Sinaxa Romanilor Sinaxa Abc Sinaxa Apologetica Sinaxa Istorica Sinaxa Familiei Sinaxa Copiilor Sinaxa Medicala Sinaxa Pelerinilor Sinaxa Iconarilor Sinaxa Psaltica Sinaxa Trup si Suflet Sinaxa Trup si Suflet



Doamne ajută! Bine ai venit în cadrul Sinaxei.
Te rugăm să îți creezi un cont nou sau să te autentifici în secțiunea din dreapta.
După înregistrare poți contribui cu articole noi în cadrul Sinaxei.


Pagina 30 din 34« Prima...10202829303132...Ultima »

de admin

Paradoxurile concubinajului – Raspunsuri ale psihiatrului ortodox Dmitri Avdeev despre relatiile dinaintea casatoriei si despre pastrarea fecioriei

9:00 pm, octombrie 14, 2010 în Despre feciorie, Relaţiile între soţi, Sfaturi pentru tineri de admin

- Traim impreuna fara sa fim casatoriti civil. Astfel, ne cercetam relatia, inainte de a o inregistra la Stat. Ce es­te rau in acest lucru?” (Marina B.)

- Este foarte bine ca va cercetati sentimentele. Dar ce legatura are casatoria cu aceasta? Daca nu sunteti siguri ca va veti casatori, atunci e mai bine sa traiti separat, fiindca incercarea sentimentelor nu presupune neaparat si convietuirea. Atunci cand Domnul l-a creat pe Adam, El nu a creat mai multe Eve si nu a spus: „Incearca, Adam, si vezi care ti se potriveste”. Domnul a creat o singura femeie si i-a binecuvantat pe Adam si pe Eva la convietuire. Daca acest principiu se incalca, atunci oamenii pierd binecuvantarea lui Dumnezeu. Pe deasupra, pentru femeie rolul de concubina, spre deosebire de cel de sotie, este injositor.

Daca un tanar nu este convins ca o iubeste pe fata cu care se intalneste, nu are dreptul sa se foloseasca de tineretea, nurii si frumusetea ei. Domnul i-a creat pe oameni, barbati si femei, nu pentru ca ei sa se „distreze”  fara nici o obligatie unul fata de celalalt.

Este important sa intelegem ca relatia de concubinaj este pagubitoare atat pentru sufletul barbatului, cat si pentru cel al femeii. Rolul de concubina aseaza femeia intr-o situatie nefireasca. In primul rand, ea nu este sigura de viitor. Si nu se stie care va fi rezultatul acestui „test”: va deveni ea oare sotie sau va ramane singura, cu sufletul ranit si cu o experienta amara a unei false casnicii? Daca experimentul nu va reusi, nu putem decat sa ne inchipuim cata suferinta, injosire si nedreptate va indura aceasta femeie. Si aceste lucruri nu sunt fara repercusiuni pentru suflet. Astfel, femeile isi distrug in mod constient personalitatea. Drept rezultat, avem de-a face cu barbati iresponsabili, infantili, rautaciosi, dar si cu femei agresive, puse pe scandal si inraite.

Verificati stabilitatea relatiei dumneavoastra, dar nu treceti peste linia trasata de Dumnezeu, fiindca aceas­ta este distructiv pentru personalitate. Pe o astfel de baza nu poate fi construita o familie.

- “De ce trebuie sa isi inregistreze relatia la Stat doi tineri care se iubesc? Oare poate influenta sentimentele o stampila?” (Tatiana D.)

- Sigur ca influenteaza, si aceas­ta s-a verificat prin experienta multor generatii. Atata timp cat nu exista acea stampila, voi nu sunteti sot si so­tie; nu aveti obligatii si nici o responsabilitate unul fata de celalalt. Relatia pluteste in aer si nu vreau sa amintesc aici despre responsabilitatea fa­ta de Dumnezeu, ci doar de respon­sabilitatea fata de societate. Astazi va iubiti, iar maine nu, si atunci va veti desparti. Avem o multime de exemple in acest sens, in societate. Traind astfel, va furati singuri fericirea, fi­indca aceasta nu poate fi completa in afara familiei. Relatiile extraconjugale sunt pacatoase. Aceasta necuratie se raspandeste apoi asupra intregii vieti, sub toate aspectele ei.

Si da, unul din felurile in care iti poti arata dragostea este acela de a inregistra relatia la Stat. A lua asupra ta responsabilitatea pentru cel de aproape al tau si a declara acest lucru in fa­ta tuturor este privit astazi, din pacate, ca un act de eroism. Dar daca iubiti cu adevarat, atunci nici nu va veti gandi prea mult la stampila. Asa ca este bine sa va cununati si sa traiti impreuna in bucurie.

– „Astazi nu este la moda si nici in conformitate cu contemporaneitatea sa-ti pastrezi curatia. Multe fete sunt convinse ca au door doua cai: fie sa traiasca fara acte, fie sa ramana fete batrane.” (Natalia P.)

- Acest punct de vedere este fals. In primul rand, neprihanirea este un dar deosebit al lui Dumnezeu. Fata, prin natura sa, este creata pentru a fi pazitoare a neprihanirii. Si aceasta ca­litate extraordinara trebuie pasrtrata ca ochii din cap, fara a te deda minciunilor nerusinate.

Intr-adevar, astazi sa pastrezi curatia este greu. Mult mai usor este sa te dedai ispitei si sa faci „experimente” care distrug personalitatea. Cuvantul „des-franare” provine de la „frana”, „in-franare”. Uitati-va numai la cei care s-au hotarat sa traiasca fara acte. Sunt ei oare fericiti? Dupa cateva astfel de „experimente” fetele isi pierd atitudinea sanatoasa fata de sine. Apare atunci complexul de om de calitate inferioara. In urma unor astfel de insuccese mai poti oare incerca sa-i demonstrezi unei fete ca exista posibilitatea intemeierii unei familii solide? Intr-adevar, putine fe­te isi mai pastreaza astazi curatia pana la casatorie. Tocmai de aceea multe casatorii se si destrama. Omul contemporan alearga dupa placeri, fara sa se gandeasca la faptul ca familia inseamna responsabilitati, cresterea de copii si intretinerea familiei.

Ceea ce se intampla astazi marturiseste doar despre degradarea societatii. Barbatii au o atitudine de consumism fata de femei. Vinovate de aceasta sunteti chiar dumneavoastra, domnisoarelor, fiindca ati alintat prea mult barbatii. O fata trebuie sa fie inaccesibila si atunci barbatul va da dovada de calitati morale: barbatie, tarie de caracter, asiduitate, bunatate si tandrete. El va deveni cavaler, aparator al curatiei si neprihanirii fe­minine. Astfel, barbatul va fi nevoit sa va cucereasca increderea si dragostea, manifestand calitati de barbat adevarat, nu de afemeiat.

- „Prietena mea a fost de acord cu concubinajul, numai ca alesul ei nu-i propune sa se casatoreasca. Ce sfat i se poate da in acest caz?” (Margareta N.)

- Daca tanarul nu cere in casatorie o fata, atunci ea va trebui sa aduca vorba despre aceasta. Sfatul meu este urmatorul: sa prinda curaj si sa-i spuna calm ca il iubeste si ca vrea sa intemeieze o familie cu el. Trebuie sa-i spuna ca ea a facut deja alegerea si ca asteapta ca el sa ia atitudine. Iar daca barbatul nu este gata sa faca pasul spre casatorie, atunci sa traiasca separati.

Daca prietena dumneavoastra ii es­te, intr-adevar, draga si el o vede ca pe jumatatea lui, sotia, prietena, ma­ma copiilor, atunci va spune ca este de acord sa mearga cat mai curand la starea civila. Nu are nici un rost sa asculte argumentele acestuia impotriva casatoriei, fiindca orice negare a sa nu are cum sa fie consistenta. Capacitatea feminina de a compatimi poate sa joace o festa intr-un astfel de caz. Fetele rabda si trec cu vederea inactivitatea barbatilor, neputinta sau lipsa lor de dorinta infruntarea greutatilor.

Daca insa ea este pentru el doar o joaca, atunci pasul acesta serios nu va fi realizat si el va pleca si, cu cat mai devreme se va intampla aceasta, cu atat va fi mai bine.

- „Sunt complexata. Am 21 de ani si multe dintre prietenele mele sunt deja casatorite, unele au si copii. Eu sunt  virgina si mi se spune ca aceasta notiune este una invechita, iar daca ma voi pastra asa, nu ma voi marita. Imi dau seama ca desfranarea este un pacat, dar ce-i de facut?” {Veronica J.)

- Nu va lasati manipulata. Ati spus foarte bine ca desfranarea este un pacat. Vom puncta si ca acesta este un pacat de moarte, care duce sufletul in intunericul iadului. Doar pocainta adanca si indreptarea vietii reunesc un astfel de suflet cu Dumnezeu si cu Sfanta Sa Biserica. Desfranarea il lipseste pe om de harul lui Dumnezeu. Fiind lipsit de har, desfranatul se lipseste si de pacea sufleteasca. Astfel de oameni sunt nevrotici si adesea nelinistiti. De ace­ea ei se si afla tot timpul in cautare de noi aventuri si placeri.

Desfranarea il lipseste pe om de posibilitatea de a iubi cu adevarat. De obicei, cei vinovati de acest pacat nu pot sa intemeieze o familie stabila si nici sa educe copii sanatosi din punct de vedere moral. Cat despre SIDA, bolile venerice, avorturi si infertilitate in cazul patimii amintite cred ca este de prisos sa mai vorbim.

Acum, sa ne intoarcem la prietenele dumneavoastra mai „avansate” in acest domeniu. Asa cum intunericul nu se intelege cu lumina, la fel si fecioria pentru un desfranat este ca o admonestare, tulburandu-i constiinta. De aceea, ele ar dori sa nu auda niciodata despre aceasta si  masoara totul cu masura lor.

Casatoria a fost creata de Dumnezeu, iar familia, gandita de El ca o mi­ca Biserica. Fetele crestine cuviincioase se rugau Domnului si Maicii Domnului pentru a li se darui un sot, se pastrau pentru acesta si se infrumusetau prin modestie, neprihanire si smerenie,  acestea fiind zestrea lor. In vechime se spunea: „Modestia es­te podoaba fetei” si de aceea familiile erau trainice.

- „Unele femei explica infertilitatea lor prin concubinajele pe care le-au avut inainte de casatorie. Se poate face o astfel de conexiune?” (Inesa C.)

- Este greu sa dai un raspuns foarte sigur. Un cunoscut ginecolog ortodox din Moscova sustine ca schimbul partenerilor nu ramane fara urmari pentru femeie. Cauzele infertilitatii sunt multe si putem vorbi atat de un diagnostic medical, cat si de unul spiritual. Primul trebuie stabilit, in mod obligatoriu, de medici.

Din punct de vedere spiritual insa, convietuirea in afara casatoriei este un pacat, Si inca un pacat de moarte. Aceasta este interzisa de Domnul. Dar Dumnezeu este milostiv si il iarta pe omul care cere iertare, se pocaieste cu adevarat si isi schimba viata ulterioara, fara sa mai incalce legile morale”.

(din:  “Femeia si problemele ei. Perspectiva psihiatrului ortodox”, Editura Sophia, 2010)

( Articol preluat de pe Război Întru Cuvânt )

de admin

Părintele Rafail despre curvie si relatiile dinainte de cununie

12:53 am, octombrie 11, 2010 în Relaţiile între soţi de admin

Parintele Rafail Noica

Parintele Rafail Noica


“- Parinte sunteti citat ca ati afirmat ca “relatia trupeasca este pacat numai atunci cand te desparte de Hristos”. Aceasta inseamna ca doi tineri pot sa traiasca impreuna pana la a fi cununati, eventual avand binecuvantarea duhovnicului?

- Si cum sa aibe binecuvantarea duhovnicului? Aia e binecuvantarea duhovnicului! [Cununia]… Vedeti cum toate lucrurile se pot perverti? Si am trait niste amaraciuni, fiindca cuvantul asta si inca unul sau doua altele, deja au dat tot felul de stricaciuni. Si inteleg acuma de ce Parintii, pe latura asta a trupului, n-au zis mare lucru. Si din partea Parintilor avem mai ales cuvintele astea aspre: Nu fa, baga de seama, intoarce ochii, fugi, nu atinge, si cu astea suntem sub Lege. Sfantul Pavel zice ca nu mai suntem sub Lege – nu atinge, nu gusta, nu asta, – zice “toate imi sunt ingaduite, dar nu toate imi sunt de folos”. Da, toate imi sunt ingaduite, dar daca am si intelegerea dreapta. Or, intelegerea asta: daca am binecuvantarea sa traiesc necasatorit, binecuvantarea pentru pacat…?! Cum e cu putinta asta? Asta e o aberatie, precum: gandesc, dar n-am creier :) Sau alta: cum sa supravietuiesti in pustie? Pai, fa ca si ness cafe, ia-ti o tinichea de apa deshidratata, in pudra :)

- Parinte, cineva marturiseste ca multa vreme a trait in pacatul desfranarii si acum este chinuit de ganduri si vise desfranate. Chiar cand priveste pe oameni, nu poate sa se elibereze de aceste ganduri. Ce poate sa faca?

- A, asta este o intrebare pentru duhovnic, si nu este o intrebare pe care o poti rezolva asa intr-o chestie de obste, fiindca fiecare are o alta cale de a iesi din lucrul acesta. Daca cititi un pic in literatura bisericeasca o sa vedeti ca sunt multe cai. De altfel un lucru foarte simplu, citisem odata, asteptand sa intru la doctor, in sala de asteptare, o cartulie unde era o marturie in care erau cincizeci de persoane care se lepadasera de fumat si erau cincizeci de metode extrem de diferite. Asa si aicea.

As vrea insa sa profit aici, si sa zic un lucru. Desfranarea. Tare ma supara la neamul nostru ca avem, cum sa zic, mentalitatea asta eufemistica. Stiu ce vrea sa zica prin desfranare, vrea sa zica: curvie; si ar trebui sa avem barbatia si curatia sufleteasca sa intrebuintam cuvintele asa cum sunt. De multe ori se fac si confuzii, dar mai ales, daca nu, ne stricam sufletul prin aceasta eufemistica. Greaca, de cand exista limba greaca si pana astazi, porni este porni, care da pornografie, si porni a ramas pana astazi, si nu au schimbat cu eufemisme. Eu n-am avut curaj, si nici voi nu aveti curaj, sa folosesc cuvintele astea care se socotesc injuratura, dar cand am vazut pe Parintele Cleopa si pe altii, si ei folosind, apoi am luat curajul si am zis ca trebuie sa numim lucrul asa cum este. Ca desfraul… daca as fi spovedit Inaltpreasfintitului ca “am desfranat” o noapte intreaga cu o fata, m-ar caterisi, dar ce vreau sa zic e ca am trancanit cam mult. Si asta este desfrau: a vorbi prea mult, a manca prea mult. Acuma… este o poveste adevarata. Acuma daca a fost trancaneala sau daca a fost de folos, nu stiu, dar acea fata este astazi intr-o manastire in Grecia si cu multa stare traieste pana acuma – poate ca a fost totusi, nu desfrau, dar de la Dumnezeu.

Desfraul este orisice, curvia este altceva. Un casatorit poate desfrana mai mult decat un curvar, care s-a impreunat odata cu o curva, si dupa aia poate s-a infranat. Iar un casatorit, cum zicea cineva unuia: nu crezi ca te poti imbata din vinul din propriul tau butoi? Ei, asa si asta… Ei, Dumnezeu acuma sa lumineze mai departe ce si cum, dar as fi vrut mult sa ajungem la o gandire, si la o traire, si la o curatie mai adevarat bisericeasca si nu la musamalizari, si ascunzisuri, si chestii d-astea…”

Pagina 30 din 34« Prima...10202829303132...Ultima »