Parintele Cleopa – Predica la Calugaria Parintelui Nifon

8:29 pm, noiembrie 16, 2010 în Cuvinte de folos, Dreapta Credință, Dreapta socoteală, Părintele Cleopa, Rugaciunea mintii de admin

Parintele Cleopa

Parintele Cleopa

Preacuvioase parinte staret, preacuviosi parinti si frati si iubiti credinciosi,Iata ca prin pronia si voia lui Dumnezeu ne-am aflat cu totii aici la fagaduinta si calugaria fratelui nostru, monahul Nifon. Nu de mult am avut alta calugarie. Dar de cate ori se face aceasta mare taina infricosata, de atatea ori trebuie sa ne reamintim fagaduintele noastre calugaresti.

Cuvioase parinte staret, prea cuviosi parinti si frati. Sa multumim Preasfintei si de viata facatoarei Treimi si Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria si tuturor sfintilor ca ne-am invrednicit sa ajungem si anul acesta la poarta Sfantului si Marelui Post al patruzecimii, post pe care l-a postit si Insusi Mantuitorul Hristos.Iubitii mei frati, pentru ca suntem aici si monahi si crediciosi, voi vorbi pentru ambele parti, ca scopul nostru este sa ne intarim acum la inceputul postului cu un cuvantca manastirea noastra nu este manastire nesfatuita. Totdeauna persolalul de aici si poporul din biserica aud cuvintele Sfintilor Parinti, aud cazania, aud cantarile Bisericii, aud paremiile, proorociile, si din toate se poate invata adevarul.

Prea Cuvioase parinte staret, prea cuviosi parinti si frati. Sa multumim Preasfintei si de viata facatoarei Treimi si Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria si tuturor sfintilor ca ne-am invrednicit sa ajungem si anul acesta la poarta Sfantului si Marelui Post al patruzecimii, post pe care l-a postit si Insusi Mantuitorul Hristos.Iubitii mei frati, pentru ca suntem aici si monahi si crediciosi, voi vorbi pentru ambele parti, ca scopul nostru este sa ne intarim acum la inceputul postului cu un cuvantca manastirea noastra nu este manastire nesfatuita. Totdeauna persolalul de aici si poporul din biserica aud cuvintele Sfintilor Parinti, aud cazania, aud cantarile Bisericii, aud paremiile, proorociile, si din toate se poate invata adevarul.

V-am spus data trecuta ca cel dintai calugar din lume a fost Iisus Hristos, fiindca S-a nascut din Tatal Cel pururea feciorelnic, a venit pe pamant si a trait in fecioria cea preadesavarsita dupa omenitate, si i-a placut sa aiba o Maica Pururea Fecioara, in vecii vecilor.2 Prin anii cincizeci Patriarhul Justinian unise intr-o mare Obste a Sfantului Teodor Studitul opt manastiri, cu Printele Cleopa drept staret al tuturor. Vezi Traditie si libertate inspriritualitatea ortodoxa, de I.P.S. Antonie Plamadeala.acum, pentru ca voturile calugaresti sunt cele trei sfaturi evenghelice, ascultarea neconditionata, saracia de buna voie si fecioria pana la moarte, osa vorbim cate putin din fiecare.AscultareaCe este ascultarea? Mai intai Hristos a fost prototipul si icoana cea mai desavarsita a ascultarii, dupa cum am auzit in Evanghelie: N-am venit sa fac voia Mea, ci voia Tatalui Celui ce M-a trimis pe Mine.

Iar la Corinteni spune ca: S-a facut ascultator pana la moarte si moarte pe cruce.Dar oare noi, care am fagaduit ascultarea de atatia ani si auzim mereu zicandu-se de ascultare la masa si in Biserica si oriunde la chilii citim, ne intrebam vreodata serios si concret in fata lui Dumnezeu ce este ascultarea?Vreti sa stiti ce este ascultarea? Ascultati pe dumnezeiescul parinte Ioan Scararul, care ne spune foarte, foarte filozofic. Auzi ce este ascularea: Ascultarea este mormant al voii. Fiecare sa-si ingroape voia sa. Niciodata sa nu uitati. Si iarasi: Ascultarea este parasirea socotelii tale intru toate.Celui care i se pare ca face ascultare si mai face de capul lui, este batjocorit de diavoli. Acela care are randuiala de sine si i se pare lui ca este mai bine asa cum face el, ca trebuie sa faca cum crede el, niciodata nu se mantuieste.

Merge pe alaturi cu crucea, nu pe calea mantuirii. Ca Hristos n-a venit pe alaturi, ci Si-a dus crucea pana la moarte.Cine are parerea aceasta si nu-si omoara voia si nu paraseste socoteala sa intru toate, n-are ascultare, este batjocorit de diavoli. Merge dupa mintea lui si la urma ajunge la indoiala. Deci acela e ascultator care, cum spune Sfantul Teodor Studitul, este ca fierul in mana fierarului si ca lutul in mana olarului, adica in mana celui ce-l conduce pe calea mantuirii. Este acela care si-a omorat voia sa, care si-a omorat parerea sa, este batjocorit in tot ce face.SaraciaDespre saracie adeseori auzim pe Hristos, Care zice: Vulpile au vizuini si pasarile cerului cuiburi, iar Fiul Omului n-are unde sa-si plece capul.

Cel ce a facut cerul si pamantul si-l imbraca cu podoaba si tine si hraneste toate popoarele lumii, umbla descult, cu capul gol, n-avea casa Sa, n-avea unde-Si pleca capul Sau. El ne-a aratat cale desavarsita prin saracie, ca n-a avut nimic. Dumnezeirea si omenirea care o purta intru El eraumai presus decat toate bogatiile.FecioriaDoua feciorii sunt: una din fire si una din calugarie. Unii sunt feciorelnici, caci n-au cunoscut femeie pana la calugarie si pana la moarte. Altii au fost casatoriti si de la calugarie iau votul fecioriei si sunt la fel ca ceilalti, daca duc viata curata pana la moarte. Sfantul Ioan Scararul arata ca fecioria cea dupa fagaduinta are aceeasi valoare cu cea din fire.Sa nu credeti ca sunt feciorelnici numai aceia care si-au pazit viata sfanta si nu s-au culcat cu femei in veac.

Nu! Este mare lucru si acesta. Dar fecioria este de trei feluri: fecioria trupului, adica a nu cadea cu femei sau in alte pacate spurcate; fecioria mintii, adica a nu primi nici un gand pacatos si spurcat in minte; si fecioria inimii sau a sufletului, adica desavarsita despatimire de gandurile rautatii si ale stricaciunii omenesti.Asa o talcuieste dumnezeiescul parinte Isaac Sirul. Nu-i de ajuns sa te pazesti cu trupul de pacat. Trebuie sa nu primesti pacatul nici cu mintea, pentru ca Evanghelia si Legea Darului n-a venit ca Legea Veche sa coseasca pacatul ca pe iarba si sa ramana radacina. Nu! Legea Darului cand vine, o desavarseste pe cea Veche, ca zice: Ati auzit ca s-a zis in Lege: Sa nu curvesti. Dar Eu va zic voua: Cel ce priveste la femeie spre a o pofti pe dansa, iata, a preacurvit cu dansa intru inima sa.

Ati auzit ca s-a zis: Sa nu ucideti… Iar eu zic voua: Cela ce uraste pe fratele sau, ucigas de om este (Matei 5, 27, 21).De aceea zice dumnezeiescul parinte Efrem Sirul: Nu va aruncati in negrija, fratii mei, pentru pacatele cu gandul ca ar fi usoare! Daca ar fi usoare, n-ar fi socotit Insusi Hristos, Intelepciunea lui Dumnezeu, preacurvie intru pofta de muiere si ucidere intru ura de frate.

Ai auzit ucidere si preacurvie care o face omul intotdeauna? Numai daca uraste pe cineva si numai daca gandeste la pacate trupesti. Vezi cat este de desavarsita Legea Darului? Ea nu taie pacatul numai din obisnuinta si deprindere, ci scoate si radacina. Si care sunt radacinile pacatelor. Cine nu smulge din inima poftele cele necurate, pofta de avere, pofta de slava, ura si rautatea, acela in zadar se pocaieste.

Acela sa nu creada ca are desavarsire, ca-i plin de ura si de rautate si de pofte si necuratii, si in zadar se lauda cu masca din afara, cu forma din afara, daca nu si-a desavarsit inima sa, daca n-a scos patima si poftele din adancul inimii si din gandire.Deci, cand auzi in Legea Darului ca zice sa nu poftesti femeia aproapelui sau casa sau boul sau asinul sau toate cate sunt ale lui, atunci te invata sa smulgi pacatul din radacina. Nu numai sa nu furi si acela-i lucru mare , ci nici sa nu poftesti lucrul altuia. Daca-l poftesti, esti ca si cel ce fura inaintea lui Dumnezeu, pentruca inima ta este patimasa si plina de pacate.In aceasta privinta, pentru ca a depus fagaduinta acest rob al lui Iisus Hristos, parintele nostru Nifon,care slujeste la chelarie de atatia ani, toti cei ce au venit cu dragoste la calugaria lui se bucura ca au ajuns la acest moment fericit, ca pe toti i-a impacat dupa putere.

Sa dea Dumnezeu si Maica Domnului sa mearga pe drumul lui asa pana la sfarsit, cum a mers pana acum.El saracul a venit hotarat din familie; a terminat armata, a lasat toate la parinti si a venit cu dragoste sa slujeasca pana la ultima lui suflare in manastire, ca sa-si mantuiasca sufletul sau si neamul sau.Ascultare, mama. Cand tu ii spui una cuiva si el se duce si face ce vrea el, este batjocura, nu ascultare. Ati auzit de Sfantul Ioan Colov din Pateric? S-a dus ucenic la avva Siluan: Ia vina incoace, frate.S-a dus, dar s-a dus sa-si rastigneasca voia. Faci ascultare? Fac, parinte.A luat batranul un lemn uscat din pustie si l-a infipt in nisip.

Sa cari aici apa, frate, pana da roade lemnul acesta!Si a inceput ucenicul sa care apa; si inca se ducea de cu seara si venea dimineata cu apa, asa de departe era. Si turna apa la lemnul uscat si nu cartea in sine: Asta-i staret? M-a pus sa ud un lemn uscat? Asta nu-i intreg la minte! Nu s-a deznadajduit niciodata. A spus parintele staret ca sa-l ud pana o sa rodeasca, asa fac.Si el saracul a carat acolo apa trei ani de zile. Il intrebau unii: Ce faci, frate, aici? Ud pomul acesta ca sa rodeasca!Si altii radeau de el, zicand: Asta nu-i prea sanatos! Uda un lemn uscat.Ce-a facut Dumnezeu dupa trei ani? Minunea mimunilor! Lemnul cel uscat a prins radacina in nisip, a crescut, s-a facut pom mare si a facut mere frumoase.

Si a luat staretul inpoala hainei si a dus la trapeza manastirii. Luati, fratilor, si mancati din roadele ascultarii fratelui Ioan!Ati auzit ce minuni face ascultarea? Dar nu ascultarea aceea: Ca ma duc, ca nu m-as duce; ca as face; nu, ca altul trebuie sa faca. Nu fac cum vrea staretul saueconomul sau nu stiu care.Trebuie sa mor pentru Hristos. A spus sa fac asa, asa fac! Nu ma priveste pe mine! Eu sunt in ascultare. Daca voi iesi bine, bine! Daca voi iesi rau, eu sunt pacatos. Eu imi fac datoria! Stie Dumnezeu pentru ce a iesit rau. Ca nu raspunzi tu, raspunde cel ce-a dat ascultarea. Aceea este ascultare, fara cartire, fara rastire si fara a avea socoteala in mintea ta, ca faci tu mai bine decat ti-a spus cel mai mare.

Ati vazut alt ascultator care s-a facut mucenic? Sfantul Acachie de la Muntele Sinai. O, Doamne, am sa spun ceva despre viata lui din cartea Sfantului Ioan Scararul, care a fost 75 de ani egumen la Muntele Siani si avea mii de calugari. El avea in toata obstea aceea un batran foarte aspru. Nimeni nu statea ucenic la el decat o luna,doua si pleca; ca batranul ii batea de-i rupea.La acest batran a venit un frate, Acachie, monah bland, rabdator si foarte intelept. Dar a stat acest batran aspru, nu o saptamana, nu o luna si sa fuga. Nu! A stat asa noua ani. Si se minunau toti, ca-l batea batranul in fiecare zi. El numai spunea la nimeni.

Il intrebau toti fratii: Ai luat vreo cununa astazi?Si arata capul spart, mana vanata, piciorul vanat, spinarea lovita, dar nu zicea nimic. Il batea ca pe un hot. Iar dupa noua ani de ascultare, fericitul Acachie, mucenicul lui Iisus Hristos, a murit. Si se intalneste Sfantul Ioan Scararul cu batranul: Batranule, unde este Acachie? A murit! Dar l-ai ingropat? L-am ingropat acolo in marginea cimitirului. Parinte, eu nu cred ca a murit. Ba a murit, ca eu l-am ingropat. Parinte, hai si-mi arata unde l-ai ingropat.Si au mers la mormant si a intrebat staretul: Ai murit, Acachie?Si s-a auzit o voce din mormant: Nu parinte, nu! Ascultatorul niciodata nu moare!Si a zis Sfantul Ioan batranului: Ai auzit, parinte, ca n-a murit? Ai zic ca a murit Acachie.

Si a zis batranul: Vai mie! Vai mie! Ce-am facut? Ucidere am facut! Ucidere! Vezi pe cine ai avut ucenic? Pe martirul lui Iisus Hristos, care ti-a raspuns din groapa, ca ascultatorul niciodata nu moare!Si a zis batranul: Da-mi voie sa-mi fac o coliba langa crucea lui si sa plang pana la moarte!Si a facut batranul acela o coliba langa mormantul Sfantului Acachie si plangea si se ruga: Iarta-ma, frate Acachie, ca moarte am facut si ucidere am facut, ca te-am omorat cu atatea batai! Si a plans batranul noua ani acolo. Iar inainte de moarte i s-a aratat Sfantul Acachie in vis si i-a zis: Parinte sfinte, nu mai plange! Azi, maine, trebuie sa vii.

Fericite si sfinte sunt mainile acelea care m-au batut pe mine! Acestea mi-au facut lacas cu martirii in ceruri! Pentru ca eu prin tine m-am mantuit si prin sfintele tale maini eu m-am dus la cer si mi s-a iertat mie orice pacat. Sfinte sa fie mainile tale, mantuit sa fii si tu cu ceata cuviosilor calugari sfinti, ca te iert, si Dumnezeu sa te ierte! Si l-a sarutat.Si s-a mantuit batranul si s-a dus in ceata sfintilor. S-a mantuit Acachie prin batranul cel aspru, si batranl cel aspru, prin rugaciunile Sfantuli Acachie. Dar Acachie a dat dovada de atata supunere!Dar noi? Mi-a zis cineva, eu cartesc; spun altceva. Vai de noi si de noi, ce fagaduinte facem! Ai cazut ce-a spus acum staretul: Ia amitne, fiule, ca are sa vina Hristos la Judecata si ai sa dai seama nude cele ce ai fagaduit, ci de cele ce ai implinit dupa fagaduinta.

Deci sa luam aminte!Dar ca sa pazeasca monahul cele trei voturi ale calugariei ascultarea, saracia si fecioria , cele trei sfaturi ale Evangheliei, ce trebuie sa aiba? Ce lucrare de geniu? Negresit ii trebuie paza mintii.Vai si amar de noi daca nu vom avea aceasta lucrare. Ati auzit ce a zis Dumnezeu sarpelui, cand a amagit-o pe Eva, la inceput: Vrajba voi pune intre samanta ta si intre samanta ei; aceasta iti va zdrobi capul, iar tu ii vei pazi calcaiul.Satana pazeste calcaiul omului, adica sfarsitul lui pe pamant. Iar aceea iti va zdrobi capul, a spus satanei. Si ati vazut pe cine? Prin Eva cea tainica, prin Maica Domnului.Dar sa revenim la paza mintii. Ce este paza mintii? Cand auzim de paza mintii sau trezvia atentiei sau linistea mintii sau privegherea mintii, este exact acelasi lucru cum zice paine, bucata de paine sau felie de paine.

Dar sa auzim pe Sfantul Isihie Sinaitul in Filocalie ce spune: Paza mintii calea si poarta a toata virturea si a toata fapta buna inaintea lui Dumnezeu. In ce consta paza mintii? In trei lucruri: in a ne trezi cu mintea la cele ce gandim; in a ne impotrivi pacatului cu mintea; si al treilea, in a chema pe Doamne Iisuse…,prin rugaciunea mintii.Ca atata legatura au paza mintii si cu rugaciunea inimii, cat are trupul si sufletul. Si nimeni, spune Sfantul Isihie Sinaitul, nu va scapa de capeteniile tartarului, daca nu are aceasta lucrare, fie el calugar saumirean. A pazi mintea inseamna a zdrobi capul sarpelui.Auzi ce spun Sfintii Parinti? Tot gandul pacatos care se apropie de mintea noastra este un sarpe ganditor. Daca-i de curvie, daca-i de manie, daca-i de mandrie, daca-i de slava desarta, daca-i de betie, daca-i furtisag, daca-i mahnire, daca-i intristare, daca-i zavistie, daca-i pizma, daca-i rautate, cand il vezi ca s-a apropiat de mintea ta, imediat cheama pe Doamne Iisuse: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul sau pacatoasa.

Si ai zdrobit capul sarpelui in felul acesta.Ati auzit voi ce canta Biserica aici? Fata Babilonului, ticaloasa. Fericit este care va apuca si va lovi pruncii tai de piatra. Cine este fata Babilonului? Care sunt pruncii fetei Babilonului? Pe cine fericeste Duhul Sfant, cand zice sa loveste pruncii fetei de piatra? Iata pe cine: Fata Babilonului este mintea noastra,iar pruncii ei sunt gandurile spurcate care rasar in minte.Cumpana dreptei socoteli trebuie sa mearga intoate. Ai auzit ce spune acelasi parinte Isaac? Pe tot lucrul il impodobeste masura. Masura la mancare, masura la dormit, masura la infranare, masura la priveghere, masura la metanii, dupa masura puterii fiecaruia. Dar cea mai mare grija sa avem de trezvia atentiei, paza mintii si privegherea mintii.Aceasta este o lucrare de geniu si pentru monahi si pentru crestini, pana la suflarea cea mai de pe urma.

Ca razboiul cu trupul nu tine mult. Omul a slabit, s-a inbolnavit, a imbatranit, dar razboiul cu mintea este pana la ultima suflare.Acela-i calcaiul! Ca te pandeste pana la ultima suflare, ca mintea ta sa nu fie treaza, si-i destul numai atat. Nu sa faci pacatul, ci numai sa te gandesti la el. Este destul sa te gaseasca impatimit cu mintea, si tot in iad te duce. Ca in ce te va gasi moartea, inaceea te va judeca!Deci pentru calugarii nostri spun aceasta: ascultatrea neconditionata, saracia, viata curata, fecioria, iar mai presus de toate, ca sa poata sa le pazeasca pe aceste trei lucrari si voturi, sunt trezvia atentiei, paza mintii si privegherea mintii. O lucrare usoara, dar prezenta in toata clipa, fie ca esti in ascultare, fie ca esti in biserica, fie ca esti la vaci, ca esti la oi, ca esti la bucatarie, ca esti la chelarie, ca esti la gradina; fie ca esti la cizmarie, la cojocarie, unde-i fi, sa ai pe Hristos inaintea ochilor.

Adu-ti aminte ceea ce spunea marele prooroc David: Am vazut pe Domnul inaintea mea pururea, ca de-a dreapta mea este ca sa nu ma clatin. Trezvia atentiei se naste din frica lui Dumnezeu, iar frica lui Dumnezeu se naste din credinta, dupa cum spune dumnezeiescul parinte Maxim: Cel ce crede, se teme si cel ce se teme, se trezeste.Dumnezeu si Preacurata lui Maica sa ne ajute si mie, pacatosului, si voua, la toti monahii si crestinii, sa castigam ascultare desavarsita, saracie de buna voie, feciorie si curatie, si mai presus de toate paza mintii, trezvia atentiei, privegherea mintii in toata vremea. Amin.