Sinaxa Romanilor Sinaxa Abc Sinaxa Apologetica Sinaxa Istorica Sinaxa Familiei Sinaxa Copiilor Sinaxa Medicala Sinaxa Pelerinilor Sinaxa Iconarilor Sinaxa Psaltica Sinaxa Trup si Suflet Sinaxa Trup si Suflet



Navighezi în arhiva pentru 2010 octombrie.

de Diana

Despre formarea simţului adevărului la copii

10:46 am, octombrie 31, 2010 în Creşterea copiilor de Diana

Simţul adevărului, nevoia de adevăr au fost semănate în sufletul fiecărui om, deci şi al copilului, de natură. Deşi păcatul originar a tulburat şi a slăbit acest simţ, totuşi nu l-a distrus complet. Năzuinţa către adevăr a rămas în om; la copii ea semanifestă prin dorinţa lor de a şti tot; copilul întreabă despre toate şi ia tot ce-i spun adulţii drept purul adevărul curat. Copilul nevinovat, nestricat încă de patimi, nu ştie ce este minciuna şi prefăcătoria; dimpotrivă, el roşeşte nu numai atunci când din grabă şi din lipsă de discernământ, spune un neadevăr, dar şi atunci când aude pe alţii susţinând un neadevăr.

Dumnezeu însuşi a pus în sufletul copiilor simţul adevăru­lui şi dragostea faţă de acesta; noi nu trebuie decât să menţinem, să cultivăm şi să întărim această mlădiţă. Acesta este rolul părinţilor. Dar cum pot şi cum trebuie să procedeze ei ?

Primul mijloc de dezvoltare la copii a simţului adevărulu este exemplul: părinţii trebuie să insufle copiilor, de la vârsta cea mai fragedă, dragostea pentru adevăr.

Invăţaţi-i pe copii să iubească adevărul din considerente religioase, cu gândul la Dumnezeu. Copilul va iubi adevărul cu tărie când va şti că Dumnezeu, Care reprezintă adevărul veşnic şi neabătut, vrea ca noi să spunem mereu numai adevărul, că El urăşte orice minciună şi o respinge, că orice minciună este un păcat. Numai iubirea de adevăr care se sprijină pe credinţa în Dumnezeu şi iubirea faţă de El va rezista la orice încercare.

Fiţi deschişi şi sinceri cu copiii voştri. Credeţi-i pe cuvânt,  atâta timp cât nu observaţi la ei falsitate. Nu le cereţi şi nu admiteţi să se jure pe Dumnezeu pentru a-şi confirma spusele. Mulţumiţi-vă, ca în Evanghelie, cu ce este da, da şi ce este nu, nu.

Dacă aveţi motive întemeiate să vă îndoiţi de cuvântul copiilor,  nu-i lăsaţi să vadă de la început că nu-i credeţi, ci căutaţi să vă convingeţi dacă într-adevăr au minţit. Dacă, spre regretul dumneavoastră, aceasta s-a întâmplat cu adevărat,priviţi-i cu seriozitate, dar şi cu iubire, drept în ochi şi spuneţi-le  câteva cuvinte, spre exemplu: „Dumnezeu a interzis minciuna. El vede şi ştie tot, ştie cele mai tainice gânduri ale noasre; buzele mincinoase nu sunt plăcute înaintea Lui”.

Roşaţa ruşinii se va revărsa pe chipul copilului şi el nu va pregeta să mărturisească adevărul, iar pe viitor nu va mai minţi.

Dovediţi mereu în faţa copiilor voştri că iubiţi şi respectaţi adevarul; fiţi cinstiţi, fără falsitate, în toate relaţiile şi faptele voastre. Respectaţi înainte de toate adevărul divin, credinţa şi legea lui Hristos. Feriţi-vă să manifestaţi în orice fel indife­renţă şi nepăsare faţă de credinţă şi, mai ales, nu lăsaţi copiii să asculte vorbe lipsite de înţelepciune, cum ar fi: „nu e nevoie de religie şi credinţă, este suficient să fim cinstiţi”. În astfel de vorbe, care se aud adesea, din păcate, în diverse ocazii, îşi află exprimarea spiritul minciunii.

Cultivând, pe de o parte, în inimile copiilor respectul şi dragostea de adevăr, pe de altă parte părinţii trebuie să lupte din toate puterile împotriva minciunii. Dar cum să faceţi aceasta ? Vă voi arăta în regulile ce urmează.

Învăţaţi-vă copiii de la vârsta cea mai fragedă să urască minciuna, căci Dumnezeu este fără de prihană şi iubeşte ade­vărul, iar fiecare minciună este un păcat. Copiii nu trebuie să evite minciuna nu atât pentru că vor fi pedepsiţi, ci pentru că ştiu că Dumnezeu a interzis-o, că orice minciună este un pă­cat în faţa lui Dumnezeu.

Arătaţi copiilor, prin cuvinte din Sfânta Scriptură, cât de nesuferită Ii este orice minciună lui Dumnezeu cel adevărat şi drept. „Buzele mincinoase sunt ticăloase în faţa Domnului.”

Invăţaţi-i pe copiii voştri că minciuna a fost scornită de diavol, de aceea Mântuitorul spune despre el: „El este minci­nos şi tatăl minciunii” (Ioan 8, 44); prin urmare, copiii care mint îl imită pe satana şi se aseamănă lui.

Să nu toleraţi niciodată nici cea mai mică minciună a lor. (…)

Irineu, Episcop de Ekaterinburg şi Irbit; Educaţia religioasă – învăţături pentru copii şi tineri

de Diana

Cu ce ne îmbrăcăm azi?

4:15 am, octombrie 25, 2010 în De-ale femeilor... de Diana

Avem esarfe de matase, taioare elegante, pantofi din piele, bijuterii cu pietre scumpe si un mare gol in dreptul inimii. Petrecem ore intregi in fata oglinzii, aranjand frumos culorile si materialele textile. Cu toate acestea, nu aratam intotdeauna lumii adevarata frumusete pe care o purtam in suflet.

Nu aratam intotdeauna generozitatea, dragostea, intelegerea pentru cei din jur, uitam ce e omenia si bunatatea, iar pietrele ce stralucesc pe noi nu pot lua locul acestor calitati. Spunem ca nu e timp pentru acte de caritate, ca avem prea mult pe cap: insa uitam ca cel mai scump vestmant pe care il detinem este puterea de a fi cu adevarat buni.

Cel mai des, uitam ca hainele cu care ne imbracam trupul nu sunt decat un invelis trecator, si ca ele nu au cum sa aduca fericirea in suflet. Privirile celor din jur ne urmaresc doar cu invidie sau nepasare, iar starea de bine pe care ne-o aduce haina noua nu are cum sa ne aduca si pace in suflet: “Bogatiile voastre au putrezit, si hainele voastre sunt roase de molii. Aurul si argintul vostru au ruginit; si rugina lor va fi o dovada impotriva voastra: ca focul are sa va manance carnea! V-ati strans comori in zilele din urma!” (Iacov 5:2-3 )

Biblia ne vorbeste insa despre o alta haina, haina cu care se imbraca omul cel bland si iubitor de aproape. Aceasta haina nu are cum sa se strice, nu are cum sa fie murdarita. Pentru a imbraca haina de lumina a lui Dumnezeu, trebuie sa ne lasam deoparte toate sentimentele care ne fac noua si altora rau: “Dar acum lasati-va de toate aceste lucruri: de manie, de vrajmasie, de rautate, de clevetire, de vorbele rusinoase, care v-ar putea iesi din gura. Nu va mintiti unii pe altii, intrucat v-ati dezbracat de omul cel vechi, cu faptele lui, si v-ati imbracat cu omul cel nou, care se innoieste spre cunostinta, dupa chipul Celui ce l-a facut”. (Coloseni 3:8-10)

Asa cum omul lasa o haina veche si urata pentru una noua, la fel ne putem lasa si noi de vicii, de frustrari si nemultumiri: atata vreme cat vedem cat rau si cata nefericire aduc acestea, nu va fi niciodata greu sa renuntam la ele si nu vom privi inapoi.

Cel mai mult putem face in ceea ce priveste vestmantul sufletului nostru este sa intelegem ca relatiile dintre oameni trebuie sa se fundamenteze pe dragostea despre care vorbea Iisus: “Astfel dar, ca niste alesi ai lui Dumnezeu, sfinti si preaiubiti, imbracati-va cu o inima plina de indurare, cu bunatate, cu smerenie, cu blandete, cu indelunga rabdare. Ingaduiti-va unii pe altii, si, daca unul are pricina sa se planga de altul, iertati-va unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, asa iertati-va si voi. Dar mai presus de toate acestea, imbracati-va cu dragostea, care este legatura desavarsirii. (Coloseni (3:12-14)

Culoarea hainelor celor care urmeaza invataturilor lui Iisus este alb, pentru ca aceasta reprezinta puritatea si curatenia, iar asta ne-o arata Apocalipsa dupa Ioan: caci cei care vor intra in Imparatia lui Dumnezeu sunt cei care si-au pastrat haina sufletului curata. “Totusi ai in Sardes cateva nume, care nu si-au manjit hainele. Ei vor umbla impreuna cu Mine, imbracati in alb, fiindca sunt vrednici. Cel ce va birui, va fi imbracat astfel in haine albe. Nu-i voi sterge nicidecum numele din cartea vietii, si voi marturisi numele lui inaintea Tatalui Meu si inaintea ingerilor Lui”. (Apocalipsa 3:4-5)

Trebuie sa nu uitam niciodata aceste lucruri. Uneori ne uitam in oglinda si spunem: astazi este ziua in care ma gandesc numai la mine, in care nu-mi pasa de nimeni. Si poate ca vom ignora, in acea zi, un om care are nevoie de ajutor. Iar simtul moral nu sufera cu nimic, pentru ca o zi am uitat sa fim buni. Insa per ansamblu, atitudinea de acest tip nu poate duce decat la mai multa nepasare, cea mai urata haina cu care ne putem imbraca. Si poate ca, la un moment dat, ne va fi frig: si nu va fi nimeni acolo sa ne imbrace, pentru ca toti sunt prea ocupati sa isi vada de frumusetea lor.

“Iata, Eu vin ca un hot. Ferice de cel ce vegheaza si isi pazeste hainele, ca sa nu umble gol si sa i se vada rusinea!” (Apocalipsa 16:15)

Preluat de pe www.crestinortodox.ro