Despre Maica Domnului si cinstirea ei în Biserică

10:01 pm, iunie 27, 2013 în Maica Domnului de admin

Între toţi sfinţii, Maica Domnului se bucură de un cult deosebit în Biserică, este mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii, pentru că sfinţenia ei a depăşit-o până şi pe cea a îngerilor. Creştinii o cinstesc mai mult decât pe ceilalţi sfinţi (nu o slăvesc însă ca pe Dumnezeu), dat fiind că viaţa ei a fost atât de curată, încât a putut fi aleasă să dea naştere Fiului lui Dumnezeu, Mântuitorului Hristos.

Fecioara Maria s-a născut din părinţii Ioachim şi Ana, oameni temători de Dumnezeu, dar care nu avuseseră copii. Fiind un rod al rugaciunii, Sfinții Parinți au închinat-o lui Dumnezeu, iar la trei ani împlinesc acestă făgăduință aducînd Prunca la Templu. Biserica prăznuiește aceste momente din viața Maicii Domnului prin trei mari Praznice: data zămislirii Maicii Domnului o prăznuim în data de 9 decembrie, Nașterea Maicii Domnului la data de 8 septembrie (fiind primul praznic împărătesc al anului bisericesc), iar la data de 21 noiembrie – Intrarea Maicii Domnului în Templu.

Tradiția Bisericii ne învață că Maica Domnului a fost învățată atât în familie, de sfinții săi părinți, cât și în Templu, să se roage, să se deprindă cu Sfintele Scripturi și lucrul mâinilor. Iscusința pe care o avea Preacurata se materializa prin „toarcerea lânii și a inului și la cusături cu mătase … pentru priceperea sa cea bună era tuturor de mirare și lucra mai vârtos acele lucruri ce puteau să fie de trebuință preoților” (din Viețile sfinților, 21 nov.). Până astăzi se păstrează în Muntele Athos Brâul Maicii Domnului, care aduce belșug de binecuvântare poporului binecinstitor, iar Sfinții Părinți au rânduit în calendarul nostru ortodox două praznice închinate acestuia: Brâul Preacuratei Maici a Mântuitorului, la data de 31 august, și Acoperamîntul Maicii Domnului, la 1 octombrie.

Preacurata a rămas în Templu până în jurul vârstei de 15 ani, fiind crescută în duhul şi după metodele de educaţie de aici. Această vârstă corespundea, de regulă, cu reîntoarcerea fecioarei în familia proprie sau cu intrarea ei într-o familie nouă prin căsătorie. În cazul Fecioarei Maria, părinţii trecuseră între timp la cele veşnice, iar ea nu era bogată spre a fi cerută în căsătorie de tineri distinşi, pe măsura unei fete educate în Templu. Trebuind totuşi să părăsească Templul, Fecioara Maria o face cu titlul de logodnică a bătrânului Iosif, o rudă mai îndepărtată.

În această calitate va primi vestea zămislirii lui Hristos, pe care avea să-L crească împreună cu Iosif – acesta din urmă va muri înainte ca Mântuitorul să-Şi înceaptă lucrarea Sa publică. După Înălţarea Mântuitorului la cer, Maica Domnului va fi luată în grijă de Ioan Evanghelistul. Va trece la cele veşnice după anul 40, în Ierusalim. Trupul ei a fost înălţat în mod tainic la ceruri. (Adormirea Maicii Domnului este prăznuită de Biserică pe data de 15 august.)

Pe Fecioara Maria o cinstim pentru că s-a pregătit ca nimeni alta în istorie şi a încuviinţat lucrarea lui Dumnezeu ca în ea să Se zămislească şi din ea să Se nască Fiul lui Dumnezeu ca Om. Iată roaba Domnului! Fie mie după cuvântul tău! (Lc. 1,38) O cinstim pentru că este Maica Domnului nostru Iisus Hristos. Datorită ei, Dumnezeu a mântuit lumea prin lucrarea Fiului Său făcut Om.

Sinodul IV ecumenic de la Efes (431) a dat definiţia dogmatică potrivit căreia Maica Domnului este Theotokos, adică „Născătoare de Dumnezeu”. Biserica va rândui un cult deosebit şi va stabili sărbători speciale în cinstea ei. Aceasta nu va fi altceva decât continuarea cinstirii ce i s-a arătat încă din perioada descrisă în Evanghelii. Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei(Lc. 1,28), i-a spus Arhanghelul Gavriil. Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău (Lc.1,42), i-a spus, plină de Duh Sfânt, Elisabeta, mama Sfântului Ioan Botezătorul. Binecuvântat este pântecele care te-a purtat şi sânul la care ai supt. (Lc. 11,27), i-a spus Mântuitorului o femeie din mulţime, cuvinte la care El a răspuns: Aşa este (Lc. 11,28)

Maica Domnului a fost Fecioară înainte de naştere, în naştere a fost Fecioară şi după naştere a rămas Fecioară. Pururi Fecioria ei se fundamentează pe teologie: nu se cuvenea ca Fiul lui Dumnezeu, care S-a născut Om ca să înlăture din lume stricăciunea, să strice ceva din curăţia celei ce L-a născut.i Fiind Maica Mântuitorului neamului omenesc, în Care am renăscut la o viaţă nouă, Fecioara Maria este şi Maica fiecăruia dintre noi.

Evlavia și dragostea poporului binecinstitor s-au materializat prin numeroasele biserici și mănăstiri închinate Maicii Domnului. Praznicele Maicii Domnului aduc credincioșilor multă bucurie și mîngîiere sufletească, de aceea și vin în număr mare la biserică. În popor praznicul Nașterii Maicii Domnului este cunoscut sub numele de Sfânta Marie mică, iar praznicul Adormirii sub numele de Sfânta Marie mare. La praznicul Adormirii Maicii Domnului se fac procesiuni cu epitaful Adormirii și se cîntă Prohodul Maicii Domnului, iar pentru pregătirea acestui mare praznic Sfănta Biserică a rînduit zile de post, sub numele de postul Maicii Domnului din perioada 1 – 15 august.

Maica Domnului este cel mai iubit sfânt, cine Îl iubește pe Dumnezeu nu are cum să nu o iubească pe Preacurata Sa Maică, iar această evlavie deosebită se arată foarte frumos în două tropare ale Paraclisului Maicii Domnului:

Către Nascătoarea de Dumnezeu, acum cu osîrdie să alergăm noi păcătoșii și smeriții și să cădem cu pocăință , strigînd din adîncul sufletului: Stăpînă, ajută-ne, milostivește-te spre noi; grăbește că pierim sub mulțimea păcatelor; nu întoarce pe robii tăi deșerți, că pe tine, singură nădejde te-am cîștigat.”

Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururi a spune puterile tale noi, nevrednicii. Că de n-ai fi stătut tu înainte rugîndu-te, cine ne-ar fi izbăvit pe noi din atîtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit pînă acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpînă, că tu izbăvești pe robii tăi din toate nevoile.”

În Postul Mare, în vinerea săptămînii a cincea, se slujește Denia Acatistului Maicii Domnului, la care citim primul acatist închinat Maicii Domnului, cel al Bunei Vestiri, unde credincioșii cîntă condacul Bunei Vestiri: „Apărătoare Doamnă, pentru biruință mulțumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ție, Născătoare de Dumnezeu, noi robii tăi. Ci, ca ceea ce ai stăpînire nebiruită, slobozește-ne din toate nevoile, ca să strigăm ție: Bucură-te, Mireasă, pururi fecioară!”

Sf. Biserica, prin cîntările specifice fiecărui praznic (condensate în tropar și condac) amintește, retrăieste evenimentul respectiv în fiecare an bisericesc.

Începînd de la acest acatist s-au scris numeroase acatiste închinate atît praznicelor cît și icoanelor făcătoare de minuni ale Maicii Domnului.

În Țara Sfîntă, locurile prin care Maica Domnului și-a petrecut viața pământească au devenit locuri de pelerinaj, iar unele icoane închinate Preacuratei nu sunt făcute de mînă omenească (ex. icoana Podromița de la schitul Podromul din Muntele Athos). Alte icoane plîng, altele izvorăsc mir, prin altele Maica Domnului a vorbit, a avertizat, a mustrat, toate acestea arătând purtarea de grijă a Maicii Domnului pentru cei credincioși. Unii sfinți ne învață că lumea această încă n-a luat sfîrșit doar datorită Maicii Domnului, care Îl îmblînzește pe Mîntuitorul cu sfintele ei rugăciunii.

Evlavia față de Macia Domnului se dovedește și prin numele pe care le poartă majoritatea credincioaselor: Maria, Mărioara, Mariana, Marinela, etc., dar și al credincioșilor: Marian, Marin.

La fiecare slujbă canoanele au la sfîrșitul fiecărei cântări o stihiră închinată Maicii Domnului, iar otpusul fiecărei slujbe o are amintită atât pe Preacurata Fecioară, cît și pe Drepții săi părinți Ioachim și Ana.

Preaslăvită pururi Fecioară, Maica lui Hristos Dumnezeu, du rugaciunea noastră la Fiul Tău și Dumnezeul nostru și cere să mântuiască, pentru tine, sufletele noastre.

Şi pe această Preacurată Maică a Sa Domnul ne-a dat-o nouă. Ea este bucuria şi nădejdea noastră. Ea este Maica noastră după duh şi, ca om, e aproape de noi după fire şi tot sufletul creştinesc e atras spre ea cu iubire. Bisericii noastre Ortodoxe Domnul i-a dat să cunoască că iubirea ei îmbrăţişează întreaga lume şi că, în Duhul Sfânt, ea vede toate noroadele de pe pământ şi, asemenea Fiului ei, îi este milă de toţi şi miluieşte pe toţi.ii

Rugăciuni către Maica Domnului

Împărăteasa mea cea preabună şi nădejdea mea, Născătoare de Dumnezeu, primitoarea săracilor şi ajutătoarea străinilor, bucuria celor întristaţi, mângâierea celor necăjiţi, vezi-mi nevoia, vezi-mi necazul; ajută-mă ca pe un neputincios, hrăneşte-mă ca pe un străin. Necazul meu îl ştii, dezleagă-l precum vrei, căci nu am alt ajutor afară de tine, nici altă folositoare grabnică, nici altă mângâiere bună afară de tine, Maica Domnului, ca să mă păzeşti şi să mă acoperi în vecii vecilor. Amin.

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim cei ce nădăjduim în tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, căci tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Troparul Adormirii Maicii Domnului: „Întru naștere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu o ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare; mutatu-te-ai la viață, fiind Maica vieții, și cu rugăciunile tale izbăvești din moarte sufletele noastre.”

Pr.Cristian Guiu

i Pr. Vasile Răducă, Ghidul creştinului ortodox, Humanitas, 1998, pag.71

ii Sf. Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei, Ed. Deisis, 2001, pag.173-174