Parintele Cleopa – Despre ispitele celor smeriți și ale celor mândri

2:54 pm, decembrie 20, 2010 în Cuvinte de folos, Despre post, Despre rugăciune, Dreapta Credință, Dreapta socoteală, Pocainta, Părintele Cleopa, Smerenie de admin

Parintele Cleopa

Parintele Cleopa

Dumnezeu, celor mandri le sta impotriva, iar celor smeriti le da har (I Petru 5, 5). Fiindca in predicile cele mai dinainte am vorbit despre felurile ispitelor si despre pricinile pentru care Dumnezeu ingaduie sa ne ispitim, spre folosul si mantuirea sufletelor noastre, de data aceasta m-am gandit sa vorbim despre isipitele celor smeriti si ale celor mandri. Din cele ce urmeaza vom intelege clar ca Preabunul Dumnezeu nu ingaduie a se ispiti toti oamenii la fel, ci cu mare deosebire si felurime, dupa a Sa negraita si neajunsa de minte intelepciune.

Vom vedea ca asupra celor smeriti si blanzi si care isi cunosc bine neputinta si nimicnicia lor, Preabunul si Preainteleptul Dumnezeu nu slobozeste asupra lor ispite si necazuri prea mari. Iar asupra celor mandri si trufasi, Dumnezeu ingaduie a veni ispite si necazuri mai grele, care de multe ori sunt mai presus de hotarele rabdarii lor. Si aceasta o face El cu mare intelepciune si iconomie, spre a-i aduce pe ei intru smerenie si umilinta, pentru a-si cunoaste neputinta si nimicnicia lor pe acest pamant si a veni toti la calea cea sfanta a mantuirii.

Despre acest adevar ne spune dumnezeiescul Parinte Isaac Sirul urmatoarele: „Ispitele ce se 38 fac asupra celor smeriti de la toiagul cel duhovnicesc, spre sporirea si cresterea sufletului, sunt acestea: nehotararea, ingreunarea trupului, slabanogirea madularelor, tradavirea, zapaceala cugetarii, parerea neputintei trupesti, imputinarea nadejdii, intunecarea gandurilor, lipsirea ajutorului omenesc, lipsa celor de trebuinta trupesti si cele asemenea acestora.

Din ispitele acestea omul castiga suflet parasit si neajutorat si inima zdrobita intru smerenie multa. Prin acestea se ispiteste cineva ca sa vina spre dorirea Celui ce l-a zidit. Cu acestea sunt amestecate mangaierile si napadirile, lumina si intunericul, razboaiele si sprijinirile si , in scurt sa zic, stramtorarea si razfatarea. Si acesta este semnul sporirii omului, prin ajutorul lui Dumnezeu.

Iar ispitele ce se fac prin ingaduinta lui Dumnezeu asupra celor mandri, care fara de rusine se inalta inainte lui Dumnezeu, sunt acetea: ispitele cele aratate ale diavolilor si care sunt mai presus de hotarul puterii sufletului, lipsirea puterii de intelepciune ce este intru dansii, simtirea iute a cugetarii curviei, care se slobozeste asupra lor spre smerenia inaltarii lor, a se mania degrab, a voi sa-si alcatuiasca si sa-si faca voia sa, a se prici intru cuvinte, a certa pe altii, a se certa apoi si pe ei, pentru aceasta defaimandu-se mahnindu-se in inimile lor; a avea desavarsita amagire a mintii, a avea ganduri de hula asupra numelui lui Dumnezeu, a avea intelegeri nebune pline de ras, iar mai ales de plans, a fi defaimati de oameni si cinstea lor a fi pierduta, a li se face rusine si ocara de la draci prin multe chipuri, in ascuns si pe fata, pofta de a se amesteca impreuna si a petrece cu lumea; a grai si a barfi nebuneste totdeauna, a nascoci intru sine pururea vreo noutate printr-o proorocie mincinoasa de la diavoli si a fagadui multe, mai presus de puterea lor.

Acestea sunt ispitele sufletesti. Iar intru cele trupesti li se intampla acestea: intamplari dureroase de care nu mai pot scapa, intalniri cu oameni rai si fara de Dumnezeu; cad in mainile unor oameni care ii nacajesc pe ei, inima lor mereu se porneste sa cada din frica lui Dumnezeu; fara pricina si neasteptat, de multe ori de naprazna. Au caderi mari de pe stanci, de la locuri inalte, sau patimesc alte asemenea acestora spre zdrobirea trupului si a sufletului lor. Sunt lipsiti de ajutorul celor ce sprijinesc inima din dumnezeiasca putere si de nadejdea credintei lor si, a zice in scurt, toate cate sunt cu neputinta si mai presus de putere se aduc asupra lor, impreunandu-se cu slabiciunile lor. Acestea toate, cate s-au insirat aici, sunt chipurile ispitelor mandriei.

Insa sa aratam si inceputul acestora in om: cand cineva incepe a se avea pe sine intelept in ochii sai. Din aceasta se prefac si se schimba intru acel om toate relele acestea, dupa masura si primirea de catre el a unor ganduri ca acestea ale mandriei. Deci din chipurile ispitelor noastre trebuie a ne pricepe caile usuratatii mintii noastre. Iar de am vedea vreunele din ispitele acestea amestecate cu cele mai inainte zise, sa cunoastem ca dupa masura in care le avem pe acestea, pe atat si mandria s-a ivit in noi” (Sfantul Isaac Sirul, cuv. 46). Iata cat de felurite sunt ispitele, care vin cu ingaduinta lui Dumnezeu asupra noastra , atunci cand nu ne vom cunoaste neputinta si nimicnicia noastra si cand nu ne vom smeri din toata inima, in tot locul si timpul, in fata lui Dumnezeu.

Eu, pacatosul, ca cel ce pururea ma aflu plin de mandrie si orb in a cunoaste si a ma impotrivi la aceste ispite ale mandriei, spre a scapa candva din robia lor, am voit totusi a le insemna pe ele aici – nu din cunoasterea si iscusinta proprie, de care cu totul sunt sarac – ci din invataturile cele pline de filosofie duhovniceasca ale acestui Sfant Parinte Isaac Sirul, care intru iscusinta mintii sale celei sfinte, prin liniste si rugaciune curata le-a cunoscut si ni le-a lasat noua spre folosul de obste. Aceste insemnari de aici, de le va citi cineva cu luare aminte, indata singur isi va cunoaste din miscarile mintii sale cele de fiecare minut, daca se ispiteste in randuiala celor smeriti cugetatori sau vietuieste in hotarul ispitelor celor mandri. Si asa, cu frica de Dumnezeu, ferindu-se si de unele si de altele, se va sili spre indreptare. Dar chiar daca si prin unele si prin altele ne ispitim, nu trebuie a ne descuraja, stiind ca Dumnezeul nostru nu voieste niciodata moartea pacatosului.

Cat mai suntem in stadionul acestei vieti, prin rugaciunea cea staruitoare si prin pocainta cea adevarata, ajutati fiind de mila si darul lui Dumnezeu, putem a ne indrepta viata si a ne mantui sufletele noastre. Caci Dumnezeul nostru Cel Bun si Atotputernic, daca vom cere din inima ajutorul Sau, ne va scoate pe noi cei ferecati in 39 obezile ispitelor si ale patimilor si nu va rusina pe niciunul din cei ce-L cheama pe El intru adevar. Amin!