Sinaxa Romanilor Sinaxa Abc Sinaxa Apologetica Sinaxa Istorica Sinaxa Familiei Sinaxa Copiilor Sinaxa Medicala Sinaxa Pelerinilor Sinaxa Iconarilor Sinaxa Psaltica Sinaxa Trup si Suflet Sinaxa Trup si Suflet



Navighezi în arhiva pentru 2011 iulie.

de admin

Despre manipularea 2012, isterie si panica

7:02 pm, iulie 29, 2011 în New age de admin

Înainte de a ne întreba de ce 2012, poate ar fi util să răspundem la întrebările de ce astrologie, de ce profeţii mayaşe, de ce Nostradamus etc. Altfel spus, de ce diavolul încearcă să sucească minţile oamenilor prin tot felul de minciuni şi drăcovenii şi de ce oamenii cred în astfel de prostii şi îşi consumă puţinul interes pentru lucrurile spirituale în direcţii rătăcite în loc să se ocupe de lucruri serioase care pot într-adevăr să aibă relevanţă pentru prezentul, viitorul şi viaţa lor, dar nu numai a lor, ci a tuturor care ar beneficia dintr-o legătura mai strânsă şi mai sinceră pe care orice om, oricât de necunoscător şi de nepriceput ar fi, ar avea-o cu Dumnezeu.

Un prim răspuns ar fi banii. Nimeni nu face profit din vânzarea adevărului şi din promovarea lucrurilor simple şi fireşti cum ar fi credinţa ortodoxă, pacea între oameni, îndemnul la rugăciune şi la post, la fapte bune şi la o viaţă sănatoasă, încurajarea înţelegerii între oameni, a iertării şi a jertfei pentru aproapele. În lumea de azi se vând bine sângele, sexul, scandalul, fotbalul, criza şi … 2012. O grămadă de “specialişti” câştigă sume frumoase de bani din cărţi, filme, documentare, reviste şi site-uri specializate în vânzarea de minciuni pe pâine pentru ignoranţii şi retardaţii îndobitociţi de mass-media zilelor noastre. La noi astfel de specialişti sunt mai puţini, însă în “lumea civilizată” ei formează o adevărată industrie cu subramuri în OZN-uri, “parapsihologie”, “anul 2000″, “2012 şi profeţiile mayaşe”  etc  Să luăm doar un exemplu de “futurolog”:  John L. Petersen. Unul dintre “specialiştii în 2012″ intervietaţi in documentarul “Nostradamus 2012″ (2 dintr-o lovitura). Printre cărţile sale se numără: “O viziune pentru 2012″, “Cum să anticipăm marile surprize ale viitorului” dar şi … “Drumul către 2015: profile ale viitorului”. Iată că deja ştim când va avea loc şi următorul sfârşit al lumii care va veni după 2012, care la rândul lui urmează “sfârşitului” din 2000.

Un al doilea raspuns ar fi acela ca diavolul directioneaza atentia oamenilor catre orice altceva decat catre lucrurile care ar putea sa il indrepte pe calea cea dreapta a adevarului. Ca orice capacitati ale omului, cum ar fi energia fizica, distanta maxima la care poate vedea, frecventa care o poate asculta, cantitatea de apa pe care o bea, si “deschiderea catre spiritual” a omului este limitata. Cu alte cuvinte, o data “deturnat” catre cateva idei si informatii aiuristice, omul nu doar ca va fi consumat si va fi deformat in capacitatea de a recepta adevaruri spirituale veritabile, dar va fi deja angajat pe o pista falsa, asa cum un alpinist o data pornit pe un traseu, o data batute cuile si legate sforile cu greu ar putea face cale intoarsa spre a abora o alta culme.

Din invidie fata de om si fata de sansa lui de a mai putea sa cunoasca si sa plineasca chemarea pentru care a fost facut, diavolul, in masura in care poate sa o faca si cu acordul fiecarui om in parte, pune in fata oamenilor false adevaruri, false spiritualitati si false versiuni ale realitatii. Pentru aceasta, diavolul se foloseste de experienta sa de milenii in manipularea oamenilor, foloseste construcii informationale cu adevaruri partiale si reuseste astfel nu doar sa atraga atentia dar in multe cazuri chiar sa convinga si sa isi construiasca “apostoli” ai falselor invataturi.

Daca ar fi sa facem o oarecare analiza a acestor teorii am putea sa observam nu doar şubrezimea argumentelor si grotescul minciunilor folosite in construirea conceptelor si paradigmelor cu care aceste teorii jonglează,  dar am putea sa observam si o constantă care ne ajuta si mai mult sa intelegem perversitatea lucrarii diavolesti care se afla in spatele lor: rareori sfarsitul este datorat omului si faptelor sale rele. De cele mai multe ori, sfarsitul vine din motive cu totul din afara: din cauza vreunui asteroid, din cauza “alinierii planetelor”, din cauza invertirii polurilor magnetice, din cauza cataclismelor, etc. Si de aici putem vedea departarea infinita fata de invatatura Bisericii care ne arata ca sfarsitul va veni atunci cand nu va mai fi dragoste intre oameni, adica atunci cand ura si rautatea vor atinge un nivel atat de sporit incat Dumnezeu va lasa oamenii in seama lor si consecinta fireasca va fi autodistrugerea.

Prin alungarea lui Dumnezeu din viata unor orase sau tari, putem sa vedem inca de pe acum consecintele: acolo unde desfranarea a iesit in strada, au venit apele sau alte necazuri s-au intamplat. Un exemplu mai indepartat ar fi chiar caderea Imperiului Bizantin care s-a datorat slabirii credintei ortodoxe si fortarea uniriii cu ereticii. Mai recent insa putem vedea foarte clar legatura intre pacat si catastrofe in nenumarate exemple. Sa luam doar un exemplu: in New Orleans s-a incercat dezvoltarea anuala a unui festival al homosexualilor in care pur si simplu destrabalarea iese in strada si sexul in public precum si alte acte perverse sunt incurajate de organizatori. Ca raspuns la aceasta … decadenta, a urmat uraganul Katrina in 2005. Cu toate acestea, cetatea nu s-a pocait si dupa editiile din 2006 si 2007, in 2008 uraganul Gustav a fost trimis cetatenilor din New Orleans ca o noua avertizare din partea lui Dumnezeu. In 2009 si 2010 festivalul a fost reluat din nou si in 2011 bineinteles nu sunt alte planuri doar daca nu cumva vreo noua catastrofa ii va atentiona pe new-orelanieni inainte de 2012. Cu siguranta insa, daca vreun uragan va veni in 2012 acestia il vor pune pe seama “alinierii planetelor” si nu pe seama pacatului.

Ce ne vom face insa daca lucruri rele chiar se vor intampla in 2012? Oare chiar nu exista nici o sansa ca mayesii sa fi stiut ca atunci vine sfarsitul? Un raspuns simplu ar fi: daca mayesii au fost atat de destepti incat sa profeteasca cand vine sfaristul lumii, cum de nu au profetit sfarsitul lor si nu au facut nimic in privinta asta. Este uimitor cum oamenii dau doi bani pe basme desenate pe pietre de popoare care nu au fost in stare nici macar sa supravietuiasca daramite sa profeteasca sfarsitul lumii. Este trist cat de mult calca in picioare diavolul demnitatea umana si cine ar avea macar o minima rationalitate s-ar intreba cum de mayasii au disparut daca au fost atat de destepti si de avansati incat sa depaseasca chiar pe oamenii de stiinta din prezent si pe astronomii care ne asigura ca nu exista nici o aliniere si ca nu va veni nici un asteroid in 2012. Cat despre criza economica si apocalipsa financiara … astea au mai fost si o sa mai fie, nimic nou, din cand in cand o furtuna mai trebuie sa limpezeasca apele.

de admin

Despre judecarea aproapelui

6:41 pm, iulie 20, 2011 în Judecarea aproapelui de admin

“Nu judecati, ca sa nu fiti judecati. Caci cu judecata cu care judecati, veti fi judecati, si cu masura cu care masurati, vi se va masura” (Matei 7, 1-2)Suntem deseori virulenti cand vorbim despre cei “fara Dumnezeu”, despre cei care smintesc, despre cei ce au oarece neputinte ori traiesc vizibil in patimi. Judecam de multe ori fara sa avem macar sentimentul ca facem un pacat, un lucru rau, neplacut Bunului Dumnezeu.

Mila crestina, rugaciune si dragoste sincera, nefatarnica ar trebui sa avem fata de toti cei ce sunt departe de adevarul lui Hristos sau traiesc in pacate mari. Patima ar trebui sa o vedem ca un handicap si inca unul foarte grav, pentru ca nu e unul al trupului, ci al sufletului, iar pentru suflet nu poti da nimic in schimb, fiind mai de pret decat lumea intreaga. Asa cum fata de cel fara o mana sau picior avem mila, compasiune, asa ar trebui sa avem si fata de cei cu handicapuri sufletesti (patimi). Credeti ca judecata noastra ii lipseste aproapelui cazut? Nu-i de ajuns ca a cazut sub povara crucii sale, sa ii mai adaugam si noi? Doar dragostea vindeca, ea toate le crede, toate le rabda, toate le nadajduieste… Stim noi ce plan are Dumnezeu cu fiecare, stim noi pe cine vrea El sa sfinteasca prin adanca pocainta? Nu o data din pacatosi a facut sfinti, intotdeauna a facut asa…

Ma intreb uneori cati or fi judecat odinioara pe Maria din Magdala, pe Zaheu Vamesul din Ierihon, pe talharul de pe cruce, pe Saul cel devenit Pavel, pe Ciprian al Cartaginei sau pe Siluan Athonitul inainte de schimbarea vietii, de “venirea in fire”. Cu siguranta multi; ei au ramas cu pacatul judecatii, iar acestia, drepti facandu-se inaintea lui Dumnezeu, au ajuns in Rai… Mai mult chiar, Sfantul Apostol Pavel se intreaba: Au nu stiti ca sfintii vor judeca lumea? (I Corinteni 6, 2).

Cine suntem noi de indraznim a judeca pe aproapele? Ar trebui sa ne dorim sa se indrepte tot omul si sa ajunga la cunostinta adevarului; sunt convins ca in orice Saul este ascuns un Pavel. Scriptura spune ca, de vom avea dragoste unii pentru altii, se va cunoaste ca suntem ucenici ai Mantuitorului. Dragostea, spune Pavel, indelung rabda, nu gandeste raul. Stim ca Hristos ii asteapta si-i iarta, asa cum tatal a asteptat pe fiul risipitor si a taiat vitelul cel gras si s-a bucurat ca mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat. Trebuie sa dam sansa de indreptare oricui, insa dupa psihologia noastra de viata – talharul de-a dreapta Mantuitorului nu trebuia iertat: era pacatos si-si merita soarta; Zaheu Vamesul – mare ticalos: sa “pactizeze” el cu paganul si sa ia pielea de pe bietul sau frate intru credinta! Dar s-au pocait, s-au intors cu lacrimi catre Domnul, iar El i-a iertat. Sa spui ca nu-i drept inseamna a nu avea dragoste! Pe Dumnezeu il numim in imnografie milosard, adica “cel cu inima miloasa”, spune parintele Savatie – cunoscator de limba slava, de aceea, pentru a-L cunoaste mai bine pe Dumnezeu, ar trebui sa fim si noi asemenea Lui: cu inima miloasa. Oare noi cei ce-l judecam pe aproapele nu avem nevoie de inima Lui miloasa?

Oare noi suntem sfinti? Putem fi mai buni decat aproapele cand cadem in pacatul judecatii? D-apoi pacatul il indeparteaza pe om de Dumnezeu, asa ca e nepotrivit a arata cu degetul pe X spunand ca nu stiu ce patima are… E posibil ca noua sa ne lipseasca acea patima, insa avem cu siguranta altele. E stiut ca Dumnezeu uneori, ca sa ne smereasca, slobozeste asupra noastra tocmai lupta cu patimile ce le-am judecat noi la aproapele. Cine ar putea spune ca cel mandru si plin de sine e mai aproape de Dumnezeu decat un desfranat, spre exemplu, sau cel manios mai aproape de Dumnezeu decat betivul?

Nu numai ca nu suntem sfinti noi, toti cei ce judecam, pe drept ori pe nedrept, ci suntem chiar pacatosi si ne si place sa ne numim cu voce tare astfel: “Eu, pacatosul…”. “Cuvinte de smerenie desarta” spuneau Parintii. “Eu, pacatosul …” trebuie sa rostim permanent inaintea lui Dumnezeu, nu inaintea oamenilor. Si se cuvine sa simtim asta, caci nu e om sa fie viu si sa nu greseasca. Noi suntem “cei mai pacatosi” nu in raport cu alti oameni, ci in raport cu noi insine, cu evolutia noastra duhovniceasca, cu Sfantul ce putem fi… Daca fiecare dintre noi ar intelege cu adevarat ca-i pacatos, si-ar vedea de treaba si nu ar mai judeca pe aproapele. Cand vedem paiul din ochiul fratelui, noi sigur avem o barna in ochi. Am invatat in timp ca trebuie sa-mi vad doar de pacatele mele si nu de ale altora, pentru ca Unicul Judecator este Hristos, iar socoteala voi da doar pentru cele ce am savarsit eu. Sa tinem mintea noastra in iad, spunea marele Siluan, dar sa nu deznadajduim. Nu-i cuviincios a discuta vreodata despre “iadul pentru ceilalti”, ci doar de “iadul pentru mine”. Adaptand un binecunoscut proverb, putem spune ca cine “sapa” iadul altuia (pentru altul) cade singur in el.

Sa ne rugam impreuna cu Sfantul Efrem Sirul, lira Duhului Sfant: “Doamne Imparate, daruieste-mi sa-mi vad gresalele mele si sa nu osandesc pe fratele meu, ca binecuvantat esti in vecii vecilor. Amin!”