Părintele Cleopa – Maria partea cea bună și-a ales

3:06 pm, octombrie 31, 2010 în Cuvinte de folos, Despre post, Despre rugăciune, Dreapta Credință, Dreapta socoteală, Maica Domnului, Părintele Cleopa de admin

Parintele Cleopa

Parintele Cleopa

La toate praznicile Maicii Domnului se citeste Evanghelia cu Marta si Maria. Dumnezeiestii Parinti care au alcatuit sinaxarul, fiind plini cu Duhul lui Dumnezeu, au randuit aceasta Evanghelie, in care se arata ca Maica Domnului, Maria cea Preasfanta si Preacurata, partea cea buna si-a ales (Luca 10, 42). Care este partea cea buna in viata crestinului? Necontenita rugaciune. Toata fapta cea buna trebuie sa o insotim cu rugaciune, cum arata marele Apostol Pavel in Epistola intai catre Tesaloniceni, unde zice: Neincetat va rugati (5, 17).

Dar chiar Mantuitorul in Evanghelie zice: Luati aminte, privegheati si va rugati (Marcu 13, 33). Si dumnezeiescul Apostol Petru spune: Privegheati, ca potrivnicul vostru, diavolul, ca un leu umbla, cautand pe cine sa inghita (I Petru 5, 8). Si dumnezeiescu Prooroc David de asemenea ne spune: Bine voi cuvanta pe Domnul in toata vremea, pururea lauda Lui in gura mea (Psalm 33, 1). Ai auzit pentru ce s-a citit Evanghelia aceasta? Ca sa ne invete ca Maica Domnului si-a ales partea cea buna, partea Mariei.

Caci Mantuitorul, cand Marta alerga sa-i faca mancare si sa-i gateasca masa, oarecum a mustrat-o cu pilda Mariei: Marto, Marto, te grijesti si spre multe te silesti; dar un lucru trebuieste. Care? Acela pe care-l avea Maria, ca statea la picioarele Domnului. Caci Maria – zice – partea cea buna si-a ales, care nu se va lua de la dansa (Luca 10, 38, 42). Daca am avea si noi partea Mariei in viata noastra, daca am sta la picioarele Domnului ca Maica Domnului in Sfanta Sfintelor, daca am petrece in rugaciune si in gandire de Dumnezeu ca dansa, nu ne-ar hrani pe noi oamenii, ci ingerii si serafimii din cer. Dar noi punem nadejdea numai in pieptul nostru si in priceperea noastra.

Dar auzi ce spune proorocul Ieremia: Blestemat este omul care se reazama pe bratele sale si si-a pus nadejdea in trupul sau. Auzi ce spune: „Cel ce se reazima pe mainile si picioarele sale, animal este, ca are patru picioare, nu doua”. Auzi? Blestemat este omul care se reazima pe bratele sale si a intarit bratele trupului sau. Mai zice: Nebun este acela care saruta mainile sale si zice ca acestea m-au hranit pe mine. Te-au hranit mainile tale? Dar daca Dumnezeu iti dadea un junghi, iti dadea o boala, daca ai fi cazut si ti-ai fi rupt o mana sau un picior si daca nu-ti dadea tie Dumnezeu sanatate si viata, ai fi putut face ceva cu mainile si picioarele tale sau cu priceperea ta?

Asa este ca nu? De aceea Scriptura numeste nebun pe acela care-si saruta mainile sale, zicand ca acestea l-au hranit. Nu-i adevarat! Dumnezeu ne hraneste, ca zice: Arunca spre Domnul grija ta si El te va hrani (Psalm 54, 25). Sa nadajduim intai in Dumnezeu si asa, lucrand cu cinste si cu dreptate, sa muncim, sa lucram, ca zice iarasi Scriptura: Cel ce nu lucreaza, sa nu manance (II Tesaloniceni 3, 10). Deci lucrul nostru sa fie impletit cu gandirea la Dumnezeu, cu Sfanta Scriptura, cum era al Maicii Domnului in Sfanta Sfintelor. Lucrul nostru sa fie asa de usor, incat sa nu ne strige mintea de la rugaciune, de la gandirea la Dumnezeu.

Asa arata dumnezeiestii Parinti. De ce parasim noi gandirea la Dumnezeu, citirea Scripturilor, mergerea la biserica, meditatia si cugetarea la gheena si la moartea care vine pe neasteptate? „Pentru ca ne aruncam in marea cea tulbure a veacului acestuia, ne aruncam in nemarginire, ca sa mostenim veacurile si vine moartea si ne strange de gat”, cum zice dumnezeiescul Parinte Efrem Sirul. Are obiceiul satana, o, monahule, si tu, crestine, sa-ti dea latime si lungime, ca sa scoata mintea din gandirea de Dumnezeu si sa te duca la pierzare! Fratilor, sa muncim cu dragoste; sa lucram, dar sa avem pe Dumnezeu in minte. Nimeni nu poate sa stea degeaba.

Sa lucram, sa mergem la munca, sa asudam, ca asa avem porunca noi de la inceput, caci zice: Cu sudoarea fruntii iti vei castiga painea ta (Facere 3, 19). Dar in sudorile noastre in osteneli, pe ogoare si in fabrici, in birouri, in intreprinderi si oriunde ar fi, sa avem pe Dumnezeu in minte. Sa avem pe Hristos, si cu Dansul pe toate le putem. Auzi ce spune Apostolul Pavel: Toate le pot in Hristos, Cel ce ma intareste! Iar fara de El nimic nu putem face! Auzi ce zice Hristos: Ramaneti intru Mine si Eu intru voi…, caci fara de Mine nu puteti face nimic (Ioan 15, 4-5). Cand te duci la prasit, omule, si ai luat sapa pe umar, ia si pe Hristos in minte: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul (pacatoasa)”.

Daca lucrezi in atelier si ai pus mana pe ciocan, pe bomfaier, pe fierastrau, bati pe nicovala, sau daca esti zidar sau tamplar, sau orice mestesug ai; de cate ori dai cu ciocanul, zi si „Doamne Iisuse!” Cand te-ai dus la secerat, la padure cu boii sa tai lemne, sau lucrezi in fabrica sau oriunde esti, lucreaza cu toata inima, cu toata dragostea, dar nu uita ca ai pe Dumnezeu, Care singur poate sa-ti ajute si poate sa te pazeasca! Cate primejdii nu sunt! Auzi ca pe unul l-a omorat un butuc, pe altul l-a lovit masina, pe altul l-a prins motorul, peste altul a cazut un copac si a murit… La urechile noastre vin asemenea vesti zilnic.

Dar de ce? Pentru ca n-a plecat la lucru cu rugaciunea in minte! Daca pleca cu rugaciunea in minte, avea pe ingerul care-l pazea. Caci ingerul pururea ne pazeste. Auzi ce zice proorocul: Strajui-va ingerul Domnului imprejurul celor ce se tem de El si-i va izbavi pe ei (Psalm 33, 7). Deci, cand plecam la treaba, sa avem pe Hristos in minte; si cand venim de la treaba iar, si cand ne odihnim iar. Si cand ne sculam din somn, prima simtire, primul cuvant sa fie: „Slava Tie, Dumnezeul nostru, slava Tie!” „Imparate ceresc Mangaietorule, Duhul Adevarului”… si celelalte. Auzi ce spuen Gheorghe Sinaitul? Este un drac inaintemergator care are o ceata nenumarata pe fata pamantului. Merg acesti draci de dimineata si-i invata pe oameni, cand s-au sculat din somn, mai intai sa puna mana pe treaba: „Lasa rugaciunea mai la amiaza!

Mananca bine, bea bine si hai la treaba!”Nu-i bine! Intai sa cerem ajutorul lui Dumnezeu si apoi, cu Dumnezeu in minte, sa mergem la munca cinstita si curata. Sa nu furati de la nimeni; sa nu furati de la stat, nici de la altii, ca nu va imbogatiti cu furatul, ci mai tare saraciti. Era un cuvant al cuiva: „Munceste omul cu dreptate, si-i ia dracu jumatate din avere; dar averea castigata pe nedrept, o ia dracu cu tot cu stapan!” Nu. Nu fura, ca nu te imbogatesti. Mare foc bagi in casa la tine daca ai luat un ban al Bisericii, sau daca ai luat banul sau osteneala cuiva. Si daca vei aduce la biserica milostenie din cele furate, caine imputit aduci lui Dumnezeu! Deci sa lucrezi cu cinste, cu dreptate, cu sfintenie si sa muncesti cu toata dragostea unde te-a pus statul sau unde te-a pus dregatoria sau istitutia care te adaposteste. Sa muncesti, dar sa ai si pe Dumnezeu in minte.

Fa semnul Sfintei Cruci cand pleci la lucru. Cand vii, la fel. Cand stai la masa, fa rugaciune; cand te scoli, rugaciune; si daca nevinovata rugaciune va povatui viata voastra si a noastra, vom avea putina asemanare si noi cu petrecerea Maicii Domnului in Sfanta Sfintelor, vom petrece in gandire de Dumnezeu si ni se va spune si noua in ziua judecatii ca partea cea buna ne-am ales. Iar daca lasam rugaciunea, citirea dumnezeiestii Scripturi, mergerea la biserica, facerea de bine si toate acestea si punem nadejdea numai in munca noastra, suntem cei mai nenorociti oameni de pe fata pamantului.

Sa muncim cu dragoste, cu harnicie, dar sa nu uitam ca avem un Dumnezeu, Caruia trebuie sa ne rugam neincetat si cand muncim si cand suntem acasa si cand ne odihnim. Pururea sa fie Legea Lui in mintea nostra, ziua si noaptea. Pururea sa avem gandirea si rugaciunea spre Dumnezeu, si atunci darul Lui va intari bratele noastre si mintea noastra si trupurile nostre si vom fi sanatosi si vom putea izbuti si la munca si la ostenala de toate zilele. Dar numai cu Dumnezeu si prin Dumnezeu! Amin.