“Fa una din trei” – Parintele Cleopa

12:30 pm, decembrie 21, 2010 în Cuvinte de folos, Dreapta Credință, Dreapta socoteală, Părintele Cleopa de admin

Parintele Cleopa

Parintele CleopaParintele Cleopa

– Parinte, dar despre cei ce merg la distractii lumesti, la nunti cu lautari, la bal, la discoteca, ce ne puteti spune? – Care se duce asa, acela-si bate joc de sufletul lui. Pentru ca, uite ce este, tot ce-ai castigat in biserica, ai risipit. Daca te-ai dus la crasma, acolo-i gura iadului. Daca te-ai dus la jocuri, acolo-i teatrul satanei. Si toate lucrurile duhovnicesti care le castigi in biserica, le pierzi acolo si pierzi si sufletul.

N-ai vazut ce-a facut dracul cu unul credincios? Un baiat credicios foarte, dupa ce s-a liberat de armata, a spus parintilor lui ca el nu se mai insoara. „M-as duce la manastire”. Avea un loc al lui. Tata-su si mama-sa l-au lasat la voia lui. Si-a facut o casuta acolo si a invatat sa faca cosuri din nuiele. El nu s-a insurat. Era cel dintai in biserica, cel dintai la spovedanie, la impartasanie. Nu l-a vazut nimeni injurand sau fumand sau beat.

Ma rog, ducea o viata, cum spune Mantuitorului: Asa sa lumineze lumina voastra inaintea oamenilor, ca sa vada oamenii faptele cele bune ale voastre si sa-L slaveasca pe Tatal cel din cer. Un om care duce o viata curata nu-i de folos numai pentru el, este de folos pentru atata lume. Diavolului nu i-a venit bine, ca el dadea pilda buna la toti fratii. El avea Psaltire, Ceaslov, icoane frumoase, ca un calugar. Statea acolo. Avea un ogor, l-a arat si semana acolo ce trebuie. Avea o padurice frumoasa si de acolo isi lua nuiele de facut cosuri. Era pilda. Si toti il aveau de model: „Uite, Ion! Ia, acela-i om!” Nu s-a casatorit.

Casatoria ramane de bunavoia fiecaruia. Apostolul Pavel spune: Bine este tanarului sa se insoare, dar mai bine sa ramana asa. Bine este fecioarei sa se marite, dar mai bine sa ramana asa. Cea maritata grijeste de ale lumii, cum sa placa barbatului. Si cea nemaritata grijeste cum sa placa Domnului. Diavolul nu statea. A inceput sa-l tulbure noaptea. I se arata in chip de leu, in chip de caine, venea in chip de ostasi, batea doba prin pod pe la el noaptea, se arata in chip de sarpe ca-l musca, tiuia.

Nu stiti voi, daca te-ai apuca de o viata de rugaciune, cate de astea ai sa patesti. Du-te in padure sa vezi! Ca nu avem voie sa spunem, ca am trait si acolo 9 ani si 7 luni, in creierii muntilor. Sa vezi acolo cate naluciri iti face diavolul. Da. Asa bietul om, au inceput ispite mari cu el. Intr-o seara vine un drac la el: – Mai Ioane, eu sunt diavolul. Mai, mare ciuda avem noi pe tine. Stai aici la marginea satului si mare necaz ne faci – parintii lui erau foarte credinciosi, dar aveau casa in mijlocul satului. Si avea si o sora tare credincioasa. – Dar de ce ma suparati noaptea? Bateti in pod, chiuiti, suierati, bateti, urlati, mieunati. Ce, credeti ca eu ma tem? Am pe Hristos. – Mai, uite! Facem un legamant.

Nu mai venim la tine niciodata, dar sa faci una din trei care ti-oi spune eu. – Care? – Sau sa-l omori pe tata-tu, sau s-o bati pe sora-ta – ca avea ciuda ca si parintii si sora lui erau credinciosi – sau a treia, mai, uite ce-i sa te duci si tu o data in crasma. Macar o data, ca nu team vazut in crasma niciodata. – Si ce sa fac? – Ia si tu un pahar de vin acolo si cu tine nu mai avem nimic. Nu mai venim sa te suparam noaptea. Dar el spune diavolului: – Daca esti drac! Ma inveti sa omor eu pe tata! S-o bat eu pe sora-mea! Eu n-am omorat un purice in viata mea.

– Zici ca pe tat-tu nu vrei sa-l omori, pe sora-ta nu vrei s-o bati! Mai, fa-o pe cealalta, ca-i cea mai usoara si nu te mai suparam niciodata. Intra si tu o data in crasma si ia un pahar de vin! Toata lumea zice ca nu te-a vazut in crasma. Are mare ciuda, ca el dadea pilda buna. Dar lui i s-a parut asta mai usoara. „Mai, zice, asta n-ar fi asa greu! Cand ma duc in targ sa-mi vand lucrul mainilor – stii, ca mergea o data la o luna, doua –, voi intra intr-o crasma, beau un pahar de vin si am plecat”. Ei, dracul il pandea acum. Si-a dat cuvantul.

A ajuns intr-o saptamana, a legat cosarcile – ele au urechi, stiti –, le-a legat pe un ciomag si s-a dus cu ele la vanzare. Il stiau toti: „Acesta-i cel care face panere! Cel care sta in padure, colo”. Cand s-a dus la targ, niciodata n-a vandut el asa de repede cosarcile. I-au adus dracii musterii. Au venit si i-au cumparat cosarcile repede. Acum a luat parale multe. Iaca vine un nepot de-al lui: – Mosule, iaca ai vandut cosurile si ai luat pret bun pe ele! Esti bun de aldamas. Hai aici la crasma sa luam un paharut de vin! El si-a adus aminte ce-a vorbit noaptea cu dracul.

– Mai, as merge, dar… – Hai, mosule, daca nu dai dumneata, dau eu – ca la crasma-s milostivi, stiti, fac milostenie! Dar acesta cand a auzit ca nici n-are sa plateasca, are sa dea acela de baut, a zis: – Ei, hai mai, ce-ar sa fie? Cand intri in crasma, dracul iti bate trei cuie: unul pe pragul crasmei, unul pe scaun unde teai asezat si unul dupa ce ai luat primul pahar. Si cand a ajuns la crasma, el macar daca facea o cruce, sa se duca dracul dinaintea lui, dar n-a facut si i-a dat nepotul un paharut de rachiu. Dar el a zis: – Mai, mie mi-e rau de la mirosul acesta de alcool. Nici n-am mancat nimic. – Stai, mosule! Sa aducem o gustare si o sticla de vin de cel bun. Cand a intrat in crasma, iaca alt nepot al lui:

– Ehei, mosule, bine ca te vad, ca nu te-am mai vazut niciodata aici, la „biserica” noastra. Vine si celalalt: – Hai sa luam un pahar! Mosule, bine ca ai venit! Doar nu-i un pacat, domnule, sa mananci, sa bei! Ce, Dumnezeu le-a lasat pe toate! Celalalt era mai mare avocat. Si se apuca el si ia un paharut de aici, unul de acolo. El, care n-a baut niciodata, imediat s-a ametit. Betivul care-i de meserie nu se imbata repede, dar acesta, care n-a gustat rachiu in viata lui, nici vin mult, dupa ce-a baut, numai ce vede ca se invarte crasma cu el. – Mai baieti, mai, eu ma duc, mai! Ca daca mai stau, trebuie sa ma duceti cu targa de aici!

– Dar ce, mosule, te-ai imbatat asa repede? – Ei, eu vad ca nu-i bine. Eu am ametit. – Taci, mosule! Pazeste-ti treaba! Ei, daca erau de meserie, de! Iese el in drum. Dar aburii alcoolului s-au ridicat si i-au intunecat mintea, cum norii, cand se ridica, intuneca soarele, asa si el. Casa lui tatane-su era in mijlocul satului. Si o ia pe drum, dar masura drumul dintr-un colt in altul, cand aici, cand dincolo. Ca zice Sfantul Vasile cel Mare: „Cel betiv, ca sa vina acasa, are nevoie de picioare straine, ca ale lui nu-l mai tin”, ii trebuie proptele, ca se duce jos. Cum mergea, lumea se intreba: – Mai, dar cine-i acesta? – Ion, cel din padure.

– Taci, mai, ca nu-i el. Acela nu bea niciodata. – Tu nu-l vezi, mai? – Dar cum, ca acesta de cand e el nu l-a vazut nimeni in crasma? – Nu stiu, bre, ce-a patit acum! Se duce unul la tata-su, ca avea sa treaca pe la poarta lui: – Mosule, dar pe baiatul matale il socoteau oamenii ca-i sfant, dar acum, daca-l vezi, zici ca-i drac. Uite, merge beat pe drum. – Dar nu se poate, mai baiete! Dar unde-i? Ia du-te, Marie! ca avea o fata. Cand il vede aceea, de rusine ca niciodata nu l-au vazut oamenii beat, se duce, il ia de mana si-l trage in ograda.

– Hai, mai, in casa, ca ne faci de rusine si rade lumea de noi! Dar el cand a vazut ca-l trage: – Dar ce, am baut banii tai? Si o ia la bataie pe sora-sa. Ti-am baut banii tai? Ce ai cu mine? I-a spus dracul, ori s-o bata pe sora-sa, ori sa-l omoare pe tata-su, ori sa se imbete o data, sa ia un pahar de vin. Aude tata-su cum o batea: – Tata, valeu, a innebunit Ion aista! Ma bate! Uite ii beat, ma omoara! Vine tata-su s-o scoata pe fata din mana lui. – Mai, dar esti nebun? Tu nu te-ai imbatat niciodata… Si era acolo un trunchi, cum a taiat tata-su lemne, si era un toporas infipt acolo, el, nebun, ca era turmentat, cand a vazut ca vine tata-su, a luat toporul din trunchi si i-a dat una lui tata-su si la omorat. A batut si pe sora-sa, a omorat si pe tata-su.

– Valeu! – Ce-i? – L-a omorat pe tata-su… Fata a fugit. A venit stapanirea, militia, cum se zice: „Cutare a omorat pe tata-su, fiind beat!” Si daca a omorat pe tata-su, l-a luat militia si l-a dus la inchisoare. Vine dracul la miezul noptii la dansul: – Mai, Ioane, ma cunosti? – Da. – Eu sunt acela care ti-am spus sa-mi faci una din trei. Prost ai mai fost. Ti-am spus sa alegi una din trei, si ai ales-o pe cea mai rea, sa te imbeti o data. Vezi ca din crasma mi le-ai facut pe toate? De acum al meu esti! Acestia ti-au dat 15 ani inchisoare, dar pocainta care trebuie la acestea, n-o mai faci tu. Si el, cand a vazut, a inceput a plange si a zis:

– Vai si amar, ca rau m-am inselat! Si stand la inchisoare, dupa un an de zile a murit acolo nespovedit si neimpartasit. Si ati vazut diavolul ce-a facut? „Fa una din trei!” Si le-a facut pe toate, si s-a dus si si-a pierdut sufletul. De aceea va spun. Daca ai iesit de acasa si te duci sa bei in crasma, te-ai dus in „gura iadului”. Acolo are dracul toate la indemana: Si rachiu si vin si muzica si oameni rai, blestemati, care te indeamna… Mai, daca iti trebuie un pahar de vin, Dumnezeu le-a facut toate. La masa ta, in sarbatori, in duminici si cum este acum in caslegi, adu-ti un pahar, doua de vin curat, si sa iei cu sotia, cu copilasii; daca ti-a venit un neam. Dar la casa ta si cu masura.

Ca toate-s pentru om. Ca ma intreaba unii: „Dar pot sa iau un pahar de rachiu la o nunta sau la un praznic?” Poti. Dar unul, pentru ca-i blagoslovit. Nu zice ca toate se sfintesc prin cuvantul lui Dumnezeu si prin rugaciune? Si vinul cine l-a facut? Nu tot Dumnezeu? Vezi ca din vin, mai ales, se fac si Preacuratele Taine, ce-i mai sfant pe lume. Ca zice Sfantul Ioan Gura de Aur: „Nu vinul este de vina, ci betia!”

Asa si rachiul, nu-i de vina. De vina-i betia, daca ai luat mai mult decat trebuie si te-ai imbatat si tiai pierdut si mintea si sanatatea si sufletul. Fereasca Dumnezeu! N-ai ce cauta, sa te duci in casa diavolului. Ca acolo este „Babilonul” si toate rautatile. Acolo gasesti de tot neamul. Da. Vrei in casa ta sa te odihnesti, odihneste-te. Stai la masa, iei un pahar, te-ai odihnit si pe urma te ocupi de cele ce spune cartea.