Sfintenia sub chipul nebuniei

7:04 pm, mai 25, 2011 în Concentrate duhovnicesti, Cuvinte de folos de admin

In Vietile Sfintilor intalnim persoane care au ales in mod deliberat sa paranebune, desi erau deplin sanatoase. Motivul? Dorinta de a fi smerite, de a-si putea ascunde faptele virtuoase.Ele nu trebuie incadrate in categoria tipului patologic, pentru ca nebunia de care dau dovada este datorata chemarii speciale din partea lui Dumnezeu.

O astfel de persoana alege de exemplu ca in vremea Liturghiei, sa-i deranjeze pe toti cei prezenti la slujba, sa faca pe schiopul, sa puna piedica trecatorilor, etc, cum a fost cazul Sfantului Simeon care a trait in secolul al VI-lea. Toate aceste acte sunt expresia silintei sale de a se arata nebun.

Acesti nebuni pentru Hristos, pot parasi oricand conditia de nebun si pot reveni la ea, ori de cate ori considera ca le este de folos. Este o nebunie care nu le aduce nicio vatamare psihica, nu le tulbura viata duhovniceasca. S-a spus ca ei sunt precum actorii, care raman ei insisi, chiar daca isi pun tot sufletul in rolul pe care il au de jucat.

Este important sa retinem ca fara chemare din partea lui Dumnezeu, nimeni nu trebuie sa incerce acest fel de viata. Datorita chemarii, aceste persoane aleg sa fie dispretuite, luate in ras, umilite de toti. Am spus ca “aleg”, pentru ca la chemarea autentica, se adauga si libera lor alegere. Asadar, chemarea si voia libera sunt cele care le fac sa ramana neclintite, sa nu ajunga la adevarata nebunie.

Multi nu pot intelege aceasta renuntare absoluta la lume, la bucuriile ei, dar ea a fost privita drept cel mai sigur mod de a birui slava desarta. Semnul izbavirii de aceasta slava este a nu te mahni pentru necinstea indurata inaintea oamenilor, a nu tine minte raul de la cel ce te-a defaimat sau te-a ocarat. In acest sens, Sfantul Chiril Fileotul spune: “In furtuna se arata carmaciul priceput, comandantul in lupta, omul cu suflet mare in necaz, iar crestinul in ispita”.

Nebunia pentru Hristos, deci nu orice nebunie, ci numai aceea care este in consens cu invatatura, traditia si viata Bisericii, este o cale spre sfintenie. Iar acest lucru reiese din faptul ca nebunii pentru Hristos au fost canonizati.

( Un articol, al lui Adrian Cocosila, de pe siteul Crestin Ortodox.Ro)