Sinaxa Romanilor Sinaxa Abc Sinaxa Apologetica Sinaxa Istorica Sinaxa Familiei Sinaxa Copiilor Sinaxa Medicala Sinaxa Pelerinilor Sinaxa Iconarilor Sinaxa Psaltica Sinaxa Trup si Suflet Sinaxa Trup si Suflet



Doamne ajută! Bine ai venit în cadrul Sinaxei.
Te rugăm să îți creezi un cont nou sau să te autentifici în secțiunea din dreapta.
După înregistrare poți contribui cu articole noi în cadrul Sinaxei.


Pagina 1 din 20123451020...Ultima »

de agaton

Predică la Duminica înainteprăznuirii Înălțării Sf. Cruci – Pr. Cristian Guiu

11:43 pm, septembrie 30, 2017 în Uncategorized de agaton

Predică la Duminica înainteprăznuirii Înălțării Sf. Cruci

Gal. 6:11-18; Ioan 3:13-17  Convorbirea lui Iisus cu Nicodim

Dragii mei,

Astăzi vom vorbi despre una dintre cele mai mari pricini de poticneală din istorie: Crucea.

Oare ce avea Ap. Pavel  în minte când spunea: „cuvântul Crucii celor pieritori nebunie este , iar nouă celor ce ne mântuim, Puterea lui Dumnezeu este?” 1 Cor. 1:18 De ce să-și dorească omul Crucea? De ce să-și dorească răstignirea?

La utrenie când preotul iese cu Sf. Evanghelie în mijlocul Bisericii se cîntă : Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus, unuia Celui fără de păcat. Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, și sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim; că Tu ești Dumnezeul nostru afară de Tine pe altul nu știm, numele Tău numim. Veniți, toți credincioșii, să ne închinăm sfintei Învierii lui Hristos, că, iată, a venit prin cruce bucurie la toată lumea. Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm Învierea Lui, că, răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat.

Izbăvitoare puterea a Crucii!

Bolnavii, când suferă, caută un doctor care să le dea un leac pentru durerea lor. Nimeni nu umblă după un doctor ca să-i dea o doctorie bună la gust, ci oricine caută un doctor care să-i dea o doctorie bună la boală, fie ea dulce, amară sau sălcie. Cu cât e mai amară doctoria, cu cât e mai complicat procesul vindecării, cu atât mai multă încredere pare să aibă bolnavul în doctorul care  i-o prescrie.

De ce leapădă oamenii doctoria amară doar când vine din mâna lui Dumnezeu? De ce așteaptă de la Dumnezeu numai dulcețuri? Pentru că nu-și dau seama cât de bolnavi sunt, cât e de grea boala. Și dacă leacul pentru boala trupească este amar, oare cum să fie leacul pentru boala sufletească?

Mare grijă au oamenii de trupurile lor, și când se îmbolnăvesc ce nu fac ei pentru sănătatea lor? Nici un doctor nu-i prea scump, nici o doctorie prea amară, mai ales când li se dă de înțeles că-i paște moartea. O, de-ar avea grijă oamenii și de suflet la fel cum se îngrijesc de trup?

În Evanghelia de astăzi Domnul prescrie crucea, acest mijloc de vindecare, oricui vrea să se vindece de moarte.

Dacă crucea e doctorie, nu, nu putem s-o luăm; și dacă crucea este o cale, noi nu putem să mergem pe acolo, zic cei îmbolnăviți de păcate. Dar Domnul, iubitorul de oamenii, a luat cea mai grea Cruce asupra Lui, ca să arate că se poate. A venit pentru ca să ne fie Cale. Ca să fie cel dintâi în durere, și cel dintâi în slavă. Ca să arate că tot ceea ce oamenilor li se pare cu neputință, se poate: a venit pentru ca să se poată.

Pentru că, doar prin Cruce Domnul a putut să ne aducă viața. Doar prin Cruce vine slobozirea noastră din păcat, adică din moarte. De aceea, Mântuitorul spunea celor pe care îi vindeca: „mergi în pace, credința ta te-a mântuit.”  Cînd se iartă păcatele, omul primește viață. Fără această iertare, orice ar face omul în lumea această nu-și găsește liniștea. De ce omul contemporan se aruncă în vâltoarea tumultoasă a atâtor patimi trăite cu nebună frenezie? Răspunsul este unul singur: pentru că lăuntric, este gol, și alege să-și trăiască viața ca un arlechin. Doar Domnul cel Răstignit și Înviat Îl poate smulge pe om din păcat.

Dar dacă rămânem la cele din afară ÎL pierdem pe Domnul, asta voia să-i avertizeze Ap. Pavel pe Galateni în epistolă.

Pentru că, singură Biserica se întemeiază pe deplina descoperire dumnezeiască a Acestui Dumnezeu care a ales să Se facă om; numai în Ortodoxie Hristos îl caută pe om și nu invers.

Mintea noastră căzută în pofte și patimi nu poate pricepe și nici primi realitatea Crucii, de aceea  Cruce este o nebunie, spune ap. Pavel.

Cum putem noi înțelege în ce chip Dumnezeu S-a făcut om, S-a născut din Fecioară, a trăit în lume, , cum a Înviat, S-a Înălțat la ceruri, șade de-a dreapta Tatălui și ne trimite pe Duhul Sfânt care rămâne  în Biserică până la sfârșitul lumii? Nici măcar Iuda n-a înțeles de aceea L-a vândut. Pentru banii.

Când mintea devine dumnezeu și doar ea acceptă sau respinge un adevăr, și în mărginirea ei vrea să cuprindă pe Dumnezeu cel nemărginit, atunci nu mai poate fi vorba de încredere în Dumnezeu, iar Crucea devine o absurditate, care în cel mai bun caz aduce teamă . De aceea Domnul în propovăduirea Sa vorbește despre schimbarea inimii, despre pocăința. De aici trebuie să începem.

Noi doar cu iubirea lui Hristos il putem iubi pe om, doar prin iubirea lui Hristos putem iubi pe cei ce ne fac rău.Măsura in care suferi pentru celalalt este și masura cu care il vei putea iubi. Poate așa vom înțelege mai bine prețul care s-a plătit pentru răscumpărarea noastră: Sângele lui Hristos.

La prima vedere, părea un lucru mic, neinsemnat, pentru evreii mușcați în pustie de șerpi și scorpioni să privească un șarpe  de aramă atârnat pe un băț. Dar cei care o făceau, nu mureau. Cei care nu credeau, și nu priveau la acel șarpe mureau. La fel și cu noi dacă nu privim și nu credem că Domnul are rezolvarea și răspunsul la toate problemele noastre vom muri, mai devreme sau mai tărziu. Iar acest lucru înseamnă pentru noi lepădarea crucii. Noi cu toți avem de dus o cruce, mai mare, sau mai mică, mai grea, sau mai ușoară, dar, doar de noi depinde dacă vrem sau nu s-o primim. Cum spunea un mare părinte al secolului XX: că cel ce leapădă crucea, o face și mai grea. și asta putem vedea, simți noi toți care am lepădat sau lepădăm crucea, pentru că crucea trebuie luată în fiecare zi. Zilnic trebuie sa invățăm să ne purtăm crucea. și o purtăm doar dacă privim la Hristos și îi cerem să o ducă impreună cu noi, pentru că nici El n-a putut să-și ducă singur Crucea, a avut nevoie de Simon din Cirene ca s-o ducă. Cine înțelege că credința lui este mică și se consideră nevrednic de mila și ajutorul Domnului, începe să învie. și așa încetul cu încetul, zi de zi, ajunge la desăvârșire, când toată viața lui nu mai dorește să facă altceva decât ceea ce dorește Dumnezeu pentru el. Domnul din iubirea Lui milostivă pentru făptura căzută vrea să mântuiască pe toată lumea, nu s-o piardă; vrea ca omul să se bucure, nu să fie trist; vrea să învie sufletele tuturor, nu să le omoare. Lui Hristos putem urma doar cu crucea în spate, iar dacă vom răbda pe această Cale toate cu credință vom ajunge la viața veșnică, așa cum îl învăța Mântuitorul pe Nicodim în pericopa evanghelică de astăzi.

Sa priveghem și să păzim credința așa cum ne învață Biserica și n-o să cădem. De aceea zice Sf. Ioan Evanghelistul în epistola sa, că cel născut din Dumnezeu nu păcătuiește; și nu poate să păcatuiască pentru că din Dumnezeu S-a nascut. Amin..

de admin

O predica minunata a parintelui Teofan de la Manastirea Nera

9:35 am, noiembrie 25, 2013 în Predici de admin

Pagina 1 din 20123451020...Ultima »