Cugetare la început de Postul Mare

7:30 pm, martie 12, 2011 în Cuvinte de folos, Despre post de admin

În fiecare an, odată cu sosirea Postului Mare, ne întrebăm oare ce nou ar putea să ne aducă aceste şapte săptămîni de post. Ispite, încercări, probleme, suferinţe? Se pare că aşa este. Dar oare ele, ispitele, problemele şi greutăţile ne ocolesc în restul anului? Sigur că nu.Greşim după cum am greşit şi mai înainte. Am făgăduit în postul din anul precedent că ne vom corecta, dar nu ne-am corectat.Am promis duhovnicului că vom împlini cele ce se cuvin nouă şi nu am împlinit. Am vrut să facem o mulţime de lucruri bune, dar nu le-am făcut.

Care este atunci rostul Postului Mare?

Însăşi faptul că de fiecare dată, cînd facem o analiză asupra vieţii noastre ajungem la concluzia că suntem nişte păcătoşi şi laşi înaintea lui Dumnezeu, vorbeşte despre rostul benefic al Postului Mare. Căci, după Sf. Apostol Pavel „ nu săvîrşesc ceea ce voiesc, ci fac ceea ce urăsc”(Romani 7,15). Adică, multe lucruri bune vreau să fac, dar din cauza păcatului, „ care locuieşte în mine” (Romani 7,17) puţine îmi reuşesc. Avînd firea uşor alunecătoare spre tot răul, important este să păstrăm bune gîndul şi intenţia noastră. Se pare că aici aflăm răspunsul la întrebarea pe care o puneam la început. Legea e sfântă,… şi dreaptă, şi bună (Romani 7,12) şi postul este de folos şi necesar, doar că eu sînt slab: Om nenorocit ce sunt! Cine mă va izbăvi de trupul morţii acesteia? ”(Romani 7,24). Deaceea, Îi mulţumim lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos, Domnul nostru (Romani 7, 25), că deşi, cu trupul slujim legii păcatului, însă cu inima şi cu mintea slujim legii lui Dumnezeu, cu încrederea că înaintea lui Dumnezeu nu se ascunde nici picătura de lacrimi, nici din picătură vre-o parte, după cum zice Sf. Simeon Noul Teolog în rugăciunea a şaptea către sfînta Împărtăşanie.

Aşadar, dă-ne nouă, Hristoase, Mîntuitorule, măcar o parte din picătura lacrimilor celor curăţitoare, ca să putem striga împreună cu înflăcăratul Petru „Doamne,Tu ştii toate, Tu ştii că Te iubesc”(Ioan 21,17).

Arhimandrit Ambrozie (Munteanu), Mânăstirea Frumoasa (preluat de aici)