Sinaxa Romanilor Sinaxa Abc Sinaxa Apologetica Sinaxa Istorica Sinaxa Familiei Sinaxa Copiilor Sinaxa Medicala Sinaxa Pelerinilor Sinaxa Iconarilor Sinaxa Psaltica Sinaxa Trup si Suflet Sinaxa Trup si Suflet



Navighezi în arhiva pentru Nejudecarea aproapelui.

de admin

Dreapta socoteală, nejudecarea aproapelui și a păcatului

11:24 pm, ianuarie 11, 2011 în Cuvinte de folos, Dreapta Credință, Dreapta socoteală, Iertarea aproapelui, Nejudecarea aproapelui, Parintele Nicolae Steinhardt de admin

“Cand un om reuseste sa faca ceva ce i-a solicitat mult efort, in el incepe sa lucreze trufia. Cel ce slabeste, se uita cu dispret la grasi, iar cel ce s-a lasat de fumat rasuceste nasul dispretuitor cind altul se balaceste, inca, in viciul sau.

Daca unul isi reprima cu sirg sexualitatea, se uita cu dispret si cu trufie catre pacatosul, care se cazneste sa scape de pacat, dar instinctul i-o ia inainte! Ceea ce reusim, ne poate spurca mai ceva decit pacatul insusi.

Ceca ce obtinem se poate sa ne dea peste cap reperele emotionale in asa maniera incit ne umple sufletul de venin. Banii care vin spre noi ne pot face aroganti si zgirciti, cum succesul ne poa te rasturna in abisul infricosator al patimilor sufletesti. Drumul catre iubire se ingusteaza cind ne uitam spre ceilalti de la inaltimea vulturilor aflati in zbor.

Blindetea inimii se usuca pe vrejii de dispret, de ura si de trufie, daca sufletul nu este pregatit sa primeasca reusita sa cu modestia si gratia unei flori… Tot ce reusim pentru noi si ne aduce energie este menit a se intoarce catre aceia ce se zbat, inca, in suferinta si-n pacat.

Ochii nostri nu sunt conceputi pentru dispret, ci pentru a expri ma cu ei chipul iubirii ce se cazneste sa iasa din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne infoia in pene, ca in mantiile statuilor, ci pentru a le transforma in dragoste, in dezvoltare si in daruire pentru cei din jur.

Daca reprimi foamea in timp ce postesti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o sa viseze mincaruri gustoase si alese, mintea o sa simta mirosurile cele mai apetisante chiar si in somn, pentru ca, in ziua urmatoare, inebunita de frustrare, sa compenseze lipsa ei printr-un dispret sfidator fata de cel ce nu posteste.

Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului si a izbinzii trufase, asupra poftelor… Dar, dincolo de orice, trufia ramine trufie, iar sentimentul frusirarii o confirma. Daca ai reusit in viata, nu te agata de nereusitele altuia, pentru a nu trezi in tine viermele cel aprig al orgoliului si patima infumurarii.

Reusita este energi a iubirii si a capacitatii tale de acceptare a vietii, dar ea nu ramine nemiscata, nu este ca un munte sau ca un ocean. Ingimfarea si trufia reusitei te coboara, incetul cu incetul de pe soclul tau, caci ele deseneaza pe cerul vietii tale evenimente specifice lor. Slabeste, bucura-te si taci! Lasa-te de fumat, bucura-te si taci!

Curata ograda ta, bucura-te de curatenie si lasa gunoiul vecinului acolo unde vecinul insusi I-a pus. Caci intre vecin si gunoiul din curte exista o relatie ascunsa, niste emotii pe care nu le cunosti, sentimente pe care nu le vei banui vreodata si ce vor ramine, poate, pentru totdeauna ascunse mintii si inimii tale.

Intre omul gras si grasimea sa exista o relatie ascunsa. 0 intelegere. Un secret. Un sentiment neinteles. 0 emotie neconsumata. 0 dragoste respinsa. Grasimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Si, in viata noastra nu exista profesori mai severi decit viciile si incapacitatle noastre.”

“Acum stiu! Stiu ca orice ura, orice aversiune, orice tinere de minte a raului, orice lipsa de mila, orice lipsa de intelegere, bunavointa, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul gratiei si gingasiei unui menuet de Mozart… este un pacat si o spurcaciune; nu numai omorul, ranirea, lovirea, jefuirea, injuratura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice cautatura rea, orice dispret, orice rea dispozitie este de la diavol si strica totul.

Acum stiu, am aflat si eu… “

de admin

Despre clevetire și vorbirea de rău a fratelui la Sfîntul Ioan Gură de Aur

12:17 am, ianuarie 5, 2011 în Cuvinte de folos, Despre iubire, Iertarea aproapelui, Nejudecarea aproapelui, Sfântul Ioan Gură de Aur, Vorbirea de rău de admin

,,Vorbirea de rău sau osîndirea este o altă patimă înfricoșătoare. Celui ce vrea să-ți vorbească despre alții să-i spui: Dacă vrei să lauzi pe cineva, îmi voi deschide urechile. Însă dacă vrei să-l vorbești de rău, mi le închid. Primesc doar parfumuri și miresme, nu duhori și mizerie. Ce voi cîștiga dacă aflu cum cutare este rău? Dimpotrivă, mă voi vătăma nespus. Să ne uităm la ale noastre, să ne interesăm de păcatele și de greșelile făcute de noi. Ce răspuns vom da lui Dumnezeu și ce milostenie Îi vom cere, atîta vreme cît ne preocupăm plini de curiozitate de lucruri străine, iar la ale noastre nici nu ne gîndim? Să arătăm interes și grijă pentru viața noastră. Preocuparea cu viețile altora dovedește josnicie și necuviință. E ca și cum am trece prin fața unei case străine și am privi indiscret înlăuntru, ca să vedem ce fac stăpînii casei.(…)

Fii cu luare -aminte, deci, la cuvintele tale! Nu vorbi de rău ca să nu te pîngărești. Nu mesteca în balta cu murdăriș fă cununi din trandafiri, toporași și alte flori. Nu băga în gură bălegar; gustă din licoarea dulce a florilor, ca albina și fă mierea din ea. (…) căci dacă vom da socoteală pentru orice cuvînt de prisos, cu atît mai mult vom răspunde de vorbele noastre urîte.”(Din vol. Problemele vieții, pp 43-44)

,,Nu a vătămat niciodată atît de mult cel ce a mîncat trup omenesc, pe cît a vătămat cel ce a înfipt mușcăturile lui în sufletul altuia; căci pe cît sufletul e mai respectat decît corpul, pe atît mușcătura lui e mai grozavă. Vedeți să nu vă nimiciți unul pe altul. Acestea le zice, pentru că discordia și lupta sunt fapte destructive și nimicitoare atît pentru cei ce le introduc, cît și pentru cei ce le primesc; acestea sfîșie totul, mai rău chiar de cum sfîșie molia hainele.”(Comentariile sau Explicarea Epistolei către Galateni, p.109)

,,Suntem gata totdeauna a acuza, suntem pregătiți în orice timp de a învinovăți. Chiar dacă nu ni s-ar cășuna alt rău, aceasta ar fi de ajuns a ne pierde și a ne duce în gheenă, aceasta ne împresoară de mii de rele. Și ca să afli că este așa, ascultă ce spune Proorocul: Șezînd împotriva fratelui tău, zice, ai clevetit(Ps., 49, 21). Dar nu eu, zici tu, ci acela a grăit. Dar dacă tu nu ai fi vorbit, altul n-ar fi auzit, n-ai fi fost tu cauza păcatului. Trebuie de a dosi și a acoperi defectele aproapelui, pe cînd tu le trîmbițezi sub pretext de iubire de adevăr. Nu ești acuzator, ci flecănitor, bîrfitor, nebun. Privește cîte rele izvorăsc de aici. Mînii pe Dumnezeu.”(Comentariile sau Explicarea Epistolei către Evrei, omilia XXI, p. 263)

,,Și nu numai să nu grăim de rău pe alții, și nici să ascultăm pe alții cînd grăiesc de rău, căci și pentru aceasta este pregătită osînda mare. Fiindcă zice; Auz deșert să nu primești(Ieș. 23, 1). Astupă-ți urechile oprind intrarea grăirii de rău și arată că tu cel ce auzi nu ești vrăjmaș și potrivnic mai mic celui ce grăiește de rău, decît cel ce se prihănește și se grăiește de rău. Urmează Proorocului care zice: Pe cel ce clevetea în ascuns pe vecinul său, pe acela l-am izgonit(Ps. 100, 5). Nu a zis că nu am crezut, sau că nu am primit cele grăite de el, ci l-am izgonit ca pe un vrăjmaș și potrivnic.”(Cuvînt la neluminarea scripturii celei vechi, la iubirea de oameni a lui Dumnezeu și cum că nu se cuvine a ne învinui unii pe alții, în vol. Din ospățul stăpînului, p. 102)

,,Nu trebuie să ne intereseze părerea celor mulți și răi, ci a celor buni și puțini.”(Problemele vieții, p. 373)

Bîrfitorul, mai întîi pe dînsul se necinstește și după aceea necinstește pe cel dușmănit, sau că poate nici n-a putut să-l necinstească, și pe cînd acela pleacă urît și disprețuit de toți, acesta este încă mai mult iubit.”( Comentariile sau Explicarea Epistolei către Evrei, omilia I, p.55)

Să nu facem rău semenului nostru nici cu cuvîntul, nici cu fapta. Hristos n-a spus: Dacă-l vei vorbi de rău și-l vei aduce în fața judecății, ci atît: Dacă-l vei vorbi de rău sau chiar în tine însuți, și atunci vei primi cea mai cumplită pedeapsă. Chiar dacă este adevărat ceea ce spui, chiar dacă le spui fiind convins de adevărul spuselor tale, și atunci vei fi pedepsit! Dumnezeu nu te va pedepsi pentru cele săvîrșite de cel grăit de rău, ci pentru cele ce tu le-ai grăit despre el! Cu cuvintele tale te vei osîndi, a spus Hristos. N-ai auzit că și fariseul, cînd a vorbit de rău pe vameș, a spus adevărul, a vorbit de păcate cunoscute de toată lumea, n-a dat la iveală păcate tăinuite ale vameșului și totuși a primit cea mai mare pedeapsă?Dacă nu trebuie să judecăm și să osîndim păcatele altora, pe care le știe toată lumea, cu mult mai mult păcatele de care nu suntem siguri.”(Omilii la Matei, omilia XLII, III, în col. PSB, vol.23, p.504)

,,Căci ce iertare vom îndrăzni să nădăjduim și ce răsplată, dacă noi cercetăm cu atîta curiozitate greșelile altuia, cînd noi nu ne gîndim la ale noastre?”(Primele patru omilii despre statui, omilia a III-a, p. 63)

,,Dacă poate tu voiești să îmbunătățești pe fratele tău, văzîndu-i păcatele lui. Iată dacă tu voiești aceasta, atunci plînge, cere de la Dumnezeu ajutorul lui, ia pe fratele tău la o parte, sfătuiește-l îndeosebi, povățuiește-l, mîngîie-l, arată păcătosului că tu îl iubești, dovedește-i că numai din îngrijire pentru dînsul și pentru că voiești binele lui, iară nu spre a-l rușina, pomenești păcatele lui”. (Omilii la Postul Mare, p.86)

,,Voiești să prihănești?Îți voi da ție materie folositoare. Voiești să grăiești de rău? Grăiește de rău păcatele tale. Căci zice: Spune tu întîi păcatele tale ca să te îndreptezi(Isaia, 43, 26). Ai văzut grăire de rău îndreptățită, care aduce laudă și cunună?Și iarăși: Dreptul singur este pîrîșul său de la întîiul cuvînt(Pilde 18, 17). Al său, nu al altuia. De te vei face pîrîș și grăitor de rău al altuia, te vei pedepsi, iar de te vei face al tău, te vei încununa. Și ca să cunoști ce mare și bun lucru este a-și prihăni cineva greșelile sale, auzi că dreptul singur este pîrîșul său de la întîiul cuvînt. Dacă este drept, cum este pîrîș? Și de este pîrîș, cum este drept? Dreptul nu este vinovat pîrii și grăirii de rău, dar s-a zis așa ca să știi că, dacă cineva va fi păcătos, dar se va pîrî și-și va prihăni păcatele sale, se va face drept prin învinuirea sa. Dar ce înseamnă de la întîiul cuvînt? Ia aminte cu dinadinsul. La tribunale judecata se face în două părți, fiindcă unii trag la judecată pe alții, iar alții singuri se trag; unii pîrăsc, alții se pîrăsc; unii sunt vinovați, iar alții nevinovați. Și în partea cea dintîi a judecății dă cuvîntul celui ce pîrăște, celui ce este nevinovat. Nu aștepta pe pîrîșul tău, dacă ești dintre cei vinovați. Ci mai înainte de a auzi de la acela pîra, prihănește tu cele greșite de tine.”(Cuvînt la neluminarea scripturii celei vechi, la iubirea de oameni a lui Dumnezeu și cum că nu se cuvine a ne învinui unii pe alții, în vol. Din ospățul stăpînului, pp. 98-99)

Extrase din ,,Lumina Sfintelor Scripturi”, vol. I , Ed. Anestis, 2008.

(Preluat de pe http://corinanegreanu.blogspot.com)