Sinaxa Romanilor Sinaxa Abc Sinaxa Apologetica Sinaxa Istorica Sinaxa Familiei Sinaxa Copiilor Sinaxa Medicala Sinaxa Pelerinilor Sinaxa Iconarilor Sinaxa Psaltica Sinaxa Trup si Suflet Sinaxa Trup si Suflet



Navighezi în arhiva pentru 2011 mai.

de admin

Sfintenia sub chipul nebuniei

7:04 pm, mai 25, 2011 în Concentrate duhovnicesti, Cuvinte de folos de admin

In Vietile Sfintilor intalnim persoane care au ales in mod deliberat sa paranebune, desi erau deplin sanatoase. Motivul? Dorinta de a fi smerite, de a-si putea ascunde faptele virtuoase.Ele nu trebuie incadrate in categoria tipului patologic, pentru ca nebunia de care dau dovada este datorata chemarii speciale din partea lui Dumnezeu.

O astfel de persoana alege de exemplu ca in vremea Liturghiei, sa-i deranjeze pe toti cei prezenti la slujba, sa faca pe schiopul, sa puna piedica trecatorilor, etc, cum a fost cazul Sfantului Simeon care a trait in secolul al VI-lea. Toate aceste acte sunt expresia silintei sale de a se arata nebun.

Acesti nebuni pentru Hristos, pot parasi oricand conditia de nebun si pot reveni la ea, ori de cate ori considera ca le este de folos. Este o nebunie care nu le aduce nicio vatamare psihica, nu le tulbura viata duhovniceasca. S-a spus ca ei sunt precum actorii, care raman ei insisi, chiar daca isi pun tot sufletul in rolul pe care il au de jucat.

Este important sa retinem ca fara chemare din partea lui Dumnezeu, nimeni nu trebuie sa incerce acest fel de viata. Datorita chemarii, aceste persoane aleg sa fie dispretuite, luate in ras, umilite de toti. Am spus ca “aleg”, pentru ca la chemarea autentica, se adauga si libera lor alegere. Asadar, chemarea si voia libera sunt cele care le fac sa ramana neclintite, sa nu ajunga la adevarata nebunie.

Multi nu pot intelege aceasta renuntare absoluta la lume, la bucuriile ei, dar ea a fost privita drept cel mai sigur mod de a birui slava desarta. Semnul izbavirii de aceasta slava este a nu te mahni pentru necinstea indurata inaintea oamenilor, a nu tine minte raul de la cel ce te-a defaimat sau te-a ocarat. In acest sens, Sfantul Chiril Fileotul spune: “In furtuna se arata carmaciul priceput, comandantul in lupta, omul cu suflet mare in necaz, iar crestinul in ispita”.

Nebunia pentru Hristos, deci nu orice nebunie, ci numai aceea care este in consens cu invatatura, traditia si viata Bisericii, este o cale spre sfintenie. Iar acest lucru reiese din faptul ca nebunii pentru Hristos au fost canonizati.

( Un articol, al lui Adrian Cocosila, de pe siteul Crestin Ortodox.Ro)

de admin

Rugăciune către Sfântul Ioan Botezătorul

9:31 pm, mai 24, 2011 în Cuvinte de folos, Rugaciuni, Sfantul Ioan Botezatorul de admin

Sfinte Proorocule Ioane, cel ce în adâncul Iordanului ai botezat pe Adâncul milostivirii şi văzând repejunile râului, valuri de înfricoşare au început să se înalţe în inima ta, alungă viforul patimilor din sufletul meu şi dăruieşte inimii mele corabia și adierea rugăciunii, ca să plutesc deasupra ispitelor acestei vieţi, iar mintea mea cea înnourată de gânduri rele o trage cu legătura cugetării smerite spre seninul vederii Soarelui Hristos.

Pustia o ai înviorat cu cântări de laude şi cu paşii minţii ai călătorit în grădina Raiului, prin ascultarea ta de Dumnezeu ridicându-te deasupra lui Adam, cel ce a căzut din frumuseţea cerească prin sfatul cel viclean al şarpelui. Pe mine, cel ce alerg pe cărările neascultării de poruncile dumnezeieşti mă învaţă calea smereniei prin pilda vieţuirii tale în afara deşertăciunilor lumii.

Capul ţi-ai plecat sub sabie, ca să vesteşti celor din iad pe Cel Ce este din veci Capul Bisericii şi Răscumpărătorul tuturor din stricăciune cu preascumpul Său Sânge. Pe mine, cel ce m-am făcut cap a toată răutatea, mă îndreptează pe căile pocăinţei. Trimite norii rugăciunii tale înaintea Soarelui dreptăţii, ca sufletul meu cel istovit de arşiţa ispitelor să-l răcorească ca Un Bun cu ploaia milostivirii Sale.

Pe îngeri ai minunat cu vieţuirea ta nematerialnică şi cetele demonilor le-ai doborât cu săgeţile cugetării tale smerite. Mintea mea cea pururea rănită de gândurile cele rele o tămăduieşte vărsând peste ea roua rugăciunii tale. Inima mea cea întunecată de patimi o luminează cu raza credinţei şi o împodobeşte cu florile laudelor tale, ca să aducă Stăpânului Care l-a sădit pe Adam din nou în grădina Raiului mireasma rugăciunii curate.

Astupatu-s-au urechile inimii mele, ca să nu mai aud chemarea dumnezeiască şi în adâncul noroiului patimilor m-am coborât. Eu, cel cinstit cu darul libertăţii de Cel Ce m-a zidit spre asemănarea Sa, m-am făcut rob patimilor, cărora dobitoceşte am slujit, neavând în inima mea gândul fricii de Dumnezeu. Răbdarea mi se pare un mărgăritar aproape de negăsit pentru mine şi cu frunzele cuvintelor mincinoase am acoperit păcatele mele. Dar, tu, Sfinte Ioane, cel ce ai arătat lumii pe Pomul vieţii Care S-a dat spre Hrană lumii şi a vindecat pe Adam cel ce s-a otrăvit gustând din pom, arată şi pustia inimii mele roditoare de pomii gândurilor înţelepciunii.

Ca o privighetoare a rugăciunii ai îndulcit auzul pustiei cu neîncetata slăvire a frumuseţii Celui Nevăzut şi pe scara smereniei te-ai înălţat la Cel Neajuns de minte. Pe mine, cel ce pururea mă cufund în marea deşertăciunilor lumeşti şi mă lenevesc a mă ruga, întinde-mi mână de ajutor şi cu ploaia gândurilor umilinţei curăţeşte inima mea, zugrăvind apoi întru ea tainele cele dumnezeieşti ascunse în vistieria minţilor îngereşti.

Cu securea pocăinţei taie din ţarina inimii mele pomi cei înalţi ai patimilor şi sădeşte în locul lor virtuţile cele dumnezeieşti. Focul ispitelor îl stinge cu puterea rugăciunii tale şi la judecată nu întârzia a mijloci iertare celor ce te cinstesc cu dreaptă credinţă.

Fiind prieten al Mirelui Celui Tainic al inimilor, cu şoapte prieteneşti pleacă spre milă pe Izvorul milostivirii, ca să treacă cu vederea păcatele noastre şi să rânduiască şi nevrednicia noastră în cămările cele cereşti, străbătute pururea de paşii îngereşti şi de tămâia rugăciunii neîncetate. Întăreşte pe noi, ca fără de cârtire să purtăm povara necazurilor vieţii şi glasul pocăinţei fă să răsune şi în inimile noastre ofilite de păcat, ca tăind toţi spinii patimilor să începem a vieţui dumnezeieşte. Cu legătura cea tare a rugăciunii tale întăreşte lumea şi sub acoperământul rugăciunii tale roagă-L pe Mântuitorul nostru să ne rânduiască vreme de pocăinţă, ca intrând întru cămara milostivirii Sale să-i aducem împreună cu cetele tuturor Sfinţilor slavă şi mulţumire, iar către tine să strigăm aşa:

Bucură-te, rai înfrumuseţat al darurilor Mântuitorului, pecetea nestricată a pocăinţei, de întărire lumii, izvorul gândurilor umilinţei, făclia pustiei inimilor noastre. Întru lumina rugăciunii tale, învredniceşte-ne a aduce slavă Treimii Celei mai presus de minte, Tatălui Celui iubitor de oameni, Fiului Său, Ce ne-a mântuit pe noi din păcat şi Duhului Celui călăuzitor la limanul pocăinţei, adică Minţii Celei mai înainte de minte, Care izvorăşte gândurile înţelepciunii cu care luminează minţile îngereşti şi întunericul minţii noastre. Amin

(Sursa: http://poeziicrestin-ortodoxe.blogspot.com/2011/05/
rugaciune-catre-sfantul-prooroc-ioan.html)