Părintele Cleopa – Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului

11:24 pm, octombrie 21, 2010 în Cuvinte de folos, Despre moarte, Dreapta Credință, Dreapta socoteală, Pocainta, Păcate, Părintele Cleopa, Smerenie de admin

Parintele Cleopa

Parintele Cleopa

Ia sa-mi spuneti mie unde erati voi cu 100 de ani in urma? Sa-mi spuneti acum repede! Sa vedem. Dar unde o sa fiti peste 100 de ani? Stiti? Vedeti sa nu stiti nici unde erati, nici unde mergeti? Ce-a spus Mantuitorul Apostolilor?Voi nu stiti de unde veniti si unde mergeti. Eu stiu de unde vin. Eu vin de la Tatal si merg la Tatal. Deci bagati de seama, noi suntem calatori si straini. Ati vazut la Psaltire? Ca nemernic sunt eu pe pamant si strain ca si toti parintii mei. Vezi ca a rasarit soarele? Si stii ca n-are incotro, merge la apus. Asa si noi: indata ce-am rasarit prin nastere, mergem in fiecare clipa spre groapa. Ziua nasterii da mana, inca de la nastere, cu ziua mortii, ca nu avem unde calatori.

Ne-am nascut ca sa murim. Intelegeti? Lege vesnica pusa de Dumnezeu intre oameni. Daca noi in calatoria asta a noastra facem ceva bun, ne ducem la o bucurie si la o fericire fara margini. Daca in calatoria asta ne legam cu lucrurile lumii si facem rau si murim nespovediti si in pacate, ne ducem la o munca care n-are sfarsit. Dumnezeu ne-a adus in viata tocmai pentru asta, ca sa avem cand ne pregati in putina viata pe care o avem pe pamant. Ce ne ramane de pe pamant? Bogatia? Cinstea? Viata? Tineretea? Bucuriile lumii? Ce este care nu-i vis si umbra? Nu stii ca mai deunazi erai un copilas? Nu vezi un copilas mic care acum a rasarit? Ati auzit ce spune Scriptura?

Omul ca iarba, zilele lui ca floarea campului, asa va inflori. A rasarit o floricica; creste floarea mai mare. Apoi gata, se marita, se insoara, numai apare toamna pe cap, cum a aparut la mata si la mine. A inceput a se inalbi barba, parul. Gata! Patru anotimpuri are viata noastra. Primavara este copilaria; vara este tineretea, toamna este batranetea. Si iarna gata; este sfarsitul aproape! Deci asa in felul acesta, gandindu-ne noi ca suntem trecatori si straini, in fiecare zi sa facem ceva bun.

Mantuitorul spune in Evanghelie: Nici pentru un pahar cu apa rece dat in numele Domnului, nu-ti vei pierde plata ta. Am sa dau un pahar de apa rece; dar daca pot sa-i dau si altceva, este si mai bine. O bucatica de paine; daca nu, un banut; daca nu, o mana de faina; daca nu, un ou; daca nu, ceva in fiecare zi sa te inveti sa dai, ca acolo nu ti le mai fura nimeni. Si ce facem rau si ce facem bine, le trimitem inainte. Auzi ce spune Evanghelia?Faceti-va voua comori unde furii nu le fura, si rugina nu le strica, si molia nu le roade; ca unde va fi comoara voastra, acolo va fi si inima voastra.

Vezi cand mergi la un drum departe? Poate ai sa calatoresti 100-200 de km, femeia iti pune in rucsac de acasa cele ce-ti trebuie de drum: „Mai, omule, ti-am pus schimburi, poate transpiri; ti- am pus mancare, ti-am pus un cutit, ti-am pus o sticla de vin sau de apa; ti-am pus o lanterna, ti-am pus o lumanare, ti-am pus un chibrit, ti-am pus acolo sa ai un ban de cheltuiala! De toate ti-am pus”. Si cand stai la popas, ce gasesti in rucsac? Nu gasesti ce-ai pus? Mult, putin. Poate ti-ar mai trebui multe: „Mai, dar prost am fost! De ce n-am pus eu tot ce-mi trebuie de acasa? Aici n-am de unde sa mai iau.

Aici nu-i sotia, nu-i casa, nu-i averea, nu-i nimic”. Asa-i si pe drumul cerului. Ai trims o metanie cu larima, ai trimis o rugaciune, o milostenie, o facere de bine, o rabdare cu multumita in boala in fata lui Dumnezeu; ai trimis o spovedanie curata, ai trimis citirea unor carti sfinte. Ce-ai facut tu pentru suflet, acolo le gasesti. „Mai, dar eu credeam ca astea s-au uitat!” Nu se uita. Ca de la botez avem doi ingeri. Avem un inger rau de umarul stang si un inger al dreptatii, de la ceata stapaniilor, din cer pe umarul drept. Unul scrie cele bune; celalalt, cele rele.

Nu numai ce-am facut rau, ci si ce-am gandit. El iti da gand rau si daca vede ca-l primesti, scrie. „In ziua cutare, in ceasul cutare, a primit gandurile mele cele rele pe care i le-am dat eu”. Si el scrie acolo. Cand te duci la vami, ai sa intrebi: „Mai, de unde stie asta?” Pentru ca el are scris tot. Dosare, ca asta-i contabil grovaz. Scrie tot. Nu poti zice nimic. Ai vazut Sfanta Teodora6 cand trecea prin vami: „Ma minunam foarte cand am ajuns la vama betiei, ca dracii imi aduceau aminte de toate paharele de rachiu si de vin pe care le-am baut in viata mea. In ce zi, unde si cu cine”.

Ca dracii sunt putere nalucitoare. Te indeamna prin cumnati, cuscri, nepoti, veri. „Cumetre, dar n-ai baut cu mine? Nu ne-ai pus lautari sa ne cante? Dar n-ai chinuit si ai batut din palme dupa ce te-ai imbatat?” Dracii au scris tot. Ei, daca am sti ce contabil avem noi! Vai de mine! Nu ramane nimic nescris. Da, mama…