Iconostasul în Biserică

9:59 pm, ianuarie 10, 2011 în Tradiție și Rânduieli Bisericești de admin

Sa fie oare iconostasul o forma de a-i separa pe clerici de credincioșii laici? Ori poate o strategie arhitecturala de a ascunde cele ce se savarsesc in Sfantul Altar de privirile celor aflati in naos? Oricat ar parea de surprinzator astazi, iconostasul a aparut dintr-o pricina cu totul contrara: nu pentru a separa ci pentru a apropia si uni.

De altfel icoanele sunt intotdeauna marturii ale unirii intre dumnezeiesc si omenesc. Fiecare chip al iconostasului este presimtirea eternitatii care strabate prin voalurile carnii. Peretele dintre altar si naos a aparut tocmai din trairea realitatii ca prin Euharistie locasul liturgic e transformat intr-un spatiu de intalnire intre ceresc si pamantesc; iconostasul este asadar prezentarea intrupata a Bisericii ca unitate a lumii vazute si nevazute.

Prin fiecare Liturghie Biserica devine centru liturgic al creatiei, corabie eshatologica ce are ca reper și destinatie Imparatia lui Dumnezeu. Despartirea altarului de naos prin iconostas ne reaminteste ca viata noastra actuala este o permanenta tensiune intre prezentul lumii in care traim și viata veronica.

Peretele iconostasului este și expresia faptului ca deși simtim iubirea lui Hristos, stim ca Taina care ne sustine e necuprinsa de cugetul omenesc. Utile împărătești, prin deschiderea lor, sugereaza ca Hristos Cel inaltat mai presus de ceruri ni se comunica noua, celor vietuind inca pe pamant. Mai mult decat atat, usile împărățești trimit la Hristos — Ușa (Ioan X, 9) care ne deschide calea catre Altarul veșnic al Imparatiei. De fapt, Hristos e Ușa și Calea si Imparatia.

Daca privim aceste realitati cu ochi duhovnicesti vom intelege ca iconostasul nu e atat un perete despartitor, cat mai degraba unul transparent; este simbol al Imparatiei lui Dumnezeu care este deja și care vine; invitație la o impreuna-calatorie a celor de pe pamant spre cer; expresie a unirii celor vazute cu cele nevazute. Iconostasul descopera tainic Viata pe care o pregustam de pe-acum in Euharistie, Viata din care ne vom împărtăși mai cu adevarat in Ziua cea neinserata a Imparatiei.