Sinaxa Romanilor Sinaxa Abc Sinaxa Apologetica Sinaxa Istorica Sinaxa Familiei Sinaxa Copiilor Sinaxa Medicala Sinaxa Pelerinilor Sinaxa Iconarilor Sinaxa Psaltica Sinaxa Trup si Suflet Sinaxa Trup si Suflet



Navighezi în arhiva pentru 2010 noiembrie.

de admin

Părintele Cleopa despre smerenie – diavolul care s-a transformat în înger de lumină

1:14 pm, noiembrie 20, 2010 în Cuvinte de folos, Despre post, Despre rugăciune, Dreapta Credință, Dreapta socoteală, Iertarea aproapelui, Păcate, Părintele Cleopa, Slavă Deșartă, Smerenie de admin

Parintele Cleopa

Parintele Cleopa

Smerenia este o fapta buna pe care nu o poate avea dracul.

Noi postim, dar el nu mananca niciodata; noi ne ostenim, dar el nu sta degeaba; noi citim carti, dar el este teolog mare, stie toata Scriptura pe de rost. Orice am face noi, face si el. Una nu face el; nu se smereste, nu poate zice iarta-ma!Am sa va spun o istorioara sfanta din cartea Evanghetinos. La o manastire de maici, o calugarita, saraca, era paraclisiera, in viata de obste. Paraclisierul se duce la ora 11 noaptea, ca Utrenia se face la miezul noptii, si scoala pe stareta. Asa am apucat si noi. Cand eram paraclisier, aveam un clopotel in mana si un ciocan. Ma duceam si bateam de trei ori in usa si ziceam: Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi!, iar cel din casa zicea: Amin.

Sunam clopotelul si plecam la altul. Asa era randuiala si asa am apucat noi. Asa era si aceasta calugarita. Ea, ca sa nu doarma, ce facea? Citea la Psaltire si cu seara si pana la Utrenie, si cand era ora 11 noaptea fuga la stareta sa ia blagoslovenie ca sa mearga sa toace, sa scoale maicile la rugaciune.Diavolul avea mare ciuda pe ea, ca-l ardea cu Psaltirea. Dar ea ani de zile s-a ostenit asa. Si ce s-a gandit diavolul sa-i faca, ca s-o ocarasca stareta si maicile? Se ducea dracul noaptea si-i tragea clopotele. Dar nu le tragea cand trebuie. De-abia adormeau maicile si numai ce auzeai: Bang, bang, bang…. O chema stareta: Nebuna, hai, dar de-abia au adormit maicile, de ce tragi clopotele?Dar ea zicea: Iarta-ma, maica stareta, ca am gresit!Ea nu stia ca-i dracul, credea ca alta calugarita vrea sa-i faca ei rau.

Alta data, de doua ori le tragea, si de cu seara si dupa miezul noptii, dupa ce adormeau maicile. Numai la vreme nu le tragea, ca sa tulbure pe calugarita care citea la Psaltire.Dar ea ce-a facut? Mai, am sa ma duc in clopotnita! Tot nu dorm! Si a luat Psaltirea, o cruce in mana si niste lumanari, ca nu erau pe atunci becuri, ca sa citeasca in clopotnita, sa vada care-i maica aceea, ca de atatea ori au pus-o la canon si stareta si duhovnicii, ca suna clopotele inainte de vreme.Cand s-a dus acolo, vine dracul. Pune un picior pe-un geam si un picior pe celalalt si se agata cu mana de funie ca sa traga clopotele. Dar ea, cum era cucrucea, cand l-a vazut, a zis: In numele lui Iisus Hristos, stai! Sa te lege puterea dumnezeirii! Valeu, roaba lui Dumnezeu, da-mi drumul, ca nu mai vin niciodata! Nu.

Stai! Da-mi drumul! Ma jur ca nu mai vin la manastirea asta! Nu! Stai sa vina maica scareta si maicile din consiliul, care de atatea ori m-au pus la canon, ca eu trag clopotele. Da-mi drumul, roaba lui Dumnezeu! Nu. Sa te lege puterea lui Dumnezeu si Sfanta Cruce! Stai asa, cumana pe funie!Si ea saraca s-a dat jos din clopotnita si s-a sus la stareta. Maica stareta! Ce-i cu tine? Hai sa vezi cine trage clopotele, ca de atatea ori m-ai pus la canon!Maica stareta a luat cateva maici din consiliu si s-a dus sa vada cine trage clopotele. Ea a crezut ca este o maca care trage clopotele, ca s-o supere.

Cand a ajuns si l-a vazut: Valeu! Maica, alunga-l de aici! Vai de noi, murim de frica! Ii urat tare!Si, pe fuga, cand a vazut ca dracu-i clopotar! Nu! Lasati-l! Nu poate sa se duca, ca-i legat.Dar el striga: Dati-mi drumul, roabele lui Dumnezeu, ca nu mai vinla manastirea asta in veac! Nu! Stai aici sa aduc tot soborul manastirii sa-ti ceri iertare de la maici, ca ai tulburat toate maicile cand ai sunat clopotele inainte de vreme! Asta n-o pot face!Ai vazut rautatea diavolului? Asta n-o pot face. Ei asa zic in iad: Nu vom sluji Tie! Nu vom sluji Tie! Tot impotriva lui Dumnezeu, caci au cazut din mandrie.

Si au tras clopotele sa se adune maicile. Mai, dracul in clopotnita! Il pune aceea sa-si ceara iertare.Cand il vedeau, tipau si fugeau care intr-o parte, care in alta. Zi iarta-ma, ii spuneau maicile. Nu pot, ca daca zic ma fac inger! Asta vrem noi! Sa vedem un drac ca s-a facut inger cum a fost inainte.Vezi, daca a cazut din mandrie, nu poate zice iarta-ma. Asa si noi. Cand vei vedea ca cineva iti cere iertare, si tu daca nu zici: Dumnezeu sa te ierte!, esti asemenea cu dracul care nu poate zice iarta-ma. Nu vreau sa zic iarta-ma! Darde ce? El este vinovat, nu eu! Nu zic iarta-ma!Atunci a zis calugarita: Uite ce-i! Daca nu zici iarta-ma, sa ne canti o cantare cum cantai tu cand erai inger inainte.

Daca voi canta, va topiti ca ceara. Nu ne temem! Si ce cantare sa cant? Canta Trisaghionul: Sfinte Dumnezeule.Cand a inceput sa cante, plangea tot soborul manastirii. Canta frumos tare. Dar stii cum canta? Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, si gata. Pana acolo! Miluieste-ne nu voia sa zica. Zi miluieste-ne! Nu pot, ca daca zic ma fac inger! Asta vrem noi! Canta miluieste-ne, ca nu-ti dau drumul. Aici te tin legat si maine, sa vina toate satele sa te vada aici clopotar! Puterea dumnezeirii sa nu-ti dea drumul pana nu zici miluieste-ne.Canta frumos: Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte si iar se oprea. Miluieste-ne nu zicea.

Zi miluieste-ne! Nu pot! Sa te arda puterea Sfintei Cruci! Valeu! Dati-mi drumul, ca nu mai vin in veac aici! Am sa spun la tot iadul ce-am patit aici. Nu! Zi: Miluieste-ne pe noi!Cand a vazut ca-l arde puterea Sfintei Cruci, a cantat. Si cand a cantat miluieste-ne pe noi, a stralucit ca soarele si a zburat la cer. S-a facut inger. Si atunci maicile auinceput a face metanii: Multumim Domnului ca am vazut un drac care s-a facut inger inapoi, ca a zis miluieste-ne pe noi!De aceea, daca cineva a gresit ceva, sa zica imediat: Iarta-ma, frate, ca am gresit!

de admin

Parintele Cleopa – Despre paza mintii si vorbirea de rau

7:43 pm, noiembrie 18, 2010 în Cuvinte de folos, Dreapta Credință, Dreapta socoteală, Părintele Cleopa, Rugaciunea mintii de admin

De multe ori pierdem toata osteneala noastra si toata fapta buna daca nu pazim doua lucruri: mintea si limba. Ca tot pacatul se incepe de la minte, de la gand si toata fapta rea se exprima intai prin limba. Zice Mantuitorul ca din prisosinta inimii graieste gura.

Si Solomon zice: Mai bine este a cadea de la loc inalt, decat a cadea din limba. Fereasca Dumnezeu! De aceea trebuie mare bagare de seama.Limba   este   organ   cu   care   laudam   pe   Dumnezeu,   la   fel   si  mintea.   Dar   vrajmasul   le   ia amandoua aceste organe: mintea o intuneca cu ganduri rele si limba cu cuvinte rele. Si atunci omul devine unealta vrajmasului, ca si gandurile lui sunt spurcate si limba si cuvintele lui. Trebuie mare bagare de seama.O femeie pacatoasa si-a pus indreptare la o manastire si a inceput sa duca o viata sfanta. Post, rugaciune, milostenie, ca era vaduva acum. Toata lumea se minuna in sat cum femeia aceea si-a schimbat viata. Inainte o stiau toti. Ii murise sotul, iar copiii ii avea pe toti casatoriti.

Mai avea un pacat, saraca, pe care nu-l putea lasa. Toate celelalte le lasase. Facea si milostenie multa si post tinea, dar nu tacea din gura. Sa spuna ceva de cumatra, de cumnata, de cutare. Cand a venit la duhovnic, a zis: Parinte, am postit posturile, am facut milostenie, fac pravila, citesc prin sfintele carti stapani! Mai vorbesc de unul, mai zic de altul, mai spun o minciuna, mai spun o gluma, mai cutare.Era primavara, cand se arau gradinile si ogoarele. Duhovnicul ii zice: Uite ce este, matusa, nici eu nu-ti dau canon mare; dar n-ai voie sa te impartasesti pana nu vei face canonul acesta. Care? Duhovnicul avea un butoi mare cu samanta de scai.

Stiti cum e samanta de scai, ca de ceapa. Marunta. I-a dat matusii un pumn bun de samanta de scai si i-a zis: Uite ce! Cand vei ara gradina, sa te duci sa semeni scaiul asta prin gradina, cat e gradina de lunga, si pe-o brazda si pe alta.Si a semanat scaiul. Au crescut papusoii, dar au iesit si scaii. La prasit a taiat din ei, dar n-a putut sa-i taie pe toti. Cand a venit femeia in Postul Sfintei Marii, o intreaba duhovnicul: Ai semanat scaii? Da. Ti-am spus ca nu-i greu. Mata ai zis ca pacatele pe care le faci cu limba nu-s grele. Eu ti-am dat sa semeni scai.

Du-te si-mi adu acum inapoi toate semintele acelea pe care le-ai semanat. Vai de mine, parinte, zice, ce am prasit, dar din nebagare de seama scaii aceia au facut samanta, a venit vantul si a dus-o la megiesi, pe camp. S-a umplut lumea de scai. Zice preotul: Nu-ti dau impartasanie pana nu-mi aduci samanta inapoi. Imposibil, parinte. S-a dus samanta de scai! A luat-o vantul, a facut scai, s-a inmultit….Vezi? Asa sunt si cuvintele noastre. Cuvintele noastre, daca sunt rele, pe unde nu au ajuns? Au facut samanta, au prins radacina si s-a umplut lumea de cuvinte rele. Cuvintele noastre sunt samanta de scai.

Dupa cum nu poti aduna samanta inapoi, dupa ce-ai semanat-o  la vreun an de zile, dupa ce s-a umplut campia de scai , asa nu putem sa adunam rautatea si pacatul pe care le-am semanat noi prin limba. De aceea trebuie mare paza a limbii. Ai vazut ce spune Solomon: Cine nu pazeste gura si limba sa, nu se poate mantui.Dar Dumnezeu nu ne-a facut sa fim muti. Ne-a dat limba sa vorbim. Dar ceea ce vorbim, sa fie spre slava lui Dumnezeu si ceea ce este de trebuinta. Deci cand vedem ca incepem a vorbi de rau pe altul, sa stam pe loc, ca semanam scai, si il duce vantul in mai multe inimi. Sa bagam de seama!