Sinaxa Romanilor Sinaxa Abc Sinaxa Apologetica Sinaxa Istorica Sinaxa Familiei Sinaxa Copiilor Sinaxa Medicala Sinaxa Pelerinilor Sinaxa Iconarilor Sinaxa Psaltica Sinaxa Trup si Suflet Sinaxa Trup si Suflet



Navighezi în arhiva pentru Maica Domnului.

de admin

Părintele Cleopa – Maria partea cea bună și-a ales

3:06 pm, octombrie 31, 2010 în Cuvinte de folos, Despre post, Despre rugăciune, Dreapta Credință, Dreapta socoteală, Maica Domnului, Părintele Cleopa de admin

Parintele Cleopa

Parintele Cleopa

La toate praznicile Maicii Domnului se citeste Evanghelia cu Marta si Maria. Dumnezeiestii Parinti care au alcatuit sinaxarul, fiind plini cu Duhul lui Dumnezeu, au randuit aceasta Evanghelie, in care se arata ca Maica Domnului, Maria cea Preasfanta si Preacurata, partea cea buna si-a ales (Luca 10, 42). Care este partea cea buna in viata crestinului? Necontenita rugaciune. Toata fapta cea buna trebuie sa o insotim cu rugaciune, cum arata marele Apostol Pavel in Epistola intai catre Tesaloniceni, unde zice: Neincetat va rugati (5, 17).

Dar chiar Mantuitorul in Evanghelie zice: Luati aminte, privegheati si va rugati (Marcu 13, 33). Si dumnezeiescul Apostol Petru spune: Privegheati, ca potrivnicul vostru, diavolul, ca un leu umbla, cautand pe cine sa inghita (I Petru 5, 8). Si dumnezeiescu Prooroc David de asemenea ne spune: Bine voi cuvanta pe Domnul in toata vremea, pururea lauda Lui in gura mea (Psalm 33, 1). Ai auzit pentru ce s-a citit Evanghelia aceasta? Ca sa ne invete ca Maica Domnului si-a ales partea cea buna, partea Mariei.

Caci Mantuitorul, cand Marta alerga sa-i faca mancare si sa-i gateasca masa, oarecum a mustrat-o cu pilda Mariei: Marto, Marto, te grijesti si spre multe te silesti; dar un lucru trebuieste. Care? Acela pe care-l avea Maria, ca statea la picioarele Domnului. Caci Maria – zice – partea cea buna si-a ales, care nu se va lua de la dansa (Luca 10, 38, 42). Daca am avea si noi partea Mariei in viata noastra, daca am sta la picioarele Domnului ca Maica Domnului in Sfanta Sfintelor, daca am petrece in rugaciune si in gandire de Dumnezeu ca dansa, nu ne-ar hrani pe noi oamenii, ci ingerii si serafimii din cer. Dar noi punem nadejdea numai in pieptul nostru si in priceperea noastra.

Dar auzi ce spune proorocul Ieremia: Blestemat este omul care se reazama pe bratele sale si si-a pus nadejdea in trupul sau. Auzi ce spune: „Cel ce se reazima pe mainile si picioarele sale, animal este, ca are patru picioare, nu doua”. Auzi? Blestemat este omul care se reazima pe bratele sale si a intarit bratele trupului sau. Mai zice: Nebun este acela care saruta mainile sale si zice ca acestea m-au hranit pe mine. Te-au hranit mainile tale? Dar daca Dumnezeu iti dadea un junghi, iti dadea o boala, daca ai fi cazut si ti-ai fi rupt o mana sau un picior si daca nu-ti dadea tie Dumnezeu sanatate si viata, ai fi putut face ceva cu mainile si picioarele tale sau cu priceperea ta?

Asa este ca nu? De aceea Scriptura numeste nebun pe acela care-si saruta mainile sale, zicand ca acestea l-au hranit. Nu-i adevarat! Dumnezeu ne hraneste, ca zice: Arunca spre Domnul grija ta si El te va hrani (Psalm 54, 25). Sa nadajduim intai in Dumnezeu si asa, lucrand cu cinste si cu dreptate, sa muncim, sa lucram, ca zice iarasi Scriptura: Cel ce nu lucreaza, sa nu manance (II Tesaloniceni 3, 10). Deci lucrul nostru sa fie impletit cu gandirea la Dumnezeu, cu Sfanta Scriptura, cum era al Maicii Domnului in Sfanta Sfintelor. Lucrul nostru sa fie asa de usor, incat sa nu ne strige mintea de la rugaciune, de la gandirea la Dumnezeu.

Asa arata dumnezeiestii Parinti. De ce parasim noi gandirea la Dumnezeu, citirea Scripturilor, mergerea la biserica, meditatia si cugetarea la gheena si la moartea care vine pe neasteptate? „Pentru ca ne aruncam in marea cea tulbure a veacului acestuia, ne aruncam in nemarginire, ca sa mostenim veacurile si vine moartea si ne strange de gat”, cum zice dumnezeiescul Parinte Efrem Sirul. Are obiceiul satana, o, monahule, si tu, crestine, sa-ti dea latime si lungime, ca sa scoata mintea din gandirea de Dumnezeu si sa te duca la pierzare! Fratilor, sa muncim cu dragoste; sa lucram, dar sa avem pe Dumnezeu in minte. Nimeni nu poate sa stea degeaba.

Sa lucram, sa mergem la munca, sa asudam, ca asa avem porunca noi de la inceput, caci zice: Cu sudoarea fruntii iti vei castiga painea ta (Facere 3, 19). Dar in sudorile noastre in osteneli, pe ogoare si in fabrici, in birouri, in intreprinderi si oriunde ar fi, sa avem pe Dumnezeu in minte. Sa avem pe Hristos, si cu Dansul pe toate le putem. Auzi ce spune Apostolul Pavel: Toate le pot in Hristos, Cel ce ma intareste! Iar fara de El nimic nu putem face! Auzi ce zice Hristos: Ramaneti intru Mine si Eu intru voi…, caci fara de Mine nu puteti face nimic (Ioan 15, 4-5). Cand te duci la prasit, omule, si ai luat sapa pe umar, ia si pe Hristos in minte: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul (pacatoasa)”.

Daca lucrezi in atelier si ai pus mana pe ciocan, pe bomfaier, pe fierastrau, bati pe nicovala, sau daca esti zidar sau tamplar, sau orice mestesug ai; de cate ori dai cu ciocanul, zi si „Doamne Iisuse!” Cand te-ai dus la secerat, la padure cu boii sa tai lemne, sau lucrezi in fabrica sau oriunde esti, lucreaza cu toata inima, cu toata dragostea, dar nu uita ca ai pe Dumnezeu, Care singur poate sa-ti ajute si poate sa te pazeasca! Cate primejdii nu sunt! Auzi ca pe unul l-a omorat un butuc, pe altul l-a lovit masina, pe altul l-a prins motorul, peste altul a cazut un copac si a murit… La urechile noastre vin asemenea vesti zilnic.

Dar de ce? Pentru ca n-a plecat la lucru cu rugaciunea in minte! Daca pleca cu rugaciunea in minte, avea pe ingerul care-l pazea. Caci ingerul pururea ne pazeste. Auzi ce zice proorocul: Strajui-va ingerul Domnului imprejurul celor ce se tem de El si-i va izbavi pe ei (Psalm 33, 7). Deci, cand plecam la treaba, sa avem pe Hristos in minte; si cand venim de la treaba iar, si cand ne odihnim iar. Si cand ne sculam din somn, prima simtire, primul cuvant sa fie: „Slava Tie, Dumnezeul nostru, slava Tie!” „Imparate ceresc Mangaietorule, Duhul Adevarului”… si celelalte. Auzi ce spuen Gheorghe Sinaitul? Este un drac inaintemergator care are o ceata nenumarata pe fata pamantului. Merg acesti draci de dimineata si-i invata pe oameni, cand s-au sculat din somn, mai intai sa puna mana pe treaba: „Lasa rugaciunea mai la amiaza!

Mananca bine, bea bine si hai la treaba!”Nu-i bine! Intai sa cerem ajutorul lui Dumnezeu si apoi, cu Dumnezeu in minte, sa mergem la munca cinstita si curata. Sa nu furati de la nimeni; sa nu furati de la stat, nici de la altii, ca nu va imbogatiti cu furatul, ci mai tare saraciti. Era un cuvant al cuiva: „Munceste omul cu dreptate, si-i ia dracu jumatate din avere; dar averea castigata pe nedrept, o ia dracu cu tot cu stapan!” Nu. Nu fura, ca nu te imbogatesti. Mare foc bagi in casa la tine daca ai luat un ban al Bisericii, sau daca ai luat banul sau osteneala cuiva. Si daca vei aduce la biserica milostenie din cele furate, caine imputit aduci lui Dumnezeu! Deci sa lucrezi cu cinste, cu dreptate, cu sfintenie si sa muncesti cu toata dragostea unde te-a pus statul sau unde te-a pus dregatoria sau istitutia care te adaposteste. Sa muncesti, dar sa ai si pe Dumnezeu in minte.

Fa semnul Sfintei Cruci cand pleci la lucru. Cand vii, la fel. Cand stai la masa, fa rugaciune; cand te scoli, rugaciune; si daca nevinovata rugaciune va povatui viata voastra si a noastra, vom avea putina asemanare si noi cu petrecerea Maicii Domnului in Sfanta Sfintelor, vom petrece in gandire de Dumnezeu si ni se va spune si noua in ziua judecatii ca partea cea buna ne-am ales. Iar daca lasam rugaciunea, citirea dumnezeiestii Scripturi, mergerea la biserica, facerea de bine si toate acestea si punem nadejdea numai in munca noastra, suntem cei mai nenorociti oameni de pe fata pamantului.

Sa muncim cu dragoste, cu harnicie, dar sa nu uitam ca avem un Dumnezeu, Caruia trebuie sa ne rugam neincetat si cand muncim si cand suntem acasa si cand ne odihnim. Pururea sa fie Legea Lui in mintea nostra, ziua si noaptea. Pururea sa avem gandirea si rugaciunea spre Dumnezeu, si atunci darul Lui va intari bratele noastre si mintea noastra si trupurile nostre si vom fi sanatosi si vom putea izbuti si la munca si la ostenala de toate zilele. Dar numai cu Dumnezeu si prin Dumnezeu! Amin.

de admin

Părintele Cleopa – Cuvânt la Soborul Maicii Domnului

7:16 pm, octombrie 25, 2010 în Cuvinte de folos, Dreapta Credință, Dreapta socoteală, Maica Domnului, Părintele Cleopa de admin

Parintele Cleopa

Parintele CleopaParintele Cleopa

Toate praznicile dumnezeiesti care se randuiesc de Biserica in cursul anului sunt taine dumnezeiesti si fapte din viata Mantuitorului Iisus Hristos. Iar astazi, la nasterea Lui, praznuim o taina care este taina tainelor. O taina ascunsa din veci si ingerilor si oamenilor. Caci nici ingerii nu stiau cum Dumnezeu, Care este Imparatul slavei si al luminii celei neapropiate si a toata zidirea, va savarsi o taina ca aceasta. Dar cand a venit Mantuitorul in lume sa Se jertfeasca pentru mantuirea lumii si sa intemeieze Biserica, atunci si ei s-au invatat. N-au stiut ca se va face vierme, ca asa se numeste omul de Duhul Sfant: Eu sunt vierme si nu om.

N-au stiut ca Se va smeri, Se va face om, Se va pogora pana la noi! Acum au invatat ingerii ca cele dimpotriva pe cele dimpotriva le surpa din puterea lui Dumnezeu, ca prin blestem vine binecuvantare, caci spune Scriptura: Blestemat este tot cel spanzurat pe lemn. Se rastigneste Hristos pe Cruce pentru noi si aduce binecuvantare la toata lumea. Prin moarte aduce viata, iar prin smerenia Lui, inaltarea noastra. Prin jertfa Lui, innoirea noastra si prin patimirea Lui, nepatimirea noastra. Astfel, vedem ca prin cele dimpotriva pe cele dimpotriva le vindeca. Dar si altfel lucreaza Dumnezeu. Cu cele asemenea, pe cele asemenea le vindeca.

Cu rana Lui vindeca rana noastra, cu moartea Lui vindeca moartea noastra, cu ascultarea Lui aduce ascultarea noastra, cu plecaciunea Lui, ridicarea noastra, cu nestricaciunea Lui pricinuieste nestricaciunea noastra, cu smerenia Lui, smerenia noastra (Sfantul Grigore de Nyssa, Cuv. 8 la Cantarea Cantarilor). Deci, pe cele dimpotriva cu cele dimpotriva le vindeca si cu cele asemenea pe cele asemenea le pricinuieste, fiindca prin intruparea lui Dumnezeu toate cate erau potrivite firii omenesti s-au rasturnat, cum arata dumnezeiescul Ioan Gura de Aur, caci Hristos a rasturnat logica lumii celei cazute. Omul putea sa cugete ca prin moarte, Hristos putea sa aduca moartea, dar El a adus viata; ca prin blestem va aduce blestem, dar El a adus binecuvantare. Caci se zice ca prin El se vor binecuvanta toate semintiile si limbile pamantului.

Deci tot ce era logic si firesc pentru mintea omeneasca cea cazuta, s-a rasturnat prin taina iconomiei in trup. Dar nici incepatoriile, nici ingerii n-au inteles in ce chip a lucrat Domnul nostru Iisus Hristos la mantuirea neamului omenesc, prin atata smerenie si pogorare. Spun Sfintii Parinti ca ingerilor li s-a parut ca Mantuitorul, cand era pe Cruce, Si-a iesit din firea Sa, ca adica nu mai este Dumnezeu, ci patimeste ca om. Si erau gata sa creada ca se stinge Acela despre care stiau ca este Mantuitorul lumii, vazandu-l asa de smerit pe Cruce, asa de ranit, asa de batjocorit, si asa de nebagat in seama de toata lumea care era in jurul Lui.

Dar sa revenim la sarbatoarea de astazi, caci am vazut in ce chip taina iconomiei in trup sau a Nasterii Domnului, n-a fost inteleasa nici de ingeri si nici de oameni. Astazi este soborul Maicii Domnului. Care a fost pricina pentru care Biserica lui Iisus Hristos, mireasa Mirelui, a pus a doua zi de Craciun sa se serbeze Soborul Maicii Domnului? Indata dupa Nasterea Domnului avem Soborul Maicii Domnului, pentru ca in ea se cinstesc mai ales persoanele legate de Nasterea Lui: Maica Domnului, feciorul Iosif logodnicul, Sfantul Iacov fratele Domnului, Sfantul Prooroc David si ceilalti. Cei ce au alcatuit sinaxarul anului n-au fost oameni neinvatati, oameni de rand, ci sfinti mari.

Ei s-au intrebat: „Prin cine a facut mantuirea neamului omenesc? Prin Domnul nostru Iisus Hristos. Dar prin cine a lucrat Dumnezeu la taina aceasta a mantuirii lumii? Intai Iisus Hristos, al doilea Maica Domnului”. Vedem deci ca mai inainte de veci s-a prevazut, in sfatul Preasfintei Treimi, planul mantuirii neamului omenesc prin intruparea lui Dumnezeu-Cuvantul dintr-o fecioara. De aceea v- am spus ca intruparea s-a facut dupa voia cea mai inainte povatuitoare.

Nici satana, nici heruvimii, nici ingerii, nici sfintii n-au cunoscut taina aceasta a sfatului Preasfintei Treimi, ca Dumnezeu la plinirea vremii Se va face om din fecioara. Si zice dumnezeiescul Parinte Maxim: „Cum de n-au stiut ingerii taina cea din veac ascunsa si de ingeri nestiuta, de vreme ce proorociile despre venirea lui Mesia s-au facut prin ingeri?” Caci bunavestirea Maicii Domului s-a facut prin ingeri (Luca 1, 28). Si tot acelasi sfant parinte arata apoi, ca intr-adevar stiau ingerii. Dar ce stiau? Ca Se va naste Mesia, dar nu stia nimeni in ce chip.

Taina a fost ascunsa pana la Hristos, ba este ascunsa si astazi si va ramane ascunsa in veacul veacului. Ramane nestiut in ce chip Dumnezeu Cel neincaput si nescris imprejur de toate zidirile sale si de toate cerurile, a incaput in pantecele unei fecioare, ca sa fie desavarsit Dumnezeu si sa Se faca om; ca in acelasi timp sa stea impreuna cu Tatal pe scaun si in pantecele fecioarei si sa le umple pe toate. Vedeti cum la taina inomenirii lui Dumnezeu-Cuvantul, pentru implinirea planului mantuirii neamului omenesc, slujeste Maica Domnului ca vas ales in fata aleasa dintre toate popoarele pamantului?

Caci zice dumnezeiescul Maxim Marturisitorul: „Precum gradina se face ca sa sadim pomi si pomii se sadesc pentru gradina, asa Maica Domnului S-a facut de Dumnezeu mai inainte si s-a intocmit planul ca din ea sa Se nasca Hristos la plinirea vremii”. Dar si prin Isaia s-a spus cu 700 de ani mai inainte: Iata, Fecioara va lua in pantece si va naste fiu si vor chema numele Lui Emanuel, adica cu noi este Dumnezeu (Isaia 7, 14). Deci Maica Domnului a fost o persoana aleasa de Preasfanta Treime, din toate popoarele pamantului, ca cea mai curata si mai sfanta fecioara, din neamu arhieresc si imparatesc, din neamul lui Aaron dupa mama si din neamul lui David dupa tata, aleasa din doua semintii de fructe dupa trup, iar dupa duh, cum Unul Dumnezeu stie, ca sa slujeasca la mantuirea neamului omenesc. 1

La Buna vestire Arhanghelul Gavriil i se inchina ei de la inceput: Bucura-te, ceea ce esti plina de dar, Marie, Domnul este cu tine (Luca 1, 28). Maica Domnului a fost cea mai aproape de Mantuitorul. Ea L-a purtat noua luni in pantece, L-a nascut in iesle, L-a hranit cu lapte un an de zile, L-a purtat in brate si de cate ori nu L-a sarutat pe Acela care a facut cerul si pamantul? De cate ori nu L-a mangaiat, de cate ori nu L-a imbratisat, de cate ori n-a plans de bucurie, pentru ca ea nu era numai o fecioara preasfanta si preacurata, ci era si proorocita.

Ea stia ca Acela pe Care L-a nascut in pestera nu este numai om, ci este si Dumnezeu, Ziditorul ei, Care a zamislit-o si pe dansa in pantecele maicii sale. Ganditi-va cata bucurie era in inima ei cand isi dadea seama ca ea poarta in brate pe Acela care tine in palma Lui cerul si pamantul! La locul din Scriptura unde pastorii au vestit cuvantul cel grait lor de inger despre Prunc (Luca 2, 10-18) si unde Simeon batranul i-a proorocit in biserica ca prin inima ei va trece sabie la patima Mantuitorului (Luca 2, 35), ce se zice? Iar Maria pastra toate aceste cuvinte, punandu-le in inima sa (Luca 2, 19). Maica Domnului n-a avut dureri la nastere, caci numai ea a nascut fara dureri.

Pentru ca acolo unde n-a fost inainte dulceata de nunta, nici durere n-a fost mai pe urma. Ea a nascut de la Duhul Sfant, fara durere, dar a avut dureri la rastignirea Mantuitorului. Atunci a trecut sabie prin inima ei si de trei ori a lesinat, vazand pe Fiul ei insangerat, batjocorit si batut, stiind mai ales cine este El, Care a venit sa mantuiasca lumea si cu rana Lui sa vindece rana neamului omenesc. Este o parere a unor teologi mari ai Bisericii Rasaritului, ca atata valoare are Maica Domnului in cer si pe pamant, incat daca, Doamne fereste, Dumnezeu ar fi pierdut toate cele noua cete de ingeri, toata lumea cea vazuta si nevazuta si toate popoarele lumii, El nu ar fi avut atata scarba ca daca ar fi pierdut-o pe Maica Domnului.

Asa teologhisesc multi sfinti, intre care si Sfantul Nicodim Aghioritul, pentru ca planul mantuirii neamului omenesc este prevazut sa se implineasca numai la venirea Mantuitorului prin Maica Domnului. Atata valoare are Maica Domnului, incat covarseste toate puterile cele de sus si cele de jos. Maica Domnului este al doilea cer sau a doua lume, cum zice Sfantul Ioan Damaschin. Printr-insa s-a innoit neamul omenesc si ea este Imparateasa tuturor ingerilor si a tuturor sfintilor si Maica noastra a tuturor popoarelor pamantului si a tot sufletul necajit si intristat care o cheama in ajutor. Stiti oare, in ziua Judecatii, cine are sa fie de-a dreapta Mantuitorului? Maica Domnului!

Iar de-a stanga Lui, Sfantul Ioan Botezatorul, ingerul intaistatator al tuturor sfintilor. Deci aceste doua persoane sfinte sunt cele mai mari din ceruri dupa Preasfanta Treime. Cata durere, cata nebunie, cata orbire, cata ratacire, cata nepasare, cata negrija si cata rusine va fi pentru popoarele pamantului care n-au cunoscut-o si n-au cinstit-o! Ca ea, fiind de-a dreapta Mantuitorului, cata slava nu va avea atunci, ca una care L-a alaptat si L-a purtat pe Mantuitorul in pantece si L-a nascut si L-a alaptat si L-a purtat in brate si toata viata a fost langa El si pururea L-a pazit de primejdii si pururea L-a ascultat si a suferit la patima Lui mai mult decat oricine, ca inima ei a fost insangerata.

Mare rusine o sa aiba aceia in ziua Judecatii. Cata slava si cinste nu are ea acolo sus, iar noi pacatosii pe pamant ne lenevim s-o chemam in ajutor, pentru ca nu stim cata durere o sa aiba sufletul nostru in ceasul mortii. Atunci o sa vedem cat poate Maica Domnului sa ne usureze si sa ne scoata din ghiarele dracilor care vor veni sa ne arate toate cate am gresit cu cuvantul, cu lucrul si cu gandul. De aceea, fericiti si de trei ori fericiti sunt crestinii aceia din casa carora nu lipseste icoana Maicii Domnului si au candela la icoana ei, si citesc in fiecare zi macar un acatist sau un paraclis al Maicii Domnului. Amin.