Sinaxa Romanilor Sinaxa Abc Sinaxa Apologetica Sinaxa Istorica Sinaxa Familiei Sinaxa Copiilor Sinaxa Medicala Sinaxa Pelerinilor Sinaxa Iconarilor Sinaxa Psaltica Sinaxa Trup si Suflet Sinaxa Trup si Suflet



Navighezi în arhiva pentru 2011 februarie.

de admin

Sfantul Policarp – invataturi din Epistola catre Filipeni

10:12 pm, februarie 23, 2011 în Cuvinte de folos, Dreapta Credință, Sfantul Policarp de admin

Pe data de 23 februarie Biserica praznuieste pe Sf. Policarp EpiscopulSmirnei care ne da o pilda atat prin viata si mucenicia lui dar si prin scrierile sale. Redam cateva ganduri din aceste scrieri:

Cel care L-a inviat pe El (pe Hristos) din morti ne va invia si pe noi, daca facem voia Lui si mergem in poruncile Lui si iubim ceea ce a iubit El, departandu-ne de orice nedreptate, lacomie, iubire de argint, vorbire de rau, marturie mincinoasa “nerasplatind raul cu rau sau ocara cu ocara, lovitura cu lovitura sau blestemul cu blestem, aducandu-ne aminte de cele ce-a spus Domnul, invatand: “Nu judecati ca sa nu fiti judecati; iertati si se va ierta voua; miluiti ca sa fiti miluiti; cu ce masura masurati, vi se va masura” si “Fericiti cei saraci si prigoniti pentru dreptate, ca a lor este Imparatia lui Dumnezeu.” (cap. I; 2,3)

Inceputul tuturor relelor este iubirea de argint. Stiind dar ca “nimic n-am adus pe lume si nici nu putem lua ceva, sa ne inarmam cu armele dreptatii si mai intai sa ne invatam a umbla in porunca Domnului apoi sa invatam si pe femeile noastre sa umble in credinta data lor, in dragoste si in curatie, sa-si iubesca barbatii lor cu credinta, sa iubeasca pe toti deopotriva, cu toata infranarea si sa-si creasca copiii invatandu-i frica lui Dumnezeu [...] ca sunt cercetate cu de-amanuntul toate si ca lui Dumnezeu nu-I este ascuns nimic, nici din gandurile noastre, nici din simtamintele noastre si nici din cele ascunse ale inimii.” (cap. IV; 1,3)

“Tinerii sa fie fara prihana in toate, inainte de orice ingrijindu-se de curatia lor si infranandu-se de la orice lucru rau. Este bine sa se abtina de la poftele cele din lume, ca “orice pofta lupta impotriva duhului” si ca “nici desfranatii, nici idolatrii, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomitii, nici furii, nici lacomii, nici betivii, nici batjocoritorii, nici rapitorii nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu”, nici cei ce fac lucruri nesocotite. De aceea tinerii trebuie sa se indeparteze de toate acestea, supunandu-se preotilor si diaconilor ca lui Dumnezeu si lui Hristos. Fecioarele sa vietuiasca fara de prihana si cu constiinta curata.” (Cap. V; 3)

Daca ne rugam Domnului sa ne ierte, suntem datori si noi sa iertam; ca suntem inaintea ochilor Domnului si ai lui Dumnezeu si “toti trebuie sa ne infatisam la scaunul de judecata al lui Hristos” si fiecare are sa dea cuvant pentru el. [...] Fiti ravnitori spre bine, fugind de sminteli, de fratii falsi, de cei care poarta cu fatarie numele Domnului si care amagesc pe oamenii usori la minte. (cap. VI; 2,3)

“Oricine nu marturiseste ca Iisus Hristos a venit in trup este antihrist”; cel care nu marturiseste marturia crucii, este de la diavol, iar cel care intoarce cuvintele Domnului spre poftele sale si spune ca nu-i nici inviere, nici judecata, acela este primul nascut al lui Satana. (cap. VII; 1)

Sa staruim dar, necontenit in nadejdea noastra si in arvuna dreptatii noastre, care este Iisus Hristos “Care a purtat pe lemn pacatele noastre in trupul Sau”, “Care pacat n-a facut, nici nu s-a aflat viclesug in gura Lui, ci a suferit toate pentru noi, ca sa traim in El. Sa fim dar urmatori ai rabdarii Lui”; iar daca suferim pentru numele Lui, sa-L slavim pe El. Prin El insusi ne-a dat aceasta pilda si noi pe aceasta am crezut-o. (cap. VIII)

“Urmati pilda Domnului, tari in credinta si nemiscati, iubitori de frati, iubindu-va unul pe altul”, uniti in adevar, asteptandu-va unul pe altul in bunatatea Domnului, nedispretuind pe nimeni. Cand puteti face bine, nu amanati, “pentru ca milostenia scapa de moarte”. “Supuneti-va unii altora, duceti o viata fara de prihana printre pagani, pentru ca din faptele voastre sa primiti lauda si Domnul sa nu fie hulit din pricina voastra. Vai insa, de acela prin care este hulit numele Domnului. Invatati, deci, pe toti curatia, in care si voi traiti. ( cap. X)

Spun atat numai ca in aceste Scripturi se spune: “Maniati-va si nu pacatuiti” si “sa nu apuna soarele peste mania voastra.” Fericit este cel care-si aduce aminte de aceste cuvinte; si aceasta o cred despre voi. (cap. XII; 1)

de admin

Metanierul

10:08 pm, februarie 22, 2011 în Cuvinte de folos, Despre metanier, Dreapta Credință, Rugaciunea mintii, Tradiție și Rânduieli Bisericești de admin

Metanierul este mult drag sufletului ortodox. Cu metanierul in mana au vietuit si adormit in Domnul cei mai multi sfinti ai Bisericii, cu metanierul s-a pus stavila celor mai multe ispite si lupte aduse de potrivnicul diavol, cu metanierul in mana s-au facut minuni si s-au aprins inimi de dragoste nebuna pentru Dumnezeu. Dar, oare cunoastem toate cele despre metanier, rostul si dreapta folosinta a acestuia?

Parintele Teofil Paraianu, vorbind despre metanier, spune: “Obiectul acesta, metaniile, este un suport material pentru o lucrare spirituala care nu se face de la sine, nu se realizeaza de la sine. Si atunci omul se ajuta si cu ceva material, cu obiectul acesta pe care avandu-l in mana, isi aduce aminte mai repede ca trebuie sa zica rugaciunea, iar neavandu-l in mana de multe ori se intrerupe din rugaciune, isi uita de indatorirea de a avea in toata vremea in minte, in inima, in cuget si in gura numele Domnului Iisus, isi uita ca trebuie sa spuna: Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul.”

Ce este acest sirag de metanii, numit “metanier” ?

Siragul de matanii – metanierul – reprezinta o insiruire de noduri, facute de regula din lana, sau de bobite de lemn, folosit pentru a aduna mintea la rugaciune si pentru a o feri de imprastierea gandului. Mataniile se folosesc in special cand se rostesterugaciunea lui Iisus, anume: “Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul.”. Aceasta nu este insa singura rugaciune ce poate fi rostita astfel, ci orisicare alta, de regula, toate rugaciunile scurte.

Nodurile metanierelor sunt impletite in asa fel incat firul de lana sa se suprapuna mereu in forma de cruce. La capatul siragului de noduri se afla o Sfanta Cruce. La unele metaniere mai mari, din 50 in 50 de noduri se afla cate o biluta de lemn. Numarul acestora nu este important pentru noi, ci doar pentru implinirea unui eventual canon primit de la parintele duhovnic. Esential este a ne ajuta spre adunarea mintii in cuvintele rostite, iar nu in a numara cate putem face, spre a cadea mai apoi in pacatul mandriei.

Cele mai raspandite metaniere sunt cele de o suta de noduri. Acestea s-aucam restrans insa mai mult in manastiri, in lume fiind cu mult mai intalnite cele de 50 sau 33 de noduri. In ceea ce priveste crestinismul romanesc, calugarii poarta siraguri de cate 300 de boabe, pe cand crestinii din lume au unele de doar 33 de boabe. Nimeni nu impiedica pe mireni a avea metaniere mari, insa din pricina timpului din ce in ce mai putin, cele mai mici sunt mai practice si mai la indemana.

Metanierul nu este insa vreun fel de amuleta cu puteri magice, ca cele date de catre vrajitori oamenilor naivi, spre a le purta la incheietura mainii sau la gat. Dimpotriva, este un obiect de cult, curat ortodox si folosit numai pentu rugaciune. Din pacate, adesea vedem metaniere agatate pe la oglinzile masinilor, ori prin cine stie ce colt prafuit. Nu stiu de este cuviincios a exila si a concedia aceste “ajutoare” spre rugaciune. Ele nu sunt obiecte decorative, nu sunt la moda (desi, foarte dureros, aproape au ajuns moda), nu sunt lucrari de artizanat, ci lucruri sfintite, lucruri binecuvantate, mult iubite de crestinul rugator.

Ce simbolizeaza metanierul ?

Siragul de metanii este negru, asemenea si hainele preotilor si ale calugarilor. Culoarea negru nu este suparare, nici ura pentru viata, ci bucurie intru moartea si invierea lui Hristos. Prin doliul hainelor, crestinii arata dorinta de a urma lui Hristos, urmanad ca si ei sa moara lumii, spre a invia cu El. Aceasta se arata si din faptul ca la capatul nodurilor, o cruce aminteste de rastignirea fata de lume si de ridicarea crucii de fiece zi.

Lana este materialul ce trebuie folosit in impletirea minunatelor noduri crestine, iar nu firul de plastic ori alte produse ale mainii omului. Lana este un produs natural, adus de ascultatoarele si cumintile oi, acestea din urma ducandu-ne si pe noi cu gandul la ascultarea crestina si la pilda cu Blandul Pastor, la Hristos cel numit “Mielul lui Dumnezeu Cel ce a ridicat pacatele lumii”.

Metanierul

Ciucurele de la metanier, numit in limbajul monahal vechi “canaf”, este un detaliu din ce in ce mai trecut cu vederea si mai neinteles. Astfel, la un moemnt dat am ajuns sa cred ca acesta este un detaliu pur decorativ. Insa, spre marea mea bucurie, s-a dovedit ca nu este asa. Canaful era folosit de marii rugatori, si inca este folosit de catre unii, spre stergerea lacrimilor ce izvorau in urma rugaciunilor aprinse catre Dumnezeu.

Cum si de ce a aparut metanierul in mana rugatorilor ?

Mai inainte ca Domnul sa lumineze mintea calugarului nevoitor ce a lucrat primul metanier, parintii se foloseau de boabe de cereale sau de pietricele, spre a se aduna in rugaciune si spre a nu se pierde cu mintea. Astfel, in cartea “Pelerinul rus”, citim cum rugatorul se folosea de doua castroane, luand boabele dintr-unul si mutandu-le intr-altul. Aceasta avea acelasi rost ca si metanierele de mai tarziu: concetrarea si adunarea mintii.

Primul metanier din lana este considerat a fi cel impletit de catre Sfantul Pahomie cel Mare, in secolul al IV-lea. Motivul lucrarii acestui obiect a fost dragostea fata de fratii si calugarii ce nu stiau sa numere, ori se incurcau un numarat, la facerea rugaciunilor ori a metaniilor mari. Astfel, vedem cum ca el a fost mai intai folosit doar in mediul monahal, de aici intinzandu-se la tot crestinul din lume, spre mare ajutor in rugaciune.

Despre primul metanier se zic urmatoarele: un calugar a dorit sa impleteasca noduri pe o sfoara, spre a numara rugaciunile din canonul zilnic, insa incercarile sale se dovedeau de prisos, caci diavolul nu inceta a desface nodurile facute de acesta, drept pentru care, in cele din urma, dupa multa rugaciune, un inger i-a aparut in vedenie si i-a aratat cum sa le faca, in asa fel incat diavolul sa nu le mai desfaca. Nodurile au fost facute numai din cruci suprapuse.

Cum se foloseste metanierul ?

In randuiala tunderii in monahism, cand i se dau metaniile celui ce se tunde, se spune astfel: “Fratele nostru, primeste sabia Duhului, care este cuvantul lui Dumnezeu, spre rugaciunea din tot ceasul catre Hristos.” Astfel trebuie vazut metanierul de catre orice credincios, iar nu numai de catre calugarul nevoitor.

Sa ne fereasca Domnul de ispita de a primi gandul potrivnic ce ne spune cum ca metanierul este al calugarilor, singurii datori cu rugaciunea neincetata. Tot crestinul este dator a se ruga, si inca a se ruga neincetat, caci Hristos ne cheama pe toti la desavarsire, iar nu numai pe calugari. Desi, metanierul nu este un obiect strict monahal, ci el trebuie sa fie folosit si de catre crestinii din lume. Apostolul Pavel ne spune tuturor, inca si astazi, prin cuvantul adresat tesalonicenilor: “Rugati-va neincetat.” (I Tesaloniceni 5,17)

Canonul de rugaciune, metaniile facute pana la pamant, cat si orice alte rugaciuni, se pot face cu mult mai usor folosindu-se metanierul. Acesta ne ingaduie sa ne concentram mintea la cuvintele rostite, iar nu la numarul acestora. Metanierul se tine in mana stanga, intre degetul mare si cel aratator, cu mana dreapta inchinandu-ne, iar cu gura rostind rugaciuna lui Iisus. Trupul poate sta in picioare sau in genunchi, cu capul plecat, intr-o pozitie de umilinta, ori cu el drept, privind spre icoana Mantuitorului. Se poate sta si pe un scaunel, pentru ca oboseala trupului sa nu ne impiedice mintea de la gandirea cuvintelor celor sfinte.

Metanierul

Metanierul este folosit, cel mai adesea, pentru a rosti rugaciuni scurte si multe. Astfel, cea mai rostita rugaciune este cea a lui Iisus. Aceasta poate fi spusa in mai multe chipuri, astfel: “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!” sau “Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine, pacatosul!” sau “Doamne Iisus, miluieste-ma!” sau “Iisus, miluieste-ma.”. El se mai poate folosi insa si cu alte rugaciui scurte, precum: “Dumnezeule, milosiv fii mie, pacatosului!” sau “Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul.”

Tot timpul si in orice ceas, oricand iti amintesti, metanierul poate sa se invarta pe degetul tau, gura rostind scurtele si sfintele rugaciuni: in pat, pentru a adormi, pe drum, in statie, in lift, in masina, la serviciu, la toaleta, oriunde am fi si orice am face. Oricat de putina ar fi rugaciunea, fie ca aceasta sa ne inseteasca neincetat, de-a lungul intregii zile si al noptii.