Părintele Cleopa – Ispitirea din cele opt părți

10:00 pm, septembrie 14, 2010 în Cuvinte de folos, Despre ispite, Pocainta, Păcate, Părintele Cleopa de admin

Parintele Cleopa

Parintele Cleopa

Să cunoastem mestesugul războiului nevăzut si să vedem din câte părti suntem atacati în lupta noastră duhovnicească de fiecare ceas si minut. Si, fiindcă nu tot cel ce se luptă se încununează, avem trebuintă de mare trezvie si grijă în toată vremea asupra luptelor celor de gând si asupra dracilor care ne dau război, ispitindu-ne din cele opt părti: din spate, din fată, din stânga, din dreapta, de sus, de jos, dinăuntru si dinafară. Ispita din spate Diavolul îti aduce aminte păcatele pe care le-ai făcut înainte, ca să-ti spurce mintea cu ele; poate ai înjurat, poate ai desfrânat, poate ai furat, si tu te-ai lăsat de ele, dar el ti le-aduce iar aminte.

Memoria noastră este ajutată de imaginatie la relele pe care le-am făcut, când ne-am petrecut viata fără grijă si fără paza mintii. Care-i scopul lui? Să-ti aduci aminte de ele, poate le vei mai face. Când vezi că diavolul ti-aduce în minte gândurile care le-ai părăsit si păcatele care nu le-ai mai făcut, să stii că te ispiteste din spate, cu cele ce le-ai uitat. El nu vrea să le uiti, el vrea să ti le amintească, ca să te ispitească cu ele. Ispita din fată Când ne tulburăm cu mintea pentru cele ce închipuim că vor veni asupra noastră, suntem ispititi din fată.

„Măi, am să îmbătrânesc; o să vină o boală; o să vină un război; o să vină o foamete; o să vină un potop; cutare mă pândeste, are să-mi facă rău; o să-mi iasă înainte, o să-mi fure…”, si începi a te tulbura cu mintea de cele care crezi tu că or să vină asupra ta. Si te tulburi degeaba, că nimeni nu stie ce are să fie. Dar vrăjmasul, ca să nu fii linistit, îti dă tot felul de gânduri. Aceste închipuiri le aduce vrăjmasul în mintea noastră cu scopul de a ne tulbura si a ne înspăimânta de cele pe care le credem că vor veni asupra noastră. La aceste ispite avem cuvântul Mântuitorului: Nu vă îngrijiti de ziua de mâine, că ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei.

Ispita din stânga De câte ori vom cunoaste si totusi ne vom lăsa momiti de el si îl vom lucra cu mintea, cu cuvântul sau cu fapta, atunci ne ispitim din stânga. Eu stiu că-i păcat să mănânc mult, dar mănânc mult; eu stiu că-i păcat să beau, dar beau; eu stiu că-i păcat să urăsc pe cineva, dar urăsc; eu stiu că-i păcat să vorbesc de rău, dar vorbesc; eu stiu că-i păcat să tin minte răul, dar tin minte; eu stiu că-i păcat să fiu desfrânat sau să fur sau să înjur sau să fumez, dar mă las biruit si fac aceste păcate. Asa suntem ispititi din stânga, prin chipul cel arătat al răutătii.

Ispita din dreapta Ispita din dreapta este de două feluri. Prima este atunci când credem în visuri sau vedenii si, crezând în ele, suntem înselati de draci. Dracii se fac în chipul lui Hristos, în chipul Maicii Domnului, în chip de ierarhi, în chip de mucenici, precum zice Apostolul Pavel: Satana se preface în chip de înger al luminii. Dacă credem în aceste năluciri si visuri suntem ispititi din dreapta. Iarăsi, este ispită din dreapta, atunci când facem fapta bună cu scop rău si nu spre slava lui Dumnezeu, si n-avem smerenie; când zidim pe temelie de umbră. Ispita de sus Ispita de sus este tot de două feluri. Când începem o nevointă mai presus de puterea noastră fizică sau intelectuală.

Nevointa trebuie să se facă cu dreaptă socoteală, după măsura puterii fiecăruia. Nimeni nu are voie să ia o nevointă mai presus de puterea lui. Marele Vasile spune: „Măsura înfrânării se ia după măsura puterii fiecăruia”. Nu toti pot să postească la fel, sau să facă metanii la fel, sau să facă milostenie. Fiecare după măsura si după puterea lui să facă fapte bune. Când ai luat o nevointă mai presus de putere diavolul râde de tine. Stii cum este? Ca si cum ai lua un sac greu, care nu-l poti duce deloc; îl duci oleacă si-l lasi jos mai încolo. Ispita de sus mai este si atunci când iscodim Sfintele Scripturi mai presus de puterea întelegerii noastre. Sfântul Apostol Pavel spune: Cât ati fost prunci, v-am hrănit pe voi cu laptele cel cuvântător al Evangheliei, că nu erati în stare să mâncati hrană vârtoasă.

Iar Sfântul Grigorie de Nyssa spune: „Nu spargeti oasele Scripturii, având dintii întelepciunii de lapte!” Că vrem să ne băgăm la lucruri care nu le întelegem si care nu le-am citit la Sfintii Părinti si n-au tâlcuirea celor mai mari teologi ai lumii. O iscodire ca aceasta vine din mândrie si, dacă cineva nu se va smeri, ajunge la nebunie, la hulă si la eres. Cu ispita de sus au fost înselati toti sectarii, toti ereticii de la începutul lumii, că au vrut să înteleagă Scripturile după mintea lor. Sfânta Scriptură este un izvor fără de fund, pentru că este întelepciunea lui Dumnezeu. Scriptura este ca o mare care nu are fund. Dacă eu nu stiu să înot si mă bag în mare, nu-i de vină marea că mă înec; eu, obraznicul si îndrăznetul, m-am băgat într-o apă mai adâncă decât mine si m-am înecat. Sfântul Grigorie Teologul a asemănat iscodirea Sfintelor Scripturi cu o prăpastie, zicând: „Si privirea la cele înalte fără de frâu, poate să ne dea nouă brânci în prăpastie”.

De aceea iscodirea Sfintelor Scripturi mai presus de întelegerea noastră este ispită de sus. Ispita de jos Este atunci când nu vrem să facem fapta bună după puterea noastră. Eu as putea să postesc până seara, dar mă lenevesc. Eu as putea să fac milostenie mai multă, dar mă zgârcesc. Eu as putea să fac metanii mai multe, dar nu fac. Eu as putea să priveghez mai mult; dar nu mă rog, si mă las, vorba tăranului, pe tânjală. Când nu ne ridicăm cu lucrarea faptei bune, după puterea noastră, până la nivelul la care suntem datori să ne ridicăm, suntem ispititi de jos, adică ne trage diavolul în jos de la măsura de la limita faptei bune, care suntem datori s-o lucrăm. Ispita din afară Ispita din afară vine cu cele cinci simtiri, adică prin vedere, auz, gust, miros si pipăire – care se numesc de Sfintii Prooroci ferestre ale sufletului. Prin aceste cinci simtiri, omul primeste mari păcate în sufletul lui, dacă nu are trezvia atentiei si paza mintii. Cele cinci simtiri sunt cinci sipote firesti ale noastre, prin care diavolii toarnă în sufletul nostru tot felul de patimi si răutăti.

Mai folosesc diavolii o altă ispită mai mare decât cele cinci simturi:imaginatia. Imaginatia este mai subtire ca rele cinci simturi, dar este mai groasă decât mintea. Imaginatia mai este numită si simtire de obste. Ea nu-i dă război sufletului în vremea ispitei numai cu cele ce a văzut, ci si cu cele ce a auzit, si cu cele ce a gustat si cu cele ce a mirosit si cu cele ce a pipăit. Cu toate îi dă război sufletului. Ea prinde cele cinci simtiri si dă război sufletului. De aceea este mai greu să păzesti imaginatia decât cele cinci simtiri, decât însăsi mintea. Ispita dinăuntru Dinăuntru ies toate păcatele noastre, adică din inimă, cum a zis Mântuitorul la Apostoli: Nu ceea ce intră în gură spurcă pe om – atunci era vorba de spălatul mâinilor –, ci ceea ce iese. Că aceea ce iese, iese din inimă.

Din inimă ies preacurviile, uciderile, mândria, jignirile; ca dintr-un iad ies din inima noastră, si de aceea, oricând ies acestea din inima noastră, suntem ispititi cu ispita dinăuntru. Sfântul Clement spune: „Pune pe gând străjer la poarta inimii tale, ca să nu primească nici pe cele ce vin din afară, nici cele ce ies dinăuntru!” Să le opresti pe cele ce ies dinăuntru cu rugăciunea „Doamne Iisuse”; să le opresti pe cele ce vin din afară cu cugetarea la muncile iadului, la fericirea raiului, la rugăciune si la celelalte fapte bune.