Părintele Cleopa – Vindecarea celor doi demoni din Gadar

10:09 pm, noiembrie 14, 2010 în Cuvinte de folos, Dreapta Credință, Dreapta socoteală, Părintele Cleopa de admin

Parintele Cleopa

Parintele Cleopa

Iubiti credinciosi,Cu cat patrundem in Sfintele Scripturi mai adanc printeologie si prin talcuire, cu atat ne dau si cele mai bogat mireasma Duhului Sfant si intelegem mai mult cuprinsul lor.Mantuitorul spune: Cercetati Scripturile, caci ele marturisesc pentru Mine. Deci stim din gura lui Hristos ca Sfinele Scripturi sunt marturii ale lui Dumnezeu.

Proorocul David zice: In calea marturiilor Tale, Doamne, m-am desfatat ca de toata bogatia. Mare adevar este in aceste cuvinte. Cine alearga pe calea marturiilor sau pe calea dumnezeiestilor Scripturi si pe calea intelesurilor duhovnicesti din ele, pururea se veseleste de inaltimea tainelor care se afla inele.Duhul Sfant fericeste mai departe pe cei ce le cerceteaza, zicand: Fericiti cei ce cearca marturiile Lui, cu toata inima Il vor cauta pe Dansul (Ps. 118, 2).

Duhul Sfant Insusi fericeste pe omul care cearca marturiile Lui, adica cearca cu de-amanuntul intelesul duhovnicesc al Sfintelor si dumnezeistilor Scripturi. Pentru care pricina cauta omul cu toata inima pe Dumnezeu in calea Scripturilor? Pentru intelegerea celor ce citeste. Caci, rugandu-se la Dumnezeu sa-i deschida ochii mintii, intelege taine mari si negraite, atat cat este cu putinta omului a intelege, si atunci alearga cu toata puterea pe calea poruncilor lui Dumnezeu.

Dumnezeiasca Evanghelie de astazi incepe asa: In vremea aceea a venit Iisus Hristos in latura Gadarenilor si i-auiesit inainte doi indraciti foarte cumpliti, care locuiau in morminte.Indracitii nu puteau sta in case, ci se ascundeau in criptele din morminte. Deci doi din acesti indraciti au iesit inaintea Mantuitorului, si Sfanta Scriptura spune ca erau foarte cumpliti, incat din cauza lor nimeni nuputea sa treaca pe calea aceea, caci toti se speriau de ei si fugeau dincalea lor.Si ce-au facut indacitii acestia, mai bine-zis diavolii din ei, cand au vazut ca Iisus Hristos, Dumnezeul nostru si Mantuitorul lumii? Au inceput a striga foarte tare catre Dansul: Ce este noua si Tie, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preainalt? Adica: Ce ai cu noi? Noi nu Ti-am facut Tie nimic.

Noi ii chinuim numai pe oamenii acestia, care sunt dati noua tot de puterea Ta si pe care ii avem in stapanire si in care locuim noi. Dar, apoi, temandu-se de puterea Mantuitorului, au zis: Ai venit sa ne muncesti pe noi mai inainte de vreme?Auzi ce spun diavolii? Dinaceasta pericopa evanghelica invatam trei lucruri mari: intai, ca si diavolii au credinta si cunostinta; al doilea, ca ei nu fac nimic fara voia lui Dumnezeu; si al treilea, se tem foarte tare de puterea dumnezeiasca, ca sa nu-i alunge in gheena mai inainte de judecata viitoare, ca muncile iadului sunt foarte grele.

Deci nu toti diavolii se afla desavarsit la munca pentru caderea lor, asa cum nici pacatosii nu se afla definitiv in iad, cum spun dumnezeiestii Parinti. De aceea ziceau diavolii acestia: De ce ai venit sa ne muncesti inainte de vreme? Adica: Nu-Ti ajunge ca ai sa ne muncesti desavarsit incepand din ziua Judecatii? Ai venit sa ne muncesti pe noi inainte de judecata? Caci multi din ei au ramas in vazduh, cum zice marele Apostol Pavel catre efeseni: domnii puterii vazduhului; duhurile rautatii raspandite in aer, sau cum zice marele prooroc David: Multi sunt cei ce se lupta cu noi de la inaltime.Asa si diavolii salasluiti in cei doi oameni, inca nu erau in gheena, ci erau din cei din vazduh.

Ei intrasera in acesti doi indraciti si se temeau ca nu cumva Hristos sa-i scoata din oameni si sa-i trimita in gheena, unde se munceau alti conducatori de-ai lor, care intrasera de la inceput acolo.Dar dumnezeiescul Evanghelist Luca mai spune ceva in Evanghelia sa; zice ca Hristos a intrebat pe diavoli: Cum va este numele? Caci si diavolii au nume. Si auraspuns ei din cei indraciti: Legheon ne este numele. Adica: Eu nu sunt numai unul, ci suntem 6000 de diavoli (Legheon sau legiune. Legiunea romana avea 6000 de ostasi).

Dar cu toate ca erau asa de multi, se rugau lui Hristos sa nu-i trimita in gheena.Dar oare diavolul n-are putere, de au trebuit sa fie atat de multi intr-unom? Are foarte multa putere, caci spune Iov: Adancul fierbe ca o caldare inaintea lui si cine vadescoperi pieptul armurii lui? Si proorocul Iezechil, vorbind de imparatul Tirului si al Sidonului, zice despre caderea satanei: Erai un heruvim ocrotitor si te plimbai in mijlocul cetelor celor scanteietoare din cer si toate flautele si muzicile cerului te laudau pe tine. Si frumusetile tale te-au inselat pe tine, adica te-au vopsit cu carbinetul de aur, cu iachint, cu hrisolit, cu topaz, cu ametist, cu beril si cu celelalte pietre scumpe.

Auzi cum era satana inainte de cadere? Era un heruvim ocrotitor, infrumusetat cu mare podoaba, sau cum mai zice Isaia, era luceafarul care rasare dimineata din ceruri. Caci zice: Cum ai cazut din fala ta, stea de dimineata? Vezi cine era si cata putere avea? Dar aceasta putere o au numai cand si cat le ingaduie Dumnezeu. Stiti de ce? Pentru ca puterea draceasca cum spune Sfantul Grigorie Cuvantatorul de Dumnezeu este ingradita de puterea dumnezeirii.

Franele puterii satanei sunt in mana lui Dumnezeu. El este cainele lui Dumnezeu si nu poate sa faca nimic fara porunca. Ati vazut la Iov cum satana a cerut voie sa-l ispiteasca si, cand i-a dat voie, a adus ispite, pogorand si foc din cer, si intr-unceas a pierdut cele 7000 de oi, 3000 de camile, 500 de perechi de boi, 500 de asine si casele le-a daramat printr-un cutremur. Ai vazut ce poate el? Dar numai cand ii da voie Dumnezeu.Deci, cum v-am spus, toata puterea draceasca este ingradita de puterea dumnezeirii si el nu poate face nimic pana nu ii da voie Dumnezeu.

Si ce-au zis acesti diavoli? Acesta Care este de fata este Fiul lui Dumnezeu Celui Preainalt. Credeau aceasta diavolii si marturiseau: Stimu-te pe Tine cine esti; esti Fiul lui Dumnezeu Celui Preainalt.Auzi marturisirea diavoleasca: Vezi credinta diavolilor? Dar oare credinta aceasta a diavolilor este mantuitorare? Nu, nicidecum. Sfantul Apostol Iacov ne invata: si diavolii cred in Dumnezeu si se cutremura.De ce se cutremura diavolii? Erau 6000 in fata lui Iisus si tremurau ca varga si se rugau sa nu-i trimita in gheena mai inainte de vreme. Ce le folosea lor credinta, daca n-au zis: Iarta-ne, Doamne! Ne pocaim! Ne vor face slugile Tale! N-au zis.

Ci se temeau numai si se cutremurau; dar credinta lor nu era lucratoare si mantuitoare!Cand credinta este numai cunoscatoare, nu mantuieste pe nimeni. Adica, daca cred eu ca este Dumnezeu si cunosc aceasta, numai cu atat nu ma mantuiesc. Caci zice Sfantul Apostol Iacov: Tu crezi ca unul este Dumnezeu? Bine faci; dar si diavolii cred si se cutremura. Ce folos au de credinta lor? Este o credinta cunoscatoare si iscoditoare, care nu foloseste nimanui.

Ea nu mantuieste nici pe diavoli, nici pe oameni.Dar este o alta credinta, despre care spune dumnezeiescul Apostol Pavel. Care? Credinta cea lucratoare care se lucreaza prin dragoste. Cel ce o are, paseste de la credinta la fapte. Se smereste, asculta, miluieste, iarta, posteste, privegheaza, duce viata curata, cu sfintenie, iarta pe toti cei ce l-au suparat si, cu darul lui Dumnezeu, totdeauna este milostiv, precum si Tatal nostru milostiv este. Aceasta este credinta lucratoare saucredinta care se lucreaza prin dragoste.Deci tineti minte ca si diavolii au credinta, dar numai credinta cunoscatoare, si vai de noi pacatosii daca ne vom asemana cu ei, daca numai vom crede ca este Dumnezeu, dar nu vom lucra poruncile Lui! Se va implini cu noi cuvantul care zice: Multi vor zice Mie in ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu in numele Tau am propovaduit?

Si voi zice catre ei: Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic! Nu va cunosc pe voi. Dar de ce? M-ati cunoscut ca Dumnezeu si ati facut chiar minuni in numele Meu, dar n-ati lucrat poruncile Mele. Nu va cunosc pe voi! Asa, fratilor, sa nu ne asemanam diavolilor, care nuimplinesc poruncile lui Dumnezeu.Dar sa vedem ce spune Evanghelia mai departe. Zice ca acolo langa lac pastea o turma mare de porci. Si s-au rugat diavolii: Doamne, daca ne scoti pe noi din acesti doi oameni, da-ne voie sa ne ducem in turma aceea de porci. Adica: Doamne, daca ne scoti din zidirea facuta dupa chipul si asemanarea Ta, din oamenii acestia care pot sa fie biserica Ta, nu-ti cerem sa ne ducem in alt om, ci da-ne voie sa ne ducem in aceste dobitoace, care, desi sunt ale Tale, sunt murdare, lenese si lacome, fiind chipul patimilor trupesti, la care noi ii invatam pe oameni.

Si a ascultat Hristos rugaciunea diavolilor si a zis: Mergeti! Si indata ce le-a dat voie, au intrat diavolii in porci si s-a aruncat turma in mare si s-a inecat. Si eraucam la 2000 de porci.Oare de ce a ascultat Mantuitorul rugaciunea diavolilor? A ascultat-o fiindca randuia prin diavoli o pedeapsa celor ce aveau porci. Pentru ca porcul este animal greoi, lenes, lacom, mocirlos si murdar, asa cum este un om pacatos, care se tavaleste in mocirla faradelegilor, a lacomiei, a betiei si a curviei. Si de aceea le-a dat voie, pentru a arata simbolul omului in care locuiesc diavolii, caci ei se odihnesc pururea in oamenii cei lacomi ca porcii,curvari si preacurvari.

Diavolii, temandu-se de munca din gheena, si-au zis: O fi mai rau in porci si in mare si oriunde ne-am duce decat in om, dar e mai bine decat in gheena.Oare de ce se tem diavolii de gheena? Am spus putin mai sus, dar aici vom deslusi mai pe larg acest lucru. Ati citit in psalmul 74 cuvantul: Paharul este in mana Domnului, cu vin neamestecat, plin de amestecatura1. Oare ce sa fie aceasta? Paharul maniei si a iutimii Domnului este, zice, neamestecat si plin de amestecatura.Iata ce vrea sa insemne aceasta, dupa marturia Sfantului Andrei al Cezareei, care a dat cea mai inalta talcuire la Apocalipsa, el punand cuvantul acesta in legatura cu muncile cele de dupa judecata.Paharul cu vin neamestecat si totodata plin de amestecatura este focul iutimii maniei Domnului in veacul de acum, cand vine asupra noastra, a tuturor popoarelor pamantului, amestecat cu mila.

Pana la sfarsitul lumii vor veni multe rani peste popoarele lumii: robie, razboaie, foamete, seceta, boli, holera, ciuma, tulburari; dar toate acestea vorveni amestecate cu mila lui Dumnezeu.Pana in ziua judecatii, focul maniei lui Dumnezeu vine amestecat pururea cu mila. Ne-a robit Dumnezeu, dar ne dezrobeste; ne-a imbolnavit, dar poate sa ne ridice din boala, daca ne rugam. Vine peste noi seceta, dar, daca ne rugam, o departeaza.

Deci, cum zice Sfantul Maxim Marturisitorul: Precum noptile urmeaza zilelor si zilele urmeaza noptilor, asa si inveacul de acum, bucuriile urmeaza scarbelor si scarbele viniarasi dupa bucurii. Dupa bucurii vin necazurile si dupa necazuri iarasi bucurii. Nu se judeca Dumnezeu acum deplin cu noi.Dar cand va veni paharul iutimii maniei Domnului neamestecat? In ziua judecatii. Iata ce spune dumnezeiescul Andrei pentru ziua judecatii: Iutimea maniei Domnului va veni peste diavoli si peste toti oamenii care au facut voia lor, fara de mila si fara de crutare.

Si totusi zice ca va fi plin de amestecatura. Ce vrea sa zica? Atunci nu va mai fi amestecat paharul maniei Domnului cu mila.Dar amestecatura de care vorbeste, inseamna multimea si felurimea muncilor. Muncile nu vor fi la fel pentru toti. Nu se va munci curvarul si talharul la fel cu cel ce a jurat stramb, sau cel ce a jurat la fel cu cel ce a hulit. Nu! Muncile vor fi vesnice, dar nu deopotriva la toti. Vor fi feluri si feluri de munci, dupa cum fericirile raiului sunt iarasi felurite. Caci zice Hristos: Sa nu se tulbure inima voastra, in casa Tatalui Meu sunt multe lacasuri.

Eu ma duc sa vapregatesc voua loc.Dupa cum in rai sunt multe lacasuri, asa si in iad sunt multe feluri si neasemanate chipuri de munci, pe care numai Unul Dumnezeu le stie.Fratii mei, de aceea ziceau diavolii: Nu ne trimite, nu ne munci in gheena inainte de vreme; suntem noi munciti destul, am cazut din darul Tau, am fost ingeri, eram fiinte usoare, luminoase, curate, neprihanite; ne indulceam de slava Ta in ceruri, pururea vedeam fata Sfintei Treimi, cat era cu putinta noua, intelegeam teologia adanca despre Tine. Apoi ne-ai aruncat jos din cer si stam prin vazduh; ne-am bagat printre dobitoace; prin oameni, stam in locuri spurcate, stam in paduri, in pustii, in lacuri.

Ne rugam, lasa-ne aici, ca este destula munca fata de dregatoria, de cinstea noastra cea dintai! Nu ne trimite inainte de vreme in gheena!Iata cat se tem diavolii de gheena! Cu atat mai mult ar trebui sa ne temem noi si sa nu mai facem voia lor. De gheena se tem diavolii foarte tare, caci este locul pe care-l vor mosteni de la judecata pentru vesnicie si ei si toti care vor face voia lor. Atunci paharul iutimii maniei Domnului va veni neamestecat cu mila Lui.

Dar sa trecem mai departe, la celelalte invataturi din Sfanta Evanghelie. Si s-au aruncat diavolii cu turma de porci in mare, iar pastorii ei, vazand aceasta, au fugit cu spaima in cetatea Gadara. Ati vazut? S-au dus cu spaima si cu strigat mare: Oameni buni, iesiti sa vedeti! A venit un prooroc, a vindecat doi indraciti de care nu se putea apropia nimeni. A scos diavolii din ei si i-a trimis in porci! Dar iata ce au patit porcii. Spaima mare, caci era averea acelei cetati.

Dar dreptatea lui Dumnezeu a ingradit paguba pe care au suferit-o stapanii porcilor si fiindca in cetatea gherghesenilor locuiau alaturi de pagani si evrei, care desi nu aveau aceeasi credinta cu paganii cu care traiau impreuna, nu numai ca hraneau porcii pentru negotul lor, dar si mancau din carnurile lor, calcand prin aceasta legea lui Moise. Si ce spune dumnezeiasca Evanghelie? Au iesit toti locuitorii cetatii, cu mic cu mare, de la baran si pana la copil, caci ii cuprinsese spaima.

Toti se intrbau: Cum a venit un vant, a luat porcii si i-a dus in mare si am ramas fara ei? Ce putere are acest prooroc, care a scos diavolii cu cuvantul si a aruncat porcii in mare?Dar frica lor a fost o frica binecuvantata? Fratilor, frica Domnului cea curata, zice psalmistul, ramane in veacul veacului. Dar este si o frica rea, o frica patimasa. Caci zice proorocul: Acolo s-au temut de frica, unde nu era frica. Aceasta este o frica rea, care intuneca mintea, pe aceasta o aveau gadarenii. Daca era cealalta frica, frica curata a Domnului, ei, cand ar fi vazut minunea aceasta, ar fi cazut cu totii la picioarele lui Hristos si ar fi spus: Iarta-ne, Doamne! Mantuieste-ne, Doamne! Credem in Tine!

Dar ce-au facut gadarenii? I-au spus lui Hristos: Du-Te din locurile noastre, du-Te de aici! caci i-a cuprins frica. Aceasta este rasplata, multumirea gadarenilor, ca le-a vindecat indracitii si le-a aratat puterea Sa in minunea savarsita acolo. Aceasta este o frica rea, adusa de diavoli.Heruvimii si serafimii se cutremura in fata Domnului, dar cu frica cea curata. Frica zice Isaia proorocul au serafimii dimprejurul tronului, din care fiecare are sase aripi si cu doua isi acopera fetele, cu doua picioarele si cu doua zboara si umplu vazduhul, strigand cu glas mare: Sfant, Sfant, Sfant Domnul Savaot, plin este cerul si pamantul de slava Lui.Aceasta este frica cea buna, care ramane in veacul veacului si peste ingeri si peste heruvimi si peste serafimi, pe care ne-o da Dumnezeu si noua.

Este frica prin care omul, desi se teme de Dumnezeu, Il si iubeste. La gadareni n-a fost aceasta frica, ci o frica patimasa, caci au zis: Acest Hristos, Care a avut putere sa trimita porcii in mare, va veni aici, ne va schimba obiceiurile si credinta, ne va pune cine stie ce legi si randuieli si ne va pedepsi pentru pacatele noastre. Mai bine sa-i spunem sa plece de aici. Sa nu ne mai pricinuiasca cine stie ce pagube cu minunile, asa cum ne-a pricinuit pana acum. Era frica rea, frica patimasa.

Numai o frica este binecuvantata: frica de Dumnezeu, care ne aduce la picioarele Lui, ca sa ne rugam Lui.Frica prin care ne temem sa nu ne pagubim in avere, sa nu patimim ceva rau in lumea aceasta, este frica de la diavol. Aceasta frica au avut-o gadarenii. De aceea L-au rugat pe Hristos sa-i paraseasca. Si Mantuitorul, bland si preabun, vazand impietrirea, necredinta, nemultumirea si rautatea lor, S-a suit in corabie si S-a dus in cetatea Sa.Din aceasta Evanghelie noi am putea trage mii de invataturi, din fiecare cuvant, si am putea face multe predici despre ea.

Dar nuputem sa ne lungim prea mult, ci trebuie sa scurtam cuvantul.Sa tineti minte. Evanghelia de astazi este invatatura pentru oamenii nemultumitori. Vai de omul acela care, atunci cand Dumnezeu ii face un bine, Il uita pe Dumnezeu!Se afla un om in razboi pe front; cad proiectilele in stanga si indreapta lui; cad obuzele, trag mitralierele, se bombardeaza, nu se vede de fum si de flacari. Si omul nostru zice: Doamne, daca ma scoti de aici, calugar ma fac! Doamne, daca ma scoti de aici, toata averea mea o dau saracilor! Doamne, daca voi scapa, nu mai fumez, nu mai traiesc cu femeia altuia…. Face mii de fagaduinte lui Dumnezeu cand este in primejdie si necaz.

Dar cand a venit acasa, uita tot. Si in loc sa-i multumeasca lui Dumnezeu ca l-a izbavit, se face ca o aspida surda care-si astupa urechile de la orice indemn bun.Altul vrea sa faca o casa si cand o porneste spune: Doamne, ajuta-ma sa pot scoate autorizatie de la conducere, sa capat lemn, sa pot capata piatra, sa castig un ban, sa gasesc de lucru! Ajuta-mi, Doamne, sa fac casa! Si cand a terminat-o, in loc sa aduca multumire lui Dumnezeu, uita. Se pune pe baut. Intra intr-insa beat si injura. Aceasta este multumirea lui fata de Dumnezeu, Care l-a ajutat sa-si faca casa. Uita ca i-a dat mijloace si putere sa oridice.Altul vrea sa-si marite sau sa-si insoare copiii. Altul, sa reuseasca la examen; altul la operatie; altul sa scape de judecata si face fagaduinte mari: Am sa fac, Doamne, asa, daca ma vei scoate la liman! Dar, dupa ce l-a scos, a uitat tot.

Bine a zis Sfantul Isihie Sinaitul: Precum apa stinge focul, asa uitarea stinge lucrarea cea buna din minte. Dumnezeu ne face pururea bine, iar noi uitam. El ne-a dat viata, minte, sanatate, ochi, lumina, caldura, apa, ploi la vreme, hrana, poame de tot felul de dulceti, livezi, vite, pasari. Tot ce avem este de la El, cum zice apostolul: Toate de la El si prinEl si intru El sunt. Si iarasi: Ce ai, omule, de n-ai luat? Ce ai, omule? Ai minte, intelepciune, pricepere, libertate. Si ce ai ce n-ai luat de la Dumnezeu? Si daca le-ai luat, de ce te mandresti ca si cum ar fi ale tale proprii? Toate sunt de la Dumnezeu si intru El. Caci zice apostolul: Intru El si prinEl ne miscam.

Deci, daca toate sunt de la Dumnezeu, si prin El, si intru El, ce mai este al nostru? Si voi zice sunteti ai Lui si rascumparati cu sangele Lui. Si cat ar trebui sa-L iubim pe Dumnezeu! Cata nemarginire si netarmuire de dragoste are Sfanta Treime! Iar Tatal ne cere in porunca intai: Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta, din tot cugetul si din toata puterea ta; din inima noastra adica din suflet; din cugetare cu mintea; si din vartute, adica cu trupul, cu toata fiinta.

Dar de ce? Pentru ca fiinta noastra nu se poate desparti de Dumnezeu, nici nu poate creste, nici nu poate sa se miste fara El. Si daca atatea daruri avem de la Dumnezeu si atatea bunatati, trebuie sa-I multumim pururea si sa umplem gura noastra de multumire.Azi dimineata o femeie a platit doua pomelnice pentru vii si zice: Multumim Preasfantului Dumnezeu pentru binefacerile Lui ca ne-a ajutat noua Sunt si suflete recunoscatoare.

Stiti ce a facut femeia aceea? L-a miscat pe Dumnezeu ca sa-i faca si mai bine. Caci asa zice Sfantul Isaac Sirul: Daca Ii multumesti lui Dumnezeu pentru putin, Il misti sa-ti faca si mai mare bine. El zice asa: Daca tu, omule, Imi multumesti pentru putin, pe urma Eu am sa-ti fac si mai mare bine si in veacul de acum si in cel viitor. Deci fericit si de trei ori fericit este crestinul care multumeste lui Dumnezeu in toata vremea pentru binefacerile Lui.Asa, Abel, la inceputul facerii, a adus jertfele curate ale oilor, ca jertfe de multumire lui Dumnezeu. Asa, Noe, dupa potop, a adus jertfa de multumire ca a scapat de apele potopului. Si zice dumnezeiasca Scriptura ca a cautat Dumnezeu spre Noe si spre arderile si spre jertfele lui si le-a mirosit intru miros de buna mireasma.

De ce? Pentru ca si Abel si Noe au adus jertfe de multumire. Acela a adus ca i-a dat Dumnezeu oi, celalalt ca l-a scapat Dumnezeu de potop.Avraam a adus si el de trei ori jertfa de multumire si a facut trei jertfelnice; unul la stejarul cel inalt din Sichem, al doilea la Betel si al treilea in pamantul Hebronului, pentru ca l-a binecuvantat Dumnezeu si i-a spus: Avraame, Avraame, voi inmulti samanta ta ca stelele cerului. Si i-a adus jertfa de multumire, ba l-ar fi dus la urma si pe Isaac, fiul sau,drept jertfa, cea mai inalta jertfa pe care ar fi putut sa o aduca, multumind lui Dumnezeu. El n-ar fi crutat nici pe unicul nascut fiu al sau, pe care l-a castigat de la Dumnezeu la batranete.

Isaac a adus si el jertfa de multumire si Dumnezeu i-a innoit fagaduinta pe care i-o facuse tatal sau si a zis: Pentru Avraam, robul Meu, voi inmulti samanta ta. Iacov de asemenea a adus jertfa lui Dumnezeu in Sichem si a inaltat stalp si jertfelnic, pentru ca l-a scapat Dumnezeu din mana lui Isav, fratele sau si s-a intors de la Laban, cel lacom de bani. Si spunea: Cu toiagul acesta am trecut Iordanul, Doamne, si acum ma intorc cu doua tabere.A adus jertfa de multumire si Moise, cand se batea cu Amalic si l-a biruit in pustie. A adus jertfa de multumire Isus al lui Navi, cand a cucerit cetatea Ierihonului unde erau adunati cei sapte imparati.

A adus jertfa de multumire Samuil, cand i-a ajutat Dumnezeu sa faca pace cu amoreii, si a zidit jertfelnic Domnului in Armatem.Si nu ne ajunge vremea sa spunem cati au adus jertfa de multumire lui Dumnezeu. Auziti pe Apostolul Pavel care spune: Neincetat va rugati, intru toate multumiti.Deci, fratii mei, sa va ramana in inimi scris din Sfanta Evanghelie de astazi: Totdeauna cand iti ajuta Dumnezeu sa faci un gard, o fantana, un grajd, o casa, o punte, sa mariti o fata, sa insori un baiat, sa iei un examen, sa-ti reuseasca o operatie, sa-I aduci lui Dumnezeu jertfa de multumire si sa-I multumesti din toata inima, caci prin aceasta Il pleci pe Dumnezeu sa-ti faca mai mare bine in viitor.

Iar daca nu-I veti aduce multumire si daca veti uita binefacerile Lui, veti fi asemenea gadarenilor de astazi, care au gonit pe Mantuitorul din cetatea lor, ca si cum ati zice: N-avem nevoie de Tine! Du-Te de aici! Nu vrem sa-Ti multumim Tie pentru minunile Tale si pentru puterile Tale! Nu vrem sa primim binefacerile Tale! Sa nu fie!…Dumnezeu si Preacurata Lui Maica si toti sfintii sa ne ajute tuturor sa-I multumim pururea lui Dumnezeu din toata inima pentru binefacerile Lui! Amin.