Stârpirea mândriei la copii

11:44 am, octombrie 19, 2010 în Creşterea copiilor de Diana

În lupta lor cu pornirile rele ale copiilor, părinţii trebuie sa dea cea mai mare atenţie stârpirii deprinderii proaste caracteristice fiecărui co­pil, învingerii acestui Goliat pentru a i se risipi toată oastea.

Voi începe cu primul păcat de căpetenie, mândria. Ce este de făcut când observăm la un copil mlădiţele aces­tui păcat şi cum să sădim în sufletul lui virtutea opusă, anu­me modestia, smerenia ?

Modestia, sfiiciunea, smerenia sunt atât de fireşti pentru un copil slab, care are nevoie în toate privinţele de ajutorul altora, încât orgoliul şi mândria apar în sufletul său ca urmare a unei educaţii proaste şi a dezvoltării greşite a respectului de sine, propriu fiecăruia de la naştere.

Însuşi Mântuitorul, pentru a le arăta ucenicilor Săi un exem­plu de smerenie adevărată, a adus în mijlocul lor un copil şi a spus: „Cel ce se va smeri pe sine ca acest copil, acela este mai mare în împărăţia Cerurilor”.

Cu toate acestea, şi la copii se poate vedea în diferite forme mândria, de cele mai multe ori ca urmare a unei educaţii greşite.

Înainte de toate, ea se manifestă de obicei în plăcerea de a avea îmbrăcăminte. Aceasta este ceva natural şi inofensiv. Un copil mic se bucură când primeşte hăinuţe noi, numai că bucu­ria nu trebuie să depăşească limitele normale. Limita se depă­şeşte atunci când copiii exagerează în bucuria lor, fălindu-se prea mult cu hainele cele noi, şi îi privesc cu dispreţ pe cei ce nu sunt la fel de bine îmbrăcaţi. De cele mai multe ori, aceas­tă caraghioasă deşertăciune şi acest orgoliu prostesc sunt să­dite chiar de către părinţii fără minte. Ei îşi împopoţonează adesea copiii ca pe nişte păpuşi, se minunează de găteala lor şi îi aduc mereu în faţa oglinzii, sa se admire.

Pentru a nu le trezi acest fel de orgoliu, părinţii trebuie să evite astfel de greşeli. Mai mult decât atât, ei trebuie să-i facă pe copiii lor să înţeleagă ca în faţa lui Dumnezeu hainele bogate şi scumpe nu au nici un preţ, că Dumnezeu nu Se uită la haine, ci la inima omului, iar un copil cu hăinuţe sărăcă­cioase dar cu inima curată şi sinceră este mult mai frumos. Faptul că Iisus copil era culcat în iesle şi înfăşat în scutece sărăcăcioase îi poate învăţa pe copii să nu dea prea mare im­portanţă hainelor şi gătelilor scumpe. Nişte părinţi înţelepţi nu le vor vorbi copiilor despre haine scumpe şi împodobite, ci despre o îmbrăcăminte curată şi îngrijită, căci copiii trebu­ie să fie învăţaţi să fie curaţi şi îngrijiţi.

De aceea, nu trebuie să-i certăm şi să considerăm ca o mândrie deşartă faptul că un copil nu vrea să se îmbrace cu hăinuţe murdare şi rupte, că se spală cu grijă pe mâini şi pe faţă, sau nu vrea să folosească o farfurie sau o cană murdară. Nu este orgoliu dacă îi place ca totul în jurul său să fie îngri­jit şi curat. Dimpotrivă, trebuie să dezvoltăm pe toate căile gustul copiilor pentru ordine şi curăţenie.

Un al doilea fel de orgoliu care se constată la copii vine din faptul că aceştia dau prea mare importanţă bogăţiei sau rangurilor părinţilor şi privesc cu dispreţ la copiii săraci, ai căror părinţi nu au ranguri înalte. Copiii loviţi de acest orgo­liu se consideră mai buni decât ceilalţi, nu vor să aibă de-a face cu ei, se poartă urât cu cei care-i slujesc pe părinţii lor etc. Pentru a evita acest neajuns la copiii voştri, obişnuiţi-i să fie la fel de atenţi şi politicoşi şi faţă de cei bogaţi şi măriţi, ca şi faţă de cei săraci şi fără rang. Nu îi împiedicaţi să se îm­prietenească cu copiii buni, chiar dacă sunt săraci. Nu permi­teţi copiilor să fie brutali cu cei mai mici, nici cu cei care va slujesc. Nu-i lăsaţi să vorbească de rău pe nimeni. Insuflaţi-le copiilor ideea că Dumnezeu nu alege bogăţia şi rangul înalt, ci virtutea şi cinstea.

Daţi-le ca exemplu pe copilul Iisus, Care nu a ales pentru sine părinţi bogaţi şi de rang înalt, ci un tâmplar şi, drept ma­mă, o tânără modestă.

Un al treilea fel de mândrie care apare la copii vine din atenţia pe care o dau calităţilor şi avantajelor lor, pe care le au cu adevărat sau îşi închipuie că le au. Sunt destui copii care se mândresc tot timpul că sunt silitori, cuviincioşi şi modeşti sau care sunt foarte încrezuţi pentru ca sunt în fruntea clasei etc. Desigur, nu este nimic rău daca un copil consideră drept o cin­ste faptul că învaţă bine şi se poartă frumos. Această mândrie este proprie oricui, prin urmare însuşi Creatorul a pus-o in sufletul copiilor.

Numai că ea nu trebuie să se transforme în orgoliu nemăsurat. Copilul trebuie să fie silitor, respectuos şi modest, nu numai fiindcă este lăudat, ci pentru că însuşi Dumnezeu i-o cere. Şi cu cât copilul înaintează în vârstă, cu atât trebuie să fie obisnuit mai mult să facă bine dintr-un simţ al datoriei, cu gândul la Dumnezeu, nu doar ca să culeagă laude. El trebuie sa fugă de rău şi de păcat pentru că aşa este voinţa lui Dumnezeu, nu doar pentru a evita cearta sau pedeapsa.

Feriţi-va să sădiţi în copiii voştri o prea bună părere despre ei înşişi, sfidare, lauda de sine şi o dragoste nemăsurata pentru slavă. Nu le permiteţi să vorbească şi să judece ceea ce nu înţeleg. Nu-i lăudaţi tot timpul pentru buna lor purtare. O privire blândă, un zâmbet satisfăcut, o vorba bună care le arată că sunteţi mulţumiţi de ei trebuie să fie o răsplată suficient de mare pentru a-şi îndeplini obligaţiile.

Nu admiteţi sa se laude singuri, sa vorbească prea mult de­spre ei sau să se amestece în discuţiile celor mari, să-i ia în râs sau sa intervină cu obrăznicie.

Obişnuiţi-i să fie ascultători şi corecţi, aceasta fiind calea cea mai buna pentru a-i învăţa smerenia şi bunătatea. Pentru a-i face pe copii să evite orice fel de orgoliu şi deşertăciune, arăta-ţi-le ce păcat mare este mândria în ochii lui Dumnezeu, arătaţi-le că ea este rădăcina tuturor celorlalte rele şi necurăţie înaintea lui Dumnezeu, cum scrie în Sfânta Scriptură.

Un alt exemplu împotriva mândriei sunt strămoşii neamului omenesc, care au râvnit, din trufie, la îndemnul viclean al şar­pelui, să fie egali cu Dumnezeu şi au fost alungaţi din Rai.

Arătaţi-le unde duce trufia, cât de cumplit pedepseşte Dum­nezeu acest păcat şi că orgoliul duce la cădere. Nu uitaţi să le spuneţi ca Dumnezeu iubeşte virtutea, smerenia şi modestia, îi înalţă pe cei smeriţi, exemplul cel mai bun fiind Maica Dom­nului şi Sfinţii. Dar modelul cel mai înălţător al tuturor virtuţilor, ca şi al smereniei, trebuie să fie pentru noi Mântuitorul, Care a spus: „învăţaţi de la mine, că sunt blând şi smerit cu ini­ma” (Matei 11,29).

Cu toţii doriţi să aveţi copii care să ştie ce este recunoştinţa. Nu permiteţi să se înrădăcineze în ei trufia, căci omul trufaş este de cele mai multe ori nerecunoscător.

Cu toţii doriţi fericirea copiilor voşti. Sădiţi în ei modestia şi smerenia, căci un om modest şi nepretenţios este liniştit şi mulţumit, iar un om mulţumit şi cinstit este un om fericit.

Cu toţii doriţi binecuvântarea Domnului asupra copiilor voştri. Feriţi-i de trufie , învăţaţi-i cu vorba şi exemplul vostru smerenia şi modestia, căci Dumnezeu „celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har” (Iacov 4,6).

Amin.

(Irineu, episcop de Ekateringurg şi Irbit, Educaţia religioasă – învăţături pentru copii şi tineri)