Sinaxa Romanilor Sinaxa Abc Sinaxa Apologetica Sinaxa Istorica Sinaxa Familiei Sinaxa Copiilor Sinaxa Medicala Sinaxa Pelerinilor Sinaxa Iconarilor Sinaxa Psaltica Sinaxa Trup si Suflet Sinaxa Trup si Suflet



Navighezi în arhiva pentru Vorbirea de rău.

de admin

Testul lui Socrate

2:36 pm, ianuarie 29, 2011 în Cuvinte de folos, Nejudecarea aproapelui, Vorbirea de rău de admin

În Grecia antică Socrate (469-399 î.Hr.), era foarte mult lăudat pentru înțelepciunea lui.
Într-o zi,  marele filozof s-a întalnit întâmplător cu o cunoștință care alerga spre el agitat și care i-a spus:
Socrate, stii ce-am auzit tocmai acum, despre unul dintre studenții tăi?
“Stai o clipă,” îi replică Socrate. “Înainte să-mi spui, aș vrea să treci printr-un mic test. Se numește Testul celor Trei.
“Trei?”
“Așa este,” a continuat Socrate. “Înainte să-mi vorbești despre studentul meu, să stăm puțin și să testăm ce ai de gând să-mi spui.
Primul test este cel al Adevărului. Ești absolut sigur că ceea ce vrei să-mi spui este adevărat?
“Nu,” spuse omul. “De fapt doar am auzit despre el.”
“E-n regula,” zise Socrate. “Așadar, în realitate, tu nu știi dacă este adevărat sau nu.
Acum să încercăm testul al doilea, testul Binelui.
Ceea ce vrei să-mi spui despre studentul meu este ceva de bine?”
“Nu, dimpotrivă…”
“Deci,” a continuat Socrate, “vrei să-mi spui ceva rău despre el, cu toate că nu ești sigur că este adevărat?”
Omul a dat din umeri, puțin stânjenit.
Socrate a continuat. “Totuși mai poți trece testul, pentru că există a treia probă – filtrul Folosintei.
Ceea ce vrei să-mi spui despre studentul meu îmi este  de folos?”
“Nu, nu chiar…”
“Ei bine,” a conchis Socrate, “dacă ceea ce vrei să-mi spui nu este nici Adevărat, nici de Bine, nici  măcar de Folos, atunci de ce să-mi mai spui?”
Omul era învins și s-a rușinat.

de admin

Despre clevetire și vorbirea de rău a fratelui la Sfîntul Ioan Gură de Aur

12:17 am, ianuarie 5, 2011 în Cuvinte de folos, Despre iubire, Iertarea aproapelui, Nejudecarea aproapelui, Sfântul Ioan Gură de Aur, Vorbirea de rău de admin

,,Vorbirea de rău sau osîndirea este o altă patimă înfricoșătoare. Celui ce vrea să-ți vorbească despre alții să-i spui: Dacă vrei să lauzi pe cineva, îmi voi deschide urechile. Însă dacă vrei să-l vorbești de rău, mi le închid. Primesc doar parfumuri și miresme, nu duhori și mizerie. Ce voi cîștiga dacă aflu cum cutare este rău? Dimpotrivă, mă voi vătăma nespus. Să ne uităm la ale noastre, să ne interesăm de păcatele și de greșelile făcute de noi. Ce răspuns vom da lui Dumnezeu și ce milostenie Îi vom cere, atîta vreme cît ne preocupăm plini de curiozitate de lucruri străine, iar la ale noastre nici nu ne gîndim? Să arătăm interes și grijă pentru viața noastră. Preocuparea cu viețile altora dovedește josnicie și necuviință. E ca și cum am trece prin fața unei case străine și am privi indiscret înlăuntru, ca să vedem ce fac stăpînii casei.(…)

Fii cu luare -aminte, deci, la cuvintele tale! Nu vorbi de rău ca să nu te pîngărești. Nu mesteca în balta cu murdăriș fă cununi din trandafiri, toporași și alte flori. Nu băga în gură bălegar; gustă din licoarea dulce a florilor, ca albina și fă mierea din ea. (…) căci dacă vom da socoteală pentru orice cuvînt de prisos, cu atît mai mult vom răspunde de vorbele noastre urîte.”(Din vol. Problemele vieții, pp 43-44)

,,Nu a vătămat niciodată atît de mult cel ce a mîncat trup omenesc, pe cît a vătămat cel ce a înfipt mușcăturile lui în sufletul altuia; căci pe cît sufletul e mai respectat decît corpul, pe atît mușcătura lui e mai grozavă. Vedeți să nu vă nimiciți unul pe altul. Acestea le zice, pentru că discordia și lupta sunt fapte destructive și nimicitoare atît pentru cei ce le introduc, cît și pentru cei ce le primesc; acestea sfîșie totul, mai rău chiar de cum sfîșie molia hainele.”(Comentariile sau Explicarea Epistolei către Galateni, p.109)

,,Suntem gata totdeauna a acuza, suntem pregătiți în orice timp de a învinovăți. Chiar dacă nu ni s-ar cășuna alt rău, aceasta ar fi de ajuns a ne pierde și a ne duce în gheenă, aceasta ne împresoară de mii de rele. Și ca să afli că este așa, ascultă ce spune Proorocul: Șezînd împotriva fratelui tău, zice, ai clevetit(Ps., 49, 21). Dar nu eu, zici tu, ci acela a grăit. Dar dacă tu nu ai fi vorbit, altul n-ar fi auzit, n-ai fi fost tu cauza păcatului. Trebuie de a dosi și a acoperi defectele aproapelui, pe cînd tu le trîmbițezi sub pretext de iubire de adevăr. Nu ești acuzator, ci flecănitor, bîrfitor, nebun. Privește cîte rele izvorăsc de aici. Mînii pe Dumnezeu.”(Comentariile sau Explicarea Epistolei către Evrei, omilia XXI, p. 263)

,,Și nu numai să nu grăim de rău pe alții, și nici să ascultăm pe alții cînd grăiesc de rău, căci și pentru aceasta este pregătită osînda mare. Fiindcă zice; Auz deșert să nu primești(Ieș. 23, 1). Astupă-ți urechile oprind intrarea grăirii de rău și arată că tu cel ce auzi nu ești vrăjmaș și potrivnic mai mic celui ce grăiește de rău, decît cel ce se prihănește și se grăiește de rău. Urmează Proorocului care zice: Pe cel ce clevetea în ascuns pe vecinul său, pe acela l-am izgonit(Ps. 100, 5). Nu a zis că nu am crezut, sau că nu am primit cele grăite de el, ci l-am izgonit ca pe un vrăjmaș și potrivnic.”(Cuvînt la neluminarea scripturii celei vechi, la iubirea de oameni a lui Dumnezeu și cum că nu se cuvine a ne învinui unii pe alții, în vol. Din ospățul stăpînului, p. 102)

,,Nu trebuie să ne intereseze părerea celor mulți și răi, ci a celor buni și puțini.”(Problemele vieții, p. 373)

Bîrfitorul, mai întîi pe dînsul se necinstește și după aceea necinstește pe cel dușmănit, sau că poate nici n-a putut să-l necinstească, și pe cînd acela pleacă urît și disprețuit de toți, acesta este încă mai mult iubit.”( Comentariile sau Explicarea Epistolei către Evrei, omilia I, p.55)

Să nu facem rău semenului nostru nici cu cuvîntul, nici cu fapta. Hristos n-a spus: Dacă-l vei vorbi de rău și-l vei aduce în fața judecății, ci atît: Dacă-l vei vorbi de rău sau chiar în tine însuți, și atunci vei primi cea mai cumplită pedeapsă. Chiar dacă este adevărat ceea ce spui, chiar dacă le spui fiind convins de adevărul spuselor tale, și atunci vei fi pedepsit! Dumnezeu nu te va pedepsi pentru cele săvîrșite de cel grăit de rău, ci pentru cele ce tu le-ai grăit despre el! Cu cuvintele tale te vei osîndi, a spus Hristos. N-ai auzit că și fariseul, cînd a vorbit de rău pe vameș, a spus adevărul, a vorbit de păcate cunoscute de toată lumea, n-a dat la iveală păcate tăinuite ale vameșului și totuși a primit cea mai mare pedeapsă?Dacă nu trebuie să judecăm și să osîndim păcatele altora, pe care le știe toată lumea, cu mult mai mult păcatele de care nu suntem siguri.”(Omilii la Matei, omilia XLII, III, în col. PSB, vol.23, p.504)

,,Căci ce iertare vom îndrăzni să nădăjduim și ce răsplată, dacă noi cercetăm cu atîta curiozitate greșelile altuia, cînd noi nu ne gîndim la ale noastre?”(Primele patru omilii despre statui, omilia a III-a, p. 63)

,,Dacă poate tu voiești să îmbunătățești pe fratele tău, văzîndu-i păcatele lui. Iată dacă tu voiești aceasta, atunci plînge, cere de la Dumnezeu ajutorul lui, ia pe fratele tău la o parte, sfătuiește-l îndeosebi, povățuiește-l, mîngîie-l, arată păcătosului că tu îl iubești, dovedește-i că numai din îngrijire pentru dînsul și pentru că voiești binele lui, iară nu spre a-l rușina, pomenești păcatele lui”. (Omilii la Postul Mare, p.86)

,,Voiești să prihănești?Îți voi da ție materie folositoare. Voiești să grăiești de rău? Grăiește de rău păcatele tale. Căci zice: Spune tu întîi păcatele tale ca să te îndreptezi(Isaia, 43, 26). Ai văzut grăire de rău îndreptățită, care aduce laudă și cunună?Și iarăși: Dreptul singur este pîrîșul său de la întîiul cuvînt(Pilde 18, 17). Al său, nu al altuia. De te vei face pîrîș și grăitor de rău al altuia, te vei pedepsi, iar de te vei face al tău, te vei încununa. Și ca să cunoști ce mare și bun lucru este a-și prihăni cineva greșelile sale, auzi că dreptul singur este pîrîșul său de la întîiul cuvînt. Dacă este drept, cum este pîrîș? Și de este pîrîș, cum este drept? Dreptul nu este vinovat pîrii și grăirii de rău, dar s-a zis așa ca să știi că, dacă cineva va fi păcătos, dar se va pîrî și-și va prihăni păcatele sale, se va face drept prin învinuirea sa. Dar ce înseamnă de la întîiul cuvînt? Ia aminte cu dinadinsul. La tribunale judecata se face în două părți, fiindcă unii trag la judecată pe alții, iar alții singuri se trag; unii pîrăsc, alții se pîrăsc; unii sunt vinovați, iar alții nevinovați. Și în partea cea dintîi a judecății dă cuvîntul celui ce pîrăște, celui ce este nevinovat. Nu aștepta pe pîrîșul tău, dacă ești dintre cei vinovați. Ci mai înainte de a auzi de la acela pîra, prihănește tu cele greșite de tine.”(Cuvînt la neluminarea scripturii celei vechi, la iubirea de oameni a lui Dumnezeu și cum că nu se cuvine a ne învinui unii pe alții, în vol. Din ospățul stăpînului, pp. 98-99)

Extrase din ,,Lumina Sfintelor Scripturi”, vol. I , Ed. Anestis, 2008.

(Preluat de pe http://corinanegreanu.blogspot.com)