Importanța Spovedaniei – Parintele Cleopa

3:08 pm, decembrie 25, 2010 în Cuvinte de folos, Dreapta Credință, Dreapta socoteală, Părintele Cleopa, Sfânta Spovedanie de admin

Am fost vara asta cu Parintele Vartolomeu la o femeie Maria Olaru in satul Izvorul Muntelui, comuna Ceahlau, judetul Neamt. Ea este o femeie care vine mereu cu lume aici si m-a trimis parintele staret sa-i fac o aghiasma in casa. A venit cu masina si ne-a luat de aici, cu primarul orasului Bicaz, unul Sandu, si tot el ne-a adus inapoi. Mare evlavie avea ea sa aiba un preot calugar sa-i faca agheasma. 43

Ea-i de la barajul Bicazului, in jurul muntelui, numai mergi in dreapta spre Ceahlau. Care ati fost pe acolo stiti: Izvorul Alb, Izvorul Muntelui… Acolo in satul acela, ca-i imprastiat tot prin paduri si prin poieni, el coboara din varful Ceahlaului, era o fata cu oile. Pastea si ea oile – ca fetele de la munte stiu sa si mulga oile, sa le tunda, sa le pasca, ca daca se ocupa cu cresterea oilor! Un cioban de acolo, fara frica lui Dumnezeu, tot s-a imprietenit cu ea, tot, pana a inselat-o si a batjocorit-o.

Ea, daca ar fi spus unui duhovnic, daca s-ar fi spovedit si ar fi facut canon, ar fi stiut ce sa faca, dar diavolul, cand il da pe om in pacat, niciodata nu-i sapa o groapa mai mica, ca zice acolo la Psaltire: Adanc pe adanc cheama. Adica un pacat mare care te duce spre iad, la adanc, te duce in altul, mai adanc, cum este deznadejdea. Ea a ramas gravida. Si tot s-a pazit, ca sa nu stie parintii. Tot o vedea tata-sau si mama-sa suparata tare, ca numai pe ea o aveau si nu stiau ce-i cu dansa. Tot o intrebau: „Marie, ce-i cu tine?”, dar nu pricepeau. Ea cand a nascut copilul s-a dus la o stana acolo in padure, unde avea oile, a nascut acolo, a luat copilul si l-a dat in Bistrita. Si pe urma a spus ca-i bolnava, ca nu stiu ce, si nu i-au dat de capat parintii ca ea a nascut acolo.

Dar numai ea stia ce-i in sufletul ei. Acum nu era nimic pacatul ca a cazut, ca avea un copil, era un inger daca il nastea, dar a pus-o diavolul sa faca si ucidere, sa ucida copilul. Dar mare evlavie avea fata asta la Maica Domnului: citea zeci de acatiste, Paraclise, rugaciuni; si inainte si acum! Si ea plangea totdeauna si se ruga la Maica Domnului s-o ierte de pacatul acesta. Se ducea la manastire, postea toate posturile, mergea la biserica, dar acest pacat nu-l spunea. Ii era rusine, ca este pacat greu. Si satana n-o lasa, ca stia ca printr-un singur pacat se duce in iad. Cu un pacat de moarte, ca auzi ce spune Evanghelia: Nimic necurat nu poate intra in Imparatia Cerurilor. Deci nu putea sa se duca niciodata in cer cu aceasta crima asupra ei. Si Bunul Dumnezeu, Care vrea mantuirea omului, a randuit ca s-a imbolnavit de cancer dupa vreo cativa ani. Au adus tata-sau si mama-sa preotul, a marturisit-o, i-a facut Sfantul Maslu, ea s-a marturisit, dar acel pacat tot n-a vrut sa-l spuna.

Dar atata pangea si se ruga la Maica Domnului, si cand era bolnava. Ea a vazut ca de acum moare. Ea lua Acatistierul din casa si-l citea tot si tot timpul plangea si zicea: „Maica Domnului nu ma lasa, ajuta-ma!” Venea mama-sa si o intreba: – Dragul mamei, dar te-ai marturisit? – M-am marturisit, mama. – Dar de ce plangi asa? – Plang ca am durere mare! dar ea nu spunea. Si n-o lasa vrajmasul sa spuna pacatul acesta. Ori, pentru un pacat nemarturisit te duci in iad. Fereasca Dumnezeu! Nu poate – cum zice Apostolul Pavel – stricaciunea pe nestricaciune sa mosteneasca. Ce s-a intamplat? Dupa multa suferinta, a mai venit preotul, a mai marturisit-o, s-a impartasit, dat tot n-a spus pacatul acesta greu. Vezi ce face diavolul? Dar cui ii spui? Doar preotul nu-i o mana de pamant ca si tine? Dar ii spui lui Dumnezeu sub epitrahilul preotului.

Preotul are doar putere sa te lege si sa te dezlege! Dar nu-i altceva! Este tot de tarana ca si tine. Nu ti-a pus Dumnezeu duhovnic un inger, care sa nu stie ce inseamna greseala si pacat pe lume. Dar ea s-a temut sa spuna. Preotul a banuit si i-a spus lui mama-sa si lui tata-sau: – Are ceva pe sufletul ei si nu poate spune! Preotul, ca duhovnic batran, cunostea ca ea are o stare sufleteasca nelinistita. – Nu stiu ce-o fi avand, dar, zice, o vad plangand si tot se roaga la Maica Domnului! Si a murit. Cand a murit, a venit preotul imediat sa-i citeasca stalpii, trisaghionul, vesnica pomenire, a imbracat-o de moarte, a pus-o in sicriu. A trecut o zi, a trecut doua, a treia zi inmormanarea. A venit atata lume. Cred ca avea neamuri multe si era o zi frumoasa in ziua aceea. Cand o ducea la groapa, capacul il ducea unul, crucea altul, a vazut cineva ca a scuturat din cap o data in sicriu.

44

– Mai, mi s-a parut mie ca moarta aceea a miscat capul. Si cand colo, a mai scuturat o data capul. – Vai de mine, a inviat Maria! ca Maria o chema. Si dupa aceea numai ce-o vede ca se ridica asa, in sezut in sicriu, cum duceau aceia sicriul pe sus. S-au speriat toti. Au lasat jos sicriul. Groaza mare! „A inviat moarta!” Preotul era inainte cu epitrahilul si cu Molitfelnicul si dascalii cantau Sfinte Dumnezeule. Ai vazut cum canta la inmormantare. Si ea a strigat din sicriu, dar oamenii s-au departat, caci se temeau si se minunau tare, ca era ceva neobijnuit. Zice: – Nu va temeti! Preotul sa vina la mine! Preotul. Parintele sa vina la mine! Preotul a venit: – Parinte, parinte. Am inviat ca am un pacat greu nemarturisit! Auzi! Preotul: – De unde vii tu? Spune la oameni! Oamenii s-au dus tot mai incolo oleaca. Si ea zice: – Parinte, pune epitrafilul pe capul meu sa-ti spun! Si a spus: – Ma duceam in iad pentru un pacat mare nemarturisit! Cand am murit, acum cand ati pornit voi la groapa, m-au luat si ma impingeau diavolii, zice, si ma muscau cu dintii.

Erau ca balaurii, ca leii si ziceau: „Hai incoace, ca esti a noastra! Ai plans tu si te-ai rugat si ai postit, dar degeaba, ca ai un pacat nemarturisit”. M-au dus la o prapastie, n-am mai vazut pe lumea asta atata adancime si se auzeau acolo tipete si vaiete si curgea un rau de foc clocotind, din care se auzeau mii si mii de glasuri. Si cand mau dus pe malul prapastiei, au zis: „Acum s-o aruncam aici!” Si ru am intrebat: „Ce este aici?” „Aici este gura iadului si te inghite si pe tine, cum a inghitit atatea milioane si miliarde de suflete”. Eu atunci am strigat la Maica Domnului: „Maica Domnului, nu ma lasa!” Ca de acum, daca ma duc, nu mai pot sa ma rog tie!. Cand am strigat: „Maica Domnului, nu ma lasa!” a aparut Maica Domnului ca un fulger si dracii au fugit si m-au lasat pe mal. Si strigau: „Doamna, n-are dreptate! E a noastra.

Uite, zice, Domnul a dat-o in mana noastra pentru ca are un pacat greu nemarturisit”. „Nu-i a voastra, este a mea! Ca toata viata m-a rugat pe mine si s-a rugat mie. Si acum a strigat la mine si am venit”. „Da, dar nu poate merge la imparatia cerurilor, ca nu-i marturisita!” „Lasa, ca o invii eu, ca pacatele facute pe pamant trebuie sa le spovedeasca”, a zis Maica Domnului. A venit Maica Domnului si mi-a facut o cruce si a zis: „Ei scoala-te de acum si cheama preotul, ca trupul tau merge la inmormantare si spovedeste-te la preot, ca ce dezleaga preotul pe pamant, este dezlegat si in cer, cum spune Evanghelia”. Si s-a marturisit la preot. Si atunci a spus: – Spune la lumea asta – care era adunata la inmormantare – sa se adune aici. Si s-a adunat toata lumea si au intrebat pe parinte: – Parinte, dar ce vorbesti cu ea? – S-a marturisit.

Dar uite, mi-a dat voie sa va spun ceva. A avut un pacat greu nemarturisit si ea a avut mare evlavie la Maica Domnului, si Maica Domnului a inviat-o din morti, sa spuna pacatul si sa fie dezlegata pe pamant, ca sa nu se duca in iad. Si au intrebat-o si pe ea: – Cum este acolo? Ce-ai vazut trei zile? – Ei, ce-am vazut! Ai vazut cum este la primarie? Ca acolo este scris si cand s-a nascut omul, ca notarul face asta, si cand a murit si cata lume este in sat, si care-i dator la primarie si cati copii are si cum ii cheama. Asa am ajuns la niste tribunale, unde mii de suflete care mureau pe pamant, veneau si dadeau socoteala. Si era scris acolo tot ce-a facut omul. „Tu esti cutare. Tu ai facut bine, asa ai facut rau, asa esti…”, toate, toatea. Aveau registre. Totul este inregistrat acolo. Si cei mai multi merg la rau, ca mor nemarturisiti si nepocaiti.

Si eu trebuia sa ma duc in iad, daca nu 45

era Maica Domnului. Maica Domnului atata putere are, ca m-a inviat sa vin sa-mi spun pacatul, ca sa fiu dezlegata de preot pe pamant. Sa aveti mare credinta in puterea preotiei, ca acest dar l-a dat Dumnezeu ca sa se poata mantui lumea, ca preotul sa poata lega si dezlega pacatele lumii. Sa stiti un lucru: Tot ce dezleaga preotul pe pamant, este dezlegat si in cer. Oricum, silitiva sa va faceti marturisirea cat mai curat! Eu, pacatoasa, pentru un pacat, daca nu era Maica Domnului, ma duceam in muncile iadului pentru vecii vecilor, dar prin mijlocirea Maicii Domnului am inviat si mi-am marturisit pacatele. Sa tineti cu mare putere la Biserica si la darul preotiei, pentru ca prin preoti se poate mantui toata lumea! Zicand aceasta, a spus: „Iertati-ma si mergeti mai departe!” Si numai s-a culcat inapoi in sicriu. Si atunci au ingropat-o. Este scrisa aceasta minune in Istorioare duhovnicesti.

Spune si anul si locul. Iata minuni mari ale Maicii Domnului in timpul acesta. Dar cine poate spune minunile Maicii Domnului, ca nimeni nu poate spune, pentru ca sunt in tot pamantul si lucreaza cu fiecare suflet. De aceea va rog, vorbind despre Maica Domnului, sa aveti toti in casa icoana Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si pururea Ferioarei Maria. Sa va siliti cat mai mult sa laudati pe Dumnezeu si pe urma, dupa Dumnezeu, pe Maica Domnului si apoi sfintii lui Dumnezeu! Amin.