Despre anafură

11:23 pm, ianuarie 19, 2011 în Tradiție și Rânduieli Bisericești de admin

Anafura vine din slavonesc-ul (a)nafora (grecii folosesc termenul antidoron), și trebuie distins de neologismul liturgic neogrec anafora (anaforaua liturgica sau anaforaua euharistica), care desemneaza partea centrala a Euharistiei, de la „Sus sa avem inimile!” și pană la ecfonisul „Și ne dă nouă, cu o gura și cu o inimă, a slăvi și a canta preacinstitul și de mare cuviință numele Tau, al Tatalui și al Fiului și al Sfantului Duh, acum și pururea și in vecii vecilor”.

Pregatirea anafurei:

Bucățile de prescura ce raman de la proscomidie sunt adunate intr-un vas anume destinat anafurei și sunt binecuvantate de preot dupa prefacerea Darurilor la Sfanta Liturghie, in timpul Axionului, prin atingere de sfantul potir si de sfantul disc cu formula: „Binecuvinteaza, Doamne, painea aceasta, care se va da in locul Sfintelor Tale”,

Înțelesul anafurei:

După cum arată și numele ei grecesc (antidoron insemnand „in locul Darurilor”), precum și formula de binecuvantare („in locul Sfintelor Tale” ), anafura se distribuie, in mod normal, de către preot la sfârșitul Sfintei Liturghii acelora dintre credincioși care, pentru un motiv sau altul, nu s-au împărtășit cu Trupul și Sangele Domnului, ca să aibă și ei o participare concreta la sfinfenia celor săvârșite.