Eşecul multor familii în societatea de astăzi provine din greşita înţelegere a sexualităţii umane

10:31 pm, aprilie 6, 2011 în Despre Familia Creștină, Sfaturi pentru tineri de admin

Vorbim foarte des despre căderea în păcat al lui Adam dar uităm că în momentul căderii el nu era singur, ci împreună cu Eva. Astfel eşecul ascultării de Dumnezeu şi săvârşirea primului păcat a venit ca urmare a unei neînţelegeri între bărbat şi femeie, între Adam şi Eva.Dacă Adam ar fi fost mai apropiat de Dumnezeu, mai credincios şi mai înţelept, ar fi refuzat propunerea Evei de a mânca din pomul cunoştinţei binelui şi a răului, şi ar fi mustrat-o pentru slăbiciunea de a se fi lăsat ispitită de diavol.

Iov, după câteva mii de ani, fiind într-o postură mult mai grea ca a lui Adam s-a comportat înţelept. După ce diavolul i-a luat toate averile, casa, copiii şi sănătatea, ajungând să trăiască în afara oraşului pe o grămadă de gunoi, soţia sa, indignată de atâtea necazuri pe care Dumnezeu le-a îngăduit să se întâmple în familia lor, îi spune lui Iov:

„Te ţii mereu în statornicia ta? Blesteamă pe Dumnezeu şi mori!“

Dar Iov, îi răspunde în chip înţelept:

“Vorbeşti cum ar vorbi una din femeile nebune! Ce? Dacă am primit de la Dumnezeu cele bune, nu vom primi oare şi pe cele rele?” Şi în toate acestea, Iov n-a păcătuit de loc cu buzele sale.”

Iov ar fi fost mult mai îndreptăţit decât Adam să asculte sfatul femeii şi să cârtească împotriva lui Dumnezeu, dar n-a făcut-o. Iar pentru toate acestea Dumnezeu i-a răsplătit însutit răbdarea şi credincioşia lui.

Omul este făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu:

„Şi l-a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; bărbat şi femeie i-a făcut.”

Unul din aspectele determinante ale chipului pe care l-a primit omul de la Dumnezeu este heterosexualitatea. Dumnezeu, deşi Unul în fiinţă este Treime de Persoane. Aceeaşi fire dumnezeiască se regăseşte în trei Persoane diferite: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. La fel, aceeaşi fire umană se regăseşte diferit în bărbat şi în femeie. Aşa cum Dumnezeu nu este unul solitar ci comuniune şi iubire de Persoane, în acelaşi fel şi omul nu este singur ci este bărbat şi femeie, comuniune în diversitate.

„Şi a zis Domnul Dumnezeu: “Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el”.” (Facere 2, 18)

Părintele Marc-Antoine Costa de Beauregard spune: „Căutarea comuniunii dintre bărbat şi femeie este chipul căutării comuniunii dintre Dumnezeu şi om.” Bărbatul se apropie şi îl cunoaşte pe Dumnezeu învăţând iubirea din relaţia pe care o are cu femeia sa. Eşecul relaţiei divino-umane se repercutează în eşecul relaţiei dintre bărbat şi femeie. Puţina credinţă a lui Adam i-a afectat toată familia, iar marea înţelepciune a lui Iov a salvat sufletul soţiei sale şi viitorul întregii familii.

Toate păcatele oamenilor au ca primă sursă de propagare educaţia primită în familie. Copilul reuneşte în sine, comportamental, succesul sau eşecul relaţiei dintre tatăl şi mama lui. Cei şapte ani de acasă vor scoate la iveală virtuţile, credinţa şi faptele părinţilor de-alungul timpului. Copilul va imita tot ce a văzut la părinții săi, iar deprinderile pe care şi le va forma în viitor var avea la bază educaţia primită în familie.

Relaţia tatălui cu Dumnezeu şi a mamei cu Dumnezeu vor afecta pozitiv sau negativ căsnicia lor şi implicit comportamentul şi conştiinţa copiilor.

Concluzia este aceasta: toate păcatele lumii sunt eşecuri parţiale sau totale ale relaţiei dintre bărbat şi femeie. Oare venirea lui Iisus la nunta din Cana Galileii nu are şi un înţeles mai adânc? Oare nu înseamnă ceva mai mult, faptul că la nuntă Iisus face prima dovadă a dumnezeirii Sale? De ce oare a ridicat Dumnezeu căsătoria la rangul de taină între cele şapte, iar Bisericii i-a dat în grijă – deci în răspundere şi în drept – de-a urmări cu luare aminte roadele Tainei, aceşti muguri ai vieţii, copiii? Nu oare de aceea, ca ei să fie fiii Săi, întregi la minte şi la trup, şi nu dimpotrivă, puii fărădelegii? Iată, din acest motiv, prima minune pe care a făcut-o Mântuitorul Hristos a fost cea din Cana unde a binecuvântat nunta, unirea femeii şi a bărbatului împăcându-i unul cu altul, şi pe amândoi împreună cu Dumnezeu, astfel încât și fiii lor să fie împăcați cu Dumnezeu.

Familia umană este chip al Sfintei Treimi, al familiei dumnezeieşti. Aşa cum Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt se iubesc şi conlucrează minunat împreună, la fel ar trebui să fie şi între bărbat, femeie şi copiii lor. Așadar, păcatele omenirii se vădesc a fi în primul rând eşecuri ale neînţelegerii dintre soţ şi soţie şi dintre părinţi şi copii. Dacă oamenii ar învăţa iubirea în familie ar şti să iubească şi pe cei din afara ei.

Dar, neînţelegerile dintre soţ şi soţie își spun cuvântul în societate, ducându-i de la ceartă la violenţă, de la poftă la adulter, divorţ, și ură. Educaţia precară pe care părinții o oferă copiilor permite instalarea unor patimi grave în sufletul celor mici: necredinţa, indiferenţa, desfrânarea, lenea, fumatul, excesul de băuturi alcoolice, drogurile, hoţia, nesupunerea, etc. În acest fel societatea va primi în sânul ei oameni cu grave devieri de la moralitate, adică de la normalitate. Toţi aceştia vor afecta direct sau indirect şi pe ceilalţi care nu au aceste patimi.

Revenind la subiectul nostru, greşita înţelege a heterosexualităţii (a relaţiei normale dintre bărbat şi femeie) are efecte negative puternice asupra societăţii. Tocmai din acest motiv au apărut: prostituţia, pedofilia, pornografia, masturbarea, homosexualitatea, şi multe alte urâciuni care arată doar că bărbatul nu şi-a înţeles femeia încercând să obţină doar plăcere de pe urma ei. La fel, nici femeia nu a înţeles menirea bărbatului ca unul ce este cap al ei şi al întregii familii.

Eşecul multor familii în societatea de astăzi provine din greşita înţelegere a sexualităţii umane. Raportarea noastră față de sexualitatea umană este una definitorie pentru omenire. De aceea, dacă barbatul nu va înțelege cum trebuie sexualitatea umană, atunci se va raporta greșit și față de femeie. Reciproca este la fel de valabilă. Întreaga viață pe care o ducem se află sub încidența sexualității. Aşa a fost de la începutul lumii şi aşa va fi pâna la sfârşit. Totul porneşte de la concepţia noastră despre viaţă şi apariţia ei.