Sinaxa Romanilor Sinaxa Abc Sinaxa Apologetica Sinaxa Istorica Sinaxa Familiei Sinaxa Copiilor Sinaxa Medicala Sinaxa Pelerinilor Sinaxa Iconarilor Sinaxa Psaltica Sinaxa Trup si Suflet Sinaxa Trup si Suflet



Navighezi în arhiva pentru sfaturi pentru mame.

de Diana

Avertismente pentru părinţi

5:12 pm, noiembrie 11, 2010 în Atentat asupra familiei, Creşterea copiilor de Diana

COPIII INTRE FRICA SI ISPITA

In acest capitol sunt mai multe sfaturi si avertismente adresate parintilor care vor sa-si educe copii sanatosi din punct de vedere spiritual. Numai o personalitate sanatoasa moral se poate impotrivi agresiunii societatii contemporane: „Fumeaza, nu sunt tari!”, „Bea, este scump!”… „Omoara, sunt straini, nu sunt ai nostri!”

De aceea, avand in fata dilema educationala: „sa-l cresc cinstit sau bogat si de succes?”, multi parinti, satui de macabrul televiziunilor si de foamea spirituala, cauta pentru copilul lor o soarta mai buna, o cale dreapta si o orientare corecta.

In vacuumul spiritual, umplut de permisivitatea absoluta si uneori chiar de indracire, te poti sprijini doar pe o spiritualitate autentica si pe setea de Lumina. Nu trebuie sa permitem ca fiul sau fiica noastra sa creasca singur, ca o buruiana pe marginea drumului, fara sa inteleaga unde este Dumnezeu si unde este intunericul, unde este binele si unde este raul. Altfel, el va creste devenind „buruiana” pentru batranetile parintilor. De aceea, intai de toate, sa ne concentram in misiunea noastra de a nu permite pacatului sa intre in copiii nostri si, ferindu-i de spini si palamida, sa construim in prunci acele caracteristici care sunt placute lui Dumnezeu si care vor aduce folos societatii.

Pacatul nu necesita eforturi, de ace ea sufletul slab se si deda influentelor negative. Exista multe variante ale dezvoltarii inclinatiilor pacatoase, dar se poate urmari dinamica lor. Chiar si la un prunc se poate urmari, spre exemplu, inclinatia spre iubirea de avutie. Astfel de copii au placerea de a detine, intai de toate, jucariile si sa nu le imparta cu ceilalti copii, cu fratiorul sau surioara. Pe masura ce cresc, aceasta inclinatie poate deveni la ei iubire de arginti. Adolescentii, mai ales cei din timpurile noastre „comerciale”, solicita de la parinti bani, cadouri scumpe si multi chiar se supara daca dorintele nu le sunt satisfacute. In urma iubirii de arginti vine si slava desarta. Aceasta patima pacatoasa are o multime de nuante si transformari; se descopera in asociere cu hainele la moda, bijuteriile, cosmeticele. Dorinta de a placea celor din jur este, in cazul acestei patimi, supradimensionata.

Se pot determina, in acelasi fel, si alte aspecte al slavei desarte: laudarosenia, iubirea de sine, mandria. In urma acestor patimi apare si lacomia, adica imbuibarea, de la care provine orice fel de necuratie trupeasca.

„Tratarea” patimilor necesita insa autocunoastere, pocainta sincera si harul lui Dumnezeu. Copiii mici trebuie imbisericiti, invatati cu rugaciunea si deasa impartasanie. Parintii trebuie sa tina minte ca evlavia lor si sanatatea spirituala a copiilor se afla intr-o foarte stransa legatura.

Jucaria si functiile acesteia

Jucaria influenteaza foarte serios psihicul copilului si dezvoltarea personalitatii acestuia. Pentru el jucaria este ceva viu si adevarat. Fiind pasionat de jucarie, copilul se identifica adesea cu aceasta, cu „trasaturile” si cu esenta ascunsa a ei. Este periculos daca acest lucru se produce in jocul cu un erou negativ. Pericolul consta in faptul ca tot ceea ce este pierdut, la joc, de catre copii, se regaseste reflectat in viata reala. Astfel, daca cel mic se comporta uman, milostiv si cu grija in joaca, inseamna ca are in minte un model a ceea ce trebuie sa faca. Si, dimpotriva, daca cel mic este agresiv, grosolan si dur, atunci un astfel de comportament va fi transpus, cu siguranta, si in realitate.

Jucaria „programeaza” comportamentul copilului. De aceea este foar te important sa intelegem felul in ca re aceasta actioneaza, ce fel de „program” are. In lume exista bine si rau, ideal si antiideal, iar jucaria poate fi si o antijucarie. Jucariile-monstri, atat de iubite de multi copii, detin o putere distructiva. Acestea pot provoca la copii disfunctii psihice. Specialistii considera ca jucaria este purtator de informatii pentru copii, la fel ca ziarul sau Internetul pentru un adult.

Magazinele sunt pline de testoase Ninja, roboti transformeri si Batmani. Acesti eroi provoaca la copii fantezii agresive, care sunt transpuse in rea litate vizavi de cei mai slabi: animale sau copii.

S-ar parea ca jocurile de masa nu au nimic negativ. Vechile cuburi cu imagini din povesti, mozaicurile sau constructoarele pentru copii, care si-au demonstrat, de-a lungul vremii, utilitatea, dezvoltand intelectul, invatand copiii sa rabde si sa se miste, toate acestea nu mai sunt la fel. Uitati-va doar la denumirile lor: „Piratii”, „Stapanul Universului”, „Cuceritorul”. Spre ce anume ii indreapta aceste jocuri pe copii? Spre manifestarea mandriei si a slavei desarte. Povestile sunt inlocuite de lumea Fantasy, cu eroi extraterestri si monstri. Acum sunt foarte populare jocurile de-a afacerile, de-a banii si bancile. Ce ii invata acestea pe copii? Din pacate, le intarata dorinta de inavutire, minciuna si manipulare. Si inca un exemplu: Jocul „Concurs de frumusete” – instruc tii pentru fetite cum sa se pregateasca pentru un astfel de concurs. Jocul invata cum trebuie sa-ti arati corpul si cum sa lupti impotriva concurentelor. Iar mamele si tatii cumpara aceste jocuri, dupa cum spun vanzatorii, cu mare ardoare.

Copiilor le place constructorul de tip „Lego”. Intr-adevar, acesta e o jucarie viu colorata si ecologica. Cu ajutorul ei poti construi diferite peisaje sau scene. Dar ce fel de scene? „Catastrofe mondiale”, „Extraterestri”, „Fantome”, „Razboinici galactici” – aceasta este tematica lor principala.

Exista jucarii bune si inteligente. Parintii trebuie sa le aleaga cu grija. Pentru copiii mai mari acum se pot cumpara diferiti constructori de corabii, avioane sau barci. Pentru fetite se pot cumpara seturi de cusut rochite la papusi, iar pentru baieti instrumente de teslar sau strungar. Acestea invata copiii sa fie independenti, muncitori si grijulii fata de cei din jur.

Teleeducatii

In 2007 copiii cu varsta mai mica de 14 ani au savarsit 60 de mii de infractiuni. O astfel de crestere a infractionalitatii a fost legata de multi cercetatori de transmisiunile televizate care contin modele de comportament agresiv, criminal si antisocial. Acest lucru nu este de mirare. Mass-media este dotata tehnologic pentru conducerea societatii. Aceasta actioneaza asupra sentimentelor oamenilor, formeaza valori, gusturi si gandiri. In manualele de psihologie a mass-media sunt enu merate metodele principale de actionare asupra omului: metode de comportament, fiziologice, schimbarea cadrelor. In practica aceste metode se realizeaza perfect.

Ecranul formeaza astazi personalitatea, pentru care sunt caracteristice agresivitatea si insensibilitatea emotionala. Televiziunea incurajeaza consumismul excesiv si comportamentul se xual denaturat. Oricat de paradoxal ar parea, toate acestea se demonstreaza chiar si in desenele animate pentru copii, mai ales cele produse in Occident.

Stiinta a colectat un intreg sistem de dovezi si fapte care vorbesc despre fenomenul invatarii sociale. In anii ’70 psihologul Canadian A. Banduar a cercetat conditiile in care se desfasoara aceasta invatare. „Un singur model televizat se poate constitui in exemplu de urmat pentru milioane de oameni”, scria el in cartea sa, bazandu-se pe cercetari de durata. Iata una dintre acestea. Doua grupuri de copii cu varsta cuprinsa intre patru si sase ani au fost introduse in camere de joaca, fara adulti, dar cu supraveghere video. Unul din grupuri a vazut un film agresiv. Dupa compararea inregistrarilor, in cadrul grupului ca re vazuse filmul au fost enumerate de opt ori mai multe actiuni agresive. Iar copiii repetau replicile vazute, cu putin timp in urma, pe micul ecran.

Sunt cunoscute multe cazuri, cand copiii comit infractiuni, imitand intru totul hainele si comportamentul eroilor de la televizor sau Cinema. In 1993, un copil de cinci ani a dat foc patului cu o bricheta, dupa ce urmarise unul din episoadele desenului „Beavis si Butthead”. Acolo, protagonistii – adolescenti, huligani -, declara ca „focul este cool”! In 2004, niste tineri parinti din Moscova au observat ca fiul lor de sapte ani copiaza intru totul protagonistii serialului „The Simpsons”. Tatal nici nu-si dadea seama ca in desenul care se difuzeaza in miezul zilei poate fi ceva atat de daunator. Revoltat, acesta a dat in judecata canalul de televiziune REN – tv. Toate concluziile expertilor au fost de partea tatalui si canalul de televiziune nu a mai difuzat serialul.

In familiile contemporane copiii se uita des si mult la televizor. Televizorul devine aproape unicul interlocu tor si educator al copilului. Interesul copilului pentru „cutia vorbitoare” este explicabil. Stralucirea ecranului, pe care omul o percepe inconstient, are un ritm definit. Acesta actioneaza hipnotic asupra psihicului. Drept rezultat, micul omulet intra in transa si percepe fara critica tot ceea ce curge din ecran. Productia cinematografica, adesea „sangeroasa”, in loc sa-l invete sa vorbeasca, il invata sa raga sau sa se exprime prin interjectii. Aceasta duce la incetinirea ritmului de dezvoltare psihica a tanarului spectator. Drept rezultat, copiii nu pot asimila informatia auzita. Ei percep doar in formatia vizuala, iar cuvintele trec pe langa urechi. De aceea, in scoala, acesti „teleeducati” aproape ca nu percep ce spune profesorul si invata cu greu materia. Dificultati apar la astfel de copii si in comunicarea lor cu cei de aceeasi varsta.

(din:  “Femeia si problemele ei. Perspectiva psihiatrului ortodox”, Editura Sophia, 2010; articol preluat de pe Război întru Cuvânt)

de Diana

Despre formarea simţului adevărului la copii

10:46 am, octombrie 31, 2010 în Creşterea copiilor de Diana

Simţul adevărului, nevoia de adevăr au fost semănate în sufletul fiecărui om, deci şi al copilului, de natură. Deşi păcatul originar a tulburat şi a slăbit acest simţ, totuşi nu l-a distrus complet. Năzuinţa către adevăr a rămas în om; la copii ea semanifestă prin dorinţa lor de a şti tot; copilul întreabă despre toate şi ia tot ce-i spun adulţii drept purul adevărul curat. Copilul nevinovat, nestricat încă de patimi, nu ştie ce este minciuna şi prefăcătoria; dimpotrivă, el roşeşte nu numai atunci când din grabă şi din lipsă de discernământ, spune un neadevăr, dar şi atunci când aude pe alţii susţinând un neadevăr.

Dumnezeu însuşi a pus în sufletul copiilor simţul adevăru­lui şi dragostea faţă de acesta; noi nu trebuie decât să menţinem, să cultivăm şi să întărim această mlădiţă. Acesta este rolul părinţilor. Dar cum pot şi cum trebuie să procedeze ei ?

Primul mijloc de dezvoltare la copii a simţului adevărulu este exemplul: părinţii trebuie să insufle copiilor, de la vârsta cea mai fragedă, dragostea pentru adevăr.

Invăţaţi-i pe copii să iubească adevărul din considerente religioase, cu gândul la Dumnezeu. Copilul va iubi adevărul cu tărie când va şti că Dumnezeu, Care reprezintă adevărul veşnic şi neabătut, vrea ca noi să spunem mereu numai adevărul, că El urăşte orice minciună şi o respinge, că orice minciună este un păcat. Numai iubirea de adevăr care se sprijină pe credinţa în Dumnezeu şi iubirea faţă de El va rezista la orice încercare.

Fiţi deschişi şi sinceri cu copiii voştri. Credeţi-i pe cuvânt,  atâta timp cât nu observaţi la ei falsitate. Nu le cereţi şi nu admiteţi să se jure pe Dumnezeu pentru a-şi confirma spusele. Mulţumiţi-vă, ca în Evanghelie, cu ce este da, da şi ce este nu, nu.

Dacă aveţi motive întemeiate să vă îndoiţi de cuvântul copiilor,  nu-i lăsaţi să vadă de la început că nu-i credeţi, ci căutaţi să vă convingeţi dacă într-adevăr au minţit. Dacă, spre regretul dumneavoastră, aceasta s-a întâmplat cu adevărat,priviţi-i cu seriozitate, dar şi cu iubire, drept în ochi şi spuneţi-le  câteva cuvinte, spre exemplu: „Dumnezeu a interzis minciuna. El vede şi ştie tot, ştie cele mai tainice gânduri ale noasre; buzele mincinoase nu sunt plăcute înaintea Lui”.

Roşaţa ruşinii se va revărsa pe chipul copilului şi el nu va pregeta să mărturisească adevărul, iar pe viitor nu va mai minţi.

Dovediţi mereu în faţa copiilor voştri că iubiţi şi respectaţi adevarul; fiţi cinstiţi, fără falsitate, în toate relaţiile şi faptele voastre. Respectaţi înainte de toate adevărul divin, credinţa şi legea lui Hristos. Feriţi-vă să manifestaţi în orice fel indife­renţă şi nepăsare faţă de credinţă şi, mai ales, nu lăsaţi copiii să asculte vorbe lipsite de înţelepciune, cum ar fi: „nu e nevoie de religie şi credinţă, este suficient să fim cinstiţi”. În astfel de vorbe, care se aud adesea, din păcate, în diverse ocazii, îşi află exprimarea spiritul minciunii.

Cultivând, pe de o parte, în inimile copiilor respectul şi dragostea de adevăr, pe de altă parte părinţii trebuie să lupte din toate puterile împotriva minciunii. Dar cum să faceţi aceasta ? Vă voi arăta în regulile ce urmează.

Învăţaţi-vă copiii de la vârsta cea mai fragedă să urască minciuna, căci Dumnezeu este fără de prihană şi iubeşte ade­vărul, iar fiecare minciună este un păcat. Copiii nu trebuie să evite minciuna nu atât pentru că vor fi pedepsiţi, ci pentru că ştiu că Dumnezeu a interzis-o, că orice minciună este un pă­cat în faţa lui Dumnezeu.

Arătaţi copiilor, prin cuvinte din Sfânta Scriptură, cât de nesuferită Ii este orice minciună lui Dumnezeu cel adevărat şi drept. „Buzele mincinoase sunt ticăloase în faţa Domnului.”

Invăţaţi-i pe copiii voştri că minciuna a fost scornită de diavol, de aceea Mântuitorul spune despre el: „El este minci­nos şi tatăl minciunii” (Ioan 8, 44); prin urmare, copiii care mint îl imită pe satana şi se aseamănă lui.

Să nu toleraţi niciodată nici cea mai mică minciună a lor. (…)

Irineu, Episcop de Ekaterinburg şi Irbit; Educaţia religioasă – învăţături pentru copii şi tineri