Sinaxa Romanilor Sinaxa Abc Sinaxa Apologetica Sinaxa Istorica Sinaxa Familiei Sinaxa Copiilor Sinaxa Medicala Sinaxa Pelerinilor Sinaxa Iconarilor Sinaxa Psaltica Sinaxa Trup si Suflet Sinaxa Trup si Suflet



Navighezi în arhiva pentru 2010 decembrie.

de admin

Regulile războiului lăuntric (duhovnicesc)

7:35 pm, decembrie 28, 2010 în Cuvinte de folos, Dreapta Credință de admin

1. Respingerea gândului de la prima lui arătare, adică de la atac (momeala) care nu e produsul nostru ci al Satanei. Aceasta înseamnă a păzi capul șarpelui. Atacul pare la început nevinovat: e gândul sau închipuirea unui lucru sensibil. Întâi e trimis porumbelul, ca pe urmele lui să se furișeze șarpele. Deci nu trebuie deosebit între gând bun și rău ci omul trebuie să le respingă pe toate, mai ales daca e incepător.  La această respingere a gândului de la prima apariție rolul principal îl are atenția.

2. Dacă totuși gândul a pătruns în minte, trebuie luptat cu el cu ajutorul împotrivirii; aceasta trebuie să zdrobească capul șarpelui.

3. Atenția și împotrivirea trebuiesc însă unite cu rugăciunea  neîncetată pentru a putea obține biruința.  Dar pentru că diavolul se poate travesti în înger al luminii, amestecând gânduri la început bune în rugăciunea noastră, ca mai apoi să ne împrăștie mintea, este necesar ca rugăciunea că constea într-un singur gând – cel al lui Iisus. Aceasta este rugăciunea lui Iisus. Ea trebuie să devină obișnuită ca respirația, ”lipită de respirație” – după formularea Sf. Ioan Scărarul. Cu numele lui Iisus putem zdrobi pruncii babilonești, adică gândurile născute de Satana în noi.

După ce am început să viețuim cu atenție la minte, dacă împreunăm smerenia cu trezvia și însoțim rugăciunea cu impotrivirea, vom merge bine pe drumul cugetării, infrumusețând, măturând, împodobind și curățind casa inimii noastre de răutate, călăuziți de numele cel sfânt și închinat al lui Iisus Hristos, ca de un sfeșnic de lumină. Dacă ne vom încrede însă numai in atenția sau trezvia noastră , repede vom cădea răsturnându-ne, fiind împinși de vrăjmași, și ne vor răpune viclenii și înșelătorii; și tot mai mult ne vom prinde mrejele gândurilor rele, ba chiar vom fi sfâșiați cu ușurință de către ei, neavând ca suliță puternică numele lui Iisus Hristos.

Căci numai cuțitul acesta preacinstit, învârtit foarte des  în inima ce nu se îngrijește decât de una, știe să strângă și să taie gândurile venite de la aceia, să le ardă și să le îngroape, ca focul paiele.

Sfântul Isihie Sinaitul – Cuvinte despre împotrivire și rugăciune, în Filocalia vol. 4, p. 96.

de admin

Ultima idee, întâia rugăciune

7:30 pm, în Cuvinte de folos, Despre rugăciune, Dreapta Credință de admin

Ideile nu ţin… Puţin îi pasă morţii de ele! Şi vieţii, asemenea, dacă e viaţă şi nu o virtualitate care trebuie mereu resetată!

O idee ne-a scos din Rai… şi o înşiruire de idei “geniale”, aşa cum arată istoria, ne duce în fundul iadului! Parcă ar fi viermi care rod oamenilor şi ultima fărâmă de minte! Şi care astfel se transformă în balaurii ce devorează, ca ideologii, popoare…

Protopărinţii au căzut pentru că nu-L iubeau pe Dumnezeu. Dacă L-ar fi iubit pe Dumnezeu şi s-ar fi iubit între ei, l-ar fi simţit pe satana în şarpe şi i-ar fi zdrobit de atunci capul, fără nici o discuţie. Azi, câte idei, atâţia şerpi…

A fi ortodox înseamnă a crede în Sfânta Treime şi în Împărăţia Sa veşnică. Ortodoxia e corecta poziţionare existenţială a omului: pentru a trăi, adică pentru a se ruga.

Fără dogmă nu te rogi în adevăr, stai cu faţa către altcineva… Şi încep să-ţi vină idei… Şi, în cele din urmă, ideile se transformă în “biserici”…. care rod creştinismul precum ideile, mintea…

Crezul ortodox mă aşează în faţa lui Dumnezeu Sf. Treime. Aici i-a sfârşit orice idee…

Şi începe dragostea.

…………………………………………………………

Simplitatea dumnezeiască a Ortodoxiei îl scoate din minţi pe omul modern, educat din faşă să creadă în idee: acesta ori falsifică credinţa ori o părăseşte. Ori amândouă. Iar falsul este “ortodoxia de idei” care umple, azi, presa de profil. Aproape toată lumea ortodoxă se află într-o febrilă apărare a Ortodoxiei: care consumă toate resursele necesare pentru a o trăi…

Poate, de aceea, singurii apărători adevăraţi şi roditori ai Ortodoxiei rămân rugătorii…

(Preluat de pe saitul http://oameni-si-demoni.blogspot.com)