Muscă sau albină?

7:23 pm, noiembrie 1, 2012 în Fără categorie de agaton

Părintele Paisie Aghioritul povesteşte:

Unii oameni îmi spun că sunt indignați de faptul că există multe lucruri greșite în biserică. Atunci eu le spun să întrebe o muscă: „Sunt flori în apropiere?” iar ea le va răspunde: „Nu ştiu dacă sunt flori, dar acolo în mormanul acela de gunoi poţi găsi toată mizeria pe care o vrei”. Şi va începe să îţi înşiruiască toate locurile murdare pe unde a fost. Dar dacă întrebi o albină: „Ai văzut vreun coș de gunoi prin zonă?” ea îţi va răspunde: „Coş de gunoi? Nu, n-am văzut niciunul, pe aici e plin de flori parfumate”. Şi va începe să îţi înșiruiască toate florile din grădină sau de pe pajişte. Vedeţi voi, musca nu ştie decât unde este mizeria în timp ce albina ştie unde se găsesc irişii sau zambilele. Iar eu am realizat că unii oameni sunt asemenea muștelor iar alții asemeni albinelor. Cei care se aseamănă cu muștele găsesc răul în orice și sunt preocupați de el. Aceștia nu văd binele din jurul lor. Dar cei ce se aseamănă cu albinele nu văd decât bine, oriunde s-ar uita.

Odată un student a venit la chilia mea și a bătut la ușă. Deși aveam de citit un teanc de scrisori, m-am decis să merg să văd ce vrea. „Ce doreşti, fiule?” l-am întrebat. „Aici este chilia părintelui Paisie?” m-a întrebat el zicând: „vreau să îl văd pe părinte”. „Da, aici este, i-am raspuns eu, dar părintele nu e, a plecat să cumpere ţigări”. „Înseamnă că s-a dus ca să ajute pe cineva” a spus acesta cu un gând bun. I-am raspuns: „Nu, a mers să le ia pentru el. Le-a terminat pe toate şi tânjea după o ţigară. Pe mine m-a lăsat aici singur şi nu ştiu când se întoarce. Dacă mai durează mult, am să plec”. Ochii umeziţi ai studentului i-au trădat emoţiile şi a spus din nou cu un gând bun: „Îl tulburăm pe părintele Paisie”. L-am întrebat: „Dar pentru ce vrei să îl vezi?”, „Vreau doar binecuvântarea lui”, mi-a răspuns. „Ce binecuvântare vrei de la el, naivule! E ţicnit, îl cunosc bine. Nu are pic de har. Nu-ți mai pierde timpul așteptându-l să se întoarcă. Va fi morocănos, s-ar putea chiar să fie beat, căci mai are și viciul acesta”. Cu toate astea, tânărul a rămas. Într-un final i-am spus: „Am să îl mai aştept şi eu puţin, ce vrei să îi transmit?” „Vreau să îi dau o scrisoare” a spus studentul, „dar îl aştept ca să îmi dea şi binecuvântarea”.

Vedeţi? Oricât de multe lucruri rele i-aș fi spus, le-a privit pe toate cu ochi buni. Când i-am spus despre țigări, ochii i s-au umezit. „Cine ştie”, a gândit el „probabil s-a dus ca să ajute pe cineva”. Alţii sunt educaţi, citesc mult dar cu toate acestea nu gândesc precum tânărul acela! Odată ce îl contraziceai, el crea imediat o altă idee și ajungea la o concluzie chiar mai bună decât prima. Am fost uimit de această capacitate a lui! A fost prima oară când am văzut așa ceva!