Sinaxa Romanilor Sinaxa Abc Sinaxa Apologetica Sinaxa Istorica Sinaxa Familiei Sinaxa Copiilor Sinaxa Medicala Sinaxa Pelerinilor Sinaxa Iconarilor Sinaxa Psaltica Sinaxa Trup si Suflet Sinaxa Trup si Suflet



Navighezi în arhiva pentru Despre post.

de admin

Sfantul Paisie de la Neamt; Inceputul Postului Craciunului

2:29 pm, noiembrie 15, 2011 în Despre post, Postul Craciunului de admin

Sfantul Paisie de la Neamt este unul din marii nevoitori si innoitori ai monahismului romanesc din veacul al XVIII-lea. Este cunoscut si sub numele de Paisie Velicicovski. Este pomenit de Biserica Ortodoxa Romana in fiecare an, la data de 15 noiembrie. S-a nascut la 21 decembrie 1722 ca fiu al protopopului Ioan din Poltava, primind la botez numele Petru.Luand hotararea de a se calugari, ajunge la manastirile Liubetk si Medvedovschi. Nemultumit de viata de aici, ajunge la Lavra Pecerska din Kiev, unde devine rasofor. Impreuna cu prietenul sau Alexie, decide sa plece in Tarile Romane.

Ajuns in Tara Romanesca vietuieste in schiturile Dalhauti, Traisteni, Poiana Marului si Carnu. Ii cunoaste pe schimonahii Vasile de la Poiana Marului, Onufrie de la Carnu si alti parinti cu viata aleasa.

Dupa o vreme ajunge la Sfantul Munte Athos, unde este tuns in monahism si unde se nevoieste timp de 17 ani. Paraseste Sfantul Munte in anul 1763 si ajunge la schitul Varzaresti, din partile Buzaului. De aici se indreapta spre Moldova. Este numit staret la Manastirea Dragomirna, ctitoria mitropolitului Anastasie Crimca. Vietuieste aici din anul 1763 pana in 1775, cand, datorita ocupatiei austriece, se retrage cu intreaga obste la Manastirea Secu.

Paisie va primi in dar de la voievodul Constantin Moruzzi Manastirea Neamt. Astfel, va lasa la Secu pe duhovnicul Ilarion si se va muta la Neamt. Numarul vietuitorilor nemteni s-a ridicat la 700, intre care erau moldoveni, munteni, transilvaneni, rusi, ucrainieni, bielorusi, greci, bulgari, sarbi si chiar fosti necrestini trecuti la Ortodoxie. In anul 1791, Paisie a fost hirotesit arhimandrit de catre arhiepiscopul Ambrosie Serebrenikov. In ziua de 15 noiembrie 1794, Paisie a trecut la cele vesnice si a fost ingropat in biserica mare a manastirii Neamt.

Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse l-a canonizat in 1988. In sedinta Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane din 20 iunie 1992, s-a hotarat generalizarea cultului Cuviosului Paisie de la Neamt si in Biserica noastra.

Tot astazi, Biserica face pomenirea:
- Sfintilor Mucenici si Marturisitori Gurie, Samona si Aviv;
- Sfântului Cuvios Chintian, episcopul Seleuciei;
- binecredinciosilor imparati Iustin si Teodora;
- Sfintilor Mucenici Elpidie, Marcel, Eustohie.

de admin

VINEREA MARE. Singura stire care conteaza: HRISTOS A MURIT PENTRU NOI

11:06 am, aprilie 23, 2011 în Despre Paște, Despre post, Patimile Mântuitorului de admin

Explicarea deniei din Sfanta si Marea Vineri a Patimilor Mantuitorului incheie ciclul de talcuiri la slujbele din Saptamana Mare.

Parintele Petroniu Tanase:“Sfinte, mantuitoare si infricosatoare, numeste Biserica Patimile Domnului. Cina cea de Taina din foisor este totodata si Cina despartirii: De acum, Domnul nu va gusta decat otet si fiere si cu gustul lor va muri; si nu se va mai odihni decat in sabatul cel mare al mormantului. In fata Sfantului Altar din Biserica Mare, care se afla acum in Gradina Maslinilor, se intinde o lespede mare, colturoasa, piatra pe care s-a rugat Domnul in aceasta noapte, cu lacrimi si sudori de sange, si pe care omenirea nu va inceta pana la sfarsitul veacului s-o spele cu lacrimile caintei si ale recunostintei. Iar afara, langa biserica, mai sunt inca opt maslini uriasi, odrasliti din tulpinile celor ce au fost martorii agoniei Domnului. In primele veacuri, crestinii din Ierusalim se adunau in foisorul Cinei, de unde mergeau, pe rand, la toate locurile Sfintelor Patimi. In fiecare loc se citeau cuvintele Evangheliei respective si se retraia infricosata drama. Cand se citea Evanghelia de la Ghetsimani si Golgota, strigatele si suspinul lor erau asa de mari, ca se auzeau pana la zidurile orasului. Si astazi, la Ierusalim se urmeaza aceasta sfanta traditie.

In Sfanta si Marea Vineri, Liturghia nu se savarseste, pentru ca Insusi Mielul lui Dumnezeu este jertfit acum. Este vreme de post total, pentru ca Mirele s-a luat de la noi. Ceasurile Imparatesti ne pun din nou inainte necuprinsa coborare si smerenie a Domnului, spaima si cutremurul intregii fapturi, Crucea cea datatoare de viata, credinta talharului, din care se impun invataturi de mare insemnatate pentru mantuirea noastra.

Nefericitul ucenic si vanzator va uimi de-a pururi lumea. Biserica va osandi fara crutare pe Iuda cel fara de lege, care nu a vrut sa inteleaga nimic din toate minunile Domnului si din toata dumnezeiasca invatatura pe care o auzise de la Invatatorul, pe care vanzandu-L pe bani, si-a agonisit spanzurare si moarte vesnica.

Dimpotriva, ridicarea talharului celui rastignit de-a dreapta Domnului ne umple sufletele de nadejde.

Vinerea Mare este ziua poticnirilor. Poporul cel ales isi pierde dreptul de intai-nascut prin nelucrare si necredinta fata de Dumnezeu. Petru, ucenicul, se leapada de Invatatorul dintr-o nesocotita incredere in sine si numai cu amare lacrimi isi va putea spala greseala. Pacatoasa cea desfranata devine mironosita si toata lumea va vorbi de umilinta si cainta ei, iar talharul cel ucigas intra primul in Rai, prin smerenie si credinta. Toate aceste rasturnari ne umplu de cutremuri si de nadejde. Pacatul este o rana adanca nevindecabila; numai Dumnezeu putea s-o vindece si numai “prin rana Lui noi toti ne-am vindecat”.

( Articol preluat de pe Război Întru Cuvânt )