Părintele Cleopa – Cuvânt la Nașterea Domnului

7:05 pm, octombrie 24, 2010 în Cuvinte de folos, Dreapta Credință, Dreapta socoteală, Părintele Cleopa de admin

Parintele Cleopa

Parintele Cleopa

Fiindca ne aflam in vremea de praznuire a Nasterii lui Iisus Hristos, Mantuitorul si Dumnezeul nostru, m-am gandit sa spun cateva cuvinte in legatura cu acest prealuminat si dumnezeiesc praznic al mantuirii intregii lumi.

Ati vazut ca atunci cand vine primavara – fiecare din noi am apucat atatea primaveri cati ani avem –, mai intai incepe sa ne incalzeasca vremea, soarele incepe sa arda mai cu putere, sa strabata cu razele sale pana la noi. Apoi incepe a incolti iarba, pamantul se umple de iarba verde si de flori; neamul pasarilor incepe sa cante frumos in codri, in dumbravi, in campii si pe dealuri. Dobitoacele ies la pasune, pastorii canta din fluiere de bucuria primaverii, soarele strabate cu putere printre vii si livezi, codrii infrunzesc si toata podoaba pamantului se schimba spre innoire si se face un fel de rai pe pamant. Si fiecare are o multumire sufleteasca, ajungand sa vada aceasta impodobire si innoire a stihiilor vremii, si de bucurie si multumire da slava lui Dumnezeu.

Asa s-a intamplat si cand a ajuns la noi plinirea vremii, primavara cea duhovniceasca a nasterii Domnului, Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Ea pe toate le-a bucurat, cum a zis Arhanghelul Gavriil catre pastori: Iata, va binevestesc voua bucurie mare (Luca 2, 10). S-au bucurat cerul si pamantul de aceasta primavara si innoire a neamului omenesc.

Dar oare de cand a venit la noi aceasta primavara? Inca de cand a zis Dumnezeu catre sarpe despre Eva: Aceasta iti va zdrobi capul (Facere 3, 15). Era o proorocie a lui Dumnezeu Tatal, ca prin femeie a cazut neamul omenesc, si tot prin femeie, la plinirea vremii, se va zdrobi capul sarpelui, adica al satanei.

Dar de ce se cheama Hristos samanta femeii? Apostolii spun ca Hristos din samanta femeii S-a nascut. Pentru ce? Pentru ca El nu este samanta de barbat dupa trup. Caci zice dumnezeiescul Maxim Marturisitorul in «Cuvant teologic» la intruparea lui Dumnezeu sau in capetele cunostintei: „Sufletul Mantuitorului in persoana ipostasului s-a luat de la Duhul Sfant, iar trupul din sangele Preasfintei si Preacuratei Fecioare Maria” (Filocalia 2, p. 215, intr. 15, Sibiu, 1947, trad. de Pr. dr. D. Staniloae).

Cam cu 1500 de ani inainte de venirea Domnului in trup, traia in Mesopotania, in tara acea dintre doua rauri, Tigru si Eufrat, care se mai chema pe atunci „Poarta lui Dumnezeu”, un mare vrajitor pe care-l chema Valaam. El era dintr-o regiune numita Petor (Numerii 22, 5).

Tot in vremea aceea, poporul lui Israel era in nemernicia lui cea de patruzeci de ani, in pustie, si ajunsese in pamantul amoreilor. Dupa ce l-a batut pe Sihon, imparatul amoreilor, trecuse in pamantul Vasanului. Acolo l-a batut pe Og, imparatul lor, si mare groaza a bagat in popoarele de dincolo de Iordan si din pamantul lui Moab, care era dincoace de Iordan, desi poporul inca nu trecuse Iordanul. Imparatia lui Moab, care era langa poalele Muntelui Carmel si langa Ierihon, avea pe atunci un imparat cu numele Balac.

Si acesta, cand a vazut ca poporul lui Israel – caruia ii ajuta Dumnezeu in vremea aceea, ca era singurul popor ce se inchina adevaratului Dumnezeu – ia tara dupa tara si popor dupa popor, si a ajuns langa hotarele lui, a fost cuprins de mare spaima si grija. De aceea imparatul Balac a strans boierii curtii sale din Madiam si a zis: Poporul acesta mananca acum totul imprejurul nostru, cum
mananca boul iarba campului (Numerii 22, 4).

Deci, sfatuindu-se ei si socotind ca nu vor putea tine piept unui popor care se arata asa de puternic, au hotarat ca nu este altceva mai bun de facut decat sa cheme in ajutor pe Valaam din Petor. Ca la popoarele pagane era mare credinta in acest vrajitor pe vremea aceea. Atata credinta aveau in acel mare vrajitor, incat il socoteau ca pe un dumnezeu.

Si a trimis Balac imparatul o delegatie peste Eufrat in Mesopotamia, cu mari daruri si cu mare cinste la Valaam din Petor, sa vina sa-i ajute cu farmecele sale, mai bine-zis cu puterea draceasca, sa bata pe poporul lui Israel, ca daca nu, tara lor va fi pierduta. Si l-a dus pe varful Muntelui Peor si acolo i-a facut jertfelnice. Dar Valaam, dupa ce i-a vorbit Dumnezeu prin gura asinei, in loc sa blesteme poporul lui Israel a inceput sa prooroceasca cele despre nasterea lui Iisus, zicand: Cat sunt de frumoase salasurile tale, Iacove, corturile tale, Israele!… o stea rasare din Iacov; toiag se ridica din Israel si va lovi pe capeteniile Moabului si pe toti fiii lui Set ii va zdrobi. Din Iacov se va scula Cel ce va stapani cu putere… (Numerii 24, 5, 17- 19).

Si astfel Valaam a proorocit de trei ori bine pentru Israel, despre steaua care trebuia sa se arate in vremea nasterii Mantuitorului, si ca Acesta va da luvitura de moarte lumii pagane si idolatre si va imparati peste toate popoarele lumii, pana in veac. Apoi, sculandu-se, s-a inapoiat in tara sa. Acestea a proorocit pentru ca Duhul lui Dumnezeu a umbrit pe Valaam vrajitorul.

Bagati de seama ca acestea s-au intamplat cu 1500 de ani inainte de venirea Mantuitorului, pe vremea lui Moise, cand traia Balac, imparatul Moabului. De atunci traditia aceasta era in tot pamantul Persiei si in pamantul unde se afla astazi Irakul si Iranul.

Si asa, din traditie in traditie, a ajuns proorocia aceasta, pe care o istoriseste dumnezeiasca Scriptura, pana in vremea nasterii lui Iisus Hristos. Si s-a aratat steaua in Egipt, in Persia si in alte parti cu doi ani mai inainte.

Cand au vazut magii o stea atat de mare, care nu-si mai facea drumul ca si celelalte, de la rasarit la apus, ci venea de la miazazi la miazanoapte, stiind si proorocia lui Valaam, au putut cunoaste drespre steaua care va rasari din Iacov, din Israel, din protoparintele neamului evreiesc, Imparatul care va zdrobi toate imparatiile lumii si va imparati in veac in imparatia cea duhovniceasca si fara de sfarsit (conf. Luca 1, 33).

Dar cine erau magii care au pornit sa se inchine Mantuitorului? Sa nu credeti ca erau vrajitori ca Valaam din Petor. Nu. In Persia, magi se numeau cei mai mari filozofi si astronomi, ghicitori in stele sau astrologi. Ei aveau carti vechi ramase de la Valaam si de la alti inaintasi si stiau, din traditia de un mileniu si jumatate, ca se va arata o stea neobisnuita, o stea facandu-si drumul altfel, nu asa cum i-a zis Ziditorul de la inceput, si atunci Se va naste un Imparat care va imparati toata lumea. Si pandeau, ca erau astronomi, sa vada cand va aparea steaua care sa-si faca drumul ei, nu asa ca toate celelalte.

Oare nu te-ai speria sa vezi acum o stea ca vine de la miazazi spre miazanoapte? Acum ai zice ca e satelit, ca seamana cu stelele, dar atunci nu erau sateliti. Deci se stia ca acesta este un semn minunat nemaiintalnit. „Oare ce-i cu steaua aceasta? O fi steaua despre care a spus Valaam din Petor!”

Si de ce a aparut steaua cu doi ani mai inainte de nastere? A fost o randuiala dumnezeiasca sa se arate cu doi ani mai inainte, ca sa aiba ei cand se pregati pentru o calatorie lunga, din Persia pana in Ierusalim, caci trebuiau sa mearga peste 1000 de km, si pe atunci nu era atat de usor ca acum. Si cei trei mari filozofi si magi au pornit cu camilele incarcate cu hrana si cu daruri, sa-L gaseaca pe Imparatul lumii.

Patru au pornit, dar numai trei au ajuns. Unul din ei cu numele Artavan, fiind impiedicat de diavolul, n-a putut sa vina sa se inchine Mantuitorului in Betleem, ci a ajuns mai tarziu, cand Hristos era rastignit pe Cruce. Iubiti credinciosi. Dar cum s-a savarsit aceasta taina duhovniceasca? Noua ne istoriseste Evanghelistul Matei asa: Iar nasterea lui Iisus Hristos a fost: ca logodita fiind Maria, mama Lui, cu Iosif, mai inainte de a fi ei impreuna, s-a aflat avand in pantece de la Duhul Sfant (Matei 1, 18).
Dar de ce a trebuit sa se logodeasca cu barbat cea Preasfanta si Preacurata Fecioara, daca a nascut de la Duhul Sfant si a fost camara plina de toate darurile Sfantului Duh?

Dupa cum arata dumnezeistii Parinti, Maica Domnului a fost logodita pentru doua pricini. Prima, pentru ca trebuia sa fie mintit satana. Cu 700 de ani inainte de venirea Domnului, Proorocul Isaia, evanghelistul Vechiului Testament, a spus la capitolul 7, versetul 14: Iata, fecioara in pantece va lua si va naste fiu si vor chema numele lui Emanuel, ce se talcuieste, cu noi este
Dumnezeu.

Satana a inteles, prin gura acestui prooroc, ca o fecioara va zamisli in chip negrait la plinirea vremii, prin lucrarea lui Dumnezeu, si din ceasul acela a inceput sa pandeasca pe toate fecioarele cate erau pe fata pamantului, sa afle care din ele va naste fara barbat, ca sa puna piedici planului mantuirii neamului omenesc. Caci, daca o afla poporul avand in pantece nefiind logodita, o ucidea cu pietre, dupa legea lui Moise.
Dar satana s-a inselat, ca nu poate el niciodata sa impiedice lucrarea lui Dumnezeu si sa intarzie taina mantuirii. Ca zice dreptul Iov:El (Dumnezeu) destrama planurile viclenilor… El prinde pe intelepti in istetimea lor si sfatul celor inselatori ies prost (Iov 5, 12-13).

De aceea Dumnezeu Si-a aratat intelepciunea si prudenta, cand a dat logodnic Fecioarei, ca sa creada toata lumea si insusi satana ca este femeie ca toate femeile, si el (satana) sa nu banuiasca ca ea este fecioara cea din veci asteptata si aleasa sa nasca pe Mesia.

Iar a doua pricina a fost si mai tainica. Sfantul Grigorie Teologul si Marele Vasile spun ca s- a dat logodnic fecioarei, ca nu cumva satana, cunoscand de la inceput taina mantuirii, sa nu intre in lupta cu Hristos (Marele Vasile, Talcuire la psalmul 44, si Sfantul Grigore Teologul, Cuvant la Nasterea Domnului).

Caci Hristos trebuia sa patimeasca, sa fie batjocorit, ocarat, schingiuit, rastignit si la urma sa fie omorat, si satana stia ca noi prin ranile Lui ne vom vindeca. Toate acestea erau prezise de Isaia, care a zis: Dar El a luat asupra-Si durerile noastre si cu suferintele noastre S-a impovarat… si prin ranile Lui noi toti ne-am vindecat (53, 4-5).

Iata ce trebuia sa patimeasca El, conducatorul lumii, de la om! Si daca ar fi stiut satana ca aceasta fecioara are sa nasca pe Hristos, nu avea oare sa fuga departe de El? Ar fi luat lui Hristos orice prilej de a fi ocarat si batjocorit si omorat, ca sa nu se plineasca in felul acesta mantuirea lumii, care trebuia sa vina prin Cruce.

Atunci satana n-avea sa mai intarate pe evrei, pe farisei, pe carturari. N-avea sa-l mai faca vanzator pe Iuda; nu apela la Pilat, nici la Irod, sa-L prigoneaca. Dar de ce? Ca nu cumva sa biruie Hristos si sa ne mantuim noi! Dar asa, necunoscand taina, a inceput sa-L prigoneasca chiar dupa botez, socotind ca-i un drept sau un prooroc. Ca auzi ce-I spune satana in Muntele Carantaniei, caci nu stia sigur cine este: De esti Tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea sa se faca paini (Matei 4, 1). Iar altadata, duhul necurat a strigat din indracitul din tinului gherghesenilor: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preainalt? (Luca 8, 28).
A spus acestea pentru ca diavolul stia scriptura care zice: Eu am zis: Dumnezei sunteti si toti fii ai Celui Preainalt (Psalm 81, 6). Deci satana il socotea pe Mantuitorul ca pe un fiu al lui Dumnezeu dupa cuvantul lui Dumnezeu (Ioan 10, 35), nestiind ca este Fiul lui Dumnezeu dupa fiinta, Cel care va prada iadul si va omori moartea.

Dar cu cati oameni nu se luptase el de atatea mii de ani! Cu cati patriarhi, cu cati drepti, cu cati facatori de minuni, care au inviat si mortii? El stia ca trebuia sa vina proorocul prezis de Moise, dar nu stia ca va veni in persoana lui Hristos. Iata, deci, cele doua pricini pentru care a pus Dumnezeu logodnic langa Preacurata Fecioara Maria. Iubiti credinciosi,

Dar sa mergem cu Evanghelia mai departe. Si Iosif, cand a vazut ca Maica Domnului are in pantece, s-a intristat. El stia ca a luat pe aceasta fecioara din mana proorocului Zaharia, sa-i pazeasca fecioria nestricata si s-o pazeasca cu totul in invatatura Sfintelor Scripturi. Si cand a vazut-o grea, a inceput a se spaimanta, a se mahni cu gandul, cum canta Biserica: „Spaimantatu-s-a Iosif…” si „Nu te mahni, Iosife..”.

S-a mahnit Iosif, gandind cum se poate ca o fecioara de 15 ani, curata si preasfanta, pe care a luat-o din Sfanta Sfintelor, pe care a hranit-o Arhanghelul Gavriil 12 ani, incredintata lui ca unui om batran si vaduv, cum se poate deci ca aceasta camara a tainelor, aceasta floare a raiului si a cerului, sa fie acum grea? Cine a inselat-o pe Maria? Cine a gresit cu dansa? Cum de s-a incumetat cineva sa se apropie de un vas al Duhului Sfant?

Acestea erau intrebarile pe care bietul si dreptul Iosif si le punea, mahnindu-se dupa dreptate. Avea dreptul sa se mahneasca, fiindca toata grija de a o pazi era asupra sa. „Ma tem – se gandea el – ca de voi spune lui Zaharia aceasta, o sa ma mustre, ca de ce n-am pazit-o; iar daca va afla poporul, pe dansa o va ucide cu pietre. Da – isi zicea el –, mai bine am s-o las in taina si ma duc”. Si cugetand el acestea, iata ingerul Domnului i s-a aratat in vis, graind: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, ca ceea ce s-a zamislit intr-insa este de la Duhul Sfant.

Iar Iosif a primit aceste cuvinte ca si cum Insusi Dumnezeu i-ar fi spus: „Nu te teme ca a inselat-o cineva! Nu te teme ca de comoara aceasta a Duhului Sfant s-a atins cineva sa ti-o fure! Nu. Este preasfanta, preacurata! Pentru dansa am facut cerul si pamantul si am zidit toata faptura! Ia-o, si nu te teme!” Si asa, intarit de inger, Iosif a luat-o! Si zice mai incolo Scriptura: Si n-a cunoscut-o pe ea pana cand a nascut pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut, Caruia I-a pus numele Iisus (Matei 1, 25). De la acest cuvant pana cand, pornesc neoprotestantii de tot felul si nu voiesc s-o laude si s-o cinsteasca pe Maica Domnului. Ci zic: Auzi ce spune Scriptura: Si n-a cunoscut-o pe ea pana cand…, ca si cum ar da a intelege ca dupa aceea, dupa ce a nascut pe Cel Unul-Nascut, s-o fi cunoscut Iosif!

Dar nebuni sunt si slabi la minte toti cei care cugeta asemenea cu dansii. Sa cerceteze Scriptura mai intai si sa vada ce inseamna cuvantul pana cand. Si atunci sa vada adevarul, care straluceste mai mult decat soarele in Evanghelie si in toate dumnezeiestile Scripturi.

Cuvantul „pana cand” inseamna vesnicie, se spune in Dogmatica Sfantului Ioan Damaschin. Si citind in scrierile dumnezeiestilor Parinti, vedem talcuit ca, atunci cand auzim zicandu-se in psalmul 109: Sezi de-a dreapta Mea, pana ce voi pune pe vrajmasii Tai asternut picioarelor Tale, sa nu intelegi ca de la judecata inainte, de cand va zdrobi Hristos toata vrajmasia si pe diavolul si pe cei potrivnici, nu va mai sedea de-a dreapta Tatalui, spre a imparati cu El peste toate veacurile, deoarece stim bine si este scris ca imparatia Lui nu va avea sfarsit (Luca 1, 33).

Sau cand auzim de sotia lui David, Micol, fata lui Saul cea mai mica, se zice ca n-a avut copii pana in ziua mortii ei (II Regi 6, 23). Inseamna ca a nascut dupa ce a murit? Cata nebunie ar fi sa crezi ca a nascut dupa ce a ingropat-o?! Deci a aratat vesnicia, ca niciodata nu a mai nascut. Sau despre corbul lui Noe ce zice? Si nu s-a mai intors corbul in corabia lui Noe pana ce a secat apa de pe pamant (Facerea 8, 7). Dar s-a intors vreodata, sau o sa se mai intoarca? Nu! Porumbelul s-a intors a doua oara, dar corbul nu s-a mai intors! Deci cuvantul pana cand inseamna vesnicie! Asa si despre Maica Domnului. Cand auzi ca n-a cunoscut-o pe ea pana cand inseamna ca in vecii veciilor n-a cunoscut barbat si n-a cunoscut-o nimeni.Ce spune dumnezeiasca Evanghelie mai departe? Si a luat pe Maria, logodnica sa, ca a venit porunca de la cezarul August, cand domnea in Siria Quirinius, sa mearga fiecare sa se inscrie.
Unde? In cetatea sa. Si a venit Iosif cu Maria in cetatea Betleem. De ce au venit in Betleem? Betleemul era cetatea lui David, caci ati auzit mai sus ce i-a spus ingerul lui Iosif, logodnicul Fecioarei: Iosife, fiul
lui David… Si fiindca si Iosif si Maica Domnului se trageau din neamul si din casa lui David, dupa dreptate au venit in Betleem sa se inscrie, cu toate ca acum locuiau in alta parte.

Betleemul, numit in vechime si Efrata, se mai chema si cetatea lui David, caci intr-insa s-a nascut si s-a uns ca imparat marele stramos al Mantuitorului, dupa trup. Dar s-a mai numit si «Casa Painii», de catre fericitul patriarh Iacov, care, pascandu-si turmele oilor sale pe acele locuri, mai inainte a vazut si a proorocit ca acolo avea sa se pogoare si sa Se nasca Painea cea vie care S-a pogorat din cer, Domnul nostru Iisus Hristos. Dar unde se afla Betleemul? In Palestina. Este o cetate mica, la jumatatea caii intre Ierusalim si Hebron, unde s-a nascut Sfantul Ioan Botezatorul si unde Avraam a vorbit la stejarul Mamvri cu cei trei ingeri, mai bine-zis cu Sfanta Treime. Acolo era Betleemul!

Dar de ce S-a nascut Mantuitorul in Betleem? Era vreo proorocie ca Betleemul va fi locul de nastere al lui Iisus Hristos? Era. Proorocul Miheia a spus mai inainte cu vreo 4-500 de ani de venirea lui Hristos in lume: Si tu, Betleeme, pamantul lui Iuda, nicidecum nu esti mai mic intre miile de Iuda, caci din tine va iesi Povatuitorul, Care va paste pe poporul Meu Israel (Miheia 5, 1; Matei 2, 6).

Aceasta proorocie au cunoscut-o si arhiereii si carturarii, caci atunci cand i-a intrebat Irod: „Unde va sa se nasca Hristosul”, ei au raspuns: „In Betleemul Iudeii”. Si i-au spus proorocia aceasta.Deci cand a venit Iosif in Betleemul Iudeii cu Maica Domnului, implinindu-se noua luni, tocmai atunci a sosit vremea de nastere. Si atunci, aflandu-se in Betleem, cautau un loc unde sa poata naste.

Iubiti frati, poate si dumneavoastra si noi am stat intr-una din nopti afara, cand cerul era instelat si stelele asa de frumoase si de stralucitoare, ca in timpul de iarna de acum. Ce ati face daca ati vedea deodata ca stelele si cerul tot vin si vin spre pamant si se apropie? Si din ce se apropie mai tare, mai tare lumineaza; si de atata orbire si de frica, negresit, mai ca v-ar iesi sufletul! Ce s-ar intampla? Cata spaima ar fi!

Sau daca am vedea deodata in timpul zilei ca soarele incepe sa vina catre noi si tot vine si orbeste lumea si arde lumea cu razele sale si miliarde de raze strapung vazduhul, arzand toate si luminand toate! Cata frica ar fi atunci si cat cutremur sa vezi stelele si soarele venind spre pamant.

Ei, dar nici n-ar fi aceasta fata de ce s-a intamplat la nasterea lui Hristos. Ca nu cerul, nu soarele s-a coborat atunci la noi, ci Ziditorul cerului si al pamantului. Cel ce a zidit soarele si a pus lumina, razele si caldura in el, si a pus luminatori pe taria cerului. Acela a venit!

Cata spaima, cat cutremur n-ar trebui sa ne cuprinda pe noi gandind ca Cel Care a facut toate din nimic, a venit pana la firea noastra. Si n-a voit sa vina sa se nasca in palatele cezarilor Romei sau la faraonii Egiptului, unde era numai aur, ci intr-o iesle simpla, intr-o pestera. Era o pestera cu iesle pentru vite, care avea cam 20-30 de picioare latime, unde se adaposteau vitele de caldura mare. Era pestera unde David inchidea oile cand era pastor.

Deci Mantuitorul a voit sa Se nasca chiar in pestera unde David, stramosul Sau dupa trup, a trait. N-a ales palatele din Roma, nici pe cele din Persia, ci pestera lui David, ca sa-si arate smerenia chiar de la inceput, de la nastere. Dar de ce S-a nascut intr-o pestera? Pentru ca ea este simbolul intunericului. El a venit sa aduca lumina si in temnita iadului si in lumea care era in noapte, ca zice marele Apostol Pavel: Intunericul veacului acestuia. Veacul de acum si mai ales cel pana la Hristos era o noapte lunga, in care lumea era oarba, statea in intuneric slujirii de idoli si al pacatului. Si S-a nascut Hristos noaptea, la miezul noptii si in pestera, ca sa se arate ca El a venit sa aduca lumina, sa risipeasca intunericul. Unde? La pesterile de care a spus Isaia, caci zice: pesterile lor – vorbeste de pesterile iadului – in veci cu intuneric sunt facute. Si a venit sa risipeasca intunericul din pesterile iadului si intunericul pacatului de pe fata pamantului.

Dar de ce S-a nascut Iisus Hristos la miezul noptii? A venit sa lumineze pesterile intunericului veacului aceluia, intunecat de atatea mii de ani, pentru ca Hristos era lumina cea adevarata, care lumineaza pe tot omul care va sa vie in lume. El de la inceput era lumina cea adevarata si a venit sa lumineze si sa straluceasca in toate partile cu razele soarelui dumnezeirii Sale. Dar stiti in care zi a saptamanii S-a nascut Hristos? Poate va intreaba cineva. Adu-ti aminte din Sfanta Scriptura ziua in care a facut Dumnezeu lumina, cand a zis: «Sa se faca lumina» si a fost lumina! (Facerea 1, 3). Ziua intai a saptamanii, Duminica sau „Ziua soarelui”!

Duminica S-a nascut Hristos; Duminica S-a botezat, cum arata Sfintii Parinti de la Soborul IV Ecumenic. Duminica a inviat din morti (Matei 28, 1). Duminica a turnat Hristos din Duhul Sfant peste Sfintii Sai ucenici si Apostoli. Duminica Sfintii Apostoli faceau Sfanta Liturghie. Tot Duminica s-a descoperit si Apocalipsa, ca Sfantul Evanghelist Ioan zice: Am fost in duh in zi de
Duminica (1, 10). Iata, dar, cate sunt legate de ziua Duminicii!

De aceea a sfintit Dumnezeu ziua Duminicii si cu nasterea Sa, pentru ca in ziua aceasta, cum v-am spus, a facut Dumnezeu lumina. Parca ne-ar fi spus Mantuitorul: „Eu Insumi am facut lumina cea zidita atunci, si am venit sa aduc lumina cea sfintita si duhovniceasca la toata lumea. Eu am adus lumina peste tot omul si voi lumina peste tot omul care vine in lume ca lumina sfintita. Eu am facut lumina atunci cand am facut soarele si lumina zilei, si Eu am venit acum cu lumina gandita, ca lumina duhovniceasca”. Iata pentru care pricina Hristos S-a nascut Duminica si la miezul noptii.
Iubiti credinciosi,

Magii, cand au ajuns in Iudeea, s-au dus la stapanitorul Irod si au intrebat unde este Imparatul care S-a nascut. Si intelegand Irod ca in Iudeea si anume in Betleem se va naste Hristos, cu mare viclesug le-a spus magilor: Mergeti si cercetati cu de-amanuntul despre Prunc si, daca Il
veti afla, vestiti-mi si mie, ca, venind si eu, sa ma inchin Lui (Matei 2, 8).

N-avea el de gand sa-L cinsteasca, ci voia numai sa afle unde este, ca sa-L piarda. Dar cum v-am mai spus, planul lui Dumnezeu nu-l poate opri nimeni. Nici dracii, nici ingerii, nici oamenii, nici popoarele, nimeni, nimeni. El inainteaza vesnic cum este randuit de Dumnezeu.

S-au dus deci magii, dupa cum stiti, si au aflat steaua deasupra pesterii din Betleem. Apoi s- au inchinat cu mare bucurie si cinste Domnului nostru Iisus Hristos, si I-au adus daruri: aur, smirna si tamaie. Aur, ca unui imparat, tamaie, ca unui Dumnezeu si smirna ca unui mort (muritor). Si luand instiintare in vis sa nu se mai intoarca la Irod, au pornit inapoi pe alta cale.

Irod, vazand ca a fost batjocorit, s-a umplut de mare furie si de mare tulburare. Si aducandu- si aminte de cele spuse de magi, ca steaua s-a aratat cu doi ani mai inainte, a trimis ostasi in Betleemul Iudeii si in jur, sa taie toti pruncii de doi ani si mai jos, ca numai asa va fi sigur de uciderea acelui Imparat, Care este Hristos.
Dar inainte de aceasta, ingerul Domnului se arata lui Iosif in vis si-i spune: Scoala-te, ia pruncul si pe mama Lui sifugi in Egipt si stai acolo pana ce-ti voi spune, fiindca Irod are sa caute Pruncul ca sa-L omoare (Matei 2, 13).

Ati vazut purtarea de grija a lui Dumnezeu pentru Fiul Sau? Dar de ce i-a zis: „Fugi”? Oare S-a temut Hristos de Irod? De ce fuge Dumnezeu de om? Se temea oare de el? Doamne fereste! De cate ori nu a trecut Hristos prin mijlocul fariseilor cand au vruts a-L prinda?

Aceasta a facut-o spre a ne da noua pilda, ca sa fugim din calea primejdiei cand vedem ca vine asupra noastra; pentru ca zice Sfantul Ioan Gura de Aur: „Daca vezi ca vine primejdia, sa n-ai cutezanta si mandria cugetului sa stai in calea primejdiei. Daca stai, va lua Dumnezeu darul de la tine, fiindca te increzi in tine. Daca Dumnezeu vrea sa patimesti martiriul si sa te incununeze, te gaseste dusmanul. Dar tu esti dator sa te pazesti, sa nu crezi ca esti mai tare decat Petru si Pavel si sa stai in calea primejdiei”. Dar cati din drepti n-au fugit si nu s-au ferit? Da cate ori n-a fugit David de furia lui Saul, care il urmarea ca sa-l piarda?

Sfantul Atanasie cel Mare a fugit de furia arienilor; Emilian al Cizicului, treizeci de ani a umblat fugar; Teofilact al Nicomidiei, douazeci si opt; Ilarion cel Nou a stat la o vaduva batrana sapte ani intr-o gradina, intr-un bordei; Sfantul Nichifor, Patriarhul Constantinopolului, a stat doisprezece ani pe malul marii la un pescar, fiindca il urmarea Leon, imparatul iconoclast; Sfantul Teodor Studitul douazeci de ani a fost fugar si de asemenea ucenicului sau, Nicolae Marturisitorul.

Deci, vedem din vremea prigoanelor cum s-au ferit crestinii si sfintii, ca sa nu aiba mandria sa spuna: „Ma duc la moarte!” Pentru ca nu suntem pregatiti de moarte, si Dumnezeu, cand vede ca omul se reazama pe puterile lui, ii ia darul. Este mai bine sa zicem: „Doamne, sunt pacatos, sunt neputincios si fricos, de aceea fug. Daca vrei sa ma intaresti Tu, scoate-ma; daca nu, fug!” Ce spune Proorocul Isaia in cantarea a patra? Mergi, poporul Meu, incuie usa ta, ascunde-te putin, catusi de putin, pana va trece mania Domnului (Isaia 26, 20). Auzi! Sa ne ascundem putin, catusi de putin, pana va trece mania Domnului. Nu avem porunca sa iesim in vileag, dar nici sa ne lepadam de Hristos cand suntem descoperiti.

Si Sfantul Andrei al Cezareei, in talcuirea Apocalipsei, pentru prigoana cea mare care va fi catre sfarsitul lumii pentru toata Biserica de pe fata pamantului, zice: „In vremea aceea va ajuta Bisericii lui Hristos pustia cea gandita si cea simtita”. Pustia cea gandita este atunci cand omul va tine credinta in taina si se va ruga din inima lui Dumnezeu sa se pregateasca pentru mucenicie si pentru moarte.

Iar pustia cea simtita vor fi codrii, muntii, dealurile, vaile adanci, desisurile, care vor adaposti pe robii lui Dumnezeu si ii vor acoperii. Asa trebuie sa facem. Negresit, in toata vremea si in tot locul, crestinul trebuie sa fie pilda, sa marturiseasca prin toata viata sa ca este cu adevarat lumina lumii si sarea pamatului, sa aiba mereu in minte cuvantul Apostolului: Cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se marturiseste spre mantuire (Romani 10, 10).

Dar si aceasta sa o invatam din Evanghelia de azi: ca este bine, si dupa Sfintii Prooroci si dupa Sfintii Apostoli, sa te feresti din calea primejdiei cand poti. Cand nu, stam inaintea Domnului si El va intari in cele neputincioase si va plini cele cu lipsa ale noastre.
Iubiti credinciosi,

Iata ce s-a intamplat. Sculandu-se, Iosif a luat Pruncul si pe mama Lui si au fugit in Egipt. Si au stat acolo, dupa marturia unor sfinti si a unor mari istorici, sapte ani, ca Irod a domnit 13 ani, cum arata marele istoric evreu Iosif Flaviu.

Si S-a dus Mantuitorul in Egipt pentru doua pricini: prima ca sa implineasca proorocia lui Osea: Din Egipt am chemat pe Fiul Meu (Osea 11, 1; Matei 2, 15), precum trebuia sa plineasca la vremea si proorocia despre rastignire, hranirea cu otet, trestia si toate celelalte.

Dar si pentru alta pricina s-a facut aceasta: In secolele II-IV dupa Hristos au iesit niste erezii numite gnostice: monotanistii, arienii si altele. Si o seama dintre ei au nalucit ca Hristos S-a nascut nu dupa fire, ci dupa nalucire. Deci, daca nu S-ar fi ascuns Hristos, acesti eretici ar fi nalucit ca El nu ar fi fost si om dupa trup, ci numai Dumnezeu, care dupa nalucire S-a intrupat.

Dar daca a fugit de sabia lui Irod, El a fugit ca om, ca sa arate ca poarta si fire omeneasca si ca sabia l-ar fi taiat. Deci a facut aceasta ca sa se foloseaca Biserica mai tarziu. A fugit deci ca sa implineasca proorocia care spune ca din Egipt am chemat pe Fiul Meu si ca sa arate ca purta trup si S-a ferit cu firea Sa omeneasca de sabia lui Irod.
Iar dupa ce au stat ei sapte ani in Egipt, Iosif, primind porunca in vis, a luat Pruncul si pe mama Lui si a venit in partile Galileii, in pamantul lui Israel (Matei 2, 21-22).

Si ducandu-se in Galileea, s-au asezat in cetatea Nazaret? Ca sa se implineasca Scriptura, care zice: …Nazarinean se va chema. Dar de la Sfintii Parinti aflam ca cuvantul nazarinean nu exista in toata Scriptura. Atunci de ce se zice: Si a venit si a locuit in orasul Nazaret, ca sa se implineasca ceea ce s-a spus prin prooroci, ca Nazarinean Se va chema (Matei 2, 23)?

Dar cate Scripturi nu existau mai inainte, de care stim prin traditie? Iudeii au fost stramutati din locul lor si o multime de carti canonice de-ale lor s-au pierdut, cum a fost si Cartea Intelepciunii lui Isus fiul lui Sirah, a lui Tobie si altele care au intrat in canonul cartilor Scripturii. Asa se intelege proorocia aceasta de „Nazarinean”. Se banuieste ca se afla in cartile lui Enoh, care a scis 19 carti, ce se aflau in corabia lui Noe cand a venit potopul. Caci se stia si dupa potop de proorocia lui Enoh, de care aminteste Sfantul Apostol Iuda in Epistola sa soborniceasca si in cea de a doua a Sfantului Apostol Petru.

Deci cuvantul „Nazarinean” nu-l gasesti in toata Scriptura, dar s-a pastrat prin traditie, din proorociile lui Enoh. Asa spun dumnezeiestii Parinti. Dar mai avem oare si altele din prorociile care s-au pastrat numai prin traditie nu sunt scrise: Da, avem. Iata ce spune Epistola a doua a Sfantului Apostol Pavel catre Timotei: Dupa cum Iannes si Iambres s-au impotrivit lui Moise, asa si acestia stau impotriva adevarului… si celelalte (3, 8).
Ati vazut? Dar cautati la Numerii si la Levitic, sa vedeti, gasiti pe Ianes si Iambres in Scriptura?

Am avut o discutie cu adventistii de la Fundul Moldovei, care ziceau ca ei cred numai ce este scis. „Daca voi credeti numai ce este scris, va rog sa-mi aratati unde se scrie de Iannes si Iambres in Sciptura?” Au zis: „Nu este scris”. „Si de unde stie Pavel, care nu spune minciuni? Voi credeti in toate cele 14 epistole ale lui. De unde stie el ca Iannes si Iambres s-au impotrivit lui Moise?” Au raspuns: „Poate din traditie”. Nu „poate”. Eu va aduc voua si altele din Scriptura, care arata ca traditia este mai veche decat Scriptura. Si Scriptura nu este altceva decat o traditie veche intreaga, scrisa.

V-am dat pilda cu Iannes si Iambres. Unde vedeti in Scriptura ca asa i-a chemat? In ea se spune numai ca vrajitorii lui Faraon s-au impotrivit lui Moise pana la a treia plaga (Iesire 7, 11, 22; 8, 7), pana ce a dat Moise in tot pamantul musita, dar nu spune cum ii chema pe vrajitorii care s-au impotrivit lui”.

Asadar, fratii mei, din predica de azi, pe langa altele, sa va ramana cu osebire in minte, intai, ca suntem datori sa ne ferim in vreme de primejdie, dupa a noastra putere; iar al doilea, ca unele proorocii despre Mantuitorul le-au adus Sfintii Evanghelisti din Sfanta Traditie, care este mai veche decat Sfanta Scriptura. Asa este aceasta care zice ca Mantuitorul Se va chema „Nazarinean”.

Aceasta s-o stiti despre Nasterea Mantuitorului Iisus Hristos. Mai inainte de toate sa dati slava milostivirii si bunatatii celei negraite a Mantuitorului nostru Iisus Hristos si Preacuratei si Preasfintei Fecioare Maria, care a slujit la Nasterea Lui, ca ne-a invrednicit pe toti sa mai ajungem inca o data Nasterea Domnului si sa praznuim innoirea neamului omenesc prin taina venirii cea in trup a lui Dumnezeu Cuvantul.
Cu aceasta inchei si rog pe Bunul Dumnezeu sa ne ajute sa nu uitam cele ce le-am spus si cele ce ati auzit. Amin!