Parintele Cleopa – Sfaturi duhovnicesti

11:16 pm, noiembrie 23, 2010 în Cuvinte de folos, Despre rugăciune, Dreapta Credință, Dreapta socoteală, Pocainta, Părintele Cleopa, Rugaciunea mintii de admin

Parintele Cleopa

Parintele Cleopa

Parinte, ajungem uneori intr-o astfel de stare, incat nici nu ne putem ruga, nici nu putem dormi, nici nu putem manca, nici nu putem vorbi, nu avem nici o dispozitie. Auzi ce zice dumnezeiescul parinte Isaac Sirul, ca eu nu voi inceta sa aduc pilde, nu de la mine, ca eu sunt izvorul a toata rautatea si viclenia. Ce vorbim, vorbim de la Sfintii Parinti ca sa ne folosim. Cand vei vedea ca esti intr-o astfel de stare, te sfatuiesc, omule, sa te culci.

Si chiar de nu dormi, stai culcat sa se linisteasca simtirea. Daca nu avem Sfanta Liturghie in fiecare zi la manastire, cum ne putem mantui? Nu numai Liturghia te mantuieste. Nu auzi ce spune Sfantul Grigorie Sinaitul? Cine are rugaciunea mintii, are si Liturghia, are si toata pravila Bisericii tot timpul. D-apai acei care au trait in pustie, cum a fost Sfantul Marcu de la pestera, la care s-a dus Sfantul Serapion, de 95 de ani nu vazuse om, acela statea la slujba? Era in timpul prigoanelor. Si ai vazut, cand se ruga era stalp de foc de la pamant pana la cer. Dar cei care au trait in pustie ani de zile, cum spune Sfantul Ioan Gura de Aur, si se impartasea la trei-patru ani, oare pentrunevrednicie se impartaseau asa rar?Auzi ce spune Sfantul Efrem: Biserici aveau pe limbile lor si altare in inimile lor.

Totdeauna erau in comuniune cu Dumnezeu in rugaciune. Pentru ca rugaciunea care se face in biserica este rugaciune obsteasca. Dar nu cumva sa ramanem numai la aceasta si sa nu avem o rugaciune proprie, ca ne inselam. Ca spune Sfantul Teofan Zavoratul: Vai de cei ce au inghetat la randuiala tipicului bisericesc si n-au rugaciunea lor proprie! Dar nu este pacat ca atunci cant este Liturghia, eu sa zic rugaciunea inimii sau alta rugaciune si sa nu fiu atent la slujba? Nu-i adevarat! Pentru ca are mare legatura liturghia inimii cu cealalta de la sfantul altar. Aceasta este o rugaciune obsteasca si are mare putere, mai ales Sfanta Liturghie, si o ajuta pe cea din inima. Ca daca vine o prigoana si te-ai dus in pustie, sau intr-un sat, sau intr-un bordei, mai ai Liturghie?In masura in care se roaga, auzi ce zice Sfantul Nicodim Aghioritul, mintea este preot, inima este altar; jertfa care se aduce pe acest altar este alegerea si buna vointa, ca de buna voie alerg sa ma rog lui Dumnezeu, iar mirosul de buna mireasma, tamaia, care se ridica de pe altarul inimii, este rugaciunea, sa se indrepteze rugaciunea mea ca tamaia inaintea Ta.

De pe altarul inimii. Omul este un fel de biserica in biserica.In zadar te duci in altarul asta, daca nu ai rugaciunea cea din inima. Putin iti foloseste. De aceea, mergerea la biserica iti ajuta foarte mult ca sa intaresti rugaciunea din inima, dar nu o schimba pe aceea. Tocmai rugaciunile si momentele Sfintei Liturghii, daca tu ai lucrare launtrica, iti intaresc aceasta lucrare. Mai mult iti invapaiaza inima de dragostea lui Dumnezeu, cand iese cu Sfintele Daruri, caci credinta vine prin auz.Ai vazut ca a intrebat cineva pe Sfantul Nichifor: Daca merg in biserica, sa ascult stana si Liturghia si celelalte, sau sa zic rugaciunea inimii? Daca n-ai sporit in rugaciunea mintii, asculta cu mare atentie Liturghia si stana, care te ajuta sa te concentrezi cu mintea in inima.

Foarte mult te ajuta.Iar daca ai ajuns la rugaciunea de sine miscatoare a mintii, este ca ceasul, ai pornit inima, eu dorm si inima mea vegheaza. Permanent inima se roaga. Atunci si fara sa vrei vei ramane cu rugaciunea acesta launtrica si in timpul Liturghiei si in timpul celorlalte rugaciuni, sa ajungi la o rugaciune de sine miscatoare. Permanent se roaga inima. Neincetat, cum zice apostolul.Eu am scris cateva predici despre treptele rugaciunii. Am vrut sa scriu si una despre rugaciunea contemplativa, care-i mai inalta decat rugaciunea inimii, dar nu are nici un rost la oamenii de azi, ca nu o inteleg; este pentru cei desavarsiti, aceea este in extaz, rugaciunea cea de foc, in rapire. Am pus acestea pe care le poate intelege oricine.

Noi le-am citit, si numai cu atat am ramas. Le-am inteles, dar nu le-am lucrat niciodata in viata. Asa este. Cum cunoastem noi care este calea cea buna a mantuirii? Sfatul bun te va pazi si cugetul drept te va apara. Si iarasi zice Scriptura: Cei ce n-au sfatuitori, cad ca frunzele. De aceea este bine, mama, sa ne mai sfatuim. Cum putem trai noi in viata de obste fara tulburare? Zice Sfantul Ioan Gura de Aur: Taria celui din obste este ascultarea; taria imparatului sta intru multa ostire; iar taria celui din liniste este multa rugaciune. Si caderea celui din obste este neascularea cand nu face ascultare; si caderea celui dinliniste, imputinarea rugaciunii.La pustie aveam timp sa ma rog 14 ore si mai mult.

Cum trebuie sa ne purtam, noi, crestinii ortodocsi, fatade oamenii eretici? Nu cumva socotind noi ca iubim pe aproapele, sa ne lasam calcati de cei straini de dreapta credinta in Hristos, care voiesc a ne departa pe noi de la Ortodoxie si a ne impune credinta lor cea stramba si eretica. Iar daca voiesc a ne ataca credinta noastra cea sfanta sau Sfanta Traditie a Bisericii Ortodoxe, atunci trebuie sa o aparam cu toata puterea pana la moarte, dupa cum zice Sfantul Nicodim Aghioritul in Razboiul nevazut.Se cade, asadar, oricarui preot ortodox si oricarui crestin al Bisericii noastre dreptmaritoare, sa fie un bun ostas al lui Hristos cu toata evlavia si cu manie barbateasca si tare sa apere, prin cuvant si prin scris, adevarul dreptei noastre credinte. Nu se cuvine a fi bland acolo unde nu trebuie a te purta cu blandete.

Acelasi lucru ne invata si Sfantul Pimen cel Mare, zicand: Se cade noua a rabda toate, macar de ne-ar scoate cineva si ochii sau ne-ar taia mana noastra cea dreapta, iar daca cineva voieste a ne departa si a ne desparti pe noi de Dumnezeu, atunci sa ne maniem (Pateric, Cuvantul 118). Si iarasi zice: Intaia oara fugi, a doua oara fugi, a treia oara fa-te sabie cu cel ce vrea sa te desparta pe tine de dreapta credinta. Dar cum trebuie sa ne comportam cu acesti oameni? Auzi ce spune apostolul? Biserica este Trupul lui Hristos. Cap al Bisericii este Hristos. Toate sectele mistice si rationalistice, nu numai din Romania, care s-au despartit de Biserica, s-au despartit de Hristos. Nu mai au legatura cu Hristos.

Gata. Asa este. Si pe sectari, nu in casa, nici in ograda sa nu-i primesti, ca nucumva sa ne impartasim de lucrurile cele rele ale lor si de ereziile lor. Si daca vin cu tot felul de carti, ce sa facem cu ele? Pe foc, pe foc, pe foc! Ei au diavoli numiti arhiconi, zice Sfantul Ioan Gura de Aur. Ii invata toata Scriptura pe de rost, dar pe dos, pe dos, pe dos.Le talcuieste toata Scriptura pe dos. Din Scriptura iti vorbeste, dar pe dos, nucum spune Biserica si dogmele Bisericii. Sa nu vorbiti cu ei. De ce Biserica Ortodoxa nu se prea implica in misionarism, ca sa faca cunoscuta dogma ortodoxa in alte parti, cum fac catolicii si celelalte confesiuni? Biserica Ortodoxa traieste! Cea mai mare invatatura este trairea.

Eu am la spovedanie popor de la tara. Tin traditia sfanta cum au invatat-o de la parintii lor.Datorita poporului se tine mai tare Ortodoxia la noi. In cate feluri se impart oamenii pe pamant, din punct de vedere al credintei in Dumnezeu? Oamenii de pe pamant se impart in trei grupe: crestinii, adica cei care cred in Hristos; necrestinii sau paganii, care nu cred in Evanghelia lui Hristos, ci in anumiti oameni zeificati, precum Brahma, Buda, Confucius, Mahomed etc., si a treia grupa, ateii, care nu cred in nici o divinitate.Necrestinii se impart si ei in trei grupe: monoteisti evrei si mahomedani; dualisti care cred in doua principii, al binelui si al raului; si politeisti, care cred in mai multi idoli sau zei mincinosi.

Crestinii se impart la randul lor in trei mari confesiuni si Biserici: ortodocsi, catolici si protestanti. Din protestanti s-au format mai multe ramuri, ca protestanti de Confesiune Audustana (luterani), reformati, anglicani, metodisti, prezbiterieni si grupari neopreotestante. Care din aceste categorii de crestini au harul mantuirii? Biserica noastra Ortodoxa invata ca harul este dat tuturor oamenilor (Tit 2, 11), deoarece Dumnezeu voieste ca toti oamenii sa se mantuiasca si lacunostinta adevarului sa vina (I Timotei 2, 4). Dar harul nu sileste pe nimeni. Oamenii au libertatea sa-l primeasca si sa conlucreze cu el sau sa-l respinga. Cei dintai se mantuiesc, cei din urma, nu (Invatatura de Credinta Ortodoxa). Biserica Ortodoxa, fiind Biserica apostolica, are harul mantuirii. Care dintre crestini se vor mantui? Numai crestinii care slujesc lui Dumnezeu intru adevar, aceia se vor mantui, dupa cum spune Duhul Sfant: Aproape este Domnul de toti cei ce-L cheama pe El intru adevar (Psalm 144, 18).

Despre oamenii care nu au primit credinta in Dumnezeu nu putem zice sa se mantuiesc, deoarece apostolul ne invata: Este un Domn, o credinta si un botez (Efeseni 4, 5; I Corinteni 12, 12). Si iarasi: Pace peste cei ce vor umbla cu dreptarul acesta (dreapta credinta) (Galateni 6, 16) si in alt loc: Cine nu se lupta dupa lege, nu se incununeaza (II Timotei 2, 5). Toti oamenii au harul Sfantului Duh? Paganii, necredinciosii si apostatii (lepadatii de dreapta credinta) nu au harul Preasfantului Duh. In Vechiul si Noul Testament, harul Sfantului Duh a fost fagaduit tuturor celor ce vor crede in Iisus Hristos (Isaia 44, 3; 59, 21; Iezechiel 36, 27; Fapte 2, 17-18).

In vremea de apoi multi inselatori si hristosi mincinosi se vor arata cu viclenie ca au harul Sfantului Duh si vor face semne mari si minuni false cu puterea satanei, spre a insela pe multi si a-i indeparta de la dreapta credinta, precum a zis Domnul (Matei 24, 24).Vrajitorii, proorocii mincinosi, ereticii, inselatorii si facatorii de minuni false sunt uraciune inaintea Domnului si Dumnezeu nu asculta de ei (Levetic 20, 27; Deuteronom 18,10-12).Crestinii care cad in pacate grele intristeaza Duhul Sfant (Efeseni 4, 30). Totusi nu pierd harul mantuirii. Daca se vor intoarce din toata inima la spovedanie si la lucrarea faptelor bune, iarasi dobandesc harul Preasfantului Duh, fiindca primul pacat impotriva Sfantului Duh savarsit de ei este, dupa cum zice Invatatura de Credinta Ortodoxa, rautatea neincrederii adevarului aratat si dovedit, al dreptei credinte in Hristos.

Parinte Cleopa, dati-ne un cuvant de incheiere. Cuvant de incheiere trebuie mai intai sa ma prihanesc pe sinemi sa vorbesc ce nu fac. Si de aceea va rog sa va rugati pentru mine pacatosul, ca sa-mi aduc aminte de cuvintele Sfantului Ioan Scararul: Cade-se celui ce invata si nu face, ca, rusinandu-se de cuvintele sale, sa inceapa si el a lucra intr-o buna zi.Asa si eu, poate vorbind la altul, ma gandesc si eu vreodata sa fac. Pentru ca de vorbit este usor. Nimic nu-i mai usor ca vorba. Amin.