Părintele Cleopa – Însemnătatea celor șapte laude ale Bisericii

8:11 pm, octombrie 18, 2010 în Cele șapte laude, Cuvinte de folos, Dreapta Credință, Dreapta socoteală, Părintele Cleopa de admin

Parintele Cleopa

Parintele Cleopa

Biserica lui Dumnezeu este impodobita, inca din vreamea Sfintilor Apostoli, cu cele sapte laude. Stiti voi care-s acestea? Stiu ca le stiti, ca unii dintre voi le ziceti pe de rost, dar altii nu le stiu. De ce sapte laude nu mai multe sau mai putine? Ati auzit in psalmul 118 pe Proorocul si Imparatul David, zicand asa: De sapte ori in zi Te-am laudat, Doamne, pentru judecatile Tale. Imparat fiind, cate treburi nu avea el? Si avea vreme de sapte ori sa laude pe Dumnezeu, ca-l auzi: Seara, dimineata si la amiaza, spune-voi si voi vesti minunile Tale. Dar in Legea Darului s-au asezat aceste sapte laude pentru cele sapte mari evenimente din viata Mantuitorului nostru Iisus Hristos, si fericit este crestinul acela care le zice. Si daca nu le poate zice, macar sa-i para rau ca nu le zice, ca s-ar putea sa fie la un serviciu unde nu poate zice. Si daca-i pare rau, cu smerenia se ridica exact unde trebuia sa se ridice cu fapta.

Ca auzi ce zice Sfantul Isaac Sirul: „Ajunge intristarea mintii mai mult decat toata osteneala duhului, care este rugaciunea”, daca-i pare omului rau. Ati vazut pe Mantuitorul ce spune in Sfanta Evanghelie: A venit vamesul in biserica sa se roage. A venit si fariseul. Fariseul a inceput sa se laude: Multumescu-ti Tie, Doamne, ca nu-s ca ceilalti oameni; postesc de doua ori pe saptamana, dau zeciuiala din cate castig si nu sunt ca acest vames, si-l arata pe acela la usa bisericii. Vamesul era perceptor, saracul. El stia ca ia impozit mai mult decat trebuie, ca-i supara pe oameni, si, auzind ca-l mai si ponegreste fariseul in fata poporului, si-a indreptat inima catre Dumnezeu si atat a zis, batandu-si pieptul: „Dumnezeule, milostiv fii mie, pacatosului!” Ai auzit?

Doua-trei cuvinte ale vamesului au biruit toata rugaciunea fariseului. Ce zice Evanghelia? Amin, zic voua, mai indreptat s-a intors vamesul la casa sa si mai inainte a fost el decat fariseul. Acela a zis multe cuvinte si era fariseu si facea fapte bune. Dar stii de ce a pierdut? A injugat dreptatea cu mandria, iar vamesul a injugat pacatul cu smerenia. Si totdeauna, macar ca pacatul este pacat, daca-i injugat cu smerenia, este mai inaintea celui ce face fapte bune si se mandreste. Sfantul Efrem spune asa: Fa-ti tie doua care, omule. Injuga pacatul cu smerenia si dreptatea cu mandria si vezi ca vei ramane in urma cu toate faptele bune, ca fariseul; ca mai indreptat si mai inainte s-a dus vamesul. El a injugat pacatul cu smerenia. Ce-a gandit? „Mai, sunt pacatos strasnic” Am facut nedreptati, am luat vama mai mult decat trebuie, am suparat oamenii, da ma rog Mantuitorului sa ma miluiasca”.

Si mai inainte s-a dus intru imparatia cerului, pentru ca a injugat pacatul cu smerenia. Asa-i de mare smerenia. Deci va spun, care puteti sa faceti cele sapte laude este bine. Biserica este obligata sa le faca totdeauna, oriunde. Asa si voi, care cititi cele sapte laude, bine faceti, daca puteti, iar cand nu veti putea, sa va retrageti in smerenie, ca smerenia le completeaza pe toate. Si iata sa va spun ce inseamna cele sapte laude ale Bisericii: Doua din cele sapte laude trebuie sa se faca la miezul noptii, cum le facem noi aici. Noi intram la ora 11 noaptea si iesim la doua. Dar ce simbol au acestea? La miezul noptii noi facem asa: Miezonoptica, adica rugaciunea de miezul noptii – de toate zilele, de sambata sau de Duminica –, Utrenia cu Ceasul intai. a.M iez onoptica este prima lauda din cele sapte

Aceasta lauda este intemeiata si pe porunca Mantuitorului, Care zice: Privegheati dar, ca nu stiti cand va veni stapanul casei– seara, la miezul noptii, la cantatul cocosilor sau dimineata (Marcu 13, 35), si simbolizeaza momentul rugaciunii si al prinderii Mantuitorului in gradina Ghetsimani, care a avut loc la miezul noptii. Biserica natiunilor de la Ierusalim, unde intra crestini din toate natiile, este pe locul unde S- a rugat Mantuitorul. Stanca unde s-a rugat El este taiata si inconjurata cu grilaj. Ea se afla chiar unde Si-a plecat El genunchii si S-a rugat cu sudori de sange, inainte de Preasfintele Patimi. Iar mai incolo sunt pictati cei trei apostoli, Iacov, Ioan si cu Petru, dormind, ca le zicea Hristos:D orm iti? Un ceas n-ati putut sa privegheati? Ca esti dator acolo, cand te duci, sa te rogi un ceas.

Deci Miezonoptica simbolizeaza si ne aduce aminte noua de rugaciunea Mantuitorului din gradina Ghetsimani, cand s-a rugat si s-au facut sudorile lui ca picaturile de sange, care picau pe pamant, ca era si om si vedea si ce are sa ia, cate scuipari, cate biciuri, cate cuie in maini si picioare si ca va fi impuns cu sulita in coasta. Le vedea toate, ca era Dumnezeu. Si firea omeneasca cu care era imbracat se intrista, ca auzi ce zice Evanghelia: Intristat este sufletul Meu pana la moarte. Ramaneti aici si privegheati. Cine se intrista? Omenirea, caci dumnezeirea biruieste moartea si invie din morti. Dar ca om se intrista, ca stia cate are de suferit, cate taieturi si impunsaturi si cununa de spini; stia ca va fi batut cu biciul, si va suferi crucea, batjocura si scuiparile, legarea la stalp si temnita. Le stia toate. Se uita si le vedea, ca era Dumnezeu. Deci prima lauda din cele sapte laude ale Bisericii este Miezonoptica, care se face la miezul noptii, pentru ca Mantuitorul atunci S-a rugat inainte de Preasfintele si Infricosatoarele Sale Patimi. b. A doua care se face tot la miezul noptii este Utrenia impreuna cu Ceasul intai.

Utrenia este timpul cand l-au prins pe Mantuitorul in gradina Ghetsimani, Iuda cu cei o mie de ostasi cu sulitele. L-a pins pe Mantuitorul, zicand: Bucura-Te, Invatatorule, si L-a sarutat. Atunci au pus mana pe El. Pe Care il voi saruta, Acela este; puneti mana pe El si-L prindeti. Deci Utrenia este a doua lauda si al doilea eveniment din viata Mantuitorului, cand a fost prins in gradina Ghetsimani si cand toti Apostolii L-au parasit si au fugit, iar El a ramas singur in mainile celor fara de lege. Si Ceasul intai este momentul cand L-au dus pe Hristos la Ana si la Caiafa, dupa ce L-au prins, tot atunci dupa miezul noptii, catre ziua, cand L-au dus la divan. Stiti istoria dupa Evanghelie. Deci Ceasul intai se citeste dupa miezul noptii, cum se obisnuieste la noi, cam dupa ora unu, la sfarsitul Utreniei. Deci aceste doua laude ale Bisericii lui Hristos se citesc la miezul noptii, aratand timpul cand s-au intamplat cele trei mari evenimente din viata Mantuitorlui: Rugaciunea din gradina Ghetsimani, prinderea de catre Iuda si ducerea Domnului la Ana si la Caiafa. c. Lauda a treia a Bisericii lui Hristos este Ceasul al treilea. El simbolizeaza atat momentul condamnarii la moarte a Domnului, cat si pogorarea Sfantului Duh in chip de limbi de foc peste Sfintii Apostoli. Mantuitorul le-a spus Apostolilor: De trebuinta este sa Ma duc Eu; ca daca Eu nu Ma duc, nu va veni Mangaietorul la voi, pe care Eu il voi trimite de la Tatal.

Deci stati in Ierusalim pana va veti imbraca cu putere de sus. Atunci au iesit Apostolii si au inceput a vorbi in toate limbile de sub cer, si ii invinuiau evreii si localnicii din Ierusalim ca, din cauza mustului dulce, s-au imbatat. Iar Petru s-a ridicat si a zis: Barbati frati, nu este din cauza mustului dulce ca ne auziti vorbind maririle lui Dumnezeu in toate limbile, din cati sunt aici. Ci acum s-a implinit profetia Proorocului Ioil, care zice: «In zilele de apoi, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul si fiii vostri vor prooroci si in limbi noi vor vorbi…» si celelalte. Deci iata Cincizecimea! Nu cum cred penticostalii de azi, ca vorbesc in limbi. Astia care vorbesc in limbi acum, vorbesc in limbile dracilor, nu in limbile Duhului Sfant. Au pretentia ca au

«glosolalia», adica vorbirea in limbi, in secolul XX. Limbile au fost semn pentru necredinciosi, nu pentru credinciosi. d. Ceasul al saselea este a patra lauda a Bisericii lui Hristos si corespunde cu momentul rastignirii Mantuitorului pe crucea de pe Golgota, intre cei doi talhari. e. Ceasul al noualea este a cincea lauda a Bisericii si inchipuieste momentul infricosat in care Mantuitorul isi da duhul pe cruce, cand a zis: Savarsitu-s-a! Doamne, in mainile Tale imi dau duhul Meu. Am venit sa-l innoiesc pe Adam – Hristos, noul Adam. Ca pentru un pacat a intrat moartea in lume, si pentru pacat s-a biruit pacatul prin Iisus Hristos. Iata, Doamne, Tu ai lasat zidirea Ta, ca a calcat porunca in Rai. Deci pentru dansii Eu iau fata intregii lumi, care este in trupul Meu. Pe a Mea fata o fac a intregii lumi gresite, a intregului neam omenesc si mijlocesc catre Tine: Eli, Eli, lama sabahtani! Adica: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai lasat? Sau: „Nu lasa, Doamne, omenirea! Nu lasa zidirea Ta cu care sunt imbracat Eu acum, si care o sfintesc pe cruce si o jertfesc si Ma aduc jertfa pentru toate vremurile, pentru tot neamul omenesc, ca sa rascumpar firea omeneasca!”

Deci noi eram cei lasati, iar Hristos, fiind mijlocitor prin cruce catre Tatal, pe a noastra fata, a intregului neam omenesc, o face atunci a Sa si striga catre Tatal: Dumnezeul Meu, Dumnezeu Meu, pentru ce M-ai lasat? Noi eram cei lasati! Nu Hristos a fost lasat de Tatal. Si Hristos, fiind mijlocitor, aici mijloceste pentru toata lumea. Iar cine intelege ca Hristos a fost despartit de Tatal, aceasta este hula, ca desparte dumnezeierea. Sa nu credeti lucrurile acestea. Deci Ceasul al noualea este lauda a cincea. f.Vecernia este a sasea lauda din zi si simbolizeaza mai intai momentul pogorarii Mantuitorului de pe cruce si punerea Lui in mormant nou, de catre Iosif si Nicodim. Mai este si momentul sfant al Cinei Celei de Taina. g.IarPavecer nita este a saptea lauda a zilei si simbolizeaza tanguirea Maicii Domnului, cand a plans dupa ce L-a pus pe Mantuitorul in mormant. Dumnezeiasca Liturghie nu face parte din cele sapte laude. Ea este intreaga jertfa a Mantuitorului pentru mantuirea lumii.

Dintre toate slujbele pe care le face Biserica noastra universala, cea mai puternica este Sfanta Liturghie, fiind coroana tuturor slujbelor. Ea incepe cu cuvintele Proorocului Isaia la Sfanta Proscomedie: Ca o oaie spre junghiere S- a adus – cand scoatem dumnezeiescul Agnet – si ca un miel fara de glas, si se termina cu Inaltarea Domnului la cer. In Sfanta Liturghie este cuprinsa toata taina iconomiei in trup al lui Iisus Hristos, de cand a venit pe pamant si pana S-a inaltat la cer. Ea le cuprinde pe toate cele sapte laude. Hristos se aduce pe Sine jertfa, avand o data intrare in Sfanta Sfintelor, facand vesnic o rascumparare inaintea Tatalui. Sfanta Liturghie are doua caractere: caracter de jertfa si caracter de cina, ca la Cina Cea de Taina s-a sfintit.

Prin Sfanta Liturghie avem impartasire ganditoare cu Insusi Fiul si Cuvantul lui Dumnezeu. Avem impartasire cu Dumnezeu si prin urechi, pe calea auzului, si prin rugaciunea ganditoare si prin faptele bune. Sunt cinci feluri de impartasiri4. Sfanta Liturghie se termina cu aceste cuvinte: Inalta-Te peste ceruri, Dumnezeule, si peste tot pamantul slava Ta. Deci am spus asa in trecere despre cele sapte laude. Ele sunt asezate de Sfintii Apostoli si de Sfintii Parinti pana in ziua de azi in Biserica, aratand cele sapte mari evenimente din viata si activitatea Domnului nostru Iisus Hristos.