Părintele Cleopa – Dragostea față de zidirea lui Dumnezeu

7:24 pm, noiembrie 8, 2010 în Cuvinte de folos, Despre iubire, Dreapta Credință, Dreapta socoteală, Părintele Cleopa de admin

Parintele Cleopa

Parintele Cleopa

Ce folos afla zidirea din partea mea, inaintea lui Dumnezeu, daca eu ii ofer din dragostea mea? Are ea vreun folos inaintea lui Dumnezeu? – Iata ce este, frate Ioane! Zidirea aceasta nu simte ca o iubim noi, ca n-are ratiune si nici sentiment. Dupa puteri are sufletul nostru. Ai vazut la Sfantul Ioan Damaschin in Dogmatica: „Cele doua parti domnitoare ale sufletului: mintea si sufletul”. Creierul, care este salas al mintii, este unealta ratiunii si inima este locul sentimentului, a simtirilor duhovnicesti. Zidirile nu simt ca le iubim sau le uram si nici n-au suflet cu durere.

Sa stii mata ca patru sunt felurile vietuitoarelor din lume, dupa Sfintii Parinti. Asa! Tine minte: Ingerii au minte si duh, oamenii au trup, minte, duh si suflet; animalele au trup si suflet, dar suflet cu simtire, ca daca il tai, il doare, nu-i asa? Iar ierburile si copacii si tot ce este vegetal de pe pamant au viata firii, suflet fara de simtiri. Intelegi? N-are ratiune si nici sentiment, ca sa simta ca-l iubesti sau ca-l urasti. Si nici daca ai taiat cu coasa florile sau ai doborat un copac in padure, nu simt ceva. Ele au numai viata firii; cresc si scad, fara sa aibe dureri.

Si atunci, daca am iubi pe oricare dintre cele patru feluri de vietuitoare, care coboara de la Dumnezeu in jos, ele ne pot sui pe noi, care suntem fiinte rationale si avem minte, cuvant si duh, in chipul Sfintei Treimi, pe treptele urcusului duhovnicesc, catre Dumnezeu. Toata zidirea – auzi ce spune Apostolul Pavel – suspina pana azi, asteptand slobozenia slavei fiilor lui Dumnezeu. Ca zidirea este sub pacat de cand a fost corupt Adam, stapanul zidirii, in rai.

In Hronograf am gasit de ce a pus Dumnezeu numele lui Adam de patru litere. Adam inseamna: rasaritul, apusul, miazazi si miazanoapte. Aceste patru litere le-a pus Dumnezeu in Adam, pentru ca in el trebuia sa faca o putere care sa stapaneasca cele patru parti ale lumii: rasaritul, apusul, miazazi si miazanoapte. Iar Hristos cand vine, vine cu crucea, formata din patru. El vine ca sa sfinteasca cele patru parti ale lumii simtite si sa binecuvinteze toate popoarele lumii. Adam avea o mireasma in rai, ca stapan al tuturor fapturilor, incat leii, leoparzii si balaurii, cand il miroseau, veneau si-i lingeau picioarele. „Stapanul!” A pierdut aceasta mireasma cand l-a scos din rai, spune Sfantul Isaac Sirul, si acum leul vrea sa-l omoare, balaurul sa-l muste, celelalte sa-i faca rau.

Si a ramas – fiindca a ramas o scanteie a darului lui Dumnezeu cand s-a corupt firea in rai – cum ar ramane o scanteie in cenusa, prin care s-a ridicat Adam inapoi prin Invierea Mantuitorului. De aceea o seama de animale inca se tem de om si celelalte mai multe il urasc pe om, caci atunci cand a cazut el din ascultarea Ziditorului si ele s-au abatut din ascultarea lui. Dar si acum un om duhovnicesc poate fi ca Adam inainte de cadere, cum a fost Sfantul Gherasim de la Iordan, caruia i-a slujit leul 60 de ani sau Sfantul Antonie si altii, care luau aspide si serpi in mana sau unii care stateau cu ursii, cum a fost Sfantul Ioanichie cel Mare.

Ai vazut ca acesti sfinti, cum v-am vorbit in treptele urcusului duhovnicesc, s-au indumnezeit dupa dar? S-au facut dumnezei si atunci animalele si balaurii li se supuneau din nou si toate le slujeau. Ai vazut ce spune in Limorar: Unul dormea in pestera cu leul sapte ani de zile. Cand venea cineva ii zicea leului: „Stai pe loc, sa nu vatami pe cineva!” Si a intrebat altul: – Parinte, cum stai cu leul? Nu te temi ca te va manca? – Nu! Am sa va spun. De sapte ani dorm cu el, spate la spate, sa ne incalzim. Si el imi pazeste putinele straturi de caprele salbatice. Dar mi-a spus ingerul Domnului, ca acest leu peste trei ani are sa ma manance pe mine! – Dar de ce nu fugi de aici, daca o sa te manance? – Nu! Oriunde m-as duce, tot leul ma mananca.

– Dar de ce? – Mi-a spus ingerul: „Cand erai in lume erai pastor de oi. Erai cu o turma si aveai caini rai. Si a venit un om care era trecator si au sarit cainii, si tu ai putut sa-l aperi si nu te-ai dus. Si pana ai ajuns tu cainii l-au muscat rau pe om si omul acela n-a trait mult si a murit. Si esti dator cu o moarte, sa fii si tu muscat si mancat de fiara. Si peste trei ani acest leu, care te incalzeste si ti-i sluga, te va manca, ca sa-ti ierte Dumnezeu pacatul. Si oriunde te duci, leul te mananca. Aceasta a randuit Dumnezeu, ca sa platesti cu moartea ta moartea acelui om pe care nu l-ai aparat de caini”. Deci toate-s cu randuiala, frate Ioane!