Sinaxa Romanilor Sinaxa Abc Sinaxa Apologetica Sinaxa Istorica Sinaxa Familiei Sinaxa Copiilor Sinaxa Medicala Sinaxa Pelerinilor Sinaxa Iconarilor Sinaxa Psaltica Sinaxa Trup si Suflet Sinaxa Trup si Suflet



Navighezi în arhiva pentru 2011 februarie.

de admin

Efectele radiațiilor emise de pilonii și antenele de telefonie mobilă – Andrei Drăgulinescu

3:46 pm, februarie 27, 2011 în Telefoanele mobile de admin

În cartea sa „Antennes de téléphonie mobile, technologies sans fil et santé”, dr. Jean Pilette oferă numeroase cazuri de pacienţi care se îmbolnăviseră de când fuseseră instalaţi piloni de telefonie mobilă în vecinătatea locuinţelor acestora, sau antene pe blocul în care locuiau. Iată câteva dintre aceste mărturii:

• Dl D…, de când au fost instalate antene de telefonie mobilă în apropierea locuinţei sale, nu mai poate să meargă în grădina casei sale fără să aibă dureri de cap, iar în unele zile chiar greaţă, simptome pe care nu le mai acuzase niciodată până atunci când intra în grădina sa. El a observat faptul că intensitatea acestor simptome variază de‑a lungul unei zile. „La prânz, spune el, şi spre seară e mai bine să rămân în casă. Dacă ies în acele momente, capăt cu siguranţă nişte dureri de cap.”

• Dnei E… a început să i se înrăutăţească sănătatea de când a fost instalat un pilon de telefonie mobilă la o distanţă de 500 de metri de locuinţa sa. Acest pilon este amplasat la marginea unei păduri în care ea avea obiceiul să‑şi facă plimbarea zilnică. Acum ea nu mai poate face acest lucru. Când se apropie de acel pilon, încă de la aprox. 400 m distanţă începe să se simtă rău, are dureri de cap, simte apăsări în tâmple şi nu mai are decât un singur gând: să se întoarcă înapoi!

În mod progresiv se instalează diferite simptome: oboseală, pal­pitaţii, hipertensiune, proastă digestie. Pentru a se putea reface, d‑na E iese adesea din casă şi merge în direcţie opusă celei în care se află pilonul, sau se duce să se odihnească în pivniţă, unde se simte mai bine. Însă de când o a treia companie de telefonie mobilă şi‑a instalat antenele pe pilonul existent, starea sa de sănătate s‑a agravat. Ea nu mai poate să se refacă şi se vede forţată să îşi schimbe domiciliul.

Trebuie subliniat că d‑na E nu se uită decât foarte rar la televizor, că nu utilizează vreun computer şi n‑a avut niciodată telefon mobil sau telefon fix fără fir. Simptomatologia este în mod evident rezultatul ac­ţiunii radiaţiilor de microunde emise de antenele de telefonie mobilă.

• D‑l şi Dna G… locuiesc într‑o casă situată la 20 de metri de un castel de apă. Pe acest castel de apă au fost instalate 3 antene de telefonie mobilă. Una dintre aceste antene este îndreptată chiar înspre casa lor. Distanţa dintre mijlocul acestei antene şi uşa de intrare în casă este de 30 m. La aproximativ 2 ani de la instalarea acestor antene, cuplul a început să fie asaltat de probleme serioase de sănătate. Iată ce declară D‑l G: „În mai multe rânduri am căzut la pământ în casa noastră. Căderi bruşte, inexplicabile, ale amândurora: şi eu, şi soţia mea. Fiind de fiecare dată transportaţi la spital, nu ni s‑a găsit nimic. Medicii ne‑au spus că erau accidente vasculare, „mici tromboze”. Trebuia să luăm nişte medicamente anticoagulante. Nu mai puteam dormi bine în nicio noapte. Ne trezeam tot timpul şi ne simţeam rău. Pentru a ne putea reface puţin, am fost foarte adesea obligaţi să mergem să dormim în altă parte, la cumnata mea sau în incinta unei şcoli neocupate. Însă, o dată ce ne întorceam acasă, problemele re­încep: senzaţii de înţepături la ochi, zgomote în urechi, furnicături ale pielii, nopţi nedormite. Aceste antene ne otrăvesc viaţa. Ne‑am pierdut memoria, însă ceea ce n‑am putut încă uita a fost pierderea câinelui nostru. La câţiva ani după punerea în funcţiune a acelor antene de telefonie mobilă, a trebuit să‑l operăm de o tumoare cancerigenă la testicule. A murit la scurtă vreme după operaţie. Am chemat experţi ca să efectueze măsurători, însă valorile măsurate sunt mult sub cele admise de normele în vigoare în Belgia, după cum ni s‑a spus…””1

Latura întunecată a tehnologiei wireless

Meredith şi soţul ei sunt nişte fermieri americani care deţineau un pământ de 150 de acri ce fusese transmis din generaţie în generaţie. Ei se obişnuiseră să iubească stilul de viaţă simplu, cu munca în aerul curat de la fermă. Împreună cu cei patru copii ai lor, se bucurau de o sănătate bună şi de zile fericite.

Atunci când, cu vreo 15 ani în urmă, s‑a construit pilonul de te­lefonie celulară, ei n‑au fost prea îngrijoraţi, deşi evident nu le plăcea că fusese amplasat chiar lângă marginea proprietăţii lor, şi la o distanţă de doar 250 de metri faţă de casa lor. Nu era o privelişte plăcută ochiului, însă au fost asiguraţi de compania care instalase pilonul că erau în perfectă siguranţă. „E la fel ca un bec obişnuit de 100 de waţi”, le spuneau oamenilor cei de la companie.

„Eram naivi”, recunoaşte Meredith. „În următoarele câteva luni, am văzut cum turma noastră care păştea în apropierea pilonului a devenit agitată şi slăbită – ceea ce era o schimbare faţă de starea lor dinainte, când erau grase şi mulţumite. Medicul veterinar era nedumerit, iar tes­tul sângelui nu a adus nicio lămurire.”

Între timp, la şase luni după ce fusese instalat pilonul de telefonie celulară, părinţii au observat schimbări la copiii lor. Aceştia au început să aibă urticarii – „pete roşii” neobişnuite; de asemenea, începuseră să aibă repetate infecţii la rinichi. Cei doi copii mai mici au devenit îngrijorător de hiperactivi, iar cei doi copii mai mari au început să se plângă de tulburări de memorie şi de concentrare. Apoi au apărut şi tulburări ale somnului. Meredith, care de‑abia împlinise 30 de ani, a început să aibă dureri de articulaţii.

„Simptomele tuturor se înrăutăţeau şi mai mult – explică ea – în zilele ceţoase sau ploioase. De atunci am aflat că explicaţia este aceea că umiditatea duce la creşterea conductivităţii electrice. Câteodată copilul meu preşcolar pur şi simplu simţea nevoia să se învârtească mereu în cerc.” Într‑o zi, ea a aflat că pilonul din vecinătatea lor de­venise staţia de bază pentru întreg statul. „În acea iarnă am în­gro­pat mai multe vaci”, îşi aminteşte ea.

Căutând soluţii şi variante, ei au întâlnit un cercetător ştiinţific de la Agenţia de Protecţie a Mediului Înconjurător, care a fost prima per­soană de la care au primit un sfat util. El le‑a spus că, în calitate de persoană oficială, ca membru în guvern, ar trebui s‑o asigure că sunt în siguranţă. Însă în calitate de cetăţean, îi dădea sfatul că ar trebui să se mute numaidecât.

În speranţa că se vor reîntoarce într‑o bună zi, ei şi‑au vândut turma, mai puţin vacile, pe care le‑au lăsat în grija cuiva. În decursul a 2‑3 luni după mutarea lor în Michigan, într‑o zonă fără poluare e­lectromagnetică, starea sănătăţii lor a început să se îmbunătăţească. După un an, se simţeau iarăşi în putere la fel ca odinioară. Singura problemă era că ferma rămăsese părăsită, iar ei nu mai aveau bani şi de aceea aveau din nou nevoie disperată de veniturile pe care le aducea ferma.

Cam în aceeaşi vreme, ei au vorbit cu noii proprietari ai companiei de telefonie mobilă care amplasase acel pilon în vecinătatea fermei lor. Stafful şi‑a exprimat dezaprobarea pentru flagrantele încălcări ale siguranţei din partea foştilor proprietari ai pilonului de telefonie celulară. Familia a primit asigurarea că, dacă se vor întoarce acum, totul va merge bine. Entuziasmaţi de aceste veşti, s‑au întors cu toţii la fermă.

Însă nu după multă vreme simptomele au reapărut. Copiii au în­ceput să piardă în greutate, iar fetelor a început să le cadă părul. Meredith era însărcinată, dar nu lua deloc în greutate. Din nefericire, acel copil s‑a născut cu malformaţii congenitale ce nu corespundeau niciunui sindrom cunoscut. Vecinii lor se plângeau şi ei; rata si­nu­ci­derilor crescuse în oraş şi fuseseră raportate afecţiuni şi accese ne­obişnuite.

Acum, se născuseră la ferma lor şi viţei care aveau picioarele din faţă mai scurte decât cele din spate şi copite deformate; unii viţei aveau tumori de dimensiuni mari – una dintre tumori avea un diametru de 90 cm (aproape un metru!), iar viţelul nu a mai putut fi salvat. Iar aceste tumori nu erau tipice pentru specie.

Trecuseră trei ani de când se întorseseră la fermă, când un medic pediatru l‑a consultat pe fiul lor cel mai mic, a văzut malformaţiile lui pe care le avea de la naştere, a aflat de la părinţi ce se întâmplase şi le‑a spus să părăsească oraşul. De ce a trebuit să rămână acolo atât de multă vreme? „Trebuia să ne câştigăm existenţa. Şi, într‑un fel, atunci când lucrurile se întâmplă treptat, tinzi să negi evidenţa”, a spus Meredith.

Au reuşit să cumpere o fermă într‑o regiune ce prezenta siguranţă şi au luat‑o de la capăt. „Soţul meu a insistat să luăm vacile cu noi, şi după trei zile au început să se hrănească normal, cum nu se mai în­tâmplase în cei trei ani anteriori.” Totuşi, băieţelul lor a rămas e­lec­trosensibil şi hiperactiv. Meredith spune că, dacă se apropie până la 4 km de vreun pilon de telefonie mobilă, el dezvoltă erupţii cutanate. Terminalele computerelor şi luminile fluorescente din magazine îi în­răutăţesc simptomele. El este sensibil şi la anumite alimente, iar vremea umedă continuă să‑l afecteze.

Şi ce s‑a întâmplat cu fosta proprietate? Meredith oftează. „Se află acolo, părăsită. Nu am luat în discuţie eventualitatea vinderii ei. Cum am putea suporta ca altora să li se întâmple acelaşi lucru ca şi nouă?”

Pilonii de telefonie mobilă: înlesnire wireless? sau pericol pentru mediul înconjurător?

Pilonii de telefonie mobilă se ivesc pretutindeni, precum ciupercile. Îi vedem plasaţi neadecvat în vecinătăţi rezidenţiale, pe terenurile şcolilor, de‑a lungul frumoaselor drumuri de ţară şi al şoselelor pi­toreşti – de obicei în pofida obiecţiilor vehemente ale celor din ve­ci­nătate, ale părinţilor şi ale ecologiştilor. Pilonii sunt adesea plasaţi în acele locuri chiar de acei oameni pe care noi i‑am ales să ne protejeze comunităţile.

Mulţi dintre agenţii americani municipali au fost intimidaţi de o prevedere oneroasă dintr‑o lege federală – numită secţiunea 704 a Actului Telecomunicaţiilor din 1996, precum şi de o agresivă industrie a telecomunicaţiilor care ameninţă cu darea în judecată. Cei din oraş, temându‑se de nişte reclamaţii judecătoreşti, au ajuns să aibă impresia că au mâinile legate şi că siguranţa unei părţi din populaţie, situată în vecinătatea acestor piloni, trebuie sacrificată de dragul comunităţii mai mari. Iar în condiţiile apariţiei atâtor arii de antene necesare pentru a susţine tot mai multe structuri wireless, acum aproape toată lumea trebuie să se supună acestui „sacrificiu”. Nicio regiune, nicio privelişte pitorească sau construcţie istorică nu este exclusă de la amplasarea în vecinătate a acestor piloni.

Agenţii municipali se simt extrem de frustraţi şi neputincioşi în faţa unei industrii de multe miliarde de dolari care se pare că are de partea ei Congresul. E ca şi cum am fi devenit lumânări în furtuna wireless, deşi continuă să existe o serioasă incertitudine ştiinţifică asupra si­gu­ranţei acestei tehnologii.

Nu există nicio comunitate care să nu fie afectată astăzi de pilonii de telefonie mobilă. Amplasarea lor este una dintre cele mai litigioase puncte din legea utilizării terenurilor, atât în America, cât şi în multe ţări europene unde au fost stabilite standarde de expunere mult mai stricte pentru radiaţiile din domeniul radiofrecvenţelor – domeniul din spectrul electromagnetic folosit pentru această tehnologie wireless.

Cu numai câţiva ani în urmă această situaţie nu exista. Într‑adevăr, dezvoltarea rapace a acestei tehnologii a luat complet prin surprindere cele mai multe comunităţi.

Cum s‑a întâmplat să ajungem în acest punct în care simţim că am pierdut controlul fundamental asupra celui mai preţuit drept şi anume acela de a ne proteja sănătatea, siguranţa şi bunăstarea comunităţilor noastre, şi de a ne păstra valorile proprietăţii? Cât de reale sunt în­grijorările pentru sănătate privind această tehnologie? Cum putem să ne recăpătăm drepturile? Ce este rezonabil să cerem, ţinând cont de faptul că mulţi americani doresc să beneficieze de serviciile oferite de telefonia mobilă?

În decembrie 2000 a avut loc o conferinţă în districtul Lichfield, Connecticut, la care au luat cuvântul specialişti foarte buni din do­me­niu, pentru a oferi răspunsuri la astfel de întrebări. Cartea ce conţine lucrările prezentate la conferinţă împărtăşeşte această experienţă unui public mai larg. Niciunei comunităţi nu trebuie să‑i lipsească aceste informaţii, deoarece un lucru e sigur – milioane de oameni îndrăgesc te­lefoanele celulare, dar nimeni nu îndrăgeşte infrastructura necesară pentru a susţine un sistem civil de telefonie wireless. Noile tehnologii wireless – TV wireless, computere wireless, faxuri wireless, modemuri wireless, ca să menţionăm doar câteva – au fost deja lansate. Toate acestea vor necesita spectru şi antene suplimentare, pentru radiaţia corespunzătoare – iar aceasta în condiţiile în care nu există o înţelegere clară a consecinţelor biologice pentru oameni sau pentru alte specii.

Este imperativ să dobândim mult mai multă înţelepciune în a cântări nevoile conflictuale ale celor care doresc să beneficieze de astfel de servicii şi ale acelora care nu vor să trăiască în vecinătatea acestor infrastructuri, şi să căutăm soluţii.

Antenele de telefonie mobilă şi efectele instalării lor

Multe persoane sunt îngrijorate deoarece locuiesc la ultimele etaje ale unor blocuri pe terasa cărora administratorii acestora au permis unor firme de telefonie mobilă amplasarea de antene pentru recepţia semnalului. Legea prevede ca hotărârea de a amplasa o astfel de antenă pe un bloc nu poate fi luată decât prin votul asociaţiei de proprietari a imobilului respectiv, luat cu cvorumul prevăzut în actele constitutive ale asociaţiei (act constitutiv şi statut) şi atunci când şedinţa respectivă a fost convocată legal, prin afişare la avizier, astfel încât toţi locatarii imobilului să fie anunţaţi pentru a participa şi a‑şi exercita dreptul de a decide în această problemă. Adeseori, firmele de telefonie mobilă care instalează antene pe blocuri se obligă prin con­tract cu asociaţia la repararea acoperişului sau la alte cheltuieli legate de repararea unei părţi din spaţiile comune ale blocului, fapt care îi face pe cei mai mulţi locatari, care altfel ar fi fost obligaţi la acele cheltuieli, să accepte contractul cu firma de telefonie mobilă, fără a se mai preocupa prea mult de efectele posibile pe termen lung ale emi­siilor de radiaţii din domeniul microundelor produse de antena de te­lefonie mobilă amplasată pe imobilul lor. Totuşi aceasta este o pro­blemă reală, iar fiecare persoană are dreptul de a se opune unei decizii care ar putea să‑i afecteze sănătatea. În ţările civilizate această pro­blemă este de multă vreme reglementată prin legi specifice şi res­trictive care, dincolo de marile interese financiare ale companiilor de telefonie mobilă, acordă prioritate protecţiei cetăţenilor şi eliminării ori­­căror potenţiale riscuri.4

Consiliul de conducere al liceului West Linn din Wilsonville a cerut demontarea pilonilor de telefonie mobilă

Membrii consiliului de conducere al liceului West Linn din Wilsonville, SUA, sunt îngrijoraţi de efectele asupra sănătăţii pe care aceste emisii electromagnetice le pot avea asupra celor 8 300 de elevi ai liceului. În prezent, liceul West Linn are în vecinătate un pilon de telefonie mobilă, chiar la marginea campusului. Consiliul de con­du­cere al şcolii a decis în septembrie 2008 să interzică siturile comerciale de tehnologie wireless şi a afirmat că se va opune celor propuse pentru a fi instalate în vecinătatea şcolii.

Aceasta nu este o decizie uşor de luat. Chiria plătită de companii pentru amplasarea de piloni sau de echipamente de telefonie mobilă pe o clădire le poate aduce aproximativ 2 000 de $ pe lună, pentru fiecare locaţie. Spre exemplu, cele nouă situri de telefonie celulară / wireless din vecinătatea a două licee şi a două gimnazii din districtul Lake Oswego aduc venituri de 200 000 de $ pe an.

Liceul West Linn are un pilon care se afla acolo în 1998 atunci când a cumpărat terenul, însă plănuieşte să lase contractul să expire. Districtul câştigă 27 000 de $ pe an de la cele trei companii care uti­lizează pilonul de lângă liceul West Linn.

Barry Albertson, membru în consiliul director al şcolii din Tigard‑Tualatin, SUA, deţinător al unui doctorat în biologie, biochimie şi endocrinologie, şi care efectuează cercetare ştiinţifică pentru o clinică medicală, a afirmat că copiii au o sensibilitate mai mare decât adulţii la radiaţiile electromagnetice. „Nu vreau să risc”, a spus el, „copiii sunt mult prea importanţi pentru mine.”

Astfel de reacţii pun companiile de telefonie celulară într‑o poziţie dificilă. „Clienţii noştri ne cer din ce în ce mai multe servicii, însă singura modalitate de a le furniza este cu ajutorul infrastructurii (a pilonilor de telefonie mobilă)”, a afirmat Joe Farren de la CTIA – The Wireless Association. Numărul utilizatorilor de telefonie celulară a crescut de la aproximativ 28 de milioane în 1995 la 262 de milioane în 2008 (numai în SUA). Conform asociaţiilor din industria wireless, în SUA se găsesc aproximativ 120 000 de piloni de telefonie mobilă5.

Reacţii ale populaţiei împotriva pilonilor de telefonie mobilă

În dimineaţa zilei de 14 iulie 2007, un australian în vârstă de 45 de ani, pe nume John Patterson, s‑a urcat într‑un tanc şi l‑a condus pe străzile din Sydney, dărâmând în drumul său şase piloni de telefonie celulară şi o substaţie electrică. Patterson, fost lucrător în tele­co­mu­nicaţii, localizase pe o hartă pilonii care, susţinea el, erau vătămători pentru sănătate.

În ultimii ani, protestatarii din Anglia şi din Irlanda de Nord au doborât mai mulţi piloni de telefonie celulară, tăindu‑i cu ferăstrăul, scoţându‑le şuruburile sau trăgându‑i cu ajutorul unor camioane‑remorcă şi cu funii. Într‑unul dintre aceste cazuri, localnicii au cumpărat struc­tura doborâtă şi au vândut bucăţi din ea ca suveniruri, pentru a strânge fonduri pentru viitoarele proteste.

Au început să se audă din ce în ce mai multe proteste în cadrul întâlnirilor din consiliile orăşeneşti, din comisiile de planificare şi din alte corpuri guvernamentale. De asemenea, în Statele Unite au avut loc eforturi ale cetăţenilor de a bloca instalarea de noi piloni de telefonie celulară în California, New Jersey, Maryland, Illinois, Dakota de Nord, precum şi în regiunile canadiene Ontario şi British Columbia. În nu­me­roase districte este interzisă amplasarea de antene de telefonie mo­bilă pe acoperişul şcolilor.

De asemenea, de multă vreme, în Marea Britanie pilonii de te­le­fonie mobilă sunt încă şi mai puţin bineveniţi şi s‑au înregistrat dispute de‑a lungul întregii ţări.

Majoritatea oponenţilor citează nu doar argumente legate de es­te­tică, ci în special îngrijorările legate de efectele asupra sănătăţii pro­duse de câmpurile electromagnetice generate de aceşti piloni. Odi­ni­oa­ră ridiculizaţi, oponenţii încep acum să fie sprijiniţi de studiile co­mu­ni­tă­ţii ştiinţifice.

Îngrijorările existente nu sunt legate doar de telefoanele celulare. Regiunea Tottenham din Londra a început să ia în considerare su­primarea tuturor tehnologiilor wireless în şcoli. În 2006, Fred Gilbert, un respectat om de ştiinţă şi preşedinte al Universităţii Lakefield din Ontario, a interzis internetul wireless în campusul său.

La întrunirea din anul 2006 a Comisiei Internaţionale pentru Si­guranţă Electromagnetică, ce a avut loc la Benevento, în Italia, 42 de oameni de ştiinţă din 16 ţări au semnat o rezoluţie prin care cereau o reglementare mult mai strictă pentru câmpurile electromagnetice ge­nerate în cadrul comunicaţiilor wireless.

Cu patru ani înainte, un grup de medici întruniţi la Freiburg, în Germania, semnaseră un document prin care cereau standarde mai stric­te pentru comunicaţiile wireless, precum şi interzicerea utilizării dispozitivelor wireless de către copii. În anii următori, mai mult de 3000 de medici au semnat aşa‑numitul „Apel de la Freiburg” şi do­cumentele bazate pe acesta.

Oamenii de ştiinţă şi mai multe grupuri îngrijorate cu privire la standardele stabilite pentru câmpurile electromagnetice au criticat Or­ganizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) şi alte organizaţii pentru faptul că minimalizează riscurile. Mai multe voci au evidenţiat interesele fi­nanciare imense implicate în legătură cu o industrie de comunicaţii globale despre care se aşteaptă că va vinde până în 2011 telefoane mobile şi alte dispozitive wireless în valoare de aproximativ 250 de miliarde de dolari. Microwave News au citat nişte rapoarte belgiene apărute spre sfârşitul anului 2006 care arătau că două grupuri in­dustriale – Asociaţia GSM şi Forumul Fabricanţilor de Telefoane Mobile – au furnizat mai mult de 40 % din bugetul pentru proiectul de studiu OMS al câmpurilor electromagnetice din anii 2005‑2006.

Autorii unui articol publicat în ianuarie 2007 în revista Environmental Health Perspectives au descoperit că, atunci când studiile erau fi­nan­ţate de cei din industria telefoniei mobile, acestea nu au găsit o relaţie semnificativă între utilizarea telefoanelor celulare şi problemele de sănătate, iar atunci când studiile erau independente, acestea au găsit în marea majoritate o astfel de legătură6.

În Noua Zeelandă, pilonii de telefonie mobilă sunt interzişi pe pro­prietăţile şcolilor din cauza posibilelor efecte dăunătoare sănătăţii. Dar reglementările în vigoare în multe state, ca de exemplu cele ale aso­ci­aţiei Health Canada, ignoră pericolele ascunse ale telefoanelor ce­lu­lare, care emit semnale ce vibrează prin cutia craniană într‑un mod pe care un expert îl aseamănă cu lovituri de ciocan în creier. „Codul de siguranţă 6” ia în considerare doar microundele care ard pielea. „În esenţă, Health Canada pretinde că dacă nu te prăjesc, înseamnă că nu‑ţi fac rău”, spune Walter McGinnis. „Este ca şi cum ai spune că ţi­gările nu sunt periculoase dacă nu te ard.”7

Orange: o staţie de emisie interzisă

Prin decizia din 5 martie 2009, Tribunalul din Angers a dat dreptate locuitorilor din Notre Dame d’Allençon, districtul francez Maine‑et‑Loire, care protestau contra instalării unei antene de telefonie mobilă Orange în clopotniţa bisericii. Magistratul a hotărât să interzică această ins­talare, relatează ziarul francez Le Figaro. Locuitorii au invocat pro­xi­mitatea grădiniţei de copii şi a şcolii primare, situate la mai puţin de 50 de metri.

După cum a spus magistratul, „există un risc sanitar pentru po­pu­laţiile riverane”. Judecătorul s‑a bazat pe un raport al Direcţiei Ge­ne­rale de Sănătate care precizează: „Este preferabil să se reducă la mi­nimum nivelul de expunere a persoanelor potenţial sensibile cum sunt copiii sau anumite persoane bolnave.”8

Staţiile de emisie de telefonie mobilă şi justiţia: niciodată două fără trei

(Comunicat de presă al asociaţiei Robin des Toits, 6 martie 2009)

Prin decizia din 5 martie 2009, Tribunalul din Angers a interzis societăţii Orange France să efectueze instalarea unei staţii de emisie de telefonie mobilă în clopotniţa unei biserici din Notre Dame d’Allençon, districtul francez Maine‑et‑Loire, invocând „riscul sanitar pentru po­pulaţiile riverane”.

După recentele procese prin care firmele de telefonie mobilă Bouygues Telecom şi SFR au fost condamnate să demonteze staţiile de emisie de telefonie mobilă din motive de risc pentru sănătate, această a treia decizie la puţin timp după celelalte două confirmă că Justiţia a început să ia măsuri într‑o problemă sanitară ce poate afecta populaţia în to­talitatea ei.

Aşadar Justiţia a mers mai repede decât Politica, aceasta din urmă continuând să servească interesele Industriei telefoniei mobile în de­trimentul Sănătăţii Publice.

Extras din sentinţa judecătorească:

„În condiţiile incertitudinilor asupra caracteristicilor tehnice ale instalării proiectate privitoare la riscurile dovedite pentru sănătatea publică în cazul depăşirii normelor actualmente în vigoare, norme care au fost dovedite că sunt extrem de puţin restrictive şi de­nunţate ca atare, în condiţiile incertitudinilor asupra garanţiilor aduse pentru protecţia clădirii sensibile pe care o constituie grădiniţa de co­pii, în sfârşit în condiţiile absenţei justificării imposibilităţii amplasării într‑un alt spaţiu, principiul precauţiei ne obligă să ordonăm in­ter­zi­cerea efectuării proiectului de amplasare a staţiei de emisie de te­lefonie mobilă pe clopotniţa bisericii din Notre Dame d’Allençon, in­ter­dicţie ce constituie o măsură potrivită şi eficientă ce urmăreşte să prevină riscul unor daune grave şi ireversibile ale mediului înconjurător, la un cost acceptabil economic.”9

Telefonia mobilă – scrisoare deschisă din partea asociaţiei Robin des Toits adresată politicienilor francezi – februarie 2009

Starea lucrurilor

Curtea de Apel de la Versailles, printr‑o decizie judecătorească din data de 4 februarie 2009, a condamnat compania de telefonie mobilă BOUYGUES TELECOM să‑şi demonteze antenele amplasate în co­muna Tassin La Demi‑Lune ce face parte din Grand Lyon.

Această decizie judecătorească s‑a bazat pe necesitatea de aplicare a Principiului constituţional (în Franţa) al Precauţiei şi a menţionat principalele documente care în stadiul actual al cunoştinţelor de­mon­strează că vătămările grave ale Sănătăţii Publice în urma radiaţiilor emise de telefonia mobilă sunt recunoscute pe plan ştiinţific.

În lista documentelor enumerate la judecată figurează ca document principal „Raportul internaţional BIOINITIATIVE”, publicat în august 2007. Acest raport trece în revistă şi analizează mai mult de 1 500 de articole ştiinţifice publicate şi necontestate. Acestea corespund unei pe­rioade de peste 10 ani de activitate ştiinţifică. Toate capitolele a­ces­tui raport , prezentând diversele forme de patologii constatate, încep cu cuvintele: „S‑a dovedit că”.

Consecinţe politice

Având în vedere stadiul actual al cunoştinţelor şi extinderea pro­blemei, nu mai este posibil nici să ignorăm, nici să negăm vătămările grave ale sănătăţii publice în urma emisiilor de radiaţii generate în cadrul telefoniei mobile (GSM – UMTS sau 3G – WiFi – WiMax – DECT – BLUETOOTH etc.).

De aici – se propune în scrisoarea deschisă a asociaţiei Robin des Toits – trebuie să rezulte o linie clară de acţiune pentru toţi politicienii:

• să se distanţeze de dezinformarea organizată de grupurile din industria telefoniei mobile;

• să aibă acces la studiile ştiinţifice care au demonstrat efectele negative ale acestor radiaţii asupra sănătăţii;

• în consecinţă, să facă distincţie între interesele legate de economia publică şi interesele private şi să acţioneze pentru ca forţele economice să se pună în slujba interesului public10.

Într‑un comunicat intitulat „Pericolul pentru sănătate al antenelor de telefonie mobilă este în fine recunoscut”, semnat de Jean Desessard, grupul senatorilor din Partidul Verde din Franţa le oferă un exemplu11.

„Cât costă viaţa ta?”

Oferim în cele ce urmează un articol realizat în 2005 de Active Information Media, referitor la problemele pe care le pune amplasarea de antene de telefonie mobilă în vecinătatea locuinţelor noastre.

„S‑au extins amplasamentele antenelor de emisie‑recepţie GSM (microunde) pe blocurile de locuinţe şi, mai ales, la nivelul apartamentelor.

Acoperirea cât mai bună cu semnal în zonele locuite este o pro­blemă foarte complicată pentru inginerii care răspund de planificarea reţelei operatorilor mobili: nimic din ceea ce este pe hârtie nu se po­triveşte sută la sută în teren unde apar reflexii, perturbaţii, toata gama de bruiaje posibile. O soluţie la problema lor este coborârea antenelor spre nivelurile 9,8,7 ale blocurilor pentru o mai bună “penetrare” a clădirilor din jur.

Aici încep problemele. Lumea din apartamentele care au pe pereţii exteriori astfel de “monştri” a început să se plângă că nu mai merg bine televizoarele, radiourile, chiar şi telefoanele mobile (zumzăitul acela clasic) şi să acuze şi stări de oboseală continuă, ameţeli etc…

Pentru că în România nu sunt reglementări în privinţa am­pla­sa­men­tului antenelor GSM, ca în ţările civilizate (distanţa minimă de 150 m de şcoli, de spitale şi interzicerea amplasării pe blocuri de locuinţe etc), companiile de telefonie mobilă de pe piaţa românească licitează cu administratorii de bloc şi contra unor chirii grase (şi probabil a unor şpăgi la fel de grase), permit amplasarea unor BS‑uri (unităţi compuse din mai multe antene de recepţie şi emisie a microundelor) în de­tri­men­tul tuturor locatarilor, pentru că efectiv acestea sunt un mic Cer­nobâl pentru fiecare locatar.

Sfaturi:

• Nu cumpăraţi apartamente care au astfel de BS‑uri pe bloc şi nici chiar în blocuri vecine care au antene pe ele.

• Evitaţi să locuiţi în construcţii care sunt vizate direct de la mică distanţă de aceste instalaţii.

• Refuzaţi‑le orice încercare firmelor de telefonie mobilă care do­resc amplasarea instalaţiilor pe locuinţa dumneavoastră sau în apro­pi­ere. E sănătatea dumneavoastră în joc.

Oamenii ăia sunt chiar inconştienţi?

Acum să trecem la cifre.

După frecvenţele planificate, un BS poate să aibă de la un singur transceiver (partea de amplificare pentru o singură frecvenţă) până la 16 astfel de frecvenţe. Un transceiver are ca putere maximă de emisie 40 W pentru reţelele de 1800 MHz şi circa 36 W pentru 900 MHz (frecvenţele generale de operare a reţelelor de telefonie mobilă).

Dacă înmulţim 16 cu 40 avem o putere de emisie ameţitoare de 640 W, pentru un singur BS. Totuşi, în oraşe puterea nu are valori chiar atât de mari, datorită reflexiilor, perturbaţiilor şi a faptului că nu este necesară o propagare pe spaţii mari, deoarece celulele reţelei sunt apropiate una de alta, şi astfel se face un management strict al emisiei din punct de vedere al puterii.

Pe şosele, unde se folosesc de regulă maxim 3 frecvenţe (respectiv 3 transceivere), câte una pe fiecare din cele 3 zone sectoriale (de 120 de grade) în care se împarte câmpul geometric de 360 grade, puterea ajunge până la 500 W pe frecvenţă, pentru că se doreşte o acoperire foarte mare şi de obicei se folosesc şi antene combinate, adică transceiver‑ul se află montat în antenă. Normele de protecţie pentru cei care întreţin sau montează astfel de echipamente specifică clar să nu se intervină la un BS fără a fi total oprit. Când ele sunt în funcţiune nu se stă sub nici o formă în faţa antenelor, iar în spatele lor la minim 1,5 m, dar această distanţă este pur speculativă, fiindcă aria de acoperire reală a câm­purilor periculoase este mult mai întinsă.

Am urcat pe un bloc unde sunt 4 instalaţii sectoriale de la Connex şi o alta ce realizează o legătură dublă de la Cosmorom. Nu am putut sta acolo mai mult de 10 minute. Nu pot să descriu cum mă simţeam. Locatarii de acolo spun că, de când au fost puse antenele, au început să se defecteze frigiderele, televizoarele, şi acuza tot felul de dureri ciudate.

Preţul sănătăţii

Exemplu: 2000 $ pe an (în Bucureşti) pentru o antenă Connex pusă pe un bloc plin cu locatari.

Stăteam la stop la Nerva Traian şi mă uitam la clădirea CONNEX, şi ce văd eu? NICI O ANTENĂ, DE NICIUN FEL pe clădirea lor şi nici în apropiere! Hmmm, am zis, ia să vedem, nu cumva şefii sunt aco­lo şi se protejează de radiaţii? Am verificat, şi, pe lângă Managementul superior Mobifon, tot acolo este şi partea de Vânzari şi Marketing. Concluzia este clară: ei ştiu pericolul la care s‑ar expune dacă ar avea echipamente de transmisiune pe clădire şi ne fentează pe toţi, inclusiv pe propriii lor angajaţi.

Să vedem ce e cu angajaţii. Mobifon are în Bucureşti 3 sedii mari. Unul din ele este cel de care v‑am vorbit mai sus, iar celelalte sunt: Avrig, mai precis lângă Obor, şi Valea Cascadelor pe Bulevardul Pă­cii. Acestea din urmă au turnuri de transmisiuni destul de bine echipate; la prima vedere, cel din Păcii pare mai “ocupat”.

Oricum, ideea e că sunt “tunuri” de microunde de putere foarte mare şi o serie de relee cu puteri relativ asemănătoare, TOATE con­centrate pe un singur stâlp, la o înălţime de cel mult 30 m în zonă locuită, astfel încât bate puţin deasupra blocurilor. La Obor, stâlpul este mai înalt doar pentru că sunt blocuri turn împrejur. Vă daţi seama că cei care stau pe acolo sunt practic nişte mici fiinţe radioactive de la atâta expunere, fie că sunt simpli locatari la bloc sau angajaţi în bi­rourile Connex. Probabil că angajaţii Connex de la tehnic, cei ce se a­flă în sediile acestea şi copiii lor vor fi cei care vor avea cele mai multe probleme cu sănătatea în viitor. Nu este de glumă cu radiaţiile. Tur­nu­rile ce găzduiesc “pădurea” cu antene de microunde (adevăraţi copaci artificiali) SE POT MUTA, dar lipseşte voinţa. Nu le mută nimeni, în­tru­cât aceasta ar însemna bani pentru investiţii, pe care nicio firmă nu este dispusă să îi dea. Patronii se gândesc doar la profit.

Problema este foarte gravă. Şi mai grav, guvernul nu face nimic pentru a reglementa această situaţie. În 1997, când a început am­pla­sa­rea intensivă a acestor antene pe blocuri, oamenii au fost încântaţi că vor avea mai puţin de plată la întreţinere. Ei nu ştiau (şi nu ştiu nici acum) ce cancer o să îi aştepte peste câţiva ani. Asta dovedeşte încă o dată că în România nimeni nu are vreun respect pentru viaţă şi să­nă­tatea oamenilor.”

În altă parte, se poate…

Agenţia France Presse anunţa că „Parisul şi alte oraşe din Franţa urmăresc reducerea numărului de antene ale telefoniei mobile”. An­tenele folosite de companiile de telefonie mobilă, în număr de 30.000 în Franţa, sunt contestate de mai multe asociaţii şi primării, printre care şi cea din Paris, care cer reducerea emisiilor de unde elec­tro­mag­netice, suspectate că ar fi periculoase pentru sănătate.

Atentat la sănătate

Este evident şi de bun‑simţ pentru oricine a făcut puţină fizică în şcoală că orice depăşire a nivelului natural al radiaţiilor îţi va afecta să­nătatea. Toţi angajaţii firmelor de telecomunicaţii care lucrează în me­diu încărcat electromagnetic au, prin contractul colectiv de muncă, alocate sporuri de tot felul – inclusiv cei din vechile centrale e­lec­tro­magnetice, staţii de frecvenţă şi radiorelee.

Cei din Ministerul Apărării care lucrează cu echipamentele de transmisiuni au spor de toxicitate şi concediu suplimentar; cei care întreţin releul de pe Coştila îşi bazează alimentaţia foarte mult pe lapte şi brânzeturi şi nu urcă la antene decât dacă sunt oprite. Am un prieten care a muncit în New York ca alpinist utilitar şi care monta antene pe zgârie‑nori unde existau deja alte echipamente GSM, care nu erau o­prite când el executa lucrări. Un coleg de‑al lui american (care a lucrat o perioadă mai lungă în acel serviciu) a făcut o formă rară de cancer bucal şi la ora asta este mort; un altul are o problemă cu ficatul; chiar şi prietenul de care spuneam se simţea slăbit şi fără vlagă şi s‑a întors în România să facă altceva decât acolo. Dacă l‑aţi vedea cum arată acum, v‑aţi schimba opinia despre ce vă spun eu; este îmbătrânit şi foar­te obosit, arată de 35 ani, când el are în jur de 26.

La Tâncăbeşti se află staţia de emisie a Radiodifuziunii Române, care emite cu 750 KW, putere măsurată la antenă. Locuitorii de acolo nu mai fac copii, mai fac în schimb câte un cancer, iar neoanele la ei în casă nu se pot stinge din cauza radiaţiilor. Dacă aveţi o vilă la ţară, lân­gă care este un stâlp de telecomunicaţii, e timpul să părăsiţi casa sau… să mutaţi stâlpul împreună cu vecinii dumneavoastră.

La Păltiniş în judeţul Sibiu şi la Dumbrăviţa de Codru în judeţul Bihor sunt montate relee ale TVR care emit la peste 700 KW. Telemobil are montate pe aceleaşi relee antenele pentru NMT/Suntel, care emit de asemeni la o putere incredibilă (650 KW) pentru a acoperi cu un singur echipament întreaga zonă a munţilor Retezat, respectiv Apuseni!

Mai nou, pe lângă antenele NMT, Telemobil montează acum şi an­tene CDMA la frecvenţa de 450 MHz pentru Zapp. Închipuiţi‑vă ce se va alege din Păltiniş şi Dumbrăviţa de Codru… Vor deveni, din staţiuni turistice, staţiuni de îmbătrânire rapidă.

Gândiţi‑vă, vreţi 600‑800 $ acum, sau să prindeţi a doua jumătate a vieţii? De fapt, cât costă viaţa noastră? Asta e întrebarea la care trebuie să răspundem atunci când Connex, Orange, Zapp sau Cosmorom vin cu “oferta” lor.”12

Operatorii de telefonie mobilă din România

În prezent, în România există patru operatori publici de telefonie mobilă:

• Vodafone – operator GSM şi 3G‑UMTS în bandă de frecvenţe de 900 MHz şi 2 GHz;

• Orange – operator GSM 900 MHZ şi 3G‑EDGE în bandă de frecvenţe de 900MHz şi 2GHz;

• Telemobil (Zapp) – operator CDMA şi EV‑DO în bandă de frecvenţe de 450MHz;

• Cosmote – operator DCS în bandă de frecvenţe de 1800MHz.

Asociaţia pentru Protecţia Consumatorilor din România a solicitat în mod oficial celor patru companii de telefonie mobilă informaţii despre puterea de emisie a unui transceiver şi în baza căror re­gle­men­tări sunt instalate astfel de echipamente pe miile de blocuri şi clădiri din România, precum şi dacă s‑au făcut studii privind radiaţia şi dacă locatarii au fost atentionaţi asupra pericolelor la care se expun.

După zece zile de aşteptare, Vodafone nu a vrut să ofere date teh­nice despre echipamentele pe care le montează pe clădiri. La fel a pro­cedat şi firma Cosmote. Singura firmă care a răspuns cât de cât, ofe­rind unele date despre puterea transceiverelor, dar total neconcludente, a fost Orange. De la compania care operează reţeaua ZAPP nu a venit niciun răspuns.

În România instituţiile autorizate de lege să facă măsurători şi să dea explicaţii referitoare la limitele care implică sau nu riscuri asupra sănătăţii sunt Direcţia de Sănătate Publică, Direcţiile Judeţene de Să­nătate şi Direcţia de Sănătate din Ministerul Apărării şi Direcţia de Sănătate din Ministerul Transporturilor.

Chiar dacă oficial nimeni nu recunoaşte că aceste BS‑uri sunt per­iculoase, personalul din unele instituţii publice ale statului a început să primească “spor de antenă”. Angajaţii Direcţiei Generale de E­vi­denţă a Persoanelor (DGEP) din Municipiul Bucureşti vor beneficia de un spor salarial de 10% şi trei zile suplimentare de concediu pentru condiţii vătămătoare de muncă.

Pe clădirea din Bulevardul Dimitrie Cantemir din Bucureşti, unde se află sediul DGEP, se găsesc mai multe antene de tip satelit şi antene aparţinând unei firme de telecomunicaţii. Directorii de la evidenţa persoanelor au făcut o cerere, solicitând măsurători specifice. În urma măsurării câmpurilor electromagnetice s‑a constatat că personalul este radiat. Direcţia de Sănătate Publică din Bucureşti a eliberat un act prin care se arată că sănătatea angajaţilor de la evidenţa persoanelor este pusă în pericol de câmpurile magnetice. De asemenea, mai multe cadre medicale care lucrează în Spitalul Judeţean din Zalău, mai ales cele de la etajele superioare, au sesizat conducerea unităţii în privinţa dis­con­fortului şi chiar a unor stări de rău care ar fi cauzate de radiaţiile antenelor de telefonie mobilă amplasate pe clădire.

O privire de la înălţime arată că Bucureştiul este împânzit de astfel de antene GSM. Însă multe dintre ele au fost instalate fără acordul tuturor proprietarilor, firmele respective profitând de naivitatea şi ne­cunoştinta oamenilor, sau de multe ori fiind mai degrabă nişte afaceri ale administratorilor de bloc. Şi asta deoarece firmele plătesc o chirie lunară asociaţiei.

Legislaţia ce reglementează vânzarea telefoanelor mobile, montarea staţiilor de bază pentru acestea a apărut un pic mai târziu. Mai exact, este vorba de Ordinul Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologiei nr.125, care respectă recomandarea Comunităţii Europene 519/1999 cu privire la anumite măsuri privind comercializarea telefoanelor mobile. Un al doilea Ordin, cu privire la limita de expunere a populaţiei la radiaţiile electromagnetice, a intrat în vigoare în 2003.

Principiul precauţiei, înscris în Tratatul de la Maastricht, semnat de Statele Membre ale Uniunii Europene, este prevăzut şi în Re­co­man­darea Comisiei Europene (CE) 519/1999. Conform principiului, atunci când există elemente ştiinţifice suficiente, chiar în absenţa unor cer­titudini sau probe absolute, dar ţinând cont de cunoştinţele ştiinţifice şi tehnice ale momentului, autorităţile trebuie să protejeze, înainte de toate, cetăţenii, contra riscului şi prejudiciilor cauzate de expunerea la câmpurile electromagnetice. Normele UE prevăd limitarea expunerii publicului la câmpurile electromagnetice şi protejarea de efectele no­cive ale acestora.

Radiaţiile de tip ELF (de la celulare şi emiţătoare ale telefoniei mobile) sunt considerate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) ca potenţial periculoase pentru om, respectiv “pot fi cancerigene pen­tru om” (conform unei Circulare a OMS). Nocivitatea potenţială este, aşadar, oficial recunoscută şi, ca urmare, ar trebui aplicat nu principiul precauţiei, ci principiul prevenţiei. Conform tratatului, Statele Membre au posibilitatea de a prevedea un nivel de protecţie superior celui prevăzut prin recomandarea CE. În România, nivelul este mult peste cel admis în state dezvoltate din UE.

Frecvenţele la care operează telefonia mobilă în România sunt 450, 900 şi 1800 MHz.

Se recomandă adoptarea principiului precauţiei (deja adoptat în Italia, Franţa, Belgia), care presupune reconsiderarea limitelor propuse de ICNIRP pentru anumite frecvenţe, precum şi măsuri administrative, de exemplu, amplasarea antenelor de telefonie mobilă la distanţă de zonele în care se desfăşoară activităţi cu copii sau persoane bolnave, interzicerea utilizării telefoanelor mobile de către copii cu vârsta mai mică de 16 ani, informarea şi formarea populaţiei, şi nu în ultimul rând susţinere din partea factorilor de decizie privind dezvoltarea unei lo­gistici adecvate de monitorizare a câmpurilor şi a efectelor, gestionată de Institutul de Sănătate Publică Bucureşti din structura Ministerului de Sănătate13.

Efecte asupra sănătăţii ale radiaţiilor emise de pilonii de telefonie mobilă

Siguranţa prezentată de pilonii de telefonie mobilă este subiectul unor dezbateri ştiinţifice extinse. Există un corp în creştere de dovezi ştiinţifice că radiaţiile electromagnetice pe care acestea le emit, chiar şi la nivele joase, sunt periculoase pentru sănătatea oamenilor.

Industria telefoniei celulare se extinde rapid, cu o rată de creştere a numărului de piloni de telefonie mobilă de zece ori în numai cinci ani. Industria a setat ceea ce ei numesc a fi „nivelele de siguranţă” ale ex­­punerii la radiaţii, însă un număr tot mai mare de doctori, oameni de ştiinţă şi oficiali din domeniul sănătăţii publice le dezaprobă ferm şi prevăd o criză a sănătăţii publice.

Aceşti piloni emit pe o distanţă de până la 4‑5 km. Radiaţiile au în esenţă aceeaşi frecvenţă ca şi microundele dintr‑un cuptor cu mi­crounde.

Studiile au arătat că şi la nivele reduse ale acestei radiaţii există do­vezi de deteriorări ale ţesutului celular şi ADN‑ului, şi aceste radiaţii au fost puse în legătură cu tumorile cerebrale, cancere, suprimarea funcţiilor imunitare, depresii, avorturi spontane, boala lui Alzheimer şi cu numeroase alte afecţiuni grave.

Copiii sunt supuşi unui risc încă şi mai mare, din cauza craniului lor mai subţire şi a ratei rapide de creştere. De asemenea, la un risc spo­rit sunt supuse şi persoanele mai în vârstă, cele cu o constituţie mai fragilă, precum şi femeile însărcinate. Medicii din Marea Britanie au emis avertizări, îndemnându‑i pe copiii sub 16 ani să nu utilizeze te­le­foanele celulare, pentru a reduce expunerea lor la radiaţii.

Peste 100 de medici şi de oameni de ştiinţă de la Şcolile de Sănă­tate Publică din cadrul Universităţilor Harvard şi Boston au numit pi­lonii de telefonie mobilă „un risc pentru sănătate”, iar 33 de medici delegaţi din 7 ţări au declarat că pilonii de telefonie celulară sunt „o urgenţă pentru sănătatea publică”.

Comisia FCC (Federal Communications Commission) a Statelor Unite are sarcina de a seta standardele de expunere a publicului şi pre­tinde că, pe baza studiilor ştiinţifice, nivelele curente prezintă sigu­ranţă. Însă FCC nu este o agenţie de sănătate publică, şi a fost criticată ca fiind „o prelungire a braţului industriei”. Mulţi dintre cei care lu­crează pentru FCC sunt foşti, actuali sau viitori angajaţi chiar ai in­dus­triei de telefonie mobilă a cărei activitate ar trebui să o supună re­glementărilor. Fiind în joc o industrie extrem de bănoasă ce aduce pes­te 40 de miliarde de dolari pe an, criticii au afirmat că „poţi pune pariu că studiile lor vor arăta orice vor ei să arate”.

„Guvernul nostru federal ne‑a spus de asemenea, mai demult, că azbestul, ţigările, talidomida14 şi altele nu ar prezenta vreun pericol, însă mai târziu s‑a dovedit că acestea sunt vătămătoare”, a afirmat Cathy Bergman‑Veniza, în cadrul Conferinţei Centrului de Drept al Mediului Înconjurător ţinute în 1996 la Şcoala de Drept din Vermont.

Standardul american actual pentru expunerea la radiaţiile expuse de pilonii de telefonie mobilă este de 580‑1000 mW/cm2, printre cele mai puţin protectoare din lume pentru sănătatea populaţiei. Multe ţări eu­ropene progresiste au setat standarde de 100 sau chiar de 1000 de ori mai reduse decât cele din Statele Unite. Să comparăm cu Australia, cu 200 mW/cm2, cu Rusia, Italia şi regiunea Toronto din Canada, cu 10 mW/cm2­ , China cu ­6 mW/cm2 şi Elveţia cu 4 mW/cm2. În Salzburg, Austria, nivelul este de 1 mW/cm2­­, de 1000 de ori mai mic decât în SUA. Noua Zeelandă a propus nivele încă şi mai stricte, la 0,02 mW/cm2, de 50 000 de ori mai protectoare pentru sănătatea populaţiei decât standardul american.

Contrar faţă de ce susţin cei din industria telecomunicaţiilor, există numeroase dovezi ştiinţifice, epidemiologice şi medicale care con­fir­mă faptul că expunerea la radiaţii din domeniul RF şi al microun­delor emise de pilonii de telefonie mobilă, chiar şi la nivele reduse, poate avea efecte adverse semnificative asupra sistemelor biologice.

Oamenii de ştiinţă afirmă că standardele actuale de „securitate” ale FCC se bazează pe cercetările de până în anul 1985, şi nu iau în consi­derare studiile ştiinţifice mai recente care au descoperit efecte precum: cancere cerebrale, tulburări de memorie, ruperi ale lanţului ADN şi probleme neurologice în urma expunerii la radiaţii de nivele mult mai joase decât nivelul limită al standardului de siguranţă oficial. Studiile mai vechi luau în considerare doar efectele „termice” sau cele de în­călzire produse de aceste radiaţii – cu alte cuvinte, nivelul la care radi­aţiile vor încălzi ţesuturile sau „vor coace” o persoană, exact în acelaşi mod în care funcţionează un cuptor cu microunde. Nivelele FCC ne pot asigura că ţesuturile noastre „nu ni se coc”, însă ele eşuează în încercarea lor de a evita efectele adverse ale expunerii cronice pe termen lung la nivele reduse ale radiaţiilor, numite de obicei efecte „non‑termice”.

Doctorii spun că radiaţiile RF deteriorează funcţiile biologice nor­male ale celulelor. „RF alterează fiziologia ţesuturilor”, afirmă Dr.George Carlo, care a descoperit deteriorări genetice în cadrul unui program de cercetare de 28 de milioane de dolari, finanţat de industria telefoniei mobile. Acum el luptă pentru coborârea nivelului maxim de iradiere con­­siderat sigur de standarde.

În 1998, Rezoluţia de la Viena, semnată de 16 dintre cei mai pro­eminenţi cercetători din domeniul bioelectromagnetismului, arăta că există un acord ştiinţific asupra faptului că există efecte biologice în urma expunerii la nivele de joasă intensitate ale radiaţiilor RF. Aceeaşi rezoluţie afirma insuficienţa cunoştinţelor ştiinţifice de până atunci (1998) pentru a putea stabili standarde de expunere care să prezinte siguranţă.

Rezoluţia de la Salzburg, adoptată în 2000 la Conferinţa Internaţio­nală despre amplasarea pilonilor de telefonie mobilă, interzicea orică­rui site celular să emită mai mult de 1 mW/cm2 – un standard de 1000 de ori mai strict decât actualul standard american. Această limită ia în considerare dovezile tot mai multe ale bioefectelor radiaţiilor RF non‑termice.

Pilonii de telefonie celulară expun publicul la radiaţii RF involun­tare, cronice şi cumulative. S‑a arătat că inclusiv nivele reduse de radi­aţii au fost asociate unor modificări ale proliferării celulelor şi deterio­rării ADN‑ului. Alte studii ştiinţifice au arătat efecte adverse asupra sănătăţii raportate pentru domeniul situat între 0,01 şi 100 mW/cm2, deci la nivele de sute sau chiar mii de ori sub limita minimă stabilită de standardul american oficial. Aceste radiaţii de nivele joase pot ajunge până la o milă distanţă de pilonul de telefonie mobilă. Proble­mele de sănătate raportate includ dureri de cap, tulburări de somn, de memorie, hemoragii nazale, probleme ale barierei sânge‑creier, viteze crescute ale bătăilor inimii, micşorarea numărului celulelor spermatice şi tulburări ale sistemului nervos. Expunerea cumulată pe termen lung la radiaţiile emise de pilonii de telefonie celulară nu are niciun prece­dent în istorie. Nu există nici un studiu concludent asupra siguranţei unor astfel de expuneri, iar numărul în creştere de studii ştiinţifice ara­tă că astfel de efecte adverse asupra sănătăţii sunt foarte răspândite.

Dr. Neil Cherry, biofizician din Noua Zeelandă, raportează că: „Nu există nici un nivel de siguranţă al expunerii la radiaţiile electro­mag­netice”. El a afirmat că standardele sunt bazate pe efectele termice, însă au loc şi efecte non‑termice importante precum moartea celulelor şi ruperea lanţului ADN. Dr. Cherry a elaborat o trecere în revistă, în 120 de pagini, a 188 de studii ştiinţifice. „Radiaţia elec­tromagnetică produce o modificare a celulelor într‑un mod care le face producătoare de cancer”. De asemenea, a afirmat că riscul de cancer creşte de 2 până la 5 ori. „În faţa unui corp de dovezi atât de mare nu mai poţi pretinde că nu există vreun efect advers al pilonilor de telefo­nie mobilă”, scrie Dr. Cherry. De asemenea, Agenţia de Protecţie a Mediului (EPA – Environmental Protection Agency) nu este de acord cu standardele FCC, iar analiştii au recomandat ca radiaţiile elec­tromagnetice să fie clasificate ca „probabil cancerigene pentru om”.

Directorul Departamentului de Sănătate şi Servicii Umane, Elisabeth Jacobsen, a afirmat că siguranţa radiaţiilor „nu a putut fi sta­bilită, nici cercetările ştiinţifice nu au putut‑o testa”, şi citează riscurile de cancer cerebral, de tumori şi de ruperi ale lanţului ADN. Comisia de Servicii Publice din California i‑a îndemnat pe cei din industria producătoare de telefoane mobile să nu‑şi amplaseze pilonii în apropi­erea şcolilor sau a spitalelor.

„Corpul nostru este extrem de sensibil la undele electromag­netice, şi noi depindem de micile impulsuri electrice care dirijează pro­cesele complexe ale vieţii”, spunea reputatul Dr. Robert Becker, autorul cărţilor The Body Electric şi Cross Currents, The Perils of Electropollution. El afirma că „în prezent, elementul cel mai poluant al mediului înconjurător este constituit de proliferarea acestor câmpuri electro‑magnetice”. Dr. Becker adăuga că radiaţiile despre care odi­ni­oa­ră se credea că prezintă siguranţă sunt astăzi corelate cu creşterea nu­mărului de malformaţii la nou‑născuţi, depresii, boala lui Alzheimer, dizabilităţi de învăţare, sindromul de oboseală cronică şi cancer.

Incidenţa cancerului cerebral a crescut cu 25% din 1973, iar în 2002, 185 000 de persoane fuseseră diagnosticate cu cancer cerebral numai în SUA. Tumorile cerebrale reprezintă cea de‑a doua cauză de deces în urma cancerului la copii şi tineri.

Unele efecte adverse ale radiaţiilor se manifestă imediat, însă altele apar numai după mulţi ani de expunere – spre exemplu, între 3 şi 10 ani în cazul cancerului. Numeroşi cercetători, oficialităţi din domeniul sănătăţii publice şi cetăţeni cred că utilizatorii de telefoane mobile nu ar trebui forţaţi să joace în următorii 20 de ani rolul de cobai într‑un experiment care să demonstreze efectele radiaţiilor asupra sănătăţii.

Dr. Gerard Hyland, fizician, afirmă că liniile directoare de securi­tate pentru pilonii de telefonie celulară sunt complet inadecvate, de­oarece se concentrează doar pe efectele termice ale acestei expuneri. Hyland, care a fost de 2 ori nominalizat la Premiul Nobel pentru Me­dicină, spune că liniile directoare de securitate existente „nu oferă nici o protecţie în faţa influenţelor non‑termice”. „În mod destul de justifi­cat – continuă Hyland – publicul rămâne sceptic la încercările guver­nelor şi ale industriei de telefonie mobilă de a‑i asigura că totul este în regulă, având în vedere în special modul non‑etic în care [guvernul şi industria] colaborează adeseori astfel încât să‑şi poată realiza intere­sele lor ascunse.”

În 1996, industria de telefonie mobilă a făcut lobby cu 39 de mi­lioane de dolari la Congresul American pentru a‑i convinge să voteze o lege care în esenţă urma să le dea dreptul de a‑şi plasa aceşti piloni de telefonie în vecinătatea noastră şi pentru ca mai apoi să fie aproape imposibil să te mai opui lor cu argumente ce vizează efectele adverse ale radiaţiilor asupra sănătăţii. Nu este nici o coincidenţă că, în acelaşi an 1996, organizaţiei EPA (Agenţia de Protecţie a Mediului Înconju­rător) i s‑au tăiat fondurile alocate pentru studiul efectelor radiaţiilor electromagnetice asupra sănătăţii. Numeroase comunităţi au protestat împotriva obligaţiei expunerii involuntare, 24 de ore din 24, la radiaţii din domeniul microundelor, fără nivele de siguranţă dovedite. După cum a afirmat, „nu mai ai nici un loc unde să scapi”.

De asemenea, o dată ce este construit un pilon de telefonie celulară, s‑a dovedit că este foarte dificil să verifici dacă radiaţiile emise se încadrează măcar în limitele legale. Nu s‑au luat nici un fel de măsuri pentru a ne asigura că pilonii nu emit la nivele de radiaţii mai mari decât cele permise de lege. În Statele Unite un cetăţean frustrat a chel­tuit 7000 de dolari ca să‑şi cumpere propriul echipament pentru a testa pilonul de telefonie celulară ce fusese amplasat chiar lângă locu­inţa lui, şi a descoperit că emitea radiaţii la nivele cu 250% mai mari decât limita legală. S‑a observat şi că preţurile proprietăţilor lângă care s‑au construit piloni de telefonie celulară au scăzut brusc din cauza riscului perceput al efectelor negative asupra sănătăţii.

Avocatul Mark Berthiaume din Massachusetts, opunându‑se am­pla­sării pilonilor de telefonie celulară, a spus: „Municipalităţile (…) sunt în fiecare zi terorizate de furnizorii de servicii de telefonie wireless, care folosesc banii şi legea pentru a intimida comunităţile astfel încât să le forţeze să accepte amplasarea de piloni mari de te­lefonie mobilă în locaţii necorespunzătoare”.

Câteva întrebări şi răspunsuri

1. – Dar nu avem nevoie şi nu depindem de telefoanele celulare?

– Desigur. Nimeni nu spune să interzicem telefoanele celulare şi pilonii, ci numai să le facem să prezinte siguranţă. Dacă Austria poate avea nivele de siguranţă de 10 000 de ori mai protectoare (decât SUA de exemplu), la fel putem avea şi noi. Este doar puţin mai costisitor pentru companiile producătoare. De asemenea, nu trebuie să lăsăm in­dustria să amplaseze pilonii oriunde vor ei. Putem să cerem să nu li se permită să amplaseze mai multe decât numărul minim necesar pen­tru a furniza o acoperire adecvată, precum şi să le pună în locurile ce pre­zintă cea mai mare siguranţă.

2. – Oare n‑ar fi mai bine ca pur şi simplu să ne opunem construirii de piloni de telefonie celulară în regiunea noastră?

– Printr‑o mutare strategică, industria telefoanelor celulare a încer­cat să impună guvernului [american] să adopte o lege care să stipuleze că este ilegal ca cetăţenii, invocând îngrijorările legate de efectele asu­pra sănătăţii publice, să se opună amplasării pilonilor. Prin Actul Te­lecomunicaţiilor, adoptat în SUA încă din 1996, drepturile cetăţenilor erau sever limitate în ce priveşte opoziţia pe care aveau voie să o aibă împotriva pilonilor atunci când aduceau ca argument efectele negative ale acestora asupra sănătăţii. Caracterul constituţional al acestui Act a fost contestat la Curtea Supremă. Totuşi, vor trece ani până când se va lua o decizie, în vreme ce publicul continuă să fie expus în mod cronic şi cumulativ la radiaţii cu fiecare nou pilon de telefonie mobilă construit.

3. – Aşadar, ce putem noi să facem?

– Actul Telecomunicaţiilor îi împiedică pe cetăţeni să se opună pilonilor, luând ca argumente îngrijorările legate de emisiile de ra­di­a­ţii, însă aceştia se pot opune invocând şi numeroase alte motive valide. Există încă drepturi ale oamenilor care permit controlul local al numă­rului, dimensiunilor şi locului de amplasare ale pilonilor de telefonie celulară, menţinându‑se în acelaşi timp o acoperire adecvată. Nume­roa­se comunităţi au cerut moratorii asupra construirii pilonilor, astfel încât să se emită ordonanţe stricte, care să ceară industriei să respecte dorinţele comunităţilor, cum ar fi construirea doar a numărului necesar şi suficient de piloni, în locaţiile corespunzătoare. În cadrul acestor moratorii, comunităţile pregătesc studii efectuate de oameni de ştiinţă ce nu lucrează pentru industria telefoniei celulare, şi creează planuri de protecţie a drepturilor şi a sănătăţii cetăţenilor, în limitele legale.

Amplasarea pilonilor de telefonie celulară este una dintre funcţiile importante ale „aleşilor noştri”. Protecţia sănătăţii cetăţeanului şi drep­turile de proprietate ar trebui să se numere printre principalele res­pon­sabilităţi ale autorităţilor locale. „Aleşii noştri” ar trebui să pro­tejeze sănătatea şi bunăstarea oamenilor ce locuiesc acolo, iar nu să‑şi urmă­rească interesele din care să obţină ei profituri cu multe zerouri, fără să le pese deloc de cei pe care îi guvernează15.

Rezultatele celor mai recente studii ştiinţifice din diverse ţări despre efectele radiaţiilor emise de piloni şi antene de telefonie mobilă

Un studiu egiptean a evaluat efectele neurocomportamentale în rândul persoanelor locuind în vecinătatea antenelor de telefonie mo­bilă (Abdel‑Rassoul şi colab., 2007). Studiul a fost efectuat pe 37 de per­soane locuind într‑o clădire pe care fuseseră amplasate antene de telefonie mobilă, pe 48 de persoane locuind vizavi şi pe un grup de con­trol alcătuit din 80 de persoane. În grupurile ce fuseseră expuse radiaţiilor s‑au constatat efecte neuropsihice precum: dureri de cap, tul­burări de memorie, vertije, tremurături, simptome de depresie, tul­burări ale somnului, efectele fiind mai accentuate la cei care locuiau în clădire, sub antene. Câmpul electromagnetic măsurat în interiorul clă­dirii avea o valoare de 0,2 V/m (deci mult inferior nivelelor maxime de expunere acceptate de normele în vigoare).

Şi în Austria au fost studiate efectele neuropsihice asupra persoa­nelor locuind în vecinătatea staţiilor de bază de emisie de telefonie mo­bilă. Un grup de cercetători ştiinţifici de la Universitatea de Medi­cină din Viena a realizat un studiu epidemiologic pe oamenii ce lo­cuiesc în mediul rural la distanţe de 24 – 600 metri faţă de staţia de emisie (o valoare medie a expunerii de 0,05 , sau 0,3 V/m) şi în mediul urban la distanţe de 20 – 250 metri faţă de staţia de emisie (o valoare medie a expunerii de 0,02 , sau 0,12 V/m), cu un maxim al expunerii la 4,1 , sau 25 V/m. Măsurătorile au fost efectuate în camera de dormit în cazul a 365 de persoane, locuind în vecinătatea a 10 staţii de bază de emisie de telefonie mobilă. S‑a găsit o relaţie semnificativă între expunerile la radiaţiile emise de staţiile de bază de telefonie mobilă şi simptome ca dureri de cap (simptomul cel mai semnificativ) şi diminuarea performanţelor cognitive (în funcţie de gradul de expunere), relaţie ce nu poate fi atribuită vreunei temeri a persoanelor faţă de antenele de telefonie mobilă (Hutter şi colab., 2006).

Într‑un alt studiu s‑au cercetat efectele posibile ale câmpurilor electromagnetice emise de staţiile de bază de telefonie mobilă asupra unei populaţii de cocostârci (Ciconia ciconia) ce îşi aveau cuiburile în apropierea acestora. Rezultatele au fost o scădere cu 50% a fertilită­ţii în cazul cuiburilor situate la mai puţin de 200 m faţă de antene în comparaţie cu cele situate la mai mult de 300 m distanţă. 40% dintre cuiburile situate la mai puţin de 200 m erau lipsite de pui, comparativ cu doar 3% dintre cele situate la mai mult de 300 m. Mai multe obser­vaţii comportamentale interesante, compatibile cu rezultatele, au fost revelate în cazul cocostârcilor care îşi făcuseră cuiburile la distanţe mai mici de 100 m faţă de antene: certuri frecvente între mascul şi fe­melă în timpul construirii cuibului, construire mult mai laborioasă a a­ces­tuia, cuiburile cele mai afectate nu sunt terminate niciodată, frec­vent puii mor la o vârstă precoce, cocostârcii rămân în cuib în faţa an­te­ne­lor, pasivi, fără să facă nimic (Balmori şi colab., 2005).

Mai mulţi oameni de ştiinţă din Austria au cercetat legătura dintre staţiile de bază de telefonie mobilă şi modificarea formei electroen­cefalogramei. Ei au descoperit că radiaţiile emise de o staţie de bază de telefonie mobilă la o distanţă de 80 metri (aprox. 0,003 , sau 1 V/m) provoacă modificări semnificative ale curenţilor electrici în creierul persoanelor testate (măsurate prin intermediul electroencefa­lo­gramei EEG). Toate persoanele testate au recunoscut că se simţeau rău în timp ce au fost expuse la radiaţiile emise de staţia de bază, iar o parte dintre ele au avut simptome foarte severe. După autorii studiului, acesta a fost prima dovadă mondială a modificărilor cruciale ale cu­renţilor electrici în creier în urma expunerii la radiaţiile emise de o staţie de bază de telefonie mobilă la o astfel de distanţă (Oberfeld şi colab., 2005).

Simptomele resimţite de persoanele ce locuiesc în apropierea sta­ţiilor de bază de telefonie mobilă au fost evidenţiate şi în studii reali­zate în Polonia. Într‑un astfel de studiu au fost raportate simptome di­verse, în special probleme ale sistemului circulator, dar şi tulburări ale somnului, iritabilitate, depresii, vedere înceţoşată, dificultăţi de con­cen­trare, greaţă, lipsă a poftei de mâncare, dureri de cap şi vertije. Stu­diile efectuate au arătat relaţia dintre incidenţa simptomelor indivi­duale, nivelul de expunere şi distanţa dintre o zonă locuită şi o staţie de emi­sie de telefonie mobilă. Această legătură a fost observată în am­bele gru­puri de persoane supuse studiului, adică atât în cei care cre­deau că problemele lor sunt legate de staţia de bază de telefonie mo­bilă, cât şi de cei care nu cunoşteau că ar fi posibilă o astfel de legă­tură, eli­mi­nând astfel orice posibilitate ca simptomele să fie induse prin auto­su­gestie sau vreun alt tip de subiectivism (Bortkiewicz şi colab., 2004).

Probleme similare au fost evidenţiate şi într‑un studiu realizat în colaborare de către oameni de ştiinţă din Austria şi din Spania. Simp­tomele acuzate de persoanele ce locuiau în apropierea a două sta­ţii de bază de telefonie mobilă au cuprins tendinţe depresive, oboseală, tul­bu­rări ale somnului, dificultăţi de concentrare şi probleme cardio­vas­cu­lare (Oberfeld şi colab., 2004).

Un alt studiu, realizat în Israel în oraşul Netanya, a indicat o creş­tere puternică a cazurilor de cancer în vecinătatea staţiilor de bază de emisie de telefonie mobilă. La acest studiu epidemiologic a partici­pat un grup de 622 de persoane (grupul A) ce au locuit pe o durată în­tre 3 şi 7 ani în apropierea unei staţii de transmisie de telefonie celu­lară, precum şi un grup de 1222 de persoane (grupul B), având caracte­ristici foarte asemănătoare cu celălalt grup (în privinţa mediului în­conjurător, locului de muncă şi caracteristicilor profesionale; singura diferenţă: lipsa vecinătăţii unei staţii de emisie de telefonie mobilă) şi care a fost folosit pentru comparaţie. Scopul studiului a fost de a de­termina dacă există sau nu o creştere a numărului de cazuri de cancer în rândul unei populaţii locuind în cadrul unei suprafeţe de mică întin­dere, expusă la radiaţiile emise de o staţie de bază de telefonie mobilă. În grupul A al celor expuşi la radiaţii s‑au înregistrat, numai într‑un singur an, opt cazuri de diferite tipuri de cancer (din totalul de 622 de persoane supuse studiului), în timp ce în grupul B au fost diagnosticaţi doar 2 persoane din 1222. În timp ce în grupul femeilor, procentul re­lativ al cancerelor a fost de 10,5 pentru grupul A şi de 0,6 pentru gru­pul B. Concluzia studiului a fost o legătură între incidenţa crescută a can­cerelor şi faptul de a locui în vecinătatea unei staţii de transmisie de telefonie mobilă (Wolf şi colab., 2004).

Un alt studiu epidemiologic, studiul NAILA, a fost realizat în Germania şi a cercetat de asemenea influenţa proximităţii faţă de an­tenele de telefonie mobilă asupra incidenţei cancerelor. Studiul a cuprins aproximativ 1000 de pacienţi, care au fost urmăriţi între anii 1994 şi 2004. Rezultatele studiului au arătat că proporţia de noi cazuri de îmbolnăvire de cancer a fost semnificativ crescută în rândul paci­enţilor ce au trăit timp de 10 ani la o distanţă de până la 400 de metri de locul în care erau amplasate staţiile de emisie de telefonie mobilă, care sunt în funcţiune din anul 1993, comparativ cu pacienţii ce locu­iau la distanţe mai mari faţă de acestea şi că acei pacienţi ce locuiau în vecinătatea staţiei de bază se îmbolnăviseră în medie cu 8 ani mai de­vreme decât cei ce locuiau la distanţe mai mari faţă de aceasta. De asemenea, în perioada dintre anii 1999 şi 2004 riscul relativ de a con­tracta un cancer s‑a triplat pentru locuitorii zonei din apropierea staţiei de emisie comparativ cu cei ce locuiau în acelaşi oraş (Naila), dar în afara acestei zone (Eger şi colab., 2004).

Studii şi cercetări realizate pe riveranii antenelor de te­lefonie mobilă

În ceea ce priveşte telefonia mobilă, pericolul provine atât de la te­lefonul mobil, cât şi de la antenele emiţătoare.

Contrar aserţiunilor industriei de telecomunicaţii, care susţine că opo­zanţii antenelor au o teamă exagerată de acestea, un studiu austriac a arătat că, prin comparaţie cu un grup de control, riveranii antenelor nu arătau o teamă neobişnuită faţă de această tehnologie (Hutter şi colab., 2004). Această constatare a fost confirmată şi de un studiu el­veţian (Siegrist şi colab., 2005). Aceste studii arată că simptomele acuzate de riveranii antenelor de telefonie mobilă sunt reale şi nu exagerate.

Un studiu polonez realizat pe riveranii de antene de telefonie mo­bilă arată că simptomele cele mai frecvent induse de staţiile de bază de telefonie mobilă sunt: o proastă funcţionare a sistemului circulator, tul­burări ale somnului, iritabilitate, depresie, dificultăţi de concentrare, tul­burări ale vederii, greţuri, lipsă a poftei de mâncare, dureri de cap şi vertije (Bortkiewicz şi colab., 2004).

Un studiu realizat pe riveranii spanioli de antene emiţând pe 900 MHz, a evidenţiat o corelaţie semnificativă între simptomele prezen­tate de aceste persoane şi densitatea de putere a câmpului electromag­netic de microunde, măsurată în locuinţele lor. Cu cât densitatea era mai ridicată, cu atât simptomele erau mai grave (Navarro şi colab., 2002).

Un alt studiu, realizat tot pe riverani spanioli de antene de telefonie mobilă, dar pe 1800 MHz, a evidenţiat de asemenea o corelaţie semni­ficativă între simptome şi densitatea de putere a câmpului electromag­netic. În cadrul acestui studiu, au fost constituite două grupuri. Persoa­nele din primul grup locuiau la mai puţin de 250 de metri de antene şi erau expuse la densităţi de putere de aprox. 1100 (1,1 ). Persoanele din cel de‑al doilea grup locuiau la mai mult de 250 de metri de antene, fiind expuse la densităţi de putere de aprox. 100 . Primul grup, mai expus, a prezentat o severitate a simp­­tomelor mai mare decât al doilea grup, mai puţin expus. Simpto­mele, a căror corelaţie cu intensitatea câmpului electromagnetic era sem­ni­fica­tivă, au fost următoarele: iritabilitate, dureri de cap, obo­seală, pier­de­rea poftei de mâncare, stare generală proastă, tulburări ale somnului, de­­pre­sie, dificultăţi de concentrare, vertije şi probleme cardio‑vasculare (Navarro şi colab., 2003).

Un studiu epidemiologic realizat în Franţa a revelat la riveranii de antene de telefonie mobilă simptome acuzate în legătură cu expunerea la microunde. În cadrul studiului au fost constituite două grupuri. Pri­mul includea persoane locuind într‑un perimetru de 300 de metri în jurul antenei. Al doilea, grupul de control, cuprindea persoane care lo­cu­iau la distanţe mai mari de 300 de metri de antenă, sau al căror do­miciliu era situat în afara influenţei unei staţii de bază de emisie de telefonie mobilă. Simptomele acuzate în legătură cu expunerea la radi­aţii de microunde au apărut în grupul persoanelor care locuiau într‑un perimetru de 300 de metri în jurul antenei. Unele simptome erau sem­nificativ crescute în anumite intervale de distanţe faţă de antenă:

• de la 0 la 10 m de antenă: greţuri, pierderea poftei de mâncare, tulburări de vedere, dificultăţi de deplasare;

• de la 10 la 100 m de antenă: iritabilitate, tendinţe depresive, difi­cultăţi de concentrare, pierderi de memorie, vertij, scăderea libidoului;

• de la 100 la 200 m de antenă: dureri de cap, tulburări de somn, senzaţie de disconfort, probleme cutanate;

• de la 200 la 300 m de antenă: oboseală cronică (Santini şi colab., 2001).

Anumite simptome erau mai marcate la femei decât la bărbaţi (Santini şi colab., 2002).

Vârsta subiecţilor expuşi a fost de asemenea un factor al sensibili­tăţii la microunde. La subiecţii cu vârste de peste 60 de ani, efectele erau mai intense pentru anumite simptome decât la tineri (Santini şi colab., 2003).

Numeroase simptome aveau intensitatea cea mai mare în cazul în care locuinţa subiecţilor se afla chiar „în faţa” antenelor (Santini şi colab., 2003).

La Naila, în Germania, mai multe antene de telefonie mobilă au fost puse în funcţiune în 1993. Examinarea a circa 1000 de fişe medi­cale ale pacienţilor din Naila pe perioada dintre anii 1994 şi 2004 a arătat că, dintre persoanele care au locuit în aceşti 10 ani într‑un peri­metru de 400 m în jurul antenelor, numărul cazurilor noi de cancer era semnificativ mai mare decât în rândul persoanelor care au locuit în aceeaşi perioadă în afara acestei arii. S‑a remarcat de asemenea că aceste cazuri noi de cancer apăreau la vârste mai tinere la cei care lo­cuiau într‑un perimetru de 400 m în jurul antenelor, decât la cei care locuiau în afara acestui perimetru. (Eger şi colab., 2004)

Un alt studiu, realizat la Netanya, în Israel, pe o populaţie locuind într‑un perimetru de 350 m în jurul unei antene GSM şi expusă unei densităţi de putere de 5300 , a evidenţiat un număr de 4,15 ori mai mare de cazuri de cancer în rândurile acestei populaţii, compa­rativ cu un grup de control locuind în afara acestui perimetru, şi aceas­ta la doar un an de expunere la radiaţiile de microunde emise de aceas­tă antenă. (Wolf şi Wolf, 2004)

Un studiu epidemiologic austriac din mai 2006 a arătat că într‑un mediu rural, până la o distanţă de 600 m de antenele de telefonie mo­bilă şi cu o expunere medie de 50 , adică aprox. 0,135 V/m, exista o relaţie semnificativă între această expunere şi simptome ca dureri de cap, precum şi diminuarea performanţelor cognitive. (Hutter şi colab., 2006)

Această valoare de 50 la care se întâlnesc deja efecte sem­nificative a fost evaluată din măsurătorile efectuate în dormitorul din locuinţele persoanelor expuse. Acest fapt ne conduce la concluzia că trebuie să fie stabilite, ca măsură de precauţie, norme de expunere mai joase de 50ca densitate maximă admisibilă de putere a câmpului electromagnetic al microundelor în interiorul clădirilor. Ast­fel de norme au fost impuse în unele regiuni, cum ar fi de pildă nor­mele propuse în 2002 de ministerul sănătăţii publice din Salzburg, Austria, care sunt de 10 pentru exteriorul clădirilor şi de 1 în interiorul clădirilor, ceea ce corespunde unor valori de 0,06 V/m, respectiv de 0,02 V/m. (Cf. Apelul de la Freiburg, 2002)

Un alt studiu epidemiologic, apărut în august 2006, a fost realizat la Menoufiya în Egipt pe persoanele locuind într‑o clădire pe acoperişul căreia se găseşte o antenă emiţătoare (37 de persoane), precum şi pe cele locuind într‑o clădire situată în faţa acestei antene (48 de persoane). Un alt grup, de 80 de persoane, neexpuse la radiaţiile emise de antenă, a fost ales ca grup de control. Simptomele raportate sunt no­tate, în procente, în tabelul de mai jos.

Valorile câmpului electromagnetic provenind de la antenă erau mai joase decât normele în vigoare în acea regiune.

În cadrul aceluiaşi studiu au fost efectuate şi teste cognitive, care au evidenţiat alterări semnificative ale funcţiilor cognitive la grupul expus în comparaţie cu grupul de control. (Abdel‑Rassoul şi colab., 2007)

Doctorul Neil Cherry din Noua Zeelandă a prezentat în 29 iunie 2000 la colocviul organizat de Partidul Verzilor în Parlamentul Euro­pean un raport privind microundele, raport pe care l‑a adus la zi în 2002. Pentru el, orice substanţă care produce o alterare cromozomială sau a moleculei de ADN, sau care provoacă modificări ale activităţii genetice a celulei este genotoxică, iar o substanţă genotoxică gene­rea­ză mutaţii, malformaţii şi cancere.

„Acţiunea microundelor asupra cromozomilor, asupra moleculei de ADN, asupra ionilor de calciu, asupra substanţelor care pot să se trans­forme în produşi cancerigeni, precum şi asupra producerii de mela­tonină, arată că microundele trebuie să fie considerate genotoxice”, subliniază şi doctorul belgian Jean Pilette, autorul cărţii Antennes de téléphonie mobile, technologies sans fil et santé.

Doctorul Cherry şi‑a încheiat raportul afirmând următoarele: „Ins­ta­larea miilor de piloni şi antene de telefonie mobilă în comu­nităţi înseamnă o creştere semnificativă a expunerii a milioane de oa­meni la nivele ale radiaţiilor de microunde despre care se cunoaşte că provoacă probleme serioase de sănătate. Problemele se vor agrava dacă nu se va acţiona rapid şi eficient şi dacă se vor instala noi piloni şi antene şi în alte locuri în afară de cele în care acestea nu vor produce decât nivele de expunere extrem de joase, ceva în genul unei densităţi de putere sub 10 .” (Cherry, 2002; Pilette, 2008)

Cum ne putem proteja de radiaţiile emise de antenele de telefonie mobilă? – soluţii propuse de medicul belgian Jean Pilette

• Atunci când se deschide o anchetă publică privind instalarea unei antene de telefonie mobilă în vecinătatea locuinţei noastre (lucru vala­bil în ţările occidentale, însă la noi, din păcate, de cele mai multe ori aceste antene sunt instalate fără să ni se ceară în vreun fel acordul) este recomandabil să ne manifestăm, individual sau colectiv, dezacordul. Este mai uşor să împiedicăm instalarea unei antene decât să înlăturăm o antenă deja instalată.

• Trebuie să evităm să ţinem în locuinţa noastră obiecte cu su­pra­feţe metalice mari, oglinzi mari şi structuri metalice prea volumi­noase pe care se reflectă microundele, sporind astfel densitatea câm­pului electromagnetic.

• Orice structură metalică trebuie să aibă legătură la pământ.

• Este preferabil să amplasaţi fotoliul şi patul la distanţă de ferestre. Valorile câmpului datorate microundelor ce vin din exterior se măresc semnificativ atunci când ne apropiem de ferestre, deoarece geamurile, chiar şi cele duble, protejează mai puţin decât pereţii în faţa microun­delor.

• Sunt de preferat paturile cu armătură din lemn în locul celor cu armătură metalică.

• O bună instalaţie electrică, cu cabluri blindate şi cu legătură la pământ poate duce la diminuarea valorii câmpurilor electromagnetice de microunde în interiorul locuinţei. În fapt, microundele sunt trans­por­tate şi prin cablurile electrice care pătrund în casă. O bună îm­pă­mântare a cablurilor permite curenţilor paraziţi să se scurgă în pământ.

• Este recomandabil să purtăm haine confecţionate din fibre natu­rale (lână, bumbac, mătase, in, cânepă etc.), în scopul evitării acumulă­rii de electricitate statică în corp.

• Ferestrele duble oferă o mai bună protecţie decât ferestrele sim­ple. Ferestrele duble cu film metalic, precum şi obloanele şi storurile metalice pot oferi protecţie împotriva unei iradieri din exterior cu mi­crounde, deoarece acestea din urmă se reflectă în mare parte pe aceste suprafeţe. Însă dacă microundele pătrund în locuinţă prin alte locuri decât prin ferestre şi prin uşi, ca de exemplu dacă intră traversând acoperişul sau pereţii subţiri, ele pot ajunge să se reflecte de suprafaţa internă a acestor ferestre sau de acele obloane sau storuri şi astfel pot duce la creşterea intensităţii câmpului electromagnetic în interiorul locuinţei. Aceleaşi efecte pot avea loc şi dacă în casă se găsesc surse de radiaţii de microunde (de exemplu telefoane mobile, telefoane fixe fără fir etc.). Aşadar beneficiul acestor ferestre ce conţin un film me­talic sau al acestor storuri metalice trebuie examinat cu atenţie în fi­ecare caz.

• O alegere foarte bună o constituie interpunerea între antenă şi locuinţa noastră a unor perdele de vegetaţie, arbori sau arbuşti, care ab­sorb parţial microundele.

• O măsură eficientă de protecţie o constituie îmbrăcarea pereţilor interiori ai casei cu unul sau mai multe straturi de argilă. Un strat de argilă chiar şi de numai 3 cm grosime reduce densitatea de putere a unui câmp electromagnetic de microunde.

• Diverse firme specializate în protecţia împotriva microundelor (în ţările occidentale; la noi în ţară, după cunoştinţa noastră, încă nu există) oferă perdele, cuverturi, tapete pentru pereţi sau pentru duşu­mea, care atenuează microundele. Totuşi, eficacitatea acestor sisteme de­­pinde de numeroşi factori.

• De asemenea, se găsesc de vânzare (cu aceeaşi menţiune ca şi la punctul anterior) aparate şi dispozitive care pot fi instalate în casă sau în locul în care se află antenele şi care au proprietatea de a atenua nivelul radiaţiilor. Aceste dispozitive necesită o studiere mai apro­fundată.

Cum fiecare caz are particularităţile proprii, nu există o soluţie standard pentru a ne proteja de radiaţiile emise de antenele de telefonie mobilă.

Atunci când ne alegem o locuinţă nouă, este bine să ţinem cont şi de următoarele puncte:

• Dacă este posibil, să ne alegem locuinţa într‑o zonă situată la distanţă mai mare de locurile în care sunt amplasaţi piloni de telefonie mobilă şi antene.

• Este bine să nu alegeţi un apartament care se găseşte la aceeaşi înălţime cu o antenă de telefonie mobilă şi este preferabil să evitaţi imobilele care au antene de telefonie mobilă pe acoperiş.

• O casă cu ziduri groase şi prevăzută cu pivniţe bune constituie o alegere mai bună decât o casă cu ziduri subţiri şi fără pivniţe. Zidurile sunt un ecran parţial în faţa microundelor care, atunci când le traver­sează, îşi pierd o parte din energia lor. Pământul se comportă de ase­menea ca un ecran în faţa microundelor; în consecinţă, densitatea de putere măsurată într‑o pivniţă este semnificativ mai redusă decât cea măsurată la parterul sau la etajele casei. Astfel, pivniţa poate fi un loc de refugiu.16

NOTĂ FINALĂ: Cititorului interesat să afle mai multe în domeniu îi recomandăm cartea „Idolii fără fir. Telefonia mobilă şi poluarea electromagnetică”, Editura Christiana, 2010 (376 pag., inclusiv o vastă bibliografie) pentru un studiu temeinic al întregului fenomen, precum şi celelalte broşuri apărute în această serie.

de admin

Efectele radiațiilor emise de telefoanele mobile – Drăgulinescu

9:14 pm, februarie 21, 2011 în Radiații, Telefoanele mobile de admin

Efectele radiațiilor emise de telefoanele mobile

„Ca medic – afirmă Jean Pilette, doctor în ştiinţe medicale, care a strâns numeroase astfel de mărturii – am avut adeseori pacienţi cu probleme de sănătate datorate expunerii la radiaţii electromagnetice.

Am avut pacienţi cu simptome care au dispărut atunci când s‑au mutat departe de antenele GSM sau atunci când au renunţat la te­lefonul fix fără fir din casă. [...] Iată un exemplu:

Dl. A… acuză dureri sciatice în partea dreaptă a corpului. Niciuna din examinările clinice nu a arătat vreo problemă. El are obiceiul să ţină un telefon mobil, care e mereu deschis, în buzunarul din dreapta al pantalonilor. Înainte de a‑i recomanda mai multe medicamente cal­mante, l‑am sfătuit să nu mai poarte telefonul mobil la el. Iată ce mi‑a spus la un consult ulterior: „N‑am mai purtat la mine telefonul mobil timp de câteva zile, iar durerea de la piciorul drept a dispărut. După aceea am luat din nou cu mine telefonul mobil, însă l‑am pus în bu­zunarul stâng şi am început să am dureri la piciorul stâng, ase­mă­nă­toare cu cele pe care le avusesem la dreptul. Am renunţat din nou să‑l mai iau cu mine, iar durerile au dispărut.”

Prima victorie în justiţie a unei persoane care s‑a îmbolnăvit de la radiaţiile electromagnetice

Sharesa Price a crezut că e vorba doar de o nouă infecţie dintr‑o serie de infecţii ale sinusurilor. O dureau ochii şi capul şi voma. Dar după aceea Price a avut un atac de apoplexie şi la o scanare cerebrală s‑a găsit ceva mult mai îngrijorător.

„Când am ajuns acasă a sunat telefonul. Era de la cabinetul doc­torului şi mi s‑a spus: Sprijină‑te de ceva. Draga mea, ai o tumoare cerebrală. Stăteam în picioare lângă frigider şi pur şi simplu m‑am prăbuşit, zicând: Nu, nu, nu, nu poate fi o tumoare cerebrală!”, şi‑a amintit ea.

După diagnosticul acesta din 1999 şi după operaţia de extirpare a tumorii, Price a început să caute răspunsuri. A ajuns la concluzia că expunerea la radiaţiile electromagnetice de la ea de la serviciu, unde programa telefoane celulare pentru noii clienţi, îi provocase tumoarea.

În mai 2005, un judecător în drept administrativ care se ocupă cu revendicările de compensaţii din partea angajaţilor i‑a acordat 30 000 de dolari pentru a‑i plăti facturile medicale şi alte cheltuieli. Price pare a fi prima persoană care a convins un judecător că boala sa a fost cauzată de radiaţiile electromagnetice. Totuşi, este puţin probabil că de­cizia a avut repercusiuni importante în industria de telefoane celulare.

Clienţii lui Price de la firma Advanced Communications Systems din California de Nord erau doctori, pompieri, secţii de poliţie şi de­partamente de securitate pentru cazinouri, iar ea îşi iubea munca. Ea vor­bea la telefonul mobil mai multe ore pe zi, iar camera în care lucra conţinea transmiţători care emiteau radiaţii de radiofrecvenţă, a spus ea.

Price nu a putut găsi un avocat care să preia cazul ei până când l‑a contactat pe Carl Hilliard, un jurist mai în vârstă, preşedinte al Wireless Consumers Alliance (Alianţa Utilizatorilor de Wireless).

Hilliard s‑a oferit în mod voluntar să o reprezinte fără plată. El a spus că grupul său a reprezentat utilizatorii de telefoane mobile în litigii datorate unor servicii nesatisfăcătoare din partea furnizorilor de servicii de telefonie mobilă.

Hilliard l‑a adus pe Dr. Nachman Brautbar, medic toxicolog de boli cauzate de locul de muncă şi profesor la Şcoala de Medicină a U­ni­versităţii din California de Sud, pentru a reexamina fişele medicale ale lui Price.

Brautbar a fost martor expert într‑o serie de cazuri de înalt profil, inclusiv în cel al otrăvirii cu crom din apa de băut poluată, prezentat în filmul Erin Brokovitch.

Brautbar a reexaminat cazul lui Price şi a scris un raport în care susţine reclamaţia ei că tumoarea a fost cauzată de expunerea la ra­diaţie de radiofrecvenţă2.

Riscurile la care sunt expuşi adolescenţii de la radiaţiile emise de telefoanele mobile

„Producătorii de telefonie mobilă ar trebui să ia în serios rezultatele cer­cetărilor ştiinţifice efectuate în Suedia care au demonstrat că pro­dusele lor sunt periculoase pentru adolescenţi, şi ar trebui să lucreze la realizarea unor telefoane mai sigure”, a declarat omul de ştiinţă dr. Neil Cherry.

Cherry, profesor asociat la Universitatea Lincoln din Christchurch, Noua Zeelandă, a afirmat că există mai mult de 50 de patente de dis­pozitive sau de metode de a face telefoanele mobile mai sigure şi care nu sunt folosite de producătorii de telefonie mobilă. „Estimarea mea este că acestea ar reduce expunerea utilizatorilor de 100 până la 1000 de ori”, a afirmat el.

Cherry a comentat un studiu efectuat de oameni de ştiinţă din Suedia, conduşi de neurochirurgul Leif Salford, publicat în martie 2003. Rezultatele acestui studiu au arătat că celulele din creierul şo­bolanilor care controlează senzaţiile, memoria şi mişcarea au murit după ce au fost expuse la radiaţiile provenite de la diverse telefoane mobile, la nivele diferite ale radiaţiei, timp de două ore. S‑a afirmat că vârsta şobolanilor testaţi era echivalentă cu vârsta unei persoane adolescente. Salford a avertizat că expunerea pe durată lungă ar putea diminua capacităţile creierului. „Nu putem exclude posibilitatea ca, după câteva decenii de utilizare zilnică a telefoanelor mobile, o în­treagă generaţie de utilizatori să sufere efectele negative ale acestora”, a declarat el. În anul 2003 existau, numai în Noua Zeelandă, 2,3 mi­lioane de telefoane mobile în folosinţă, şi se estima că 60% dintre fa­milii deţineau cel puţin unul (între timp, evident, acest procent a cres­cut încă şi mai mult).

Cherry a afirmat că producătorii de telefonie mobilă îşi promovau produsele adolescenţilor şi copiilor, pentru a crea o bază de clienţi pe toată durata vieţii acestora. „Deşi ştiinţa arată că telefoanele mobile sunt mult mai periculoase decât tutunul, ei profită de faptul că ra­diaţia este invizibilă şi deci nu poate fi văzută sau mirosită precum fumul de tutun”, a adăugat omul de ştiinţă. El a îndemnat Guvernul să‑i oblige pe producători să plaseze avertismente de siguranţă pe telefoanele mobile. „Ar trebui să se ceară companiilor să accepte în mod public să facă telefoanele mobile mai sigure.” De asemenea, Cherry i‑a îndemnat pe părinţi să‑şi convingă copiii să minimizeze folosirea telefoanelor mobile.

Telefoanele mobile pot declanşa maladia Alzheimer

Telefoanele mobile vatămă celulele cerebrale cheie şi pot declanşa un debut timpuriu al bolii Alzheimer, sugerează un studiu.

Cercetători din Suedia au constatat că radiaţiile emise de te­le­foa­nele mobile vatămă zonele creierului asociate cu învăţarea, memoria şi mişcarea. Studiul, care a fost efectuat pe şobolani, a constituit la a­pa­ri­ţia sa în 2003 un punct de cotitură în îndelungata dezbatere asupra problemei dacă telefoanele mobile prezintă sau nu un risc pentru să­nătate. Autorii acestui studiu au fost Prof. Leif Salford şi colegii lui de la Universitatea Lund din Malmo.

Ei au făcut experienţa pe şobolani cu vârste între 12 şi 26 de săp­tămâni. Se consideră că creierul lor este în acelaşi stadiu de dezvoltare ca şi cel al adolescenţilor. Şobolanii au fost expuşi timp de două ore la radiaţii echivalente celor emise de telefoanele mobile. Creierele lor au fost examinate la microscop după 50 de zile.

Cercetătorii au constatat că şobolanii care au fost expuşi la radiaţii de nivel mediu şi înalt prezentau o abundenţă de celule cerebrale moarte.

Prof. Salford a spus că există un motiv valabil să credem că te­lefoanele mobile pot avea acelaşi efect şi la oameni. „Creierul unui şobolan este foarte asemănător cu cel al omului. Ambii au aceeaşi barieră sânge‑creier şi aceiaşi neuroni”, a declarat el pentru BBC News Online. „Avem un bun motiv să credem că ceea ce se întâmplă în creierul şobolanilor se întâmplă şi în cel al oamenilor.”

Prof. Salford a afirmat şi că este posibil ca expunerea la radiaţiile emise de telefonul mobil să declanşeze boala Alzheimer la unii oa­meni, explicând că „acei neuroni care sunt deja predispuşi la boala Alzheimer pot fi stimulaţi mai devreme.”

Studiul a fost publicat în revista Environmental Health Perspectives a Institutului Naţional de Sănătate al guvernului Statelor Unite. În în­cheierea studiului, cercetătorii au avertizat că „după câteva zeci de ani de utilizare zilnică, o întreagă generaţie de utilizatori de telefoane mobile poate suferi efecte nocive asupra sănătăţii, încă de la atingerea vârstei mijlocii.”

Telefoanele mobile şi astmul

Un studiu realizat de Dr. Peter French a constatat fără echivoc că „celulele sunt în permanenţă afectate de frecvenţele telefoniei mobile”. Încercând să explice creşterea de 25% a cazurilor de astm şi de 5% a ratei deceselor legate de astm în aria metropolitană Sydney, Australia, Dr. French a constatat că producerea de histamină, care declanşează spasmele bronhice, este aproape dublată după expunerea la radiaţiile emise de telefoanele mobile. Telefoanele celulare reduc de asemenea e­­ficacitatea medicamentelor antiasmatice şi întârzie vindecarea bolilor.

Telefoanele mobile şi senilitatea prematură

Noile cercetări sugerează că telefoanele mobile şi noua tehnologie wireless pot produce unei „întregi generaţii” de adolescenţi de astăzi senilitate încă din prima jumătate a vieţii. Studiul – care avertizează în special asupra „utilizării intensive a telefoanelor mobile de către tineri” – vine pe fondul unei diminuări a cercetării efectelor te­le­foa­nelor mobile asupra sănătăţii, diminuare datorată presiunilor din partea industriei producătoare de telefoane mobile.

Profesorul Leif Salford de la prestigioasa universitate Lund din Suedia, care a condus cercetările, şi căruia îi aparţine afirmaţia men­ţionată mai devreme: „Expunerea voluntară a creierului la microundele provenite de la telefoanele mobile reprezintă cel mai vast experiment biologic uman din toate timpurile”, este preocupat de faptul că, pe măsura răspândirii noilor tehnologii wireless, lumea „se poate îneca într‑un ocean de microunde”.

Studiul – finanţat de Swedish Council for Work Life Research şi publicat de National Institute of Environmental Health Sciences al guvernului S.U.A. – deschide noi perspective, arătând modul în care chiar şi nivele joase de radiaţii din domeniul microundelor pot face ca proteinele să se scurgă de‑a lungul barierei sanguine a creierului.

Profesorul Salford şi echipa sa au efectuat aceste investigaţii timp de cincisprezece ani. Ultimele lor cercetări trec cu încă un pas mai departe, arătând că acest proces prezintă efecte negative extrem de nocive pentru creier. Astfel, în cazul neuronilor care, în condiţii nor­male, nu ar fi fost atinşi de „senilitate” înainte ca persoanele respective să ajungă la şaizeci de ani, acest fenomen se manifestă înainte de vârsta de treizeci de ani.

Efectele asupra barierei sânge‑creier

Unul dintre efectele microundelor, „poate cel mai perfid dintre toa­te” (Jean Pilette), este de a altera bariera sânge‑creier. Creierul este protejat de joncţiuni etanşe între celulele alăturate ale pereţilor vaselor capilare, care alcătuiesc aşa‑numita barieră sânge‑creier care, la fel ca un paznic de frontieră, permite trecerea nutrienţilor din sânge în creier, însă nu lasă să intre substanţele toxice. Funcţia acestei „bariere” este deci de a proteja creierul, împiedicând substanţele nocive să pătrundă în acesta, dar lăsând să treacă, atât din sânge în creier, cât şi de la creier către sânge, o serie întreagă de substanţe indispensabile bunei funcţionări atât a creierului, cât şi a întregului corp.

Începând încă din 1988, oamenii de ştiinţă care făceau cercetări în laboratorul unui neurochirurg suedez, Leif Salford, au efectuat va­ri­aţiuni ale următorului experiment simplu: ei au expus cobai de la­bo­rator la radiaţii emise de telefonul celular sau la alte surse de mi­cro­unde, după care au sacrificat animalele şi au căutat prezenţa albuminei în ţesutul lor cerebral. Albumina este o proteină care este o com­po­nentă normală a sângelui, însă în mod normal nu trece prin bariera sânge‑creier. Prezenţa albuminei în ţesutul cerebral este întotdeauna un semn că vasele de sânge au fost vătămate şi că creierul şi‑a pierdut o parte din protecţie.

Iată ce au descoperit cercetătorii, după o muncă de 18 ani: Radi­aţiile de microunde, în doze egale cu cele emise de un telefon celular obişnuit timp de doar două minute conduce la scurgerea albuminei în creier. Într‑un set de experimente, reducerea nivelului expunerii de 1000 de ori a condus la o vătămare sporită a barierei sânge‑creier, acest fapt arătând că efectul nu este de tip doză‑răspuns şi că re­du­ce­rea puterii nu face ca tehnologia wireless să fie mai sigură. În fine, în studiul publicat în iunie 2003, o singură expunere de două ore la ra­di­aţiile emise de un telefon celular – deci doar o dată în întreaga viaţă – a dus la vătămarea permanentă a barierei sânge‑creier, iar la autopsia făcută 50 de zile mai târziu, atunci când au fost sacrificaţi cobaii, s‑a găsit că fuseseră vătămate sau distruse 2% dintre celulele cerebrale, inclusiv celulele din regiunile creierului asociate învăţării, memorării şi deplasării (Salford şi colab., 2003). În urma reducerii nivelului ex­pu­nerii de 10 ori sau de 100 de ori – adică aceleaşi condiţii ca atunci când utilizatorul de telefon mobil foloseşte căştile – precum şi în urma deplasării telefonului celular la o distanţă mai mare faţă de corp (sau ca atunci când stăm lângă cineva care vorbeşte la telefonul mobil), nu s‑a observat vreo modificare apreciabilă a rezultatelor! Chiar şi la aceste expuneri de nivele mai joase ale radiaţiilor, ju­mă­tate dintre ani­male aveau un număr mediu până la ridicat de neuroni vătămaţi.

Care sunt implicaţiile pentru noi? Două minute de conversaţie la un telefon celular pot produce vătămări ale barierei sânge‑creier, iar două ore de conversaţie neîntreruptă la un telefon celular pot duce la vătămarea permanentă a creierului; de asemenea, radiaţia „in­directă” (provenită de la alte persoane care vorbesc lângă noi la te­lefonul mobil) poate fi la fel de nocivă. Bariera sânge‑creier este la fel şi la cobai, şi la oameni.

Aceste rezultate au produs o adevărată agitaţie în Europa, astfel încât în noiembrie 2003 s‑a ţinut special o conferinţă, sponsorizată de Uniunea Europeană, intitulată „Poate fi influenţată bariera sânge‑creier de interacţiunile cu câmpurile de radiofrecvenţă?”, ca şi cum ar fi ur­mărit să‑i liniştească pe oameni: „Vedeţi că facem ceva în această problemă!” Însă, după cum şi era de aşteptat, nu s‑a făcut nimic în legătură cu aceasta, la fel cum de 30 de ani nu s‑a luat nicio măsură.

În anii ’70, cercetătorul american Allan Frey fusese primul dintre numeroşii oameni de ştiinţă care au demonstrat că radiaţiile de mi­cro­unde de nivele joase pot duce la vătămări ale barierei sânge‑creier (Frey şi colab., 1975). Există mecanisme similare care protejează o­chiul (bariera sânge‑corp vitros) şi fătul (bariera placentară), iar cer­cetările lui Frey au arătat că radiaţiile din domeniul microundelor pot duce şi la vătămarea acestor bariere (Frey şi colab., 1988). Implicaţia este următoarea: nicio femeie însărcinată nu trebuie să folosească vreodată telefonul celular.

Dr. Salford vorbeşte destul de direct despre cercetările lui. El a numit utilizarea telefoanelor celulare „cel mai mare experiment biologic din toate timpurile făcut pe oameni” şi a avertizat în mod public că o întreagă generaţie de adolescenţi utilizatori de telefoane celulare pot suferi deficienţe mentale şi se pot îmbolnăvi de Alzheimer înainte de a atinge vârsta senectuţii.

Diverse alte studii despre efectele microundelor asupra barierei sânge‑creier

Proprietatea microundelor de a vătăma bariera sânge‑creier este binecunoscută de cei care fac experienţe cu medicamente. Aceştia, pentru a face să pătrundă în creierul animalelor de laborator o sub­stanţă care în mod normal nu pătrunde acolo, supun aceste animale timp de câteva minute la radiaţii din domeniul microundelor. Bariera sânge‑creier fiind vătămată, substanţa respectivă se regăseşte în cre­ierul animalelor, ceea ce permite să se studieze efectele ei asupra ţe­sutului nervos. (Baxter şi colab., 1989)

Modificarea permeabilităţii barierei sânge‑creier sub acţiunea mi­croundelor poate să aducă în creier unele substanţe care sunt cons­tituenţi ai sângelui. Spre exemplu fluxul zaharurilor din sânge poate creş­te sau scădea de‑a lungul acestei bariere (Oscar şi Hawkins, 1977; Williams şi colab., 1984; Schirmacher şi colab., 2000), ceea ce per­tur­bă buna funcţionare a creierului şi a întregului organism.

Modificarea permeabilităţii barierei sânge‑creier sub acţiunea mi­croundelor poate de asemenea să aibă ca efect faptul ca anumite substanţe, ce în mod normal rămân în sânge, să pătrundă brusc în creier. În acest fel, albumina, care, dintre proteinele din sânge, este cea mai abundentă, ajunge să penetreze în creier, unde în mod normal nu poate pătrunde (Salford şi colab., 1994; Salford şi colab., 2001; Leszczynski şi colab., 2002; Salford şi colab., 2003; Eberhardt şi colab., 2008; Nittby şi colab., 2008). Albumina, substanţă in­dis­pen­sa­bilă în sânge pentru buna funcţionare a organismului, constituie însă, atunci când pătrunde în creier, o adevărată otravă pentru acesta. Aici ea provoacă leziuni ale celulelor nervoase. Albumina este o ne­uro­to­xină, a cărei toxicitate este proporţională cu concentraţia sa. (Hassel şi colab., 1994)

Intensitatea acţiunii microundelor asupra barierei sânge‑creier de­pin­de de densitatea de putere a câmpului electromagnetic al mi­cro­un­delor şi de durata expunerii la acesta. (Neubauer şi colab., 1990)

Această acţiune poate explica simptomele care survin foarte rapid după o expunere la microunde, cum sunt vertijele şi durerile de cap. (Frey, 1998; Bortkiewicz, 2001; Huber şi colab., 2003)

Alterarea permanentă a barierei sânge‑creier printr‑o expunere cro­nică la microunde poate facilita acumularea în creier a unor substanţe toxice, printre care metale ca aluminiul, manganul, fierul, cuprul, mer­curul, metale suspectate de inducerea bolilor degenerative ale sis­te­mului nervos central, ca de exemplu maladiile Parkinson şi Alzheimer. (Pluta şi colab., 1996; Stuerenburg, 2000; Hautot şi colab., 2003; Yokel, 2006 etc.) (Cf. Jean Pilette, op.cit.)

Mai mult de 1 din 10 utilizatori coreeni de telefoane celulare acuză simptome legate de radiaţiile emise de acestea

Companiile de telefonie mobilă şi guvernanţii pretind că mi­cro­undele emise de telefoanele celulare sunt insuficiente pentru a fi vă­tămătoare pentru oameni, însă numeroase persoane simt efectele ne­gative ale acestora. În conformitate cu un studiu făcut de Suh Hae‑suk în rândul membrilor partidului sud‑coreean Uri, 10,9% dintre cele 1034 de persoane care au participat la studiu au afirmat că sufereau de diverse tulburări fizice în urma utilizării telefonului mobil.

Riscul de accidente la şoferii ce vorbesc la celular

Cercetătorii de la Universitatea din Toronto afirmă că, pentru toţi con­ducătorii auto care vorbesc la telefoanele mobile, probabilitatea crescută de a avea un accident persistă până la 15 minute după ce au terminat convorbirea. Acest lucru este comparabil cu riscul de a face accident în timp ce conduci beat mort, afirmă Dr. Chris Runball, pre­şedintele serviciilor medicale de urgenţă ale Asociaţiei Medicilor din British Columbia, SUA.8

Rezultatele celor mai recente studii științifice din diverse țări

Un studiu austriac recent (Augner şi colab., 2009) a cercetat efec­tele pe termen scurt ale radiaţiilor emise de antenele de telefonie GSM asupra stării de bine (linişte, bună‑dispoziţie, putere de con­cen­trare). Concluzia acestui studiu a fost că o expunere pe termen scurt la radiaţiile emise de antenele de telefonie GSM poate avea un impact asupra stării de bine prin reducerea stării de atenţie psihică.

O altă analiză a fost realizată de un grup de cercetători suedezi (Hardell şi colab., 2008) care au evaluat efectele pe termen lung ale telefoanelor mobile pe baza a zece studii de caz, realizate pe persoane umane în Suedia, Finlanda, Norvegia, Danemarca, Germania, Franţa, Marea Britanie, SUA şi Japonia. Rezultatele obţinute au arătat că utili­zarea ipsilaterală (de aceeaşi parte a capului) a telefonului mobil pe o perioadă mai lungă decât zece ani (de ex. 1997‑2008) a condus la o creştere semnificativă a riscului apariţiei tumorilor cerebrale: gliom (OR: 2,0; interval de încredere: 1,2 – 3,4) şi de neurom acustic (OR: 2,4; interval de încredere: 1,2 – 5,3). Autorii au conchis că această „meta‑analiză” a arătat un exemplu semnificativ de asociere dintre utilizarea telefonului mobil pe o perioadă mai lungă decât zece ani şi apariţia gliomului şi neuromului acustic.

Într‑un alt studiu suedez, realizat de această dată pe cobai, au fost evidenţiate tulburări cognitive ca urmare a expunerii pe termen lung la radiaţiile emise de un telefon mobil GSM‑900 (Nittby şi colab., 2008). Cobaii au fost expuşi timp de 2 ore pe săptămână, pe o durată de 55 de săptămâni, la radiaţii cu diferite nivele ale ratei SAR emise de un telefon mobil GSM‑900. Cobaii expuşi la aceste radiaţii au prezen­tat tulburări de memorie legate de amintirea anumitor obiecte şi a or­dinii în timp în care acestea le‑au fost prezentate. Rezultatele au indi­cat astfel o diminuare semnificativă a memoriei la cobaii expuşi la ra­diaţii din domeniul microundelor emise de un telefon mobil GSM‑900.

Un om de ştiinţă austriac, Dr. Gerd Oberfeld, a condus un studiu epidemiologic efectuat pe o perioadă de zece ani, între 1997 şi 2007, în regiunile Hausmannstätten şi Vasoldsberg din Austria (Oberfeld, 2008). Acest studiu epidemiologic a avut în vedere incidenţa cazurilor de cancer în proximitatea antenelor de telefonie mobilă. Concluzia acestui studiu a fost o creştere semnificativă a cazurilor de cancer (cu o prevalenţă a cancerului la sân şi a tumorilor cerebrale) în cadrul unei raze de 200 de metri în jurul antenelor de telefonie mobilă aflate în funcţiune.

Alte studii au arătat influenţa acestor radiaţii asupra fertilităţii. Un grup de oameni de ştiinţă din Statele Unite şi un grup din India au colaborat recent la realizarea unui studiu clinic al efectelor utilizării telefoanelor mobile asupra spermei bărbaţilor acuzând probleme de infertilitate (Agarwal şi colab., 2008). La acest studiu au participat 361 de bărbaţi, care au fost împărţiţi în patru grupuri, în funcţie de durata utilizării de către aceştia a telefonului mobil: grupul A (cei care nu foloseau deloc telefoane mobile), grupul B (sub 2 ore pe zi de utili­zare), grupul C (între 2 şi 4 ore de utilizare zilnică) şi grupul D (peste 4 ore de utilizare zilnică). Au fost evaluaţi parametrii lichidului sper­matic (volum, timp de lichefiere, pH, vâscozitate, numărul spermato­zoizilor, mobilitatea şi morfologia acestora). Studiul a arătat că utiliza­rea telefonului mobil a dus la diminuarea calităţii spermei, ca urmare a reducerii numărului spermatozoizilor, a mobilităţii, viabilităţii şi a morfologiei acestora. Diminuarea proprietăţilor spermei a fost direct proporţională cu durata de expunere zilnică la radiaţiile emise de te­lefonul mobil, independent de calitatea spermei.

Problema infertilităţii este un fenomen ce priveşte şi aproximativ 15% din cuplurile căsătorite din Polonia, iar în aproximativ jumătate din cazuri incapacitatea de a procrea vine din partea bărbatului. Un studiu polonez a evaluat efectele utilizării telefoanelor mobile asupra fertilităţii pe un eşantion alcătuit din 304 bărbaţi. Aceştia au fost îm­părţiţi în trei grupuri: grupul A, alcătuit din 99 de bărbaţi ce nu au uti­lizat niciodată telefoane mobile; grupul B, alcătuit din 157 de bărbaţi care au utilizat sporadic telefonul GSM pe o perioadă între 1 şi 2 ani; şi grupul C, alcătuit din 48 de bărbaţi care au utilizat telefonul mobil timp de mai mult de doi ani. În analiza efectului radiaţiilor GSM asu­pra spermei, s‑a observat că procentul de spermatozoizi având o mor­fologie anormală era direct proporţional cu durata de expunere la un­dele emise de telefoanele GSM. S‑a constatat de asemenea că diminua­rea procentului de spermatozoizi mobili din lichidul spermatic a fost proporţională cu frecvenţa utilizării telefoanelor mobile (Wdowiak şi colab., 2007).

Şi în Turcia s‑au efectuat studii ale efectelor undelor electromag­netice emise de telefoanele mobile asupra mobilităţii spermatozoi­zilor umani. Eşantioanele de spermă de la fiecare bărbat dintre cei 27 ce au fost supuşi studiului au fost împărţite în două părţi egale: prima jumătate au fost expuse la radiaţii electromagnetice emise de un te­lefon mobil pe 900 MHz aflat în funcţiune, iar cealaltă jumătate nu au fost expuse. Şi în acest studiu s‑a observat că aceste radiaţii reduc mo­bilitatea spermatozoizilor; mai mult, s‑a constatat şi că expunerea pe termen lung la aceste radiaţii poate conduce la modificări structurale sau comportamentale ale celulelor reproducătoare umane (Erogul şi co­lab., 2006).

Şi în Ungaria s‑au realizat studii similare, care au evidenţiat de asemenea o relaţie între utilizarea telefonului mobil şi calitatea sper­mei. De exemplu, un studiu realizat de cercetătorii maghiari de la Uni­versitatea din Szeged (Fejes şi colab., 2005), făcut pe un total de 371 de subiecţi, a evidenţiat o legătură între utilizarea prelungită a telefo­nului mobil şi efecte negative asupra caracteristicii de mobilitate a spermatozoizilor.

Un studiu israelian făcând parte din programul internaţional de cercetare epidemiologică „Interphone” a evaluat legătura dintre utili­za­rea telefonului mobil şi riscul tumorilor benigne şi maligne ale glan­dei parotide (Sadetzki şi colab., 2008). Studiul a cuprins 402 de cazuri de tumori benigne şi 58 maligne diagnosticate la o vârstă de 18 ani sau mai mare, în perioada 2001‑2003, precum şi un grup de control alcă­tu­it din 1266 de persoane. Analiza celor care utilizează regulat te­lefoane mobile şi a celor care trăiesc în condiţii ce pot duce la nivele mai m­ariale expunerii a evidenţiat riscuri considerabil mai mari. Pen­tru cei ca­re au ţinut telefonul mobil pe aceeaşi parte a capului în timpul con­vor­birilor, rata OR pentru categoria celor cu cea mai mare durată cu­mulată a apelurilor a fost de 1,58 (interval de încredere la 95%: 1,11; 2,24). Pentru aceste măsurători s‑a găsit o tendinţă de comportare de tip doză‑răspuns. Fiind bazat pe cel mai mare număr de pacienţi cu tu­mori ale glandei parotide studiat până acum, studiul a evidenţiat o le­gă­tură între utilizarea telefoanelor celulare şi tumorile glandei paro­ti­de.

Universitatea Blaise Pascal din Clermont‑Ferrand, Franţa a reali­zat studii ale efectelor undelor emise de telefonul mobil asupra plan­telor. Echipa de cercetători a pus în evidenţă efectele genetice ale radi­aţiilor câmpurilor electromagnetice pe 900 MHz (frecvenţa cea mai u­ti­lizată în telefonia mobilă) asupra plantelor (tomate). Ei au demons­trat că la valori ale câmpului de 5 V/m (volţi pe metru) mult inferioare normelor actuale în vigoare (41 V/m şi chiar mai mult, în funcţie de frecvenţele utilizate) şi în urma unei scurte expuneri (între 5 şi 15 minute) s‑au observat efecte biochimice comparabile cu cele care apar în urma unei lovituri sau a unei răni. Rezultatele acestei cercetări „au permis stabilirea unei legături între aceste radiaţii electromagne­tice şi un răspuns fiziologic imediat, eliminând orice ambiguitate le­gată de in­tervenţia factorilor externi în aceste experienţe sau de para­metri su­biectivi greu de controlat.” (Ledoigt şi colab., 2007)

Un studiu egiptean a evaluat efectele neurocomportamentale în rândul persoanelor locuind în vecinătatea antenelor de telefonie mo­bilă (Abdel‑Rassoul şi colab., 2007). Studiul a fost efectuat pe 37 de per­soane locuind într‑o clădire pe care fuseseră amplasate antene de telefonie mobilă, pe 48 de persoane locuind vizavi şi pe un grup de con­trol alcătuit din 80 de persoane. În grupurile ce fuseseră expuse radiaţiilor s‑au constatat efecte neuropsihice precum: dureri de cap, tul­burări de memorie, vertije, tremurături, simptome de depresie, tul­burări ale somnului, efectele fiind mai accentuate la cei care locuiau în clădire, sub antene. Câmpul electromagnetic măsurat în interiorul clă­dirii avea o valoare de 0,2 V/m (deci mult inferior nivelelor maxime de expunere acceptate de normele în vigoare).

Şi în Austria au fost studiate efectele neuropsihice asupra persoa­nelor locuind în vecinătatea staţiilor de bază de emisie de telefonie mo­bilă. Un grup de cercetători ştiinţifici de la Universitatea de Medi­cină din Viena a realizat un studiu epidemiologic pe oamenii ce lo­cuiesc în mediul rural la distanţe de 24 – 600 metri faţă de staţia de emisie (o valoare medie a expunerii de 0,05 , sau 0,3 V/m) şi în mediul urban la distanţe de 20 – 250 metri faţă de staţia de emisie (o valoare medie a expunerii de 0,02 , sau 0,12 V/m), cu un maxim al expunerii la 4,1 , sau 25 V/m. Măsurătorile au fost efectuate în camera de dormit în cazul a 365 de persoane, locuind în vecinătatea a 10 staţii de bază de emisie de telefonie mobilă. S‑a găsit o relaţie semnificativă între expunerile la radiaţiile emise de staţiile de bază de telefonie mobilă şi simptome ca dureri de cap (simptomul cel mai semnificativ) şi diminuarea performanţelor cognitive (în funcţie de gradul de expunere), relaţie ce nu poate fi atribuită vreunei temeri a persoanelor faţă de antenele de telefonie mobilă (Hutter şi colab., 2006).

Într‑un alt studiu s‑au cercetat efectele posibile ale câmpurilor electromagnetice emise de staţiile de bază de telefonie mobilă asupra unei populaţii de cocostârci (Ciconia ciconia) ce îşi aveau cuiburile în apropierea acestora. Rezultatele au fost o scădere cu 50% a fertilită­ţii în cazul cuiburilor situate la mai puţin de 200 m faţă de antene în comparaţie cu cele situate la mai mult de 300 m distanţă. 40% dintre cuiburile situate la mai puţin de 200 m erau lipsite de pui, comparativ cu doar 3% dintre cele situate la mai mult de 300 m. Mai multe obser­vaţii comportamentale interesante, compatibile cu rezultatele, au fost revelate în cazul cocostârcilor care îşi făcuseră cuiburile la distanţe mai mici de 100 m faţă de antene: certuri frecvente între mascul şi fe­melă în timpul construirii cuibului, construire mult mai laborioasă a a­ces­tuia, cuiburile cele mai afectate nu sunt terminate niciodată, frec­vent puii mor la o vârstă precoce, cocostârcii rămân în cuib în faţa an­te­ne­lor, pasivi, fără să facă nimic (Balmori şi colab., 2005).

A fost studiată şi vătămarea auzului şi a văzului ca urmare a utilizării telefoanelor mobile. Mai mulţi oameni de ştiinţă din Arabia Saudită au realizat un studiu pe un număr de 873 de subiecţi (57,04% bărbaţi şi restul femei) utilizatori de telefoane mobile. Rezultatele stu­diului au arătat o legătură între utilizarea telefonului mobil şi proble­mele de vedere şi de auz. Aproximativ 35% (34,59%) dintre probleme au fost vătămări ale auzului, dureri ale urechilor şi/sau senzaţii de căl­dură în ureche, iar 5,04% au fost o scădere a acuităţii văzului sau o vedere înceţoşată. Ca urmare, autorii studiului au conchis că utilizarea telefonului mobil este un factor de risc pentru sănătate şi au sugerat că utilizarea telefoanelor mobile ar trebui evitată şi că populaţia ar trebui conştientizată prin activităţi ale grupurilor din domeniul sănătăţii pu­blice, prin întruniri, conferinţe, prezentări publice, inclusiv pe cale e­lec­­tronică (Meo şi colab., 2005).

Mai mulţi oameni de ştiinţă din Austria au cercetat legătura dintre staţiile de bază de telefonie mobilă şi modificarea formei electroen­cefalogramei. Ei au descoperit că radiaţiile emise de o staţie de bază de telefonie mobilă la o distanţă de 80 metri (aprox. 0,003 , sau 1 V/m) provoacă modificări semnificative ale curenţilor electrici în creierul persoanelor testate (măsurate prin intermediul electroencefa­lo­gramei EEG). Toate persoanele testate au recunoscut că se simţeau rău în timp ce au fost expuse la radiaţiile emise de staţia de bază, iar o parte dintre ele au avut simptome foarte severe. După autorii studiului, acesta a fost prima dovadă mondială a modificărilor cruciale ale cu­renţilor electrici în creier în urma expunerii la radiaţiile emise de o staţie de bază de telefonie mobilă la o astfel de distanţă (Oberfeld şi colab., 2005).

Simptomele resimţite de persoanele ce locuiesc în apropierea sta­ţiilor de bază de telefonie mobilă au fost evidenţiate şi în studii reali­zate în Polonia. Într‑un astfel de studiu au fost raportate simptome di­verse, în special probleme ale sistemului circulator, dar şi tulburări ale somnului, iritabilitate, depresii, vedere înceţoşată, dificultăţi de con­cen­trare, greaţă, lipsă a poftei de mâncare, dureri de cap şi vertije. Stu­diile efectuate au arătat relaţia dintre incidenţa simptomelor indivi­duale, nivelul de expunere şi distanţa dintre o zonă locuită şi o staţie de emi­sie de telefonie mobilă. Această legătură a fost observată în am­bele gru­puri de persoane supuse studiului, adică atât în cei care cre­deau că problemele lor sunt legate de staţia de bază de telefonie mo­bilă, cât şi de cei care nu cunoşteau că ar fi posibilă o astfel de legă­tură, eli­mi­nând astfel orice posibilitate ca simptomele să fie induse prin auto­su­gestie sau vreun alt tip de subiectivism (Bortkiewicz şi colab., 2004).

Probleme similare au fost evidenţiate şi într‑un studiu realizat în colaborare de către oameni de ştiinţă din Austria şi din Spania. Simp­tomele acuzate de persoanele ce locuiau în apropierea a două sta­ţii de bază de telefonie mobilă au cuprins tendinţe depresive, oboseală, tul­bu­rări ale somnului, dificultăţi de concentrare şi probleme cardio­vas­cu­lare (Oberfeld şi colab., 2004).

Un alt studiu, realizat în Israel în oraşul Netanya, a indicat o creş­tere puternică a cazurilor de cancer în vecinătatea staţiilor de bază de emisie de telefonie mobilă. La acest studiu epidemiologic a partici­pat un grup de 622 de persoane (grupul A) ce au locuit pe o durată în­tre 3 şi 7 ani în apropierea unei staţii de transmisie de telefonie celu­lară, precum şi un grup de 1222 de persoane (grupul B), având caracte­ristici foarte asemănătoare cu celălalt grup (în privinţa mediului în­conjurător, locului de muncă şi caracteristicilor profesionale; singura diferenţă: lipsa vecinătăţii unei staţii de emisie de telefonie mobilă) şi care a fost folosit pentru comparaţie. Scopul studiului a fost de a de­termina dacă există sau nu o creştere a numărului de cazuri de cancer în rândul unei populaţii locuind în cadrul unei suprafeţe de mică întin­dere, expusă la radiaţiile emise de o staţie de bază de telefonie mobilă. În grupul A al celor expuşi la radiaţii s‑au înregistrat, numai într‑un singur an, opt cazuri de diferite tipuri de cancer (din totalul de 622 de persoane supuse studiului), în timp ce în grupul B au fost diagnosticaţi doar 2 persoane din 1222. În timp ce în grupul femeilor, procentul re­lativ al cancerelor a fost de 10,5 pentru grupul A şi de 0,6 pentru gru­pul B. Concluzia studiului a fost o legătură între incidenţa crescută a can­cerelor şi faptul de a locui în vecinătatea unei staţii de transmisie de telefonie mobilă (Wolf şi colab., 2004).

Un alt studiu epidemiologic, studiul NAILA, a fost realizat în Germania şi a cercetat de asemenea influenţa proximităţii faţă de an­tenele de telefonie mobilă asupra incidenţei cancerelor. Studiul a cuprins aproximativ 1000 de pacienţi, care au fost urmăriţi între anii 1994 şi 2004. Rezultatele studiului au arătat că proporţia de noi cazuri de îmbolnăvire de cancer a fost semnificativ crescută în rândul paci­enţilor ce au trăit timp de 10 ani la o distanţă de până la 400 de metri de locul în care erau amplasate staţiile de emisie de telefonie mobilă, care sunt în funcţiune din anul 1993, comparativ cu pacienţii ce locu­iau la distanţe mai mari faţă de acestea şi că acei pacienţi ce locuiau în vecinătatea staţiei de bază se îmbolnăviseră în medie cu 8 ani mai de­vreme decât cei ce locuiau la distanţe mai mari faţă de aceasta. De asemenea, în perioada dintre anii 1999 şi 2004 riscul relativ de a con­tracta un cancer s‑a triplat pentru locuitorii zonei din apropierea staţiei de emisie comparativ cu cei ce locuiau în acelaşi oraş (Naila), dar în afara acestei zone (Eger şi colab., 2004).

Au fost de asemenea studiate efectele câmpurilor electromagnetice emise de staţiile de bază de telefonie mobilă asupra sănătăţii, comportamentului şi productivităţii bovinelor. Un astfel de studiu, comandat şi publicat de Ministerul Sănătăţii din Landul Bavaria (Germania), a constatat o creştere semnificativă a conjunctivitelor şi a altor afecţiuni; o creştere semnificativă a numărului bovinelor având eritrocite cu două micronuclee; modificări clare ale comportamentului (de exemplu scurtarea timpului de rumegare), având drept consecinţă o mai slabă valorizare alimentară şi o scădere a producţiei de lapte (Löscher, 2003).

Un alt studiu epidemiologic, realizat în Spania, a evidenţiat efecte asupra persoanelor umane, la nivel neurologic şi hormonal, diferite de cele ale simplei încălziri a urechii, ca urmare a expunerii la radiaţi­ile emise de telefoanele mobile. Aceste efecte au fost observate la ni­vele foarte reduse ale densităţii de putere, de ordinul a 0,0005 (sau 0,4 V/m). Simptomele înregistrate au fost: nervozitate, oboseală, insomnii, dificultăţi de concentrare, dureri articulare, probleme psiho­ve­ge­tative ş.a. (Navarro şi colab., 2003).

Concluzii:

Grupul EMFacts a observat că până la începutul anului 2006 fuse­seră deja publicate peste 900 de studii independente despre efectele câmpurilor electromagnetice asupra sănătăţii. Rezultatele acestor stu­­dii au fost sumarizate în tabelele următoare. Se observă clar că ma­rea majoritate a acestor articole au evidenţiat existenţa efectelor nega­tive asupra sănătăţii ca urmare a expunerii la aceste radiaţii elec­tro­mag­netice.

Tabel. Rezultatele a 900 de studii independente despre efectele câm­purilor electromagnetice asupra sănătăţii (www.emfacts.com)

REZUMAT – EFECTELE MICROUNDELOR ASUPRA FIINŢELOR VII: STUDII ŞI CONSTATĂRI

Numeroase studii, realizate atât pe animale, cât şi pe oameni, au demonstrat nocivitatea microundelor.

Studii realizate în laborator

Iată, printre altele, câteva constatări făcute în laborator asupra or­ganismelor vii supuse unei expuneri la microunde:

• modificarea materialului genetic al celulei (cromozomi, ADN) (Sagripanti şi colab., 1987; Albert şi colab., 1988; Garaj‑Vrhovac şi colab., 1990; 1991; 1992; Maes şi colab., 1993; Sarkar şi colab., 1994; Lai şi Singh, 1995; Maes şi colab., 1996; Lai şi Singh, 1996; Kubinyi, 1996; Lai şi Singh, 1997; d’Ambrosio şi colab., 2002; Semin şi colab., 2002; Tice şi colab., 2002; Gapeev şi colab., 2003; Belyaev şi colab., 2005; Diem şi colab., 2005; Markova şi colab., 2005; Paulraj şi Behari, 2006; Zhang şi colab., 2006; Ferreira şi colab., 2006; Lixia şi colab., 2006; Sun şi colab., 2006; Panagopoulos şi colab., 2007; Garaj‑Vrhovac şi colab., 2008)

• alterarea expresiei genelor (Krause şi colab., 1991; Ivaschuk şi colab., 1997; Daniells şi colab., 1998; Goswami şi colab., 1999; Pacini şi colab., 2002; Leszczynsky şi colab., 2004; Czyz şi colab., 2004; Caraglia şi colab., 2005; Miyakoshi şi colab., 2005; Nikolova şi co­lab., 2005; Zeng şi colab., 2006; Belyaev şi colab., 2006; Nylund şi co­lab., 2006; Remondini şi colab., 2006; Zhao şi colab., 2007; Buttiglione şi colab., 2007)

• proliferarea crescută a bacteriilor patogene (Hamnerius şi colab., 1985)

• diminuarea ratei de reproducere la musca Drosophila (Hamnerius şi colab., 1985; Weisbrot şi colab., 2003; Atli şi Unlu, 2006; Buttiglione şi colab., 2007; Panagopoulos şi colab., 2007)

• creşterea numărului limfoamelor la şoareci (Repacholi şi co­lab., 1997)

• modificarea parametrilor sângelui şi glandelor endocrine la şoare­cii masculi (Forgacs şi colab., 2005; 2006)

• efectul genotoxic asupra celulelor reproducătoare ale şoarecilor masculi expuşi la microunde având frecvenţa de 900 MHz (Aitken şi colab., 2005)

• modificarea calităţii spermei umane prin expunerea la radiaţiile emise de telefoanele mobile GSM pe 900 MHz, mobilitatea spermato­zoizilor iradiaţi fiind semnificativ mai redusă decât cea a spermato­zoizilor de control (Erogul şi colab., 2006; Agarwal şi colab., 2008; Falzone şi colab., 2008)

• modificarea mecanismelor apărării celulare (Leszczynsky şi co­lab., 2002; Czyz şi colab., 2004)

• alterarea sistemului imunitar (Lyle şi colab., 1983; Cleary şi colab., 1996; Moszczynski şi colab., 1999; Lushnikov şi colab., 2001; Stankiewicz şi colab., 2006)

• alterarea producerii unor proteine importante pentru dezvoltarea ri­nichilor la şobolanii nou‑născuţi, atunci când mama acestora a fost i­ra­diată cu microunde în timpul gestaţiei (Pyrpasopoulou şi colab., 2004)

• creşterea activităţii celulelor Merkel, celule asociate cu simţul tac­til; în această experienţă, celulele Markel proveneau din pielea şo­bo­la­nilor supuşi la 30 de minute de expunere la radiaţiile emise de un te­lefon mobil GSM funcţionând pe 900 MHz (Irmak şi colab., 2003)

• alterarea proteinelor din piele. Pentru a efectua acest studiu, cer­ce­tătorii au expus la unde GSM 900 o mică suprafaţă a pielii antebra­ţului de la 10 femei care s‑au oferit ca voluntare. Expunerea a durat o oră, la o rată de absorbţie specifică (SAR) de 1,3 W/kg, aceasta fiind sub limita expunerii preconizată de Comisia Internaţională de Protecţie contra Radiaţiilor Neionizate (ICNIRP). Imediat după această iradiere au fost practicate două biopsii la fiecare dintre voluntare – o primă bi­opsie la locul iradiat şi o a doua într‑o altă zonă a antebraţului. Ana­liza a 579 proteine din fiecare dintre aceste biopsii a revelat alterarea a 8 proteine în părţile pielii expuse radiaţiilor GSM. Efectele acestor mo­di­ficări survenite în aceste proteine cutanate rămân încă necunos­cute. (Karinen şi colab., 2008)

• diminuarea rezistenţei cutanate. Această diminuare este mai ac­centuată la copii şi tineri decât la adulţi, precum şi la persoanele de sex masculin, comparativ cu cele de sex feminin. (Nam şi colab., 2006)

• vătămarea creierului şobolanilor expuşi la microunde, cu diminu­area dezvoltării lor şi a activităţii motrice. (Suvorov şi colab., 1989)

• modificarea metabolismului calciului în creierul pisicilor (Adey şi colab., 1982) şi al şoarecilor (Kittel şi colab., 1996). Constatări ase­mă­nătoare asupra metabolismului calciului fuseseră deja observate pentru radiaţii de frecvenţe mai joase decât cele ale microundelor.

• alterarea activităţii electrice a creierului pisicilor expuse la mi­crounde (Suvorov şi colab., 1987), cu diminuarea frecvenţei cardiace şi creşterea agresivităţii lor. (Suvorov şi colab., 1986)

• blocarea acţiunii melatoninei, a rolului său de radical liber şi a func­ţiilor sale de încetinire a îmbătrânirii. (Burch şi colab., 2002; Koylu şi colab., 2006)

• intensificarea stressului oxidativ în diferite ţesuturi ale animalelor de laborator supuse la microunde. (Stopczyk şi colab., 2002; Irmak şi colab., 2003; Ozguner şi colab., 2005; Stopczyk şi colab., 2005; Koylu şi colab., 2006; Yurekli şi colab., 2006; Meral şi colab., 2007; Friedman şi colab., 2007)

• dublarea ratei mortalităţii, comparativ cu un grup de control, a şo­bolanilor expuşi 2 ore pe zi timp de 21 de luni la microunde. Aceste ra­diaţii erau continue sau în pulsuri şi aveau o densitate de putere de 27 V/m, comparabilă cu cea maxim admisă în numeroase ţări. Acest studiu a evidenţiat de asemenea alterări ale sistemului imunitar al şo­bolanilor expuşi la microunde, precum şi o deteriorare semnificativă a capacităţii lor de memorare pe termen lung. (Adang, 2008)

• stimularea maturizării polenului florilor de kiwi. Efectele au fost sem­nificative din punct de vedere statistic. Grăunţele de polen au fost fie direct iradiate prin microunde, fie puse într‑o soluţie preparată cu apă iradiată prin microunde. (Calzoni şi colab., 2003)

• activarea ornitin‑decarboxilazei, o enzimă implicată în creşterea celulară şi în procesele de dezvoltare canceroasă. (Litovitz şi colab., 1993)

• facilitarea transformării celulelor necanceroase în celule cance­roa­­se. (Leszczynsky şi colab., 2004; Balcer‑Kubiczek şi Harrison, 1985; 1989; 1991)

• alterarea structurii celulare. (Phelan şi colab., 1992; 1994; Nylund şi Leszczynski, 2004)

• alterarea structurii proteinelor. (Pleskov şi colab., 1990; Porcelli şi colab., 1997; De Pomerai şi colab., 2003; Mancinelli şi colab., 2004; George şi colab., 2008)

• activarea apoptozei – moartea celulară programată, în limfocitele umane expuse la unde de 900 MHz. (Palumbo şi colab., 2008)

• alterarea dezvoltării culturilor celulare de neuroni expuse la unde de telefonie mobilă de 1800 MHz. (Ning şi colab., 2008)

• alterarea activităţii enzimatice a creierului (Baxter şi colab., 1989; Kubinyi şi colab., 1997; Huang şi colab., 2006) şi în special a activi­tă­ţii acetilcolinesterazei, o enzimă importantă pentru buna lui funcţio­na­re. (Barteri şi colab., 2005)

• alterarea metabolismului sinapselor la nivelul creierului (Xu şi co­lab., 2006)

• disfuncţii ale receptorilor pentru glutamat şi ale GABA (acidul gamma‑aminobutiric) ai creierului (Baxter şi colab., 1989; Kuznetsov şi colab., 1991; Iurinskaia şi colab., 1996)

• facilitarea crizelor de epilepsie (Lopez‑Martin şi colab., 2006; 2009)

• alterarea, la nivelul creierului, a producerii de ATP, moleculă‑rezervor de energie. (Sanders şi colab., 1985)

• modificarea excitabilităţii creierului la voluntari expuşi la unde GSM ale telefoanelor mobile (Lebedeva şi colab., 2000; Ferreri şi co­lab., 2006)

• apariţia durerilor de cap la subiecţii expuşi la unde GSM ale te­le­foanelor mobile (Hillert şi colab., 2008)

• modificări ale electroencefalogramei (Baranski şi colab., 1975; Vasilevskii şi colab., 1989; Bielski, 1994; Mann şi Roschke, 1996; Vorobyov şi colab., 1997; Borbely şi colab., 1999; Huber şi colab., 2000; Krause şi colab., 2000a; Krause şi colab., 2000b; Lebedeva şi colab., 2001; Croft şi colab., 2002; Hamblin şi Wood, 2002; Huber şi colab., 2003; D’Costa şi colab., 2003; Kramarenko şi Tan, 2003; Curcio şi colab., 2005; Krause şi colab., 2006)

• alterarea, ca efect al expunerii la radiaţiile emise de telefoanele mobile, a ritmului undelor alfa ale electroencefalogramei, undele alfa fiind acele unde care produc o stare de relaxare. (Vecchio şi colab., 2007; Croft şi colab., 2008)

• acţiune asupra memorării şi a proceselor de învăţare (Lai şi co­lab., 1994; Preece şi colab., 1999; Koivisto şi colab., 2000; Krause şi colab., 2000a; Krause şi colab., 2000b; Zhavoronkov şi colab., 2003; Hamblin şi colab., 2004; Krause şi colab., 2004; Maier şi colab., 2004a; Maier şi colab., 2004b; Lai, 2004; Esen şi Esen, 2006; Krause şi colab., 2006; Papageorgiou şi colab., 2006; Nittby şi colab., 2008; Cook şi colab., 2009; Luria şi colab., 2009)

• alterări ale somnului (Mann şi Roschke, 1996; Borbely şi colab., 1999; Huber şi colab., 2000; Lebedeva şi colab., 2001; Huber şi co­lab., 2003; Loughran şi colab., 2005; Hung şi colab., 2007)

• alterarea funcţionării biochimice a creierului, în special a trans­por­tului activ al ionilor de sodiu şi potasiu şi dispariţia calciului din mem­branele celulare. (Bortkiewicz, 2001)

• tulburări ale ritmului cardiac şi ale presiunii sangvine în urma ex­punerii la radiaţiile emise de telefoanele mobile GSM (Bortkiewicz, 2001; Huber şi colab., 2003)

• reducerea fluxului sangvin cerebral (Oscar şi colab., 1981; Huber şi colab., 2002; Huber şi colab., 2005; Aalto şi colab., 2006)

• creşterea temperaturii la nivelul urechii expuse radiaţiilor de 900 MHz emise de un telefon mobil GSM. (Straume şi colab., 2005)

• creşterea semnificativă a temperaturii canalului auditiv extern la subiecţi expuşi la unde de 900 MHz sau 1800 MHz. Această experi­enţă a fost realizată pe 30 de voluntari. (Tahvanainen şi colab., 2007)

• creşterea cantităţii de mercur în urină, provenind de la amalga­mele dentare. Experienţa a fost făcută pe 14 studente. Cantitatea de mer­cur a fost evaluată înainte şi după montarea amalgamelor dentare. În grupul studentelor care utilizau telefoane mobile, procentul de mer­cur din urină a fost mai crescut decât în grupul celor care nu foloseau telefoane mobile. (Mortazavi şi colab., 2008)

• undele GSM, comparabile ca densitate de putere (între 5,2 şi 2126 ) cu cele emise de staţiile de bază, provoacă o diminuare a stării de bine la persoanele expuse la acestea. (Augner şi colab., 2009)

Studii şi constatări făcute pe utilizatorii de telefon mobil sau de telefon fix fără fir

Numeroase studii au evidenţiat, în rândul utilizatorilor de telefon mobil sau de telefon fix fără fir (wireless), următoarele efecte:

• o modificare a fluxului sangvin la nivelul urechii lângă care este ţinut telefonul mobil sau wireless (Monfrecola şi colab., 2003)

• o alterare a funcţiei auditive (Maby şi colab., 2004; Maby şi colab., 2005; Maby şi colab., 2006) sau chiar o pierdere a auzului (Oktay şi Dasdag, 2006; Al‑Dousary, 2007)

• dureri de cap şi ale urechilor (Hocking, 1998)

• dificultăţi de concentrare şi tulburări ale somnului (Santini şi colab., 2001)

• senzaţii neplăcute şi anormale la nivelul pielii capului (disestezii) (Hocking şi Westerman, 2000), explicate prin modificări în anumite fi­bre nervoase (Hocking şi Westerman, 2002). Aceste senzaţii sunt ade­sea unilaterale şi, în cea mai mare parte a cazurilor, persistente (Hocking şi Westerman, 2003; Hocking şi Westerman, 2004).

• o creştere a frecvenţei tumorilor glandei parotide. Tumorile aces­tei glande salivare situate sub maxilar survin de regulă în partea capu­lui aflată în contact cu telefonul. (Sadetzki şi colab., 2008)

• o creştere a frecvenţei tumorilor benigne ale creierului, în special a neuroamelor acustice (Hardell şi colab., 2002; Hardell şi colab., 2003; Kundi şi colab., 2004; Lonn şi colab., 2004; Hardell şi colab., 2005; Schoemaker şi colab., 2005; Berg şi colab., 2006; Hardell şi colab., 2006a; 2006b; 2006c; 2007; 2008). Aceste tumori survin la utilizatorii telefoanelor fixe fără fir, precum şi la utilizatorii de telefon mobil, atât analogic, cât şi digital. (Hardell şi colab., 2006c)

• o creştere a frecvenţei tumorilor maligne ale creierului (Hardell şi colab., 1999; Hardell şi colab., 2003; Berg şi colab., 2006; Hardell şi colab., 2006c; 2007; 2008), afectându‑i în special pe cei cu vârste în­tre 20 şi 29 de ani (Hardell şi colab., 2004). Aceste tumori maligne survin cel mai adesea pe partea capului de care persoana sprijină te­lefonul mobil sau wireless în timpul conversaţiilor (Hardell şi colab., 2002; 2003; 2006d; 2007; 2008). Tumorile survin mai frecvent în me­diul rural decât în cel urban (Hardell şi colab., 2005), precum şi la utilizatorii de telefon wireless în comparaţie cu cei de telefon mobil (analogic sau digital) (Hardell şi colab., 2006e; 2007).

• o creştere a numărului limfoamelor (limfom non‑Hodgkin al ce­lulelor T), o formă de cancer al ganglionilor limfatici (Hardell şi colab., 2005; Linet şi colab., 2006)

• o creştere evidentă a frecvenţei apariţiei melanomului uveal, un tip de cancer foarte agresiv al ochiului (Stang şi colab., 2001; Kundi şi colab., 2004)

Diferitele tipuri de cancere (leucemii) au un fundament comun: modificările care survin în genetica celulelor stem; iar aceste celule stem sunt sensibile la microunde. Cobaii expuşi timp de 2 ore pe zi, pe o perioadă între 8 şi 15 zile, la doze non‑termice de microunde, au pre­zentat, la nivelul măduvei lor osoase, o vătămare a celulelor stem (Busljeta şi colab., 2004).

Un studiu al utilizării telefonului mobil, realizat în Franţa de profe­sorul Santini, a arătat că dificultăţile de concentrare se întâlneau mai des la utilizatorii de telefoane mobile funcţionând pe 1800 MHz (DCS) decât la cei de telefoane mobile pe 900 MHz (GSM). Aceste simptome acuzate erau mai intense dacă utilizatorii lucrau şi la calcu­lator. În rândul utilizatorilor de telefoane mobile, tulburările de somn erau mai frecvente la femei decât la bărbaţi, această diferenţiere nefiind observată şi în grupul de control, format din persoane ce nu utilizau telefoane mobile (Santini şi colab., 2002)

Un alt studiu, efectuat în Arabia Saudită, pune în relaţie utilizarea telefonului mobil cu simptome ca: dureri de cap, oboseală, ameţeli, precum şi cu tulburări de atenţie şi de somn (Al‑Khlaiwi şi Meo, 2004).

Într‑un studiu suedez recent, numeroase efecte negative asupra stă­rii de sănătate a multor adolescenţi sunt puse în relaţie cu utilizarea unui telefon mobil (Soderqvist şi colab., 2008).

Un studiu polonez privind efectele utilizării telefonului mobil, rea­lizat pe subiecţi tineri sănătoşi, a prezentat următoarele rezultate: din­tre aceşti tineri, 70% au acuzat dureri de cap, 56% tulburări de con­centrare, 28,2% o senzaţie de încălzire a urechii lângă care ţineau te­lefonul mobil în timpul conversaţiilor, 20% ameţeli, 11% dermatite ale feţei (Szyjkowska şi colab., 2005).

Un alt studiu polonez, efectuat în 2007, a observat o legătură între utilizarea telefonului mobil şi problemele de fertilitate ale cuplurilor (Wdowiak şi colab., 2007). Acest studiu confirmă constatările făcute de alţi cercetători asupra alterării calităţii spermei la utilizatorii de te­lefoane mobile (Sheiner şi colab., 2003; Fejes şi colab., 2005). Un alt studiu, realizat în Statele Unite în anul 2008, a evidenţiat de asemenea o scădere a numărului, a mobilităţii, viabilităţii şi morfologiei sper­ma­tozoizilor pe măsura creşterii duratei de expunere la radiaţiile emise de telefonul mobil (de la 0 până la 4 ore pe zi de utilizare a telefonului mobil) a bărbaţilor supuşi studiului (Agarwal şi colab., 2008) (Pilette, 2008).

Suferiţi de maladia microundelor/a undelor electromagne­tice? Telefonul dvs. celular (adică arma electromagnetică) poate – într‑un mod subtil – să vă îmbolnăvească!

(de Paul Raymond Doyon, 2007)

„Orice adevăr trece prin trei faze. În prima fază, este ridiculizat. În a doua, este contestat cu virulenţă. În a treia, este acceptat ca fiind mai mult decât evident.” (Arthur Schopenhauer, filosof german, sec. XIX)

Multor oameni le este foarte greu să înţeleagă cum ceva pe care ei nu îl pot vedea, pipăi, mirosi, gusta sau auzi – adică un lucru pe care nu îl pot experimenta cu ajutorul celor cinci simţuri – le poate provoca daune serioase. Dar dacă oamenii ar cunoaşte într‑adevăr pericolele legate de telefoanele celulare, de reţelele wireless şi de pilonii de te­lefonie celulară care emit radiaţii de microunde la un nivel din ce în ce mai ridicat şi cu o răspândire din ce în ce mai mare, oare ar mai fi dis­puşi să le folosească? Ar mai fi dispuşi să permită să se mai amplaseze antene în vecinătatea caselor lor, a locurilor de muncă, a şcolilor şi spitalelor? Esenţa problemei stă în aceea că există în jur de optzeci de dereglări ale sistemului imunitar care nu existau acum 25 de ani, îna­inte de a ne împânzi planeta cu microunde. Cercetările arată că este foarte probabil ca acest electrosmog să aibă un rol în apariţia unei multitudini de boli, ca: autism, ADHD (sindromul de deficit de atenţie cu hiperactivitate), CFS (sindromul de oboseală cronică), Alzheimer, alergii, boli de inimă, accidente vasculare cerebrale, diabet, insomnie, depresie, infertilitate, leucemie, cancer de sân, tumori cerebrale, avor­turi spontane, malformaţii congenitale şi o mulţime de alte boli – ca să nu menţionăm electrosensibilitatea (ES).

I. Simptome cunoscute ca fiind provocate de expunerea la radiaţie electromagnetică – intensitatea simptomelor variind în funcţie de frec­venţa, durata şi de nivelele de expunere la aceste radiaţii – pot fi, în fazele lor iniţiale (şi/sau la nivele joase de expunere): vitalitate şi re­zistenţă scăzută, probleme de memorie, oboseală, tulburări de somn, dureri de cap, sensibilitate oculară, alergii, ameţeală, iritabilitate, pro­bleme de concentrare, greaţă, agitaţie, nervozitate. În fazele ulterioare (şi/sau la nivele înalte de expunere): anxietate inexplicabilă, insomnie, noduli limfatici inflamaţi, depresie, pierderea poftei de mâncare, hipo­xie (oxigenul nu mai ajunge la ţesuturi), hiperactivitate, probleme de vedere, slăbirea sistemului imunitar, urinare frecventă, transpiraţii noc­turne, sete extremă, creşteri sau pierderi în greutate, dureri testicu­lare etc. (Becker şi colab., 1985; Levitt, 1995; Cherry, 1996; Kolodynski şi Kolodynski, 1996; Santini şi colab., 2002; Al Khlaiwi şi Meo, 2004; Bortkiewicz şi colab., 2005; Sage şi colab., 2006.) Aceste simptome apar foarte frecvent la persoanele care locuiesc în vecinăta­tea unui pi­lon de telefonie mobilă.

II. Expunerea la microunde produce leziuni oxidative care duc la încetarea producerii de enzime antioxidative şi la epuizarea rezervei naturale de enzime antioxidative a organismului. Dintre aceşti antio­xi­danţi, a căror producere este inhibată de micounde, se pot men­ţiona: superoxid dismutaza (SOD), catalaza, glutationa, coenzima Q10 şi me­la­tonina (Wei, 1999; Campanella şi colab., 2003; Gautier şi Santini 2003; Ilhan şi colab., 2004; Ozguner şi colab., 2005; Regoli şi colab., 2005; Zwirska‑Korczala şi colab., 2005; Goldberg, 2006; Jelenkovi şi colab., 2006; Kalns şi colab., 2006; Ozguner şi colab., 2006; Yurekli şi colab., 2006; Carlo, 2007.) Când organismul devine golit de anti­o­xi­danţi, fenomen cunoscut sub denumirea de formare a radicalilor liberi (speciile reactive ale oxigenului), se vor produce vă­tămări sem­ni­ficative ale sistemelor celulare ale corpului (ca de exem­plu ale pere­telui celular, ale mitocondriilor, ale ADN‑ului), cauzând distrugeri oxi­dative, care pot duce astfel la îmbătrânire prematură, slă­bire a siste­mului imunitar şi vâscozitate a sângelui, alături de alte pro­bleme. În condiţiile unui nivel scăzut de antioxidanţi în sânge, nu nu­mai lipo­pro­teinele cu densitate joasă (LDL) vor forma legături cu radi­calii liberi, conducând la formarea de plăci pe pereţii arterelor, ci s‑a arătat în cer­cetări că acest lucru se poate întâmpla şi cu proteinele cu densitate mare (HDL) (Hurtado şi colab., 1996). Aceasta duce la arteroscleroză şi la mai mult sânge vâscos, care la rândul său poate provoca cheaguri de sânge, care duc la atacuri cerebrale şi crize cardi­ace.

III. Se ştie că microundele, în funcţie de frecvenţa lor, produc un flux anormal al calciului în – sau din – celule (Nair, 1989; Cleary, 1999; Dorothy, 1999; Amara şi colab., 2004.) Când există un flux anormal de calciu în celulele mast, ele produc histamină (Chakravarty 1986; 1987.) Aceasta este doar una dintre căile prin care expunerea la mi­cro­unde, după cum se ştie, declanşează sau agravează reacţiile aler­gice.

IV. Se cunoaşte că expunerea la microunde induce disfuncţii ale mitocondriilor (Dutto şi colab., 1984; Xie şi colab., 2004; Goldberg, 2006; Buchachenk şi colab., 2006.) Mitocondriile constituie centrala energetică a celulei. Mitocondriile disfuncţionale împiedică produce­rea energiei celulare şi pot fi puse în legătură cu oboseala şi, foarte pro­babil, şi cu obezitatea.

V. S‑a arătat că microundele depolarizează globulele roşii din or­ganism. Aceasta face ca globulele roşii să se strângă în grupuri şi, din această cauză, cantitatea de oxigen care se duce către celulele creieru­lui şi ale altor organe ale corpului se reduce considerabil, ducând la hi­po­xie. Acest fapt poate provoca simptome similare celor întâlnite în cazul răului de înălţime: greaţă, ameţeală, incapacitate de concentrare, dureri de cap etc. S‑a arătat de asemenea că microundele provoacă pier­derea proteinelor din membranele celulare ale globulelor roşii (Liburdy şi colab., 1984; 1987; 1988.) Acest lucru slăbeşte rezistenţa globulelor roşii, lăsându‑le mai susceptibile la atacul radicalilor liberi şi astfel şi la distrugerea oxidativă.

VI. Studiile au arătat că expunerea la microunde provoacă o mic­şorare a numărului celulelor NK (natural killer) (Smialowicz şi colab., 1983; Yang şi colab., 1983; Nakamura şi colab., 1997; Dmoch şi Moszczynski 1998; Nakamura şi colab., 1998.), care reprezintă un tip de globule albe (limfocite), constituind prima linie de apărare îm­po­triva agenţilor patogeni. Aceasta duce la slăbirea capacităţii orga­nis­mului de a se reface după infecţii virale şi de alte tipuri. Aşadar, per­soanelor expuse la radiaţiile de microunde le va lua mai mult timp decât în mod obişnuit să se refacă după orice infecţie banală.

VII. S‑a arătat că expunerea pe termen lung la radiaţia de mi­cro­unde schimbă, de la normal la anormal, o formă particulară a ratei globulelor albe (limfocite), cunoscut sub numele de raportul dintre limfocitele T4/T8 (Dmoch şi Moszczynski 1998). S‑a arătat că anoma­liile acestui raport T4/T8 provoacă o sensibilitate crescută la infecţii virale, fungice şi bacteriene. Simptomele includ: dureri în gât, febră, slă­­biciune, oboseală persistentă şi inflamarea glandelor limfatice.

VIII. Cercetările au arătat că expunerea la microunde şi la alte radi­aţii electromagnetice nu doar slăbeşte sistemul imunitar, ci şi pro­voacă „o proliferare a virusurilor, bacteriilor, mucegaiurilor, parazi­ţilor şi a fermenţilor în sângele gazdei umane”, după cum a afirmat într‑un interviu medicul britanic Robert Young.

IX. S‑a arătat în studii că expunerea la microunde provoacă aşa‑numitul stres „subliminal” (deoarece corpul nu „ştie” că este su­pus unui stres) (Becker, 1985; Levitt, 1995), determinând glandele su­prarenale să se­crete o cantitate anormal de mare de cortizon şi adrena­lină. Secreţia de adrenalină poate duce la iritabilitate şi hiperactivitate – aceasta din urmă foarte răspândită acum la copiii cu deficit de atenţie şi tulburări de hiperactivitate (ADHD). Dacă acest fenomen se produce mereu, va conduce până la urmă la o epuizare a glandelor suprarenale, care vor înceta să mai funcţioneze, aceasta fiind o anomalie obişnuită în sin­dro­mul de oboseală cronică (CFS).

X. S‑a arătat că expunerea la microunde modifică nivelele de re­ceptori 5‑HT din sângele lucrătorilor expuşi la aceste radiaţii (Wang, 1989). Receptorul 5‑HT reprezintă un precursor al producerii hormo­nului serotonină în creier. Nivelele scăzute de serotonină au fost aso­ciate cu anxietate şi depresie (Gorman şi colab., 2002; Goldberg, 2006). O creştere a anxietăţii şi depresiei poate fi la rândul ei corelată cu creş­terea numărului de sinucideri.

XI. S‑a arătat că expunerea la microunde produce o scădere a ni­velelor hormonilor norepinefrină din creier (Takahashi şi colab., 1994). Acest hormon este esenţial pentru controlul sistemului nervos autonom, iar lipsa lui poate duce la tulburări ale sistemului nervos au­tonom. De exemplu, dacă acesta din urmă nu funcţionează bine, orga­nismul va avea tulburări de reglare a temperaturii (adică organismul nu va mai putea să se răcorească atunci când este cald, sau să se încăl­zească atunci când este frig) (Gandhi şi Ross 1987). Din acest motiv, ajungem să ne fie mai frig decât de obicei atunci când temperatura de afară este scăzută, şi asemănător şi atunci când este cald (Way şi colab., 1981). S‑a observat că persoanele având sindromul de oboseală cronică au perturbări ale temperaturii corpului asigurată în mod normal în cadrul ritmului circadian (Tomoda şi colab., 1997). O scădere anor­mală a nivelelor de norepinefrină a fost de asemenea asociată cu tul­burări de memorie pe termen scurt (Clinton şi colab., 2006), sin­drom ADHD (Arnsten şi Li, 2005) şi depresii (Charney, 1988; Meyer şi co­lab., 2006).

XII. S‑a arătat de asemenea că producerea de melatonină, hormon cerebral, este inhibată prin expunerea la microunde (Yellon 1994; Altpeter şi colab., 2006.) Acest hormon cerebral şi antioxidant este necesar pentru asigurarea unui somn normal. În 2006, 42 de milioane de americani (aproximativ 1 din 5) au luat medicamente pentru insom­nie, în creştere cu 60% în comparaţie cu anul 2000, multe dintre aceste tulburări de somn fiind din cauza expunerii la radiaţii electromagnetice (Hubert şi colab., 2002). O scădere a nivelului melatoninei a fost de asemenea corelată cu creşteri ale numărului de cancere de sân (Blask şi colab., 2005).

XIII. Modificări ale nivelelor hormonului cerebral dopamină (sau ale transmiţătorilor dopaminei) au fost de asemenea puse în legă­tură cu radiaţiile de microunde şi cu alte expuneri la radiaţii elec­tro­magnetice (Mausset‑Bonnefont şi colab., 2004; Sieron şi colab., 2004). O scădere a nivelelor de dopamină a fost de asemenea corelată cu de­pre­sia (Brown şi Gershon, 1993) şi cu „sindromul picioarelor neli­niştite” RLS (restless leg syndrome) (Allen, 2004).

XIV. S‑a arătat că expunerea la radiaţii electromagnetice produce o scădere anormală a nivelelor neurotransmiţătorului acetilcolină (Modak şi colab., 1981; Dutta şi colab., 1992; Omura şi Losco, 1993; Testylier şi colab., 2002; Gautier şi colab., 2003). O scădere a nive­lelor acestui neurotransmiţător a fost corelată cu o serie de tulburări neurologice şi neuromusculare – inclusiv cu boala Alzheimer.

XV. S‑a arătat că unele frecvenţe ale undelor electromagnetice pro­duc anxietate şi nelinişte (Cherry, 1996; Rajendra şi colab., 2004; Shtemberg şi colab., 2004; Selsam, 2005.). Acest fapt face şi mai pro­babilă legătura între radiaţiile electromagnetice şi sindromul picioare­lor neliniştite RLS, deoarece s‑a constatat că dopamina este afectată, iar cei care acuză lipsa dopaminei obişnuiesc să se trateze de sindro­mul RLS (Weimerskirch şi Ernst, 2001; Aramideh şi de Weerd, 2006.)

XVI. S‑a arătat că radiaţiile electromagnetice – de tipul celor emise de telefoanele celulare – modifică fluxul sangvin cerebral local (Huber şi colab., 2002; Huber şi colab., 2005; Haarala şi colab., 2003; Aalto şi colab., 2006; Goldberg, 2006.) În cazul unor maladii precum autismul sau sindromul oboselii cronice CFS, s‑a arătat, prin scanări SPECT (Single Proton Emission Computed Tomography), că fluxul sang­vin prin creier a fost modificat (Tomoda şi colab., 2000; Goldberg, 2000; Miike şi colab., 2004.)

XVII. Numeroase studii asociază expunerea la microunde şi la alte tipuri de radiaţii electromagnetice cu o creştere a numărului alergii­lor (Kimata, 2002 [vezi şi Ingels]; Kimata, 2003; Kimata, 2005). S‑a arătat că expunerea la microunde determină celulele mast să producă mai multă histamină – substanţa chimică responsabilă de reacţii aler­gice; alte tipuri de radiaţii electromagnetice sporesc numărul celulelor mast din sânge (Johansson şi Liu, 1995; Johansson şi colab., 1996; Johansson şi colab., 2001.). S‑a constatat de asemenea că microundele sporesc numărul anticorpilor imunoglobulinici din organism (Bergier şi colab., 1990; Dmoch şi Moszczynski, 1998; Moszczynski şi colab., 1999; Yuan şi colab., 2004; Kimata, 2005.) Anticorpii imunoglo­bu­li­ni­ci sunt responsabili pentru declanşarea unei reacţii alergice la o anu­mită substanţă sau proteină. S‑ar putea oare ca radia­ţiile electro­mag­ne­tice să deruteze organismul, determinându‑l să fa­brice anticorpi într‑un mod eronat? Mulţi cercetători şi oameni de şti­inţă au fost – şi încă sunt – nedumeriţi de faptul că populaţia din Germania de Est avea atât de puţine alergii în comparaţie cu cea din Germania de Vest, atunci când cele două ţări s‑au reunificat (Hermann‑Kunz, 1999a; Hermann‑Kunz, 1999b; Heinrich şi colab., 2002, Kramer şi colab., 2002.) Dar ceea ce ei nu au reuşit să observe este simplul fapt că Germania de Est avea reglementări mult mai stricte decât Germania de Vest privind nivelele de radiaţie din mediul înconjurător. De când Germania de Est a adop­tat standardele Germaniei de Vest, alergiile din fosta RDG au ajuns la egalitate ca număr cu cele din fosta RFG.

XVIII. S‑a arătat de asemenea că expunerea la microunde are efec­te adverse asupra inimii (Becker, 1985, pp. 314‑315; Ozguner şi colab., 2005) şi ar putea fi asociată cu aritmii cardiace şi cu atacuri de cord.

XIX. S‑a mai arătat şi că expunerea la radiaţii de microunde pro­duce o creştere anormală a oxidului nitric (NO) (Jelenkovic şi co­lab., 2006). O creştere anormală a calciului celular poate de aseme­nea să ducă la o creştere anormală a oxidului nitric celular (Kitamura şi colab., 1997; Li şi colab., 2003), care, atunci când este în exces, se com­bină cu superoxidul (O2‑) pentru a produce un radical liber peri­culos, numit peroxinitrit (Henmani şi Parihar, 1998.) Peroxinitritul a fost asociat cu sindromul de oboseală cronică.

XX. În numeroase studii s‑a arătat că expunerea la microunde des­chide bariera sânge‑creier (Albert şi Kerns, 1981; Williams şi colab., 1984; Quock şi colab., 1986; Quock şi colab., 1987; Neubauer şi co­lab., 1990; Schirmacher şi colab., 2000.) Bariera sânge‑creier pro­tej­ează creierul de substanţe străine precum: viruşi, bacterii şi substanţe chimice toxice din sânge care pot leza creierul. Astfel, radi­aţiile de mi­crounde ar putea expune populaţia la infecţii virale şi bacteriale ale creierului ce altfel, în condiţii normale, n‑ar putea sur­veni.

XXI. S‑a înregistrat o creştere dramatică a numărului tumorilor cerebrale şi al altor tipuri de cancer în ultimii 20 de ani – adică de la răspândirea pe scară largă a telefoanelor mobile. După 1984 (anul în care au fost instalate primele reţele de telefonie celulară în majoritatea marilor oraşe din Statele Unite ale Americii), s‑a înregistrat o creştere bruscă a numărului tumorilor cerebrale la copii. Tumorile cerebrale sunt acum cea mai răspândită cauză a deceselor la copii, după leu­ce­mie. În anul 2006, şapte persoane de la Universitatea RMIT din Melbourne, Australia, care lucrau la ultimele două etaje dintr‑o clădire pe care se afla amplasată o antenă de telefonie mobilă au fost diagnos­ticaţi cu tumori cerebrale (Macnamara, 2006). Ei lucraseră sub acea antenă timp de 10 ani.

XXII. S‑a înregistrat o creştere exponenţială a numărului cazu­rilor de autism, ADHD, CFS şi Alzheimer, începând din 1984, anul în care au început să se extindă în SUA reţelele de telefonie celulară. Aceste proporţii au crescut în continuare, o dată cu trecerea de la telefoanele analogice (1G) la cele digitale (2G) la începutul anilor ’90 (Marshall, 2001; Weatherall, 2007.)

XXIII. Au existat numeroase cazuri confirmate de diformităţi la animale şi la plante în vecinătatea pilonilor de telefonie mobilă (Kato, 2004), iar scăderea numărului de broaşte (Balmori, 2006), de păsări (Mukherjee, 2003) şi de insecte (mai recent, de albine – vezi Barrionuevo, 2007) este asociată cu aceste nivele de radiaţie din me­diul ambiant (Sandu, 2007). De asemenea s‑a constatat că sardinele din Australia, crapul din Japonia şi homarul din Florida (Schneider, 2003) au fost infectate cu diverse forme ale virusului herpesului. Un stu­diu a arătat că radiaţiile electromagnetice pot într‑adevăr să stimu­leze genomul virusului Epstein‑Barr (Grimaldi şi colab., 1997), viru­sul herpes răspunzător pentru mononucleoză (sau febră glandulară). S‑a constatat că o serie de viruşi din familia herpesului (de ex. CMV, EBV, HH6V) infectează de obicei persoanele cu CFS, autism, ADHD sau Alzheimer.

În Japonia, care acum este grav electropoluată, s‑a raportat că se întâmplă foarte des ca femeile să aibă avorturi spontane în ultimul trimestru de sarcină. De obicei, fătul este diform. Un studiu (Nagaishi şi colab., 2004) a menţionat anomalii cromozomiale la fetuşii din avor­turile spontane din Japonia. S‑a arătat de asemenea în mai multe studii că utilizarea telefonului celular duce la o scădere mai accentuată a calităţii spermei la bărbaţi, cu cât este mai mare durata de timp pe care aceştia o petrec vorbind la telefonul mobil.9

Telefoanele mobile: mâine ar putea fi prea târziu

În pofida ezitărilor Ministerului Sănătăţii şi a tacticilor de amânare din partea companiilor de telefonie mobilă, începe acum să devină clar că telefonul mobil este un agent patogen virulent cu efecte vă­tă­mă­toare care sunt încă insuficient cunoscute. Recent s‑a dovedit ştiinţific că există o conexiune între anumite tipuri de tumori şi utilizarea in­tensivă a telefonului mobil. Cele mai multe dovezi ştiinţifice sunt des­pre neuromul acustic, o tumoare care se dezvoltă pe nervul auditiv, precum şi despre tumori cerebrale maligne. În conformitate cu acest studiu, riscurile sunt multiplicate de două sau de mai multe ori pe partea capului pe care este ţinut telefonul.

Sunt oare autorităţile din sănătate îngrijorate de aceste rezultate? Câtuşi de puţin, deoarece conform experţilor oficiali, la riscurile cele mai mari sunt supuşi utilizatorii „intensivi” ai telefonului mobil şi, după cum adaugă ei cu o evidentă tentă de cinism, nimic nu do­ve­deşte că utilizarea unui telefon mobil produce absolut întotdeauna o tumoare.

Însă în condiţiile în care ştim că unei tumori îi ia de obicei 15–20 de ani ca să se dezvolte, pare logic să conchidem că apariţia tumorilor după 4‑5 ani la utilizatorii intensivi de telefoane mobile este un semn sigur că ne aşteaptă o catastrofă de sănătate peste 10 ani. 10 ani! Pentru cei care au copii, asta nu înseamnă o perioadă prea lungă, însă se pare că producătorii de telefoane consideră că este o perioadă suficient de îndelungată.

Cel mai rău lucru în această situaţie este că generaţia tânără este cel mai mult expusă pericolului. Copiii şi adolescenţii sunt cei care utilizează cel mai mult telefoanele mobile. Şi exact la aceste vârste creierul este cel mai expus: aproximativ două treimi din creierul co­pilului sunt afectate de radiaţii, în timp ce la un adult radiaţiile pe­netrează doar o treime din creier, ceea ce este oricum prea mult!

Un lucru şi mai îngrijorător este că radiaţiile cresc în intensitate pe măsură ce devine mai dificilă recepţia. Astfel, atunci când utilizaţi telefonul în tren sau în automobil, sau dacă vă aflaţi într‑o zonă cu acoperire mai slabă, telefonul trebuie să continue să caute noi semnale, iar intensitatea microundelor emise este considerabil mai mare.

Iar cu fiecare zi ce trece găsim tot mai multe radiaţii elec­tro­mag­netice în jurul nostru: ecranele televizoarelor şi monitoarele com­pu­te­relor, telefoanele cordless şi sistemele wi‑fi. Acest lucru este în­gro­zitor. Toate aceste radiaţii sunt neionizante şi sunt capabile să afecteze funcţionarea celulelor noastre, în particular a ADN‑ului, precum şi funcţionarea glandelor noastre. Printre acestea se numără şi glanda pineală, sursa hormonului care induce somnul şi dă rezistenţa la can­cer, şi a cărei funcţionare normală este cel mai uşor afectată.

Dr. Paul Dupont consideră că „am putea să înlăturăm această tra­gedie care ne aşteaptă, pe care toată lumea o vede venind, dar nimeni nu face nimic, iar astăzi există sute de milioane de telefoane mobile în uz. Iar într‑o zi, lipsa noastră de voinţă de a înfrunta această problemă ne va pune în faţa unei alegeri teribile: telefonul mobil sau viaţa! În acel punct, vom fi siliţi să renunţăm la această unealtă magică, să ne resemnăm a face un pas înapoi, să tragem o linie cântărind avantajele şi dezavantajele pe care ni le‑a adus – oare vom îndrăzni să facem aceasta? În acel moment vom vedea dacă omenirea mai are dorinţa de a trăi sau nu.”10

NOTĂ FINALĂ: Cititorului interesat să afle mai multe în domeniu îi recomandăm cartea „Idolii fără fir. Telefonia mobilă şi poluarea electromagnetică”, Editura Christiana, 2010 (376 pag., inclusiv o vastă bibliografie) pentru un studiu temeinic al întregului fenomen, precum şi celelalte broşuri apărute în această serie.