din partea copiilor pentru ca au crutat varga atunci cand erau mici. Ce spune Solomon? Cine cruta varga, uraste pe fiul sau. Nu-l iubeste, il uraste. Ca zice Solomon: Varga si nuiaua dau intelepciune; iar copilul lasat de capul sau va aduce mare rusine si scarba parintilor sai. Vai de mine cate mame vin aici amarate din cauza copiilor lor. Sunt atatea cazuri prin care se vede cum s-a implinit proorocia Mantuitorului, ca copiii omoara pe parinti. Mantuitorul a spus in Evanghelie: In vremea de apoi se vor rascula copiii impotriva parintilor si-i vor omori.

Ca el, daca nu crede in nimic, este ca o fiara; nu stie de pacat, de rusine, de nimic. Numai ce-l vezi ca-l duce satana sa-si omoare pe tata, pe mama. Ca aici ajung cei care nu au credinta si nu se roaga, care nu postesc si nu merg la biserica. Se fac cei mai rai oameni, si nu mai stiu ca-i mama si ca-i tata, ca i-a nascut. Fiti cu mare bagare de seama cum cresteti copiii, ca-i vai si amar! Ati auzit ce s-a intamplat in Vechiul Testament cu preotul Eli, pentru feciorii lui, ca s-au dus in iad impreuna cu el. Acest preot, Eli, era arhiereu si parinte al poporului, al evreilor; ca poporul evreu pana la Samuil a fost condus de judecatori, n-a avut imparati pana la Saul. Dar acest om care conducea poporul si era si arhiereu si judecatorul poporului, avea doi feciori si erau preoti, Ofni si Finees. Cititi in Biblie si vedeti ce blestematii au facut. Caci si preotii, daca nu-s preoti, atrag mania lui Dumnezeu. Acesti feciori, fiindca tata-su conducea poporul, ce ziceau?

„Ce are sa ne faca noua? Tata este mai mare peste toata tara”. Ei faceau multe rautati in Israel. Iar poporul ii spunea lui Eli: „Uite, feciorii tai se imbata, beau si fac desfranare!” Dar el era un om batran, greoi, foarte gras, voinic, avea peste 90 de ani, si era bland din fire, avea 40 de ani de preotie si cand ii intalnea pe baieti, zicea: „Mai baieti, dragul tatei, ce aud eu de voi n-aud bine!” Auzi nepasare? Putea sa le ia preotia, sa-i cateriseasca, putea ca judecator, sa-i judece, sa-i bage la inchisoare, ca sminteau poporul. De cate ori ii spunea poporul, n- a luat masuri sa-i indrepte pe feciorii sai. La templul lui Solomon erau mii de preoti care slujeau. Jertfele care se aduceau de popor se sfinteau atunci in altar, dar nu avea nimeni voie sa manance pana nu le sfintea, ca erau pentru hrana preotilor, a diaconilor si a cantaretilor bisericii, cum spune Scriptura: Cei ce slujesc cortului, de la cort sa se hraneasca.

Adica daca preotii slujesc Biserica, au dreptul sa se hraneasca de la Biserica. Acesti feciori ai lui Eli se duceau, inainte de a fi sfintele jertfele astea, si luau din cazane portiile cele mai grase si le mancau cu prietenii lor. Si-i spuneau oamenii lui Eli: „Parinte arhiereu, parinte care conduci poporul, uite ce fac feciorii tai! Smintesc lumea, ca uite, iau jertfe nesfintite si mananca inainte de vreme!” Dar preotul Eli auzea de sminteala pe care o faceau feciorii sai, dar cand ii intalnea, le zicea: „Mai, dragii tatei, mai, ce aud eu de voi n-aud bine!” Atat. Nu se tulbura inima in el ca ei erau preoti si sminteau tot poporul! N-a luat masuri sa-i cateriseasca, sa-i pedepseasca!

S-auziti unde a ajuns omul asta cu nepasarea. Dumnezeu, vazand ca Eli preotul nu ia masuri sa indrepte pe feciorii lui, i-a vorbit intai prin gura poporului. Apoi, daca a vazut ca tot nu ia masuri sa pedepseasca pe feciorii lui, i-a vorbit prin Samuil pruncul. Samuil era fiul Anei, nascut prin rugaciune si dat prin fagaduinta la templul Domnului. Samuil se talcuieste „ascultarea de Dumnezeu”. Copilul a invatat in biserica toate randuielile: sa aprinda lumanari, sa dea cadelnita la preot, sa duca vesmantul arhiereului. Si Eli preotul, care avea feciorii astia asa de rai, obosit fiind de la slujba, statea pe un scaun in pridvor. Samuil, daca s-a terminat slujba, statea si el intr-o strana si dormea acolo. Si l-a strigat Dumnezeu pe Samuil: Samuile, Samuile! Atunci copilul fuga la batranul:

– De ce m-ai chemat, parinte?

– Nu te-am chemat, fiule. Du-te si te odihneste!

– Ba m-ai chemat, parinte!

– Nu fiule. Du-te si te linisteste!

Ca nu s-a priceput Eli preotul cine-l cheama pe baiat. Se duce copilul si cand aproape sa atipeasca, Dumnezeu il striga de doua ori: Samuile, Samuile! Copilul, fuga la batran; i-a parut ca-l cheama batranul:

– Parinte, de ce m-ai chemat?

– Nu te-am chemat, fiule!

– De doua ori m-ai chemat, parinte. Acum ai strigat la mine!

Lui i se parea ca-i glasul batranului, dar era glasul lui Dumnezeu. Dupa ce l-a mai strigat inca o data, s-a priceput Eli preotul ca este un semn de la Dumnezeu. Si i-a zis: – Fiule, du-te acolo, in strana si cand te-a mai striga cel ce te striga pe tine, sa zici asa: „Porunceste, Doamne, ca asculta robul Tau!” si vezi ce-are sa-ti spuna! Si s-a dus Samuil, si cand aproape sa atipeasca, il striga iarasi: Samuile, Samuile! Copilul a raspuns cum l-a invatat batranul: Porunceste, Doamne, ca asculta robul Tau! Si atunci incepe a vorbi Dumnezeu cu copilul: „Samuile, spune lui Eli preotul, pentru ca n-a indreptat pe fiii lui si i-a lasat sa faca sminteala in fata poporului si n-a luat aminte sa-i pedepseasca, ci i-a lasat sa fie niste rai, peste cateva zile am sa-i vorbesc Eu lui Eli preotul de o sa-i trasneasca amandoua urechile”.

Si a tacut glasul. Samuil atunci a alergat la Eli: – Parinte, parinte, a vorbit cu mine Dumnezeu! – Ce ti-a spus, copile? – A spus asa: Fiindca dumneata n-ai indreptat pe feciorii dumitale si i-ai lasat sa faca rau inaintea Domnului, peste cateva zile are sa-ti vorbeasca de-o sa-ti trasneasca amandoua urechile! Dar Eli preotul, care n-a luat seama ce-i vorbea Dumnezeu nici prin popor, nici prin preoti, nici acum nu i-a pasat, ca a vorbit Dumnezeu cu pruncul Samuil in biserica. Si i-a intalnit pe feciorii lui a doua zi: „Mai baieti, mai, ce aud eu de la voi n-aud bine! Mai, uite a vorbit Dumnezeu cu Samuil pruncul si a spus ca o sa-mi graiasca de are sa-mi trasneasca amandoua urechile din cauza voastra”. Ce nepasare! Nici acum Eli n-a luat masuri, ca a vorbit Dumnezeu direct cu Samuil pruncul, sa indrepte pe blestematii lui feciori. Ce s-a intamplat? Peste trei zile s-au ridicat cu razboi filistenii. Poporul evreu avea mare putere cand venea razboi, ca lua chivotul Legii Domnului si-l ducea pe front. Ce era chivotul? Era o lada de salcam, imbracata cu aur curat, deasupra erau doi heruvini de aur, ca doua pasari cu aripi, fata in fata, iar in lada aveau ei ce-i mai scump sub cer.

Erau cele doua table ale Legii, care le-a scris Dumnezeu pe Muntele Sinai; era toiagul lui Aaron, care a infrunzit la atingerea preotiei lui; era sarpele de arama pe care l-a turnat Moise cand ii muscau serpii in pustie, si cupa cu mana din care au mancat ei in pustie 40 de ani. Astea erau ce aveau ei mai scump, si le pastrau in chivotul Legii Domnului. Acest chivot, cand veneau razboaie, il luau preotii pe umar, doi inainte si doi in urma, si-l duceau pe front si ei biruiau toate popoarele. Filistenii se temeau tare de chivot. „Daca aduc evreii chivotul acela, Dumnezeul lor bate razboi pentru dansii”. Dar acum, pentru pacatele celor doi feciori, nu s-au mai temut. S-a luat frica de la filisteni. Si au venit filistenii, cand au dus chivotul Legii Domnului pe front pe linia intai, si mai intai le-au taiat capul. Si cine crezi ca purtau chivotul Legii Domnului? Blestametii aceia de preoti care faceau atata sminteala poporului. Ei erau inainte, ca-s feciorii arhiereului, si doi in urma. Le-au taiat capul la preoti, au luat falistenii chivotul Legii Domnului in robie si l-au dus in tara lor si au omorat zeci de mii din tabara evreilor. Iar un soldat din tabara a alergat repede la Eli preotul sa-i duca vestea. Cand a ajuns soldatul, s-a dat jos de pe cal, il saruta pe arhiereu:

– Sarut mana, parinte!

Dar el il intreaba:

– Fiule, cum merge razboiul Domnului?

– Sa nu mearga nici dusmanilor tai cum merge!

– Ei, dar feciorii mei sunt sanatosi?

Intai de feciorii cei spurcati a intrebat.

– Capelete lor sunt jos!

– Chivotul Legii Domnului unde este?

– A fost luat in robie de filisteni!

– A cazut chivotul Legii Domnului?

– Da.

Pana atunci chivotul niciodata nu cadea. Si acum era pe scaun, de scarba, de inima rea, a cazut pe spate si-a rupt spinarea si a murit. Si zice Scriptura: Si s-a dus in iad Eli preotul impreuna cu feciorii lui, ca i-a crecut rau si i-a lasat sa faca faradelegi inaintea lui Dumnezeu. S-a pierdut pentru vesnicie. Nu i-a fost lui Dumnezeu mila de cei 40 de ani de preotie, nici de faptele lui bune, pentru ca a crescut rau pe copii.

V-am spus acesta istorioara ca sunteti parinti de copii. Cea mai imperioasa datorie si cea mai mare, pe care o aveti voi, cei casatoriti, este sa cresteti copiii in frica si certarea Domnului. Cand te-ai sculat dimineata, intai pune-i la rugaciune. Dumnezeu sa-l ierte pe tata-l meu, pe copii. Era un om inalt, cu barba alba. Alexandru il chema. Cand se scula dimineata, avea o curea in cui. Ii zicea Sfantul Nicolae! Noi am fi ceru mancarea la mama ca mergeam la scoala. El zicea: „Mai, uite Sfantul Nicolae! Treci la rugaciune!” Pana nu ne rugam un ceas, nu ne dadea mancare, nimic. Iar daca era in post, zicea:

„Nu se mananca acum. Cand vii de la scoala, la amiaza. Nu esti porc sa mananci dimineata”. Dumnezeu sa-l ierte! Nu stia carte, dar avea frica de Dumnezeu. Sa adoarma seara unul neinchinat? Sau sa stea la masa pana zice „Tatal nostru”? Sau sa nu se duca Duminica la biserica? Sau sa auda c-a injurat sau a fumat sau a furat ceva? Ca nu-l vedeai pe el cu acestea in veac, dar daca te-a prins, fereasca Dumnezeu! El a fost in casa sfesnic. El a fost stapan pe noi. Cand va treziti dimineata, sa nu va apucati de treaba intai, ca sunteti batjocoriti de satana! Ci sa ziceti: „Slava Tie, Dumnezeul nostru, slava Tie!” Slaveste-l pe Dumnezeu, ca apoi ai sa ai spor la munca in ziua aceea. Ti-ajuta Dumnezeu, iti intaresti si mintea si bratele ca sa lucrezi cu spor, sa te pazeasca de primejdii, de fulgere, de tunete, de accidente, de orice. Roaga-te lui Dumnezeu si porneste la munca cu toata inima.

Dar intai roaga-te Lui si ai sa vezi cu cat spor mergi in ziua aceea. Asa-i, fratilor. Si pe copii puneti-i intai sa se roage. Ca daca cresc salbatici, niste bestii, o sa patiti cum a patit Eli preotul. Veti fi gatuiti si omorati de dansii. Si chiar daca nu veti fi omorati, veti fi amarati pana la ultima suflare de copiii vostri si veti suferi din cauza lor si veti intra in mormant cu mult inainte de a veni vremea. Pentru ca in familia unde este tulburare, necredinta si neascultare, nu-i viata. * – Dimineata, cand va sculati voi, cate ore va rugati? Ia spuneti, mama! – Dar avem treburi, parinte. Zicem cateva rugaciuni si plecam. – „Varuit pe necarpit, bodaproste c-am gatit!” Imi spunea o fata cum se roaga mama ei: „Tatal nostru, Care esti in ceruri… Marie, hai, ai dat mancare la gaste?…, sfinteasca-se numele Tau… Fata, hai, ai luat rufele de pe sarma?… vie imparatia Ta”. Stii cum rade dracul de femeia aceea? Se imbolnaveste. Il bagati in spital. Ea zice «Tatal nostru» cu gandul la gaste si la rufe.

Vai de noi! Dumnezeu cerceteaza inimile si rarunchii si El nu stie numai ce gandim noi acum, ci si ce o sa gandim pana la moarte. Dar cand ii vorba sa stai la rugaciune, tu te gandesti la treburile astea trecatoare? Cand stati la rugaciune, totdeauna intai sa cereti iertare unul de la altul: „Iarta-ma, femeie!” „Iarta-ma, barbate!” „Iarta-ma, baiete!” „Sarut mana, tata!” „Sarut mana, mama!” „Iertati-ma!”. Si sa raspundeti: „Dumnezeu sa va ierte!” Si atunci te iarta Dumnezeu. Poate ai suparat pe mama, pe tata, pentru ca zicem la „Tatal nostru”: Si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Daca ai iertat, te iarta si Dumnezeu; daca nu, nu! Auzi ce spune Sfantul Apostol Pavel? Soarele sa nu apuna intru mania voastra. N-ai voie sa tii suparare pe cineva pana la asfintitul soarelui. Este mare pacat. Dar daca mori in noaptea aceea!? Te duci in fundul iadului. Ca daca n-ai iertat din inima, nu te iarta nici Dumnezeu pe tine.

In Pateric zice ca a venit un frate la un batran in pustie.

– Parinte, uite fratele cutare a zis asa, asa…

– Fiule, iarta-l!

– Nu-l pot ierta, parinte!

– Fiule, du-te si-l iarta si-ti cere iertare!

– Nu pot, parinte, ca daca il iert el se face mai rau.

Atunci a zis batranul:

– Hai sa ne rugam, fiule!

S-a pus batranul in genunchi – batranul cu barba alba –, a luat fesul de pe cap si a inceput: „Tatal nostru Care esti in ceruri, sfinteasca-se numele Tau, vie imparatia Ta, faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe pamant. Painea nostra cea spre fiinta, da-ne-o noua astazi si nu ne ierta noua gresalele… Dar fratele:

– Nu asa, parinte!

– Ba asa fiule: „… si nu ne ierta noua gresalele…”

– Parinte, ai gresit!

– N-am gresit, fiule! Ca daca nu vrei sa-l ierti pe fratele tau, asa sa zici „Tatal nostru”. Iti convine? „Si nu ma ierta, Doamne, de pacate, ca nici eu nu iert!” De ce a pus Prevesnicul si Preasfantul Dumnezeu in „Tatal nostru” conditia asta? Ca sa ne ierte Dumnezeu, precul si noi iertam! Ca daca nu ierti, nu-ti iarta nici Dumnezeu. Daca ai acea ura sau zavistie, sa fereasca Dumnezeu! Zavistia este mai rea decat diavolul!