Parintele Cleopa – Predica la Calugaria parintilor Ghercasie si Gherontie

9:54 pm, decembrie 16, 2010 în Cuvinte de folos, Dreapta Credință, Dreapta socoteală, Părintele Cleopa de admin

Parintele Cleopa

Parintele Cleopa

Preacuviosi parinti si frati, Iata ca, cu voia si pronia Preasfintei Treimi si cu rugaciunile Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria, in seara aceasta, dupa trei ani de zile, iarasi am luat parte la doua calugarii.

Acum trei ani au fost calugariti Parintele Visarion si Parintele Andrei la Sihla, iar acum Parintele Gherontie si Parintele Ghervasie – doi dintre fratii nostri vechi in manastire, din mica lor copilarie, care s-au ostenit aproape 30 de ani in aceasta viata pana acum si abia acum au depus fagaduinta solemna in fata Sfantului Altar, in fata lui Dumnezeu, in fata Preasfintei Maicii Domnului, a Sfintilor Ingeri si a tuturor sfintilor, de cele ce au sa lucreze pana la mormant.

Va aflati, fratilor si voi binecredinciosilor crestini, la aceasta ceremonie religioasa a calugariei care este una cu Botezul. Ce randuiala frumoasa este! Dar vedeti voi ce se cere si ce se fagaduieste aici? Ati auzit ceva care s-a citit si se potriveste cu aceasta randuiala si s-a spus: Cel ce iubeste pe tata, sau pe mama, sau sora, sau sotie, sau frate, sau mosie, mai mult decat pe Mine, nu este vrednic de Mine.

Cea dintai conditie care o cere Hristos de la noi ca sa urmam Lui este lepadarea de sine. Cea mai grea dintre toate, mai subtire si mai inalta sarcina, care este si radacina a tot pacatul si izvorul a toata faradelegea, este iubirea de sine. Iar prima conditie care o pune Mantuitorul celor ce iau Crucea sa-I urmeze este aceasta – lepadarea de sine. Calugarul este un mort pentru Iisus Hristos, el trebuie sa zica ca Marele Apostol Pavel: Mie lumea s-a rastignit si eu m-am rastignit lumii.

Calugarul nu mai are mama, nu mai are tata, nu mai are frate, nu mai are sora, nu mai are prieteni, nu mai are casa, nu mai are vite, nu mai are mosie, nu mai are trup, nu mai are voia sa. Are numai pe Dumnezeu, Biserica Lui si Preacurata Lui Maica, care se roaga pentru el. Calugarul este un om instrainat de toate ale lumii acesteia pentru dragostea lui Dumnezeu. El este chemat la viata ingereasca. Ingerii nu au nici o legatura cu lumea. Ei nu au prihana intr-insii, nu au pata, nici umbra 31

de pacat. Asa trebuie sa fie si calugarul. Sa ne ajute Dumnezeu cum fagaduim sa si facem. Ati auzit ce ne sfatuieste Marele Apostol Pavel in Apostolul care s-a citit: Luati toate armele lui Dumnezeu, ca sa puteti sta impotriva diavolului in ziua cea rea – adica cand vine ispita –, si apoi arata: Armele noastre sunt duhovnicesti si puternice lui Dumnezeu, ca sa risipeasca tariile intunericului si incepatoriile.

Care sunt armele acelea care le-a luat calugarul si care le-a luat tot crestinul la dumnezeiescul Botez? Fiecare crestin a luat armele Duhului Sfant. Fiecare este un ostas al lui Iisus Hristos de la Botez. Iar calugaria este indoit Botez, indoita fagaduinta. Stiti voi care sunt armele acestea?

Credinta, nadejdea, dragostea, ascultarea, supunerea, infranarea, frica de Dumnezeu, citirea dumnezeiestilor Scripturi, osteneala pentru fapta cea buna, jertfa de toata clipa pentru dragostea lui Dumnezeu in supunere si rabdare pana la ultima lui suflare. Calugarul si crestinul s-au lepadat de la Botez de satana si de toate lucrurile lui.

Care sunt lucrurile satanei? Nu auzi ce spune Apostolul Pavel? Lepadarea de lucrurile intunericului. Care sunt acelea? Auzi ce spune: curvia, preacurvia, lacomia, betia, furtisagul, minciuna, dezmierdarea, iubirea de argint, mandria, fatarnicia, viclenia, trufia, semetia, ura, zavistia, pizma, ravna cea rea, mania, iutimea, nerabdarea, cartirea, rapstirea (murmurarea sau bombaneala), nemultumirea fata de binefacatorul tau, nerecunostinta pentru binefacerile lui Dumnezeu, tinerea de minte a raului, rautate, dorinta de razbunare, iubirea de aratare, slava desarta, laudarosenia, iubirea de sine, increderea in sine, placerea de sine, nesimtirea, impietrirea inimii, acedia (moleseala vointei), trandavia, uitarea, nestiinta, si n-am timp sa va spun si tot alaiul intunericului, toate faradelegile de care noi ne-am lepadat la dumnezeiescul Botez, cand am zis ca ma lepad de satana si de toate lucrurile lui.

Iar calugarul indoita fagaduinta are, caci s-a lepadat iarasi, nu numai de acestea, ci si de viata sa. Auzi ce spune: „Vei rabda in manastire si in putie pana la ultima clipa a vietii tale?” „Asa, cu ajutorul lui Dumnezeu, cinstite parinte”. „Te vei pazi pe tine intru feciorie si infranare, in saracie si in supunere pana la moarte?” „Asa, cu ajutorul lui Dumnezeu…”. Deci au zis: „Asa vom face”. Auzi!

„Iti vei varsa si sangele tau, cand vremea o va cere?” Adica ii va chema la martiriu. „Asa, Dumnezeu ajutandu-mi, cinstite parinte, voi avea rabdare”. Auzi apoi ce zice parintele staret? „Ia seama, fiule, cui te fagaduiesti, de cine te lepezi si de cine te apropii! Caci nu inaintea oamenilor te fagaduiesti. Dumnezeu este nevazut aici si nu poate lipsi de nicaieri, tot asa nici Maica Domnului, ingerii si sfintii”. Fagaduinta aceasta se face inaintea tuturor puterilor ceresti, si in ziua judecatii, in vremea mortii se va cere de la fiecare nu ce a fagaduit, ci ceea ce a implinit si a facut din ce a fagaduit.

Ca are sa intrebe: „Ce ai lucrat din cele ce ai fagaduit?” Asa si pe crestini o sa-i intrebe. „Tu te-ai lepadat la Botez de satana si de toate lucrurile lui; dar tu tot lucrurile lui ai facut in viata, acum nu esti al Meu, ci al celui caruia ai slujit”. Sa ne fereasca Dumnezeu sa auzim aceasta! Sa stam bine, sa luam aminte, ca, vazand o calugarie ca aceasta, sa va ganditi si voi ca v-ati logodit din dumnezeiescul Botez, ati primit innoirea, ati primit chemarea, ati primit sfintirea, v-ati facut fii ai lui Dumnezeu dupa dar in baia nasterii de a doua a innoirii Duhului Sfant, cand v-ati botezat.

Atunci mama noastra cea duhovniceasca, Biserica, v-a facut fii dupa dar lui Dumnezeu in prezenta nasului si a preotului care v-a botezat. Atunci ati primit darul punerii de fii si al infierii, cum au primit si acum calugarii nostri, fagaduind a doua oara si al doilea botez luand. Deci voua vi se cer cele de la Botez si cele ce au fagaduit la al doilea Botez, cand au luat sfantul, marele si ingerescul chip. Sa stam bine si sa luam aminte ce am fagaduit, cui am fagaduit si ce am lucrat noi din cele fagaduite.

Auzi ce spune Sfanta Scriptura: „Ia aminte, fiule, de cele ce au iesit de pe limba ta si din gura ta, ca te-ai legat pe tine lui Dumnezeu si te va judeca pe tine dupa cele ce au iesit din gura ta”. Trebuie sa luam aminte auzind pe Sfantul Efrem Sirul in cuvantul pentru toata intrarmarea catre monahi: „O, monahule, in loc de arc, ia rugaciunea cea de tot timpul”, cum ati auzit cand i-a 32

dat metaniile in mana; caci i-a spus acestea: „Iata, fiule, sabia Duhului Sfant, ca esti dator in toata vremea si-n tot locul sa zici asa: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!” Iar Sfantul Efrem Sirul a numit rugaciunea arc, si a luat cuvant de la Proorocul David: Pusai arc de arama in bratele mele. Si zice: „Cand tot crestinul sau monahul ridica mainile la Dumnezeu in rugaciune, el ridica arc de arama impotriva satanei”.

Dar daca ar ridica numai mainile sus si mintea va fi la rautati in vremea rugaciunii, este asemenea unui arcas orb, care pune sageata in arc, da drumul la sageti in vant, si nu numai ca nu omoara fiara, ci vine fiara si-l sfasie, fiindca na lovit-o de moarte. Asa-i si acela care in vremea rugaciunii numai cu buzele se roaga si cu gura, iar mintea ii este la rautati.

Asa-i si la crestini, asa-i si la calugari. Si ce zice dumnezeiescul Efrem Sirul in cuvantul pentru toata intrarmarea catre monahi? Zice: „Iar in loc de trambita, o, monahule, ia citirea dumnezeiestilor Scripturi; caci precum trambita in vreme de razboi desteapta inima ostasului spre lupta, asa si Sfanta Scriptura, cand o citesti, desteapta inima monahului si a tot crestinului spre lupta cea duhovniceasca”. Si apoi zice: „Iar in loc de sabie trage pe frica de Dumnezeu. Cand iti vine un gand spurcat in minte, un gand de ura, de desfranare, de fatarnicie, de viclenie, de razbunare sau altele, adu-ti aminte de frica de Dumnezeu si ai taiat acest gand cu sabia fricii de Dumnezeu si nu te ca mai stapani”. Si asa mai departe dumnezeiescul Efrem arata cum sa foloseasca monahii armele Duhului Sfant care le-au luat la calugarie si cele de la Botez. Deci fiindca sunteti aici si crestini si monahi, cuvantul meu a privit si intr-o parte si intralta, si voi aveti aceeasi fagaduinta ca si noi, prea infricosata si prea puternica si prea sfanta de la Botez, si noi, monahii, avem iarasi fagaduinta a doua, ca vom pazi cele ce se cer la cinul calugaresc. Deci stati cu luare aminte, ca si voi sunteti ostasii lui Iisus Hristos de la Botez, si aici monahii sunt a doua oara ostasi cu fagaduinta calugariei, ca si pana la moarte vor lupta impotriva trupului, a lumii si a diavolului si a tuturor lucrurilor satanei s vor fi ostasii lui Iisus Hristos, adevarati oameni duhovnicesti si fii ai imparatiei cerului. S-a intamplat sa fiti cateva suflete la aceasta nunta calugareasca, la aceasta taina si fagaduinta a sfantului si marelui chip ingeresc, aduceti-va aminte ca si voi ati fagaduit prin nasul vostru de la Botez ca va lepadati de satana si de toate lucrurile lui, si ceea ce ati fagaduit vi se va cere in ziua judecatii. Amin.