Sinaxa Romanilor Sinaxa Abc Sinaxa Apologetica Sinaxa Istorica Sinaxa Familiei Sinaxa Copiilor Sinaxa Medicala Sinaxa Pelerinilor Sinaxa Iconarilor Sinaxa Psaltica Sinaxa Trup si Suflet Sinaxa Trup si Suflet



Navighezi în arhiva pentru Nejudecarea aproapelui.

de admin

Cine esti tu, ca sa judeci sluga altuia? – Sfântul Ioan de Kronstadt

1:59 am, decembrie 21, 2010 în Cuvinte de folos, Dreapta Credință, Dreapta socoteală, Nejudecarea aproapelui, Păcate, Părintele Cleopa, Smerenie de admin

“Mi s-a întâmplat să întâlnesc şi să aud vorbind oameni, care se refereau perfid, cu o bucurie răutăcioasă la nişte „pete” din viaţa şi activitatea unor oameni de seamă şi chiar sfinţi şi care, pentru acele „pete” reale sau închipuite, defăimau toată viaţa acelor persoane, zicând de ele că ar fi fost făţarnice sau chiar că s-ar fi lepădat de Dumnezeu.

Ei sunt gata să-şi susţină afirmaţiile cu fapte, numai că şi acestea sunt tot atât de obscure şi de îndoielnice ca şi obscurul, suspectul şi vicleanul lor suflet, care, cu o „pată” a altuia, păcat sau slăbiciune, vor să-şi asigure o falsă justificare propriilor lor fapte reprobabile.

Prin acestea însă nu se pot scuza nicicum, ci dim potrivă, îşi aduc o şi mai mare osândă, fiindcă „văd paiul din ochiul fratelui” şi îl judecă, dar „bârna din ochiul lor – da, o ditamai bârnă – nu o iau în seamă” (cf. Matei 7, 3).

Zice: acest părinte sau acesta s-a făcut vinovat de cutare sau cutare păcat. Ei, şi ce? E om, şi nu este om care să nu greşească. „Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înşine şi adevărul nu este întru noi” (1 Ioan 1, 8).

Eşti tu, oare, fără de păcat? Dacă nu eşti, de ce arunci în fratele tău cu piatra osândirii?

Dacă aş începe să-ţi caut viaţa, „la bani mă runţi”, raportând-o la cuvântul lui Dumnezeu, ţi-aş putea condamna şi eu păcatele, multe şi grele, cu propriile tale cuvinte.

Aş putea să te învinuiesc de trufie, de îngâmfare, de necredinţă, de iubire de agonisire, de desfrânare, de tâlcuire anapoda a cuvântului lui Dumnezeu şi a poruncilor Sale, de ră ceală în credinţă şi de câte altele. Ţi-aş găsi, poate, nu o singură „pată”, ci întreg trupul tău devenit o imensă pată neagră, fiindcă ochiul minţii tale este viclean.

Cât de mult mă scârbeşte această drăcească satisfacţie de păcatul altuia, această infernală strădanie de a demonstra păcatele, adevărate sau închipuite, ale omului! Şi când te gândeşti că cei cărora le place să se ocupe de aşa ceva îndrăznesc să susţină că o fac din respect şi că încearcă, prin toate mijloacele să îndeplinească porunca lui Dumnezeu despre iubirea aproape lui! Despre ce iubire poate fi vorba când cauţi cu orice preţ să vezi şi să gă seşti chiar şi la oamenii de seamă şi la sfinţi pete negre şi când, pentru un sin gur păcat, cauţi să le ponegreşti toată viaţa, refuzând să li-l treci cu vederea, chiar şi atunci când ar fi cazul.

Uitat-aţi oare că dragostea „toate le rabdă” (1 Corinteni 13, 7)? Ce rău imens fac lor înşile şi altora aceşti viermi moraliza tori! Ei fac să se surpe în conştiinţa multora respectul legitim faţă de anumite persoane, să li se întunece prestigiul, să nu mai poată fi luaţi drept exemplu de urmat, agită spiritele cu gând de osândă, îşi fac rău lor înşile, luând de la diavolul otrava judecării aproapelui.

Frate! „Cine eşti tu, ca să judeci pe sluga altuia? Pentru stăpânul său stă sau cade. Dar va sta, căci Domnul are putere să-l facă, să stea” (Romani 14, 4)”.

Sfantul Ioan de Kronstadt – “Viata mea in Hristos”

Adesea auzim în jurul nostru oameni care caută tot timpul pricină celorlalți, trăim un veac al criticismului, un veac în care vedem orice și oriunde la cei de lângă noi dar la noi înșine nu ne uităm niciodată cu același zel. Judecarea preoților este o modă, a devenit o patimă a lumii moderne, manipulată cu multă dibăcie de cei ce vor să distrugă cu desăvârșire factorii moralizatori ai societății și încercând prin aceasta subjugarea omului sub povața diavolului. Celui judecat i se face un bine însă cel ce judecă și hulește și împrăștie venin în toate părțile, va avea mult de suferit în viață.

(Preluat de pe http://cristianstavriu.wordpress.com)

de admin

Cea mai mare boala a omului este gandul sau cel stricat

11:55 pm, noiembrie 24, 2010 în Cuvinte de folos, Iertarea aproapelui, Nejudecarea aproapelui, Păcate, Smerenie de admin

Cuviosul Paisie Aghioritul

Cuviosul Paisie Aghioritul

“Candva, Staretul mi-a povestit urmatoarea intamplare plina de folos:

Odata, un om s-a sculat foarte devreme, fiind inca intuneric, pentru a merge la munca sa. Pe drum s-a intalnit cu un jucator de carti, care si-a spus in sinea sa: ” Unde o fi mergand acest om la aceasta ora? Cred ca merge sa joace carti undeva“.

Putin mai jos s-a intalnit cu un crestin, care s-a gandit in sinea sa: ” Acest crestin s-a sculat dimineata devreme ca sa mearga la vreo biserica linistita si sa se roage, inainte de a merge la lucrul sau.”

Mai jos s-a intalnit cu un hot, care si acesta s-a gandit in sinea sa: “Acesta merge undeva ca sa fure, deoarece este noapte si oamenii inca mai dorm.”

Apoi Staretul a adaugat: Ai vazut? Fiecare a judecat lucrurile potrivit cu starea lui duhovniceasca. Daca celalalt are gandul stricat, inseamna ca si “fabricuta” lui este stricata. Si atunci chiar aur de i-ai da sa lucreze, acesta il va preface in gloante, desigur tot de aur, pentru a ucide.

Cea mai mare boala a omului este gandul sau cel stricat…”