Sinaxa Romanilor Sinaxa Abc Sinaxa Apologetica Sinaxa Istorica Sinaxa Familiei Sinaxa Copiilor Sinaxa Medicala Sinaxa Pelerinilor Sinaxa Iconarilor Sinaxa Psaltica Sinaxa Trup si Suflet Sinaxa Trup si Suflet



Doamne ajută! Bine ai venit în cadrul Sinaxei.
Te rugăm să îți creezi un cont nou sau să te autentifici în secțiunea din dreapta.
După înregistrare poți contribui cu articole noi în cadrul Sinaxei.


Pagina 21 din 240« Prima...101920212223304050...Ultima »

de admin

Despre rugăciune

2:27 pm, iunie 21, 2012 în Concentrate duhovnicesti, Cuvinte de folos de admin

Sfântul Ioan Gură de Aur

Dar eu răspund că rugăciunea este legătură a dragostei care ne uneşte cu Dumnezeu, deprinzându-ne obişnuinţa convorbirii cu El şi inspirându-ne  iubirea de înţelepciune.

Căci dacă cineva care este împreună cu un om minunat rodeşte multe din relaţia cu el, cu cât mai mult nu va rodi cel ce vorbeşte cu Dumnezeu în rugăciune neîncetată? Dar nu cunoaştem câştigul rugăciunii pe cât ar trebui, fiindcă nu luăm aminte la ea cu acrivie, nici nu ne folosim de ea după legile lui Dumnezeu. Când avem de vorbit cu anumiţi oameni atunci ne compunem atitudinea, mersul şi îmbrăcămintea şi toate le armonizăm cu buna-cuviinţă şi astfel vorbim cu ei. Dar când venim înaintea lui Dumnezeu căscăm, dormităm, ne întoarcem în toate părţile cu nepăsare.

Şi dacă ne plecăm genunchii la pământ, mintea rătăceşte în piaţă. Dar dacă ne rugăm cu toată evlavia cuvenită, ca nişte oameni care urmează să vorbească cu Dumnezeu, ce mare câştig[1] vom rodi, chiar mai înainte de a primi ceea ce cerem! Căci omul învăţat să vorbească astfel cu Dumnezeu va fi un înger pe pământ. Astfel sufletul se desface de legăturile trupului, astfel cugetul îi devine înălţat de la pământ la cer, astfel se strămută la cer, astfel priveşte cu dispreţ lucrurile trecătoare ale vieţii, astfel stă lângă tronul împărătesc, şi sărac de ar fi, slugă sau om simplu, sau neînvăţat.

Căci Dumnezeu nu caută la frumuseţea limbii, nici la potrivirea cuvintelor, ci la frumuseţea sufletului. Dacă sufletul vorbeşte cele plăcute Lui, toate dorinţele i se împlinesc. Vezi ce uşor lucru este rugăciunea? Căci cel ce se prezintă înaintea oamenilor trebuie să aibă şi elocinţă şi să îi linguşească şi pe toţi cei din jurul stăpânului şi să se gândească încă la multe altele ca să fie bine primit. Dar aici nu e nevoie de nimic decât de un suflet veghetor şi care să înlăture tot ceea ce îl împiedică să fie aproape de Dumnezeu. „Eu sunt Dumnezeu de aproape, iar nu Dumnezeu de departe.”[2] Faptul de a fi departe ţine de noi, căci El este întotdeauna aproape. Dar ce spun că nu avem nevoie de elocinţă? De multe ori nici de cuvinte nu avem nevoie. Căci dacă îi vei vorbi în inimă şi Îl vei chema pe El cum trebuie şi atunci cu uşurinţă te va primi. Aşa l-a ascultat şi pe Moise; la fel şi pe Anna.

[1]  Este vorba de câştigul duhovnicesc. Înainte de a primi cele pe care le cerem de obicei  de la Dumnezeu, rugăciunea în bună cuviinţă ne aduce roade duhovniceşti, care sunt mai mari decât orice alte cereri sau dorinţe ale noastre.

[2] Ier. 23:23. Septuaginta.

Tâlcuire a Sfântului Ioana Gură de Aur la Psalmul 4, trad. de sora Paraschiva Enache

de admin

Despre trezvie si despre dreapta socotinta

8:34 pm, iunie 19, 2012 în Cuvinte de folos, Pilde de admin

Aţi scris: Doi străjeri vigilenţi trebuie să aibă oşteanul lui Hristos: trezvia şi dreapta socotinţă. Trezvia – este de la sine înţeles. Dar referitor la dreapta socotinţă: cum putem afla ce vom întâmpina în cursul zilei şi ce mişcări se pot naşte în suflet din această cauză, cu prilejul diferitelor întâlniri? Desigur că totul este imposibil de ghicit, dar multe pot fi prevăzute, mai ales pentru cei ale căror treburi zilnice decurg mai mult sau mai puţin după o rânduială prestabilită. Mergând într-o casă, ne putem imagina dinainte pe cine vom întâlni acolo, despre ce vom discuta şi altele şi, de aceea, putem presupune ce patimi se vor isca acolo: vanitatea, mânia sau altele – şi, ca atare, ne putem pregăti pentru a le respinge.

Chiar dacă nimic din cele presupuse nu se va întâmpla, simpla supoziţie a atacului ne va ţine sufletul într-o stare de priveghere, şi asta nu e puţin lucru. Unii pot crede că vor născoci pe loc cum să procedeze când li se va întâmpla aşa ceva. Desigur că este aşa, dar se poate întâmpla ca, mai înainte de a apuca să chibzuiască, inima să li se aprindă deja de o patimă şi înăbuşirea acesteia să nu mai fie posibilă. Mai ales această din urmă împrejurare face ca să fie necesară o pregătire prealabilă pentru întâmpinarea unor situaţii de tot felul. Cei ce au trecut prin multe şi au ieşit de multe ori învingători se stăpânesc cu uşurinţă, orice s-ar întâmpla, întrucât, fiind îndelung încercaţi, sunt pregătiţi pentru orice; începătorii, însă, este mai bine să se pregătească dinainte.

Pentru întâmpinarea unor situaţii neprevăzute, ce depăşesc domeniul faptelor obişnuite, este bine să ne exersăm în bătălii înadins închipuite cu mintea. Şi anume, fiind cu sufletul liniştit, să ne închipuim că suntem sub înrâurirea unor diferite simţăminte şi mişcări ale inimii, şi imediat să chibzuim ce ripostă să le dăm, sau cum să ne întoarcem sufletul pe făgaşul cel bun. De pildă, într-un caz oarecare se poate aprinde mânia, de la vorbe, priviri, judecăţi şi altele. Ea trebuie potolită prin cutare sau cutare reprezentări. Undeva se poate stârni invidia; ea trebuie izgonită în următorul fel… şi aşa mai departe.

Dacă toate simţămintele şi mişcările nefaste vor fi trecute prin astfel de exerciţii, atunci sunt slabe şanse ca vreo scânteie de patimă să surprindă nepregătiţi. Un astfel de exerciţiu deprinde sufletul cu dibăcia sau cu iscusinţa de a se înclina în direcţia opusă predispoziţiilor vicioase ale inimii, astfel încât, dobândind această obişnuinţă, să poată trece fără prea multă trudă dintr-o stare pătimaşă într-una nepătimaşă.Căci în aceasta constă izbânda, sau evitare bătăliei.

Sfântul Teofan Zăvorâtul - Învăţături şi scrisori despre viaţa creştină

Pagina 21 din 240« Prima...101920212223304050...Ultima »