Sinaxa Romanilor Sinaxa Abc Sinaxa Apologetica Sinaxa Istorica Sinaxa Familiei Sinaxa Copiilor Sinaxa Medicala Sinaxa Pelerinilor Sinaxa Iconarilor Sinaxa Psaltica Sinaxa Trup si Suflet Sinaxa Trup si Suflet



Navighezi în arhiva pentru Creșterea copiilor.

de admin

Părintele Cleopa – Neascultarea de părinți

8:16 pm, octombrie 19, 2010 în Creșterea copiilor, Dreapta Credință, Dreapta socoteală, Părintele Cleopa de admin

Parintele Cleopa

Parintele Cleopa

Sa va spun un caz ce s-a intamplat acum de curand. Au venit doi soti, o doamna si un domn, si s-au asezat langa mine. Erau cu prestanta, imbracati bine. „Domnu’ parinte, au zis ei, am vrea sa vorbim ceva”. I-am luat in casa, ca ei aveau un necaz pe care nu-l puteau spune de fata cu toata lumea. Cand i-am intrebat de unde sunt, mi-au spus: „De la Reghin, domnu’ parinte”, si au inceput a plange amandoi. Pai cand vezi tu ca plang doi oameni asa de mari – erau directori de intreprindere amandoi –, nu plang de flori de mar. Ce-i in inima lor, numai Dumnezeu stie! – Ce-ati patit, fratilor?

– Domnu’ parinte, am avut un singur fecior. L-am invatat scoala, a terminat facultatea si a iesit inginer la retele electrice. I-am cumparat si masina. Intr-o seara, cand ne-am intors acasa de la niste rudenii, am gasit toate usile deschise, banii luati din casa si masina furata. Dupa ce-am anuntat politia, la trei saptamani, am aflat ca fiul nostru a luat banii din casa si masina si a plecat la Sighisoara, unde s-a insurat fara voia noastra. Cand au auzit parintii, au crezut ca el a luat o fata de nivelul lui. Daca el era inginer, putea lua o profesoara, o doctorita, o farmacista, o inginera. Parintii au luat niste cadouri si s-au dus la fiul lor la Sighisoara ca sa-l imbuneze.

Dar el se insurase cu o vrajitoare. Daca n-a crezut in nimic, dracii si-au batut joc de el. Cand a vazut-o pe mama lui, s-a innegrit la fata si a zis: „Ce cauti aici, scorpie?” Dar tata-su de colo: „Mai baiete, dragul tatii, dar mama ta este scorpie?” „Taci, nebunule, ca-ti crap capul!” Ia ganditi-va ce-a fost acolo! Cu cata dragoste au venit parintii si cu cata jertfa, si cum au trecut ei cu vederea toate relele pe care le-a facut, iar el tot neascultator a ramas!

Atunci am zis parintilor:
– Cum ati crescut copilul acesta? Cum l-ati crescut de cand era mic si a inceput sa zica tata?
L-ati invatat ca Unul est Tatal din ceruri si sa zica Tatal nostru?
– Nu, parinte!
– Cand era la scoala elementara, l-ati invatat Tatal nostru?
– N-a vrut!
– L-ati invatat Crezul?
– Nu.
– L-ati dus la biserica?
– N-a vrut.
– Cand era la liceu, i-ati dat vreo carte sfanta in mana, Biblia sau Noul Testament?
– N-a vrut. Se ducea si batea mingea sau pierdea vremea cu alte desertaciuni.
– L-ati batut vreodata?
– Niciodata.
– Dar se ruga vreodata?
– Nu, parinte!

– Si cum ai putut dumneata sa stai cu copilul in casa fara sa-l pui la rugaciune? Nici voi n- ati avut credinta. Vedeti acum? Dumneavoastra beti acum paharul maniei lui Dumnezeu pe care-l meritati. – Parinte, nici noi n-am prea stiut! Atunci le-am spus: – Iata ce-ati crutat! Ati crutat un om demonizat. Zice Scriptura: Calul neinvatat, se face nasalnic, iar copilul lasat de capul lui, mare scarba si rusine va aduce parintilor sai. Si cela ce cruta varga uraste pe fiul sau. Nu-l iubeste! Il uraste. L-ati crutat, iar acum dumneata, care l-ai purtat in pantece si l-ai crescut, esti scorpie, iar tatal lui este nebun. Auzi ce lume creste azi? Si aceasta este vina parintilor, ca n-au pus mana pe varga cand a trebuit si nu i-au spus: „Hai la rugaciune! Hai la biserica! Hai la spovedanie! Azi este vineri, este post, nu manca de frupt! Astazi este sarbatoare, nu lucra!”

Sa stiti voi ca cea mai inalta scoala de rugaciune si de credinta in Hristos nu-i scoala primara, nici la liceu, nici la facultate, este sanul familiei. Cei mai mari profesori de religie ati ramas tot voi, tata si mama. Copilul crescut fara frica de Dumnezeu, nu mai stie ce-i mama, ce-i tata, ce-i pacat, ce-i moarte, ce-i judecata. S-a trezit ca o fiara. Si atunci cine o sa raspunda in ziua judecatii mai tare ca tata si mama? L-au avut in bratele lor si l-au crescut salbatic si s-a facut ca si o fiara. Au venit apoi sa-l pun la slujbe. Dar n-am putut sa-l pun pentru ca traia in preacurvie cu vrajitoarea aceea. I-am pus la slujbe numai pe parintii lui. Dupa vreo doua luni ma trezesc cu o telegrama: „Domnul parinte, baiatul nostru a fost electrocutat si a paralizat si i s-a legat si limba. Nu poate vorbi si este pe moarte la spital. Nu se stie cate zile mai are”.

Ati vazut mania lui Dumnezeu cea dreapta? L-a ajuns blestemul si suspinul parintilor pe acest tanar rau si necredincios, caci zice la Psaltire: Dreptatea lui Dumnezeu ramane in veacul veacului. V-am spus aceasta istorioara ca sunteti parinti de copii. Cea mai imperioasa datorie si cea mai mare, pe care o aveti voi, cei casatoriti, este sa cresteti copiii in frica si certarea Domnului. Ati auzit ce s-a intamplat in Vechiul Testament cu preotul Eli5, pentru feriorii lui, ca s-au dus in iad impreuna cu el. Sa avem grija si noi, parintii duhovnicesti, si voi, parintii trupesti, sa nu dobandim partea lui Eli.

de admin

Părintele Cleopa – Despre creșterea copiilor în frica de Dumnezeu

8:11 pm, în Creșterea copiilor, Cuvinte de folos, Dreapta Credință, Dreapta socoteală, Iertarea aproapelui, Părintele Cleopa de admin

Părintele Cleopa

Părintele Cleopa

A venit deunazi o doamna si un domn cu o fetita si s-au asezat la masa si facea si copilita o cruce mare; cum a invatat-o tatal ei si mama-sa. Cei mai buni profesori de religie pentru copii tot parintii au ramas. Daca nu-i invatati voi prin exemplu, se trezesc niste salbatici, niste fiare. Nu mai stiu ce-i mama, ce-i tata, ce-i rusine, ce-i pacat, ce este munca vesnica, ce este viata vesnica… Nimic. S-a trezit cu totul nebun, cu totul stricat la minte. Daca nu invata credinta in casa de la parinti, nu au nici o educatie. Ei fac toate rautatile, fara mustrare de constiinta. Si atunci plang mamele. Cate mame vin si plang aici! Cea mai mare datorie pe care o aveti voi cei casatoriti, asta este: sa aveti mare grija cum va cresteti copiii. Daca in familie, cat ai copilul acasa in cei sapte ani, nu te-ai grijit sa-l inveti rugaciuni, sa faca cruce, sa stie Tatal nostru, Crezul, sa-l duci la biserica, sa stie ce inseamna post, sa stie ce inseamna pacat, sa se fereasca de pacat, atunci cresc niste bestii, niste fiare.

Vai si amar de lumea asta! Iaca, vin la mine atatea cazuri in care copiii au batut parintii si altii chiar i-au omorat. Sunt cuvintele Mantuitorului, Care a zis asa: In vremea de apoi se vor scula copiii deasupra parintilor si-i vor omori. Sa fereasca Dumnezeu! Daca nu veti avea grija de copii, veti bea paharul amaraciunii si al scarbelor in veacul de acum si in munca cea vesnica in veacul viitor. Sa nu credeti dumneavoastra ca-i gluma. Copilul, daca nu stie ce-i pacatul, ce-i rusinea, ce-i ascultarea de parinti, devine o fiara.

Vine o femeie deunazi cu o mana legata de gat, cade aici si incepe sa planga. „Ce-i, mama?” „M-a batut feciorul! Vin de la spital. Mi-a rupt un picior si mana dreapta”. „De unde esti?” „Din comuna Vanatori”. „Dar de ce te-a batut?” „El cat castiga intr-o luna, intr-o noapte bea tot. Ca-i milostiv cand bea: «Haide, mai! N-ai bani? Iti dau eu». Il face dracul milostiv ca sa-i bage si pe altii in ispita. Cand vine acasa, femeia ii spune: «Mai Ioane, copiii n-au faina, n-au carti la scoala…». El nimic. Bataie, cruci si dumnezei. Cand am vazut ca o bate, am sarit s-o scot pe nora-mea. A lasat-o pe nora-mea si m-a batut de m-a bagat in spital.

Am venit sa pun slujbe pentru el”. Ai auzit fecior? Ca o fiara. S-o bata pe mama lui! „Si, zice, au sarit vecinii, si pe el a vrut sa-l bage politia la puscarie pentru bataia asta. Doamne fereste! Sa nu i se intample una ca asta!” „Mama, tot o sa-l ajunga mania lui Dumnezeu”. „Nu, nu, nu, sa nu pateasca ceva rau! Pune numai sa-l ierte Dumnezeu!” Ai auzit mama? El a batut-o de a bagat-o in spital si ea se roaga sa nu pateasca ceva rau. Mi-am facut cruce. Ce inseamna adevarata mama! Dar mania lui Dumnezeu nu l-a rabdat! Cine a lovit pe mama sau pe tata, nu mai putrezeste, daca nu l-a dezlegat duhovnicul si n-a facut canonul.