Sinaxa Romanilor Sinaxa Abc Sinaxa Apologetica Sinaxa Istorica Sinaxa Familiei Sinaxa Copiilor Sinaxa Medicala Sinaxa Pelerinilor Sinaxa Iconarilor Sinaxa Psaltica Sinaxa Trup si Suflet Sinaxa Trup si Suflet



Doamne ajută! Bine ai venit în cadrul Sinaxei.
Te rugăm să îți creezi un cont nou sau să te autentifici în secțiunea din dreapta.
După înregistrare poți contribui cu articole noi în cadrul Sinaxei.


Pagina 239 din 240« Prima...102030236237238239240

de admin

Despre Sfânta Cruce

11:46 pm, august 14, 2010 în Sfânta Cruce de admin

Sfânta Cruce

Sfânta Cruce

Cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu.

De câte ori auziți cuvântul “Cruce”, să nu înțelegeți ca sectarii cei nebuni, ca baptiștii, adventiștii, evangheliștii, penticostalii, nazarinenii, pocăiții, secerătorii, tudoriștii, martorii lui Iehova și toți ceilalți sectari, care bântuie lumea; gurile sectare cele hulitoare, care au umplut lumea și care vatămă țarina lui Dumnezeu-Cuvântul.

Să nu gândiți despre Sfânta Cruce ca ei, ci așa să înțelegeți șî să ținețî minte că, cuvântul “Cruce” are îndoită putere șî îndoită taină. Îndoită este Crucea, îndoite sunt înțelesurile Crucii. Să nu înțelegețî despre Sfânta Cruce așa ca cei scurți la minte șî neînțelepți, care nu vor să se închine mântuitoarei Cruci a lui Hristos, cum zice Sfântul Apostol Pavel.

Lasă-i să hulească, pentu că i-a întunecat satana, le-a pus pecetea pe frunte mai întâi, adică unde stă creierul mare, ca să nu creadă. Le-a pus pecetea pe mâna dreaptă, ca să nu o ridice la frunte și să facă semnul cel mântuitor al preacinstitei și de viată făcătoarei Cruci a lui Hristos.

Deci să știți că îndoit este omul, îndoită este șî Sfânta Cruce. Nu vezi la om un ipostas în două firi? O parte se vede, adică trupul, una nu se vede, adică sufletul, pentru că este de natură nevăzută. Așa și Crucea să o înțelegem.

Una este Crucea materială, văzută, și alta cea tainică, mistică și nevăzută, pe care o purtăm în inima noastră. În Sfânta Evanghelie auzim zicând așa: Și stătea lângă crucea Lui mama Lui, Maria lui Cleopa și Maria Magdalena.

Auzi? Stăteau lângă crucea Lui. Deci înțelege că a sta lângă crucea Lui nu înseamnă a sta lângă crucea spirituală, ci lângă una materială, Crucea de lemn a lui Hristos, lângă care stătea Maica Domnului, Maria lui Cleopa și Maria Magdalena.

Când veți auzi: Pogoară-te de pe cruce, se înțelege Crucea lui Hristos cea de lemn pe care era răstignit. Și când veți auzi: Și L-au dus și L-au scos afară din cetate, ducându-și Crucea Lui până la locul Căpățânii, ce se cheamă pe evreiește Golgota, înțelegem crucea materială. Pe aceasta o purta Mântuitorul în spate.

Și când veți auzi că s-au dus evreii la Pilat și l-au rugat: “Ne rugăm ție, zdrobește fluierele picioarelor celor răstigniți, ca să-i dăm jos de pe cruce, să nu-i apuce ziua sâmbetei”, că mare era ziua sâmbetei aceleia la iudei, și aici înțelgem tot crucea cea de lemn, nu cea spirituală.

Iar când auzi în Sfânta Evanghelie pe Hristos, zicând:  Cel ce voiește să vină la Mine, să se lepede de sine – adică de iubirea de sine, care ne leagă foarte mult pe toți -, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie, aici înțelegem crucea spirituală, crucea duhovnicească, pe care a purtat-o mai întâi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, nu pe umeri, ci în suflet.

Când veți auzi la Evanghelistul Marcu: Cel ce nu-și ia Crucea și nu-Mi urmează Mie, nu este vrednic de Mine, să nu înțelegeți crucea cea de lemn, ci crucea spirituală, nevăzută.

Deci, băgați de seamă, că Hristos îndoită cruce a purtat. Una în suflet: suferința, răbdarea, usturimea, durerea, rușinea, scuipările, mâhnirile și întristarea; și toate câte le ducea în suflet formau crucea cea spirituală a Domnului Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Iar a doua cruce, cea de lemn, a purtat-o pe umerii Săi și S-a răstignit de bunăvoie pe ea, pentru mântuirea lumii.

Și Sfântul Apostol Pavel a purtat două cruci: Mie să nu-mi fie a mă lăuda decât în Crucea Domnului nostru Iisus Hristos. Dar el a adus și cealaltă cruce, cum singur spune: În bătai, în suferințe, în posturi, în friguri, în primejdii de la neamuri, în primejdii pe mare, în primejdii pe uscat, în primejdii de la neamul meu, în prmejdii de la frații cei mincinoși.

Deci să știți, când vă atacă sectarii pentru Sfânta Cruce, ei o iau numai pe cea de-a doua, numai crucea suferințelor, nu și pe cea materială. Noi o luăm și pe cea dintâi, că așa a dus-o Hristos. El a dus o cruce de lemn în spate și o cruce a suferințelor în sufletul său, până la moarte și moarte pe cruce.

Crucea este biruință, Crucea este steagul lui Hristos, Crucea este arma cu care Hristos a biruit puterile iadului și ale morții. Deci, vai și amar și blestemat și de trei ori blestemat este acela care nu se închină cinstitei și de viată făcătoarei Cruci a lui Hristos!

Îndoit este omul, și îndoită cruce trebuie să poarte, cum arată Sfântul Efrem Sirul și Sfântul Chiril al Ierusalimului, care zice:

O, creștine, nici un lucru să nu faci, până nu faci semnul Sfintei Cruci, când pleci în călătorie, când începi lucrul, când te duci să înveți carte, când ești singur și când ești cu mai mulți; pecetluiește-ți cu Sfânta Cruce fruntea ta, trpul tău, pieptul tău, inima ta, buzele tale, ochii tăi, urechile tale și toate ale tale să fie pecetluite cu semnul biruinței lui Hristos asupra iadului. Și nu te vei mai teme atunci de farmece sau de descântece sau de vrăji. Că acelea se topesc de puterea Crucii, ca ceara de la fața focului și ca praful în fața vântului.

Așadar, ne-am adus aminte mai întâi de simbolurile crucii, apoi de îndoita cruce – cea materială și cea spirituală -

(Preluat din Ne vorbește Părintele Cleopa, Volumul 2)

de admin

Părintele Cleopa despre Sfânta Spovedanie

1:37 am, august 9, 2010 în Sfânta Spovedanie de admin

Parintele CLeopa

Parintele Cleopa

Una din marile datorii duhovnicești, atât ale monahilor cât și ale creștinilor este mărturisirea păcatelor.

Trebuie să știm mai întâi că toți greșim înaintea lui Dumnezeu, unii mai mult, alții mai puțin, și nimeni nu este fără de păcat.

Acest lucru ni-l arată Sfânta Scriptură care zice:

Toți multe greșim. Iar de vom zice că păcat nu avem, pe noi înșine ne înșelăm și adevărul nu este în noi; iar dacă ne vom mărturisi păcatele, credincios și drept este Dumnezeu, ca să ne ierte nouă păcatele și să ne curățească pe noi de toată întinăciunea și nedreptatea.

Dacă mi-am mărturisit cu căință păcatele cele trupești și cele sufletești și m-am spovedit curat, preotul, numai dacă a pus mâna pe cap și a zis rugăciunea de dezlegare, păcatele mele s-au ridicat.

Iar dacă nu m-am dus cu căință și cu pregătire cuvenită și n-am știut să mă mărturisesc curat să descopăr toate păcatele mele, să primesc canon pentru ele și să le părăsesc, pot să fac o mie de dezlegări la cel mai iscusit duhovnic că păcatul, otrava, a rămas tot în mine.

De aceea folosul, valoarea cea scumpă a Sfintei Spovedanii nu ține de preot, ci de mine. Eu, dacă mă duc cu toată sfințenia, cu toată convingerea în fața lui Dumnezeu – că, atunci când mă duc în fața preotului, înaintea lui Dumnezeu mă duc, că preotul este numai un martor – trebuie să-i spun toate păcatele mele.

Altfel crezi că în ziua judecății preotul poate să-ți ajute ceva, dacă n-ai spus drept?

Doamne ferește! Preotul n-a putut dezlega la spovedanie decât ce i-ai spus tu. Iar dacă tu ai avut

vreo rezervă și ai ținut vreun păcat nespus, toate păcatele le ai îndoite. Așa spun Sfinții Părinți, pentru că ai crezut că Dumnezeu nu știe ce ai făcut tu.

Iată condițiile pe care trebuie să le îndeplinească spovedania:

1. Spovedania trebuie să se facă înaintea duhovnicului

2. Spovedania trebuie să fie completă și să nu ascundă nimic din cele făptuite

3. Spovedania trebuie să fie făcuta de bună voie

4. Spovedania să fie făcuta cu umilință

5. Spovedania să nu fie prihănitoare ( să nu dăm vina pe alții, nici măcar pe diavoli )

6. Spovedania se cuvine să fie dreaptă ( să spui adevărul, fără rușine )

7. Spovedania să fie hotărâtoare ( să luăm hotărârea de a nu mai păcătui )

Când te duci la mărturisire cu părere de rău și cu căință și îți recunoști greșelile, îi spui preotului câte ții minte. Dar ca să ții minte și să faci o mărturisire întreagă, nu te duce cu ochii legați la preot, căci diavolul îți ia mintea și uiți. Cu o săptămână sau două înainte, stai liniștit într-o cameră ia-ți un caiet și scrie toate păcatele tale din copilărie, sau de la ultima spovedanie. [...]

Și atunci uite ce-i. Știi că nimic necurat nu va intra întru Împărăția cerurilor? De aceea, cel mai mare bine pe care poți să-l faci unui om sete acesta. Dacă vezi că s-a îmbolnăvit în casa la tine tata sau mama sau ginerele sau nora sau fata sau băiatul sau fratele, care a slăbit de boală și se apropie de moarte, nu se poate un bine mai mare decât să-i aduci

preotul repede. Nu doctorul. Doctorul este un bolovan de pământ ca și tine! Preotul a luat dar de la Dumnezeu. Nu ați auzit în Evanghelie? Ce veți lega voi pe pământ, va fi legat și în ceruri și ce veți dezlega voi pe pământ, va fi dezlegat și în ceruri!

Dacă ai reușit să-l spovedești curat înainte de moarte, i-ai salvat sufletul. Când se duce la vămi, sufletul care a avut păcate, dacă le-a dezlegat preotul aici, Duhul Sfânt a șters tot de pe tabelele lor. Crapă, mor de ciudă diavoli: “Ia uită-te domnule! L-am avut în mână!” Duhul Sfânt i-a șters păcatele. Această putere le-a dat Dumnezeu preoților; că dacă nu dădea Dumnezeu această putere preoților, nimeni din oameni nu s-ar fi mântuit. Dar Dumnezeu, Cel ce a făcut cerul și pământul, a știut cum să facă pentru a mântui lumea. Când a înviat Hristos le-a dat această putere Apostolilor. Ce le-a spus? A suflat asupra lor și a zis: Luați Duh Sfânt; cărora le veți ține păcatele, ținute vor fi și cărora le veți ierta, iertate vor fi, și orice veți dezlega voi pe pământ, va fi dezlegat și în cer…[...]

După o spovedanie curată, trebuie să primit un canon, pe care trebuie să-l ținem. Cel ce se spovedește are mare datorie de a-și face canonul dat pentru a scăpa de chinul cel veșnic al iadului. Vedem în Sfânta Scriptură că prin canon s-au curățit toți cei ce au păcătuit înaintea Domnului. Altfel, cel ce a primit canon și nu-l face, nu se poate curăți de lepra păcatului și nici sufletul său nu este slobozit din robia dracilor.

Este bine de știut că cel ce se pocăiește cu adevărat, nu numai că primește canonul dat de duhovnicul său, ci singur cere mai mult canon, Știind că ori aici vremelnic, ori dincolo veșnic, păcătoșii trebuie să-și facă canonul.( Ne vorbește Părintele Cleopa, volumul 2 )

Pagina 239 din 240« Prima...102030236237238239240