Parintele Cleopa – Despre post si fatarnicie

10:57 pm, decembrie 1, 2010 în Cuvinte de folos, Despre post, Părintele Cleopa de admin

Fratii mei, fatarnicia se amesteca in toata fapta cea buna, cum zic dumnezeiestii Parinti. Ca precum iedera sau rugul, daca le pui langa un copac, se agata de el si daca le pui panga un gard se agata de el, asa si fatarnicia, viclenia, zavistia si slava desarta se prind de sufletul nostru si ne trebuie mare patrundere ca sa putem deosebi cand lucram fapta cea buna cu smerenie si cand o lucram cu slava desarta si cu fatarnicie.

Auzi ce spune Mantuitorul: Cand postiti, nu fiti tristi ca fatarnicii; ca ei isi smolesc fetele, ca sa se arate oamenilor ca postesc. Postul a fost privit in trei feluri necuvenite de-a lungul veacurilor. Pe vremea Mantuitorului Iisus Hristos erau carturarii si fariseii si alti oameni care voiau sa fie laudati pentru post.

Ce faceau ei? Se ungeau cu smoala ca sa se arate ca sunt slabi, ca-s plansi, ca-s trasi la fata, ca-s necajiti. Mantuitorul, vrand sa curete rautatea aceasta de pe fapta buna a postului, invata: Cand postiti, nu fiti tristi ca fatarnicii… Tu insa cand postesti, unge capul tau si spala fata ta; sa te arati vesel, sa nu stie lumea ca postesti.

Aceia erau fatarnici si vicleni si-si pierdeau toata plata pentru osteneala postului. De aceea Hristos a spus: Amin graiesc voua, ca-si iau plata lor. De la cine? De la oameni. Ii laudau oamenii, zicand: „Vezi, cutare cat de slab, cat de mult a postit”. Dar vai de noi pacatosii daca ne vom lua plata aici. Dincolo nu vom avea decat focul vesnic. In timpul Sfantului Ioan Gura de Aur postul era folosit de unii altfel. Acestia erau mai rai ca cei dinainte.

Ce faceau acestia? Cei amintiti cel putin posteau si se dadeau pe fata cu smoala, dar pe timpul Sfanului Ioan Gura de Aur erau unii care mancau de dulce, dar ca sa nu se arate ca-s grasi se dadeau si ei cu smoala pe fata sau cu altceva, ca sa para ca-s slabi. Cei dintai posteau, dar, din pricina fatarniciei lor, pierdeau toata plata postului.

Cei de-al doilea, mai fatarnici, nici macar nu posteau, dar voiau sa ia slava celor postitori. In sfarsit, in timpul nostru postul e privit mai rau si decat in timpul Sfantului Ioan Gura de Aur. Sunt unii acum care nu mai postesc nici macar la aratare ca cei din timpul Sfantului Ioan Gura de Aur, care se temeau sa nu fie cunoscuti de oameni ca nu postesc.

Cei dintai erau rai ca se ungeau pe fata, cei de-al doilea erau mai rai, dar chiar daca nu posteau, se temeau sa nu sminteasca pe altii si de aceea se dadeau cu unsori pe fata, ca sa nu stie lumea ca nu postesc. Dar cei de acum sunt de o mie de ori mai rai, pentru ca nu numai ca nu se tem ca smintesc pe altii mancand de frupt in post, dar nici grija nu au de acesta.

Ei declara sus si tare ca posturile sunt puse de preoti si calugari. Ei nu recunosc ca cel ce nu posteste este anatema. Dar canonul din Gangra spune: „Cine nu va posti posturile randuite de Biserica, intemeindu-se pe indreptatirea cugetului sau, sa fie anatema”. Stiti ce inseamna anatema? Cea mai grea pedeapsa a Bisericii.

Anatema este despartirea de Dumnezeu si impreunarea cu satana si pogorarea la iad impreuna cu dracii. Acolo se duc cei ce nu postesc si mai ales cei ce defaima postul. Ei zic: Nu ce intra in gura spurca pe om, ci ce iese din gura. Dar la ce S-a gandit Hristos cand a spus cuvantul acesta? La obiceiul spalarii mainilor si la carnea diferitelor animale oprite a se manca de iudei (carnea de porc, de cal etc.), nu la post.

N-a postit Hristos 40 de zile si 40 de nopti in Muntele Carantaniei si nu a fost ispitit de satana care-I spunea sa prefaca pietrele in paini? Si ce a spus Iisus? Nu numai cu paine va trai omul, ci si cu tot cuvantul lui Dumnezeu (Matei 4, 4). N-au postit apostolii Petru si Pavel si cei 12 cand au plecat la propovaduire? N-ati auzit ce zice Pavel? In post, in foame, in sete, in frig, in golatate.

Care dintre apostoli n-a postit, care dintre cuviosi, care dintre sfinti? Iar astazi sunt mii si zeci de mii de crestini care nu mai postesc si nici nu se mai tem ca smintesc pe altii. Mananca tatal de fata cu femeia si cu copiii care trebuie crescuti in frica de Dumnezeu. Nu se tem nici de Dumnezeu ca strica postul, nu le e rusine nici de cei ai casei. Vai de noi si de noi! Am ajuns mai rau decat butucii cei nesimtitori, mai rau decat paganii, ca numai numele de crestin il mai purtam.

Am ajuns cum a proorocit Pavel, marele luminator al lumii: In vremea aceea vor avea numai chipul bunei credinte, dar puterea ei o vor tagadui. Deci, sa luam aminte. Cine dezleaga posturile randuite de Biserica, fie el arhiereu, sau preot, sau dascal de teologie, sau crestin, toti cad sub canon. Arhiereul si preotul cad sub caterisire, iar crestinul sub afurisenie. Daca veti zice: „Este o dezlegare in caz de boala”.

Da, este. Dar cand? Cand este cineva asa de bolnav si atat de uscat de boala incat il intoarce altul in pat si nu poate sa se ridice in picioare si vine un doctor crestin si cu frica de Dumnezeu si zice: „Omule, ca sa te ridici din boala aceasta ai nevoie numaidecat de supraalimentare si trebuie sa mananci mancarurile ce ti le prescriu eu”. Numai acela e iertat de post.

Dar nu cand el e rosu ca sfecla, se duce la teatru, la bal, la nunta, la padure, la treburi, dar cand ii vorbesti de post declara ca e bolnav. N-ai auzit ce canta Biserica? Sa nu pricinuiesti pricinuiri intru pacate. N-ai auzit ce spun Sfintii Parinti, ca pricina nascocita este o punte catre pacat? Vrei sa strici postul? Ingerul spune: „nu-l strica”. Satana spune: „cauta o pricina, spune ca ai vatamatura, ca ai de ridicat butuci, ca pleci in calatorie, dar stii ca numai pustnicii trebuie sa posteasca”.

Ai luat o pricina nascocita ca scuza si ai trecut la pacat. Dar pricina aceasta nu e binecuvantata. Ai auzit de cei ce au gasit motive in Evanghelie, cand i-a chemat la nunta marele Imparat? I-a chemat sluga sa vina la nunta marelui Imparat, dar unul a spus: femeie mi-am luat si nu pot merge, adica sunt legat de patimile trupesti. Altul a zis: tarina mi-am cumparat, adica sunt legat de lumea aceasta, de grija veacului.

Iar altul a zis: cinci perechi de boi mi-am cumparat, adica s-a lasat robit si a slujit celor cinci simturi: vederii, gustului, mirosului, auzului si pipaitului. Si atunci le-a spus lor: Amin, graiesc voua, niciunul din cei chemati nu va gusta din cina Mea. Ce le-a folosit lor pricina nascocita? I-a scos afara din imparatia cerurilor. De aceea nimeni nu se nascoceasca ca pricina, ca nu poate sa manance mancare de post. Nu poti, pentru ca nu vrei, dar daca te-ar baga Dumnezeu intr-un lagar, cum ai putea?

Ca spune unul ca a stat intr-un lagar sapte ani: „Parinte, era niste troscot acolo si eram vreo 14000 de detinuti. Si scoteam radacina cu unghiile din pamant si opt zile si opt nopti n-am mancat si n-am baut apa, si traiesc inca si n-am murit”. Au mancat troscot si iarba si nici apa n-aveam. Vezi, cand omul e la necaz, cat poate? Iar cand are paine si apa de la izvor si-si poate face ceai cu zahar si are poame de poate face compot si poate fierbe cartoful, fasolea, orezul si altele, declara ca nu poate posti.

Sa nu ne dea Dumnezeu sa ajungem in situatia sa vedem cat putem posti. Si s-ar putea sa ajungem in aceasta situatie, ca daca nu postim de bunavoie, ne sileste Dumnezeu de nevoie. Nu vrem sa postim de bunavoie, s-ar putea sa postim de nevoie. Dar atunci postul nu ne va fi folositor, ci chinuitor. Sa credem ca Dumnezeu stie cat putem posti. Zici ca nu vei trai mult daca ai sa mananci de post? Iata, in Sfantul Munte al Atonului traia un cuvios parinte. Iar un alt calugar, cand era tanar, s-a dus la batran si l-a intrebat:

– Parinte, cati ani ai?– Fiule, am 115 ani. – Cum ai trait sfintia ta, ca te vad inca tare la 115 ani, si vad ca vii inca la biserica? Si a zis batranul: – Fiule, eu de mancari grase m-am pazit, carne n-am bagat in gura, nici lapte, nici branza, nici untdelemn mult, ci foarte putin am intrebuintat in viata mea, in cei 115 ani. Si a zis acela: – Da-mi si mie blagoslovenie sa tin asa!

Si a zis batranul: – Iti dau, dar ai sa ai lupte ca sa te inveti cu postul. Iti trebuie vointa, putina lupta. Dar daca dai vointa, iei putere. Cu cat lupti mai mult, cu atat iti da Dumnezeu mai multa putere la orice fapta buna, nu numai la post. Si a inceput sa posteasca si acesta, dar el a luat un post si mai mare si mai aspru decat acela.

A zis: „Doamne, eu am sa mananc numai muguri de copaci si numai radacini pe pamant: morcovi, sfecla, cartofi si ce-o mai fi pe pamant, iar untdelemn n-am sa mananc. Sa stiu eu ca n-am vazut untdelemn in viata mea.” Stiti cat a trait acesta? A trait 130 de ani. Acesta, este Sfantul Leontie de Argos, care a trait in Sfantul Munte si muncea la piatra si la biserica, facea metanii si nevointa pustniceasca, statea in frig si alerga.

Dar a avut credinta. N-a zis oare Hristos, ca nu numai cu paine va trai omul, ci si cu cuvantul lui Dumnezeu? Pune credinta in Dumnezeu, nu in mancare. N-auzi ce spune marele Apostol Pavel? Bine este a va intari in inimile voastre cu darul, nu cu mancarile, din care nu s-au folosit cei ce au umblat in ele (Evrei 13, 9). Ce ramane din pantecele plin? Putoare. Ce este imbuibarea pantecelui? Slujire de idol. Caci spune marele apostol: Al caror Dumnezeu este pantecele. Se inchina la pantece ca la Dumnezeu.

Cand e flamand, injura, se manie pe femeie ca nu i-a facut mancare buna si socoteste ca a facut mare lucru cand a postit si el o zi. Vai de noi si de noi, de postul pe care-l postim noi si de crestinii de astazi! Sa stim ca de nu vom posti de dragostea lui Hristos si pentru porunca Bisericii, vom posti de nevoie si Dumnezeu va da seceta si foamete si robie si ce-o mai vrea El, Caci in mana Lui sunt toate plagile si va bate pe toti cum a batut Egiptul. Si atunci o sa vedem ca putem posti, chiar si fara sa vrem.

Copilul dimineata cand se scoala, ii pui bucata in mana si-i dai de dulce. Da-i mai bine un ceai ca-i mai sanatos, invata-l sa posteasca si o sa fie sanatos si cu trupul si cu sufletul si o sa invete carte mai usor. Cine ti-a spus ca nu va putea sa invete carte daca n-are pantecele plin? Asa spunea unul, ca nu poate invata ca nu are calorii destule. Dar cate calorii a avut Sfantul Ioan Gura de Aur cand a talcuit toata Scriptura? Cate calorii avea el cand manca putina zeama de orez o data la trei zile si dormea numai atata cat se putea tine cu mainile de niste funii ce atarnau din podul casei? Cat poti dormi tinandu-te cu mana de funie?

Aceia au fost cu adevarat oamenii Duhului, nu a carnii. In ei a suflat Duhul Sfant. Spune dumnezeiescul Efrem Sirul: „Seamana Dumnezeu dar seamana si satana. Satana seamana in locuri umede, in pantecele pline, iar Dumnezeu in trupuri uscate si in pantece uscate”. „Din samanta sudorii postului – zice Sfantul Ioan Scararul – creste spicul intregii intelepciuni. Iar imbuibarea pantecelui goneste mintea cea subtire”.

Sa stie toti care gasesc ca pantecele plin si capul beat pot sa invete carte sau sa treaca examene grele. Nimic mai neadevarat. Mai usor inveti in post, cu infranare, cu rugaciune, cu frica de Dumnezeu. Cu acestea puteti face si scoala, puteti munci si sa fiti sanatosi. Auzi ce spune marele Vasile in Hexaimeron, in cuvantul 4, despre post: „Bucatele cele grase si de multe feluri, neputand sa le mistuie stomacul, multe boli au adus in lume, iar infranarii si postului de-a pururi ii urmeaza sanatatea; si cine va posti mai mult, acela va trai mai mult”.

Acestea nu sunt cuvintele mele, ci ale marelui Vasile, ingerul in trup, ochiul Bisericii, gura cea de foc a Duhului, care a fost indreptar tuturor soboarelor ecumenice in privinta canoanelor, a posturilor si a legii morale in Biserica. Dar unii spun: „Dar daca imi da parintele blagoslovenie sa mananc dulce?” Iti da pentru ca starui, pentru ca spui ca nu poti, ca ai ficatul bolnav, ca te doare o coasta, ca mori daca postesti.

Dar, facand asa, dovedesti ca n-ai credinta. Nu vezi ca si doctorii dau post? Ei dau cel mai mult post si regim. Ai stricat organismul, l-ai otravit cu toxine, cu carnuri, cu grasimi. Caci corpul e ca o masina si daca te bagi intr-insa, o strici si apoi te duci la doctor. Doctorul ce sa mai faca? E obosit la cap, ca nu vii numai dumneata, vin sute pe capul lui. Si-ti spune sa mamanci numai ceai, numai legume, numai compot.

Vrea din nou sa-ti redea sanatatea, dar nu prin imbuibare. Acestea vi le spun acum, ca e postul Nasterii lui Iisus Hristos. Astazi foarte putini postesc. Si daca unii postesc, nu postesc cum trebuie. Multe femei nu pot tine din cauza barbatului. Dar altele se chinuiesc si tin postul cum pot si infraneaza si copiii. Daca ea a postit si si-a infranat si copiii, de ce nu se infraneaza si el?

Se va duce in gheena, caci nu numai ca nu posteste el, dar strica si postul ei, ii strica si sufletul ei de nu se poate apropia din cauza lui de Preacuratele Taine. Vai de barbatul acela si de femeile acelea care nu vor sa posteasca si nu vor sa pastreze curatia. Pentru ca fiecare avem sa luam plata pentru faptele noastre si fiecare avem sa dam seama de starea noastra.

Daca vreti sa simtiti bucuria Nasterii lui Iisus Hristos, bucuria pe care au avut-o pastorii si ingerii la Nasterea Domnului, postiti, rugati-va, paziti curatia, faceti milostenie, spovediti-va cu sinceritate si, cei carora va vor da voie duhovnicii, impartasiti-va cu smerenie si atunci veti simti ce inseamna Nasterea lui Iisus Hristos. Amin!