Sinaxa Romanilor Sinaxa Abc Sinaxa Apologetica Sinaxa Istorica Sinaxa Familiei Sinaxa Copiilor Sinaxa Medicala Sinaxa Pelerinilor Sinaxa Iconarilor Sinaxa Psaltica Sinaxa Trup si Suflet Sinaxa Trup si Suflet



Navighezi în arhiva pentru 2011 martie.

de admin

De ce pictam bisericile?

11:43 pm, martie 31, 2011 în Fără categorie de admin

Bisericile ortodoxe nu sunt pictate pentru a fi admirate, ci pentru a ne apropia de Dumnezeu prin ele. nu descopera lumea din afara ei, ci lumea creata transfigurata. Imaginile din ea nu au menirea de a-l lasa pe om inradacinat in grijile acestei lumi. Ele ii graiesc omului de ceva care a depasit pe ieri si pe astazi, pe aici si pe acolo, pe al meu si pe al tau. In iconografie evenimentele mantuirii nu se interpreteaza istoric, ci ne introduc in lucrarea lor tainic, se intrupeaza liturgic. Asa vom intelege ca “Cina cea de taina” nu s-a terminat, ca nu a trecut “vuietul Cincizecimii”…

Icoanele nu sunt numai o reprezentare vazuta a planului nevazut. Cei zugraviti in ele devin o prezenta in locasul bisericesc. Intalnirea tainica cu persoanele reprezentate in icoane este un fel de pregatire spre intalnirea mai deplina cu Hristos. Asa putem intelege de ce nu se poate savarsi Liturghia fara icoane. Chiar si atunci cand Sfanta Liturghie se savarseste in afara bisericii, trebuie sa fie cel putin un antimis (pe care este zugravita punerea Mantuitorului in mormant), o icoana a lui Hristos la dreapta si una a Maicii Domnului, la stanga.

Bisericile ortodoxe nu sunt zugravite la intamplare. Exista o randuiala in acest sens. Ea este inscrisa in Erminii. Astfel, reperezentarile de pe peretii bisericii au un loc bine definit. In sfantul altar sunt zugraviti Maica Domnului si Sfintii Ierarhi, autori ai celor trei liturghii ortodoxe. Maica Domnului are in dreapta si in stanga sa pe sfintii arhangheli Mihail si Gavriil. In altar mai intalnim scena impartasirii Apostolilor, Liturghia ingereasca, Sfintii Trei Ierarhi, Heruvimi si Serafimi.

In proscomidiar sunt pictate scene in legatura cu Nasterea si Patimile Domnului. Tot aici este reprezentat Iisus in potir, iar in cazul in care nu este spatiu, sunt pictate instrumentele de la rastignire: trestia, buretele, piroanele, crucea. Potrivit regulamentului Sfantului Sinod pentru zugravirea bisericilor (art.9, alin.d/1912) la proscomidiar se picteaza pestera din Betleem si Pogorarea de pe Cruce de catre Iosif si Nicodim. Proscomidiarul este locul in care figureaza pomelnicele ctitorilor si binefacatorilor bisericii. In vesmantar, cealalta incapere din sfantul altar, este reprezentata o scena din Vechiul Testament legata de altar.

Pe iconostas, peretele despartitor dintre altar si naos, sunt prezente mai multe randuri de icoane. Pe primul rand, incepand de jos in sus, sunt icoanele numite imparatesti, ale Mantuitorului si Maicii Domnului. In stanga icoanei Mantuitorului, este icoana hramului bisericii. In dreapta icoanei Maicii Domnului se afla icoana unuia dintre sfintii care se bucura de o cinstire deosebita in zona respectiva. Pe usile diaconesti sunt reprezentati sfintii arhangheli Mihail si Gavriil sau sfinti militari. Pe usile imparatesti se picteaza scena Bunei Vestiri. Sub icoanele imparatesti, se zugravesc scene din Vechiul Testament.

In al doilea rand de icoane sunt pictate 12 praznice imparatesti, in cinstea Mantuitorului Hristos si a Maicii Domnului, avand in centru Cina cea de Taina.
In al treilea rand sunt reprezentati cei 12 Sfinti Apostoli. Pe urmatorul rand de icoane sunt infatisati prorocii Vechiului Testament. Deasupra registrului cu prorocii se afla sfanta cruce, pe care este infatisat Mantuitorul rastignit. In partea dreapta a crucii este prezenta icoana Maicii Domnului, iar in partea stanga este icoana Sfantului Ioan Evanghelistul.
Integral aici…

de admin

Icoana Maicii Domnului ‘Muntele netaiat’

11:13 pm, martie 30, 2011 în Despre iconografie, Maica Domnului de admin

Icoana Maicii Domnului “Muntele netaiat” apartine tipului iconografic Hodighitria sau Calauzitoarea, potrivit caruia Pururea Fecioara Maria il tine pe bratul stang pe Mantuitor si arata spre El, ca o calauza spre Dumnezeu si spre mantuire . Specific acestei icoane este faptul ca in mana dreapta, Maica Domnului are reprezentat un munte pe care se afla o biserica. In alte variante ale icoanei, pe langa munte mai apare reprezentata si o scara, Maica Domnului insasi fiind numita in imnografia Bisericii “munte netaiat”, “scara cereasca”, “biserica” si “munte umbrit”.

Numele icoanei are ca temei pasajul scripturistic din Daniel 2:44-45: “Iar in vremea acestor regi, Dumnezeul cerului va ridica un regat vesnic care nu va fi nimicit niciodata si care nu va fi trecut la alt popor; El va sfarama si va nimici toate aceste regate si singur El va ramane in veci. Dupa cum tu ai vazut ca o piatra a fost desprinsa din munte, nu de mana, si a zdrobit fierul, arama, lutul, argintul si aurul, Marele Dumnezeu a dat de stire regelui ceea ce va fi in viitor; visul este adevarat si talcuirea lui neindoielnica”.

In cantarile bisericesti se face adeseori referire la vedenia Prorocului Daniel: “Bucura-te de Dumnezeu Nascatoare, pe care Sfantul profet Daniel mai inainte te-a vazut munte netaiat, din care S-a taiat Piatra cea din capul unghiului… (Mineiul pe Ianuarie, ziua 27, Utrenie, Cantarea a VIII-a a Canonului Nascatoarei de Dumnezeu)

Icoana Maicii Domnului “Muntele netaiat” a aprtinut timp de secole manastirii de monahi din Tver, pana cand a fost daruita de staret lui Cosma Volcianinov, unul din ctitorii manastirii. Icoana a fost transmisa de familia ctitorului din generatie in generatie. Un stranepot al lui Cosma, care mostenise icoana, considerand-o invechita a desconsiderat-o si a aruncat-o intr-un pod.

De altfel, tanarul barbat era cunoscut pentru rele moravuri, insultandu-si in mod repetat sotia, intre altele. Atat de tare s-a amarat biata femeie, incat intr-o zi, in ajunul Bunei Vestiri, s-a pornit spre o baie parasita, cu gand de sinucidere. Nu vedea, nu auzea, decat ca nu mai voia o viata fara respect fata de Dumnezeu si de persoana umana.
Pe drum, a oprit-o un calugar necunoscut. Acesta a dojenit-o si parea sa o cunoasca de mult. “Chiar daca esti nefericita, nu ai cerut mila Maicii Domnului, la Icoana ei, Muntele umbrit. Intoarce-te la casa ta, roaga-te si vei duce un trai tihnit”, a sfatuit-o acesta. Mirata de neasteptata intalnire, de sfat si de faptul ca monahul stia problemele ei, tanara s-a intors din cale, cu gandul schimbat. Acasa a spus tuturor si de intentia sinucigasa, si de calugar.

Familia s-a intrebat cine sa fie calugarul. Chiar au mers pe drum, sa-l cunoasca si ei, sa-i puna intrebari, sa-i multumeasca. Dar, evident, nu l-au intalnit si nici nu au putut afla vreo urma. Numai femeia cea necajita il intalnise.

A cautat Icoana. Readusa in casa, curatata si asezata la loc de cinste, ea a reprezentat de atunci pentru familia Volcianinov o dovada a milostivirii Maicii Domnului. Spre seara, chiar in acea zi, au chemat pe preotul de parohie si i-au povestit cele intamplate. Acela a venit prompt, a facut rugaciune cu priveghere de toata noaptea la Icoana, stabilind indata ca obicei anual sa vina la data de 24 martie in casa Volcianinov, la priveghere. Atitudinea sotului acelei femei s-a schimbat din acea zi.

Ultimul membru al familiei Volcianinov, Ecaterina, devenita prin casatorie Koniaev, a luat Icoana cu sine, ca zestre. Rugaciunile cu priveghere au continuat in casa Koniaev, pe 24 martie si 7 noiembrie (nu se cunoaste motivul exact al adaugarii datei de 7 noiembrie pentru priveghere).

In 1863, sotul Ecaterinei, George Koniaev, a facut demersurile necesare pentru a prezenta propunerea ridicarii unei capele in cinstea Icoanei Maicii Domnului “Muntele umbrit”, alaturi de un alt lacas de cult, in cinstea Icoanei Smolensk a Maicii Domnului, a Sfantului Tihon si a Sfantului Macarie de Kaliazinsk. “Cred ca este foarte potrivit acest loc, a zis el, pentru ca el se numea inainte Munte, fiind cel mai inalt loc din oras. Aici era si locul de refugiu al tuturor, in vremuri de inundatie. Deci sa se refugieze toti la mila Maicii Domnului, revarsata si prin aceasta icoana.”

La 15 iulie 1866 Icoana a fost transferata in capela nou construita, tarnosita a doua zi de episcopul Antonie. Asa a fost dorinta familiei, ca Icoana sa se intoarca dupa ani de zile, in biserica. Data de 24 martie a fost stabilita oficial ca data de pomenire a Icoanei “Muntele netaiat”, fiind trecuta in sinaxarele ruse.

Icoana Maicii Domnului “Muntele netaiat” nu trebuie confundata cu “Piatra Muntelui netaiata de mana”, icoana de pe iconostasul Catedralei Schimbarii la Fata din Solovki.