Cateva sfaturi de la Maica Magdalena – mănăstirea “Sf. Ioan Botezătorul” din Essex, Anglia.

4:17 pm, aprilie 8, 2012 în Creşterea copiilor de agaton

Doamne ajuta,

Ucenică a Părintelui Sofronie, la rândul său ucenic al Sfântului Siluan Athonitul, Maica admiră şi respectă mult părinţii, iar prin cărţile sale (“Cum să comunicăm copiilor credinţa ortodoxă” şi “Sfaturi pentru o educaţie ortodoxă a copiilor de azi”, disponibile în librăria mănăstirii noastre) încearcă să-i indrume pe uneori anevoiosul drum de a creşte copii creştineşte. Maica spune că tot ce a avut de spus important lumii e deja în aceste două cărţi ale ei, din care prima a fost scrisă mai mult ca “dictare” după Pr. Sofronie.

Maica da cateva exemple de intamplari adevarate cu iz pedagogic cu care s-a confruntat:
– Cand un copil vine la parinti si le spune ceva dragalas, parintii se intorc unul spre celalalt si schimba priviri induiosate, uitand sa interactioneze propriu-zis cu copilul. O fac bineinteles din dragoste si bucurie, insa aceasta ii poate indeparta in timp de copil fiindca omuletul nu se simte luat in seama, valorizat, tratat cu seriozitate ci doar ca sursa de “uimire si incantare”.
– O fetita iese din biserica tinand strans la piept o papusa Barbie. Maica Magdalena o vede si-i spune “Ce draguta e rochita papusii tale! Barbie s-a imbracat asa de frumos la biserica.” Indata intervine mama fetitei cu repros in glas “Spuneti-i, Maica, ca nu trebuie sa iubeasca papusa asta atat, ci pe Hristos!”. In afara greselii evidente de a vorbi astfel de fata cu copilul, Maica Magdalena explica sfasierea interioara pe care o asemenea reactie a mamei o produce in inima copilului. Fetita nu are capacitatea inca de a inlocui o dragoste “superficiala” pentru papusa cu cea desarvarsita pentru Dumnezeu, dar nu trebuie sa ii dam impresia ca Dumnezeu e in contradictie cu tot ceea ce ei ii place sau iubeste. Rugandu-se, Maica a primit de la Dumnezeu un raspuns frumos care a asternut pacea in sufletul fetitei “Inima fetei dumneavoastra e asa de mare incat incape in ea si dragostea pentru papusa si pentru Hristos”.
Maica ne mai sfatuieste sa nu fortam copiii sa se roage, sa stea la slujba nemiscati etc. Si pe noi ne ingaduie Dumnezeu cand cascam, ne uitam pe pereti in timpul slujbelor, nu-i asa? Copiii trebuie sa simta ca dragostea noastra e neconditionata, ca nu depinde de cate rugaciuni turuie sau alte lucruri care ne-ar place noua sa le faca. Altfel, treptat ei se vor indeparta de noi si vor cauta alte surse de iubire…”neconditionata” in viziunea lor.
Copiii vor simti daca in casa exista un spirit autentic de rugaciune, nu unul “de fatada”. Ei nu trebuie impovarati cu rugaciuni lungi si complicate cat inca nu pot duce, ci trebuie invatati sa se roage sincer, sa vorbeasca cu Dumnezeu cu inima curata, fara ascunzisuri (de exemplu sa spuna Domnului: “uite Doamne, stau in fata Ta, dar nu prea am chef sa ma rog…”). Pana la urma, daca copiii tot nu coopereaza, cel mai sanatos e sa vorbim lui Dumnezeu despre copii, nu invers. Sa ne rugam Domnului sa le atinga inimile si sa-i cheme la El cu delicatetea pe care doar El o are.
In incheiere, Maica Magdalena ne spunea sa nu ne simtim impovarati ca avem de crescut copii in vremuri asa tulburi, caci Dumnezeu zamisleste si boteaza copii tocmai fiindca si astazi se pot ridica dintre acestia sfinti.