Sinaxa Romanilor Sinaxa Abc Sinaxa Apologetica Sinaxa Istorica Sinaxa Familiei Sinaxa Copiilor Sinaxa Medicala Sinaxa Pelerinilor Sinaxa Iconarilor Sinaxa Psaltica Sinaxa Trup si Suflet Sinaxa Trup si Suflet



Navighezi în arhiva pentru 2012 iunie.

de agaton

Viaţa – o taină a iubirii

5:27 pm, iunie 20, 2012 în Familia de agaton

Larisa Iftime, preşedinte Asociaţia Provita Media
Această conferinţă se bazează pe convorbirile şi interviurile avute cu dna Victoria Thorn, psiholog american, fondatoarea grupului „Proiectul Rahila”. Domnia sa a ţinut conferinţe în faţa unui auditoriu numeros, în 2008, la Bucureşti, Călăraşi şi Oradea.

- Apostolul Pavel compară relaţiile dintre soţ şi soţie, cu relaţia dintre Hristos şi Biserică. Urmând lui Hristos, apostolul repetă: va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu soţia sa, şi cei doi vor fi un singur trup. Cei doi, bărbatul şi femeia, soţul şi soţia, două organisme, dar se spune: şi ei vor fi un singur trup, vor exista doi într-un singur trup, adică într-un organism. Două fiinţe, dar trupul este unul.
- Facerea 2, 24; Efeseni 5, 31-32: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup”.
- Nu soţul va stăpâni asupra propriului său trup, ci soţia sa, şi nu soţia stăpâneşte asupra propriului trup, ci soţul. Sf. Ap. Pavel, I Corinteni 7

Întâlnirile întâmplătoare

Societatea de astăzi aproape impune un mod libertin de viaţă. Prin mass-media sau prin alte mijloace media se susţine că atâta timp cât foloseşti contraceptive, e foarte bine, eviţi copiii, eviţi grijile etc. Acest mod de viaţă însă este o pantă periculoasă pe care poţi aluneca rapid, fără cale de întoarcere. Se ştie că femeile suferă schimbări profunde în momentul relaţiilor sexuale. Există multe lucruri care se schimbă în organismul nostru. Organismul femeilor are nevoie de 6 luni ca să se adapteze la lichidul seminal al bărbatului. Sistemul nostru imunitar, în acest timp, testează şi, în cele din urmă recunoaşte, se adaptează la acest lichid. Acest lucru ne dă posibilitatea să evităm problemele de fertilitate. După 6 luni abia, organismul nostru recunoaşte acest fluid ca fiind cel al soţului nostru. Întâlnirile de-o noapte, relaţiile sexuale întâmplătoare sunt, din acest punct de vedere, fiziologic, imposibile. În acest caz, dacă sunt multe asemenea întâlniri de o noapte, organismul femeii nu duce până la capăt ceea ce trebuie să facă: procesul de recunoaştere. Astfel cresc bolile imunologice. Încă nu se cunoaşte dacă există o relaţie directă, însă o astfel de explicaţie îi pune pe gânduri pe specialişti. Este foarte interesant, dacă o femeie are o mulţime de parteneri şi poate avea concepţii cu mai mulţi parteneri, şi atunci ce se întâmplă cu organismul ei, vizavi de sistemul ei imunitar? Ea poate purta materialul genetic ce aparţine unui număr oarecare de bărbaţi, şi de la numărul de copii concepuţi. Nu se ştie care sunt consecinţele pe termen lung aici. Se ştie însă că sperma contine multe antigene – femeile au o chimie acidă a lichidelor din organism, iar chimia bărbaţilor este alcalină.

Interesant este că cercetările referitoare la producerea spermei arată că ultima fază a sa include obţinerea unui înveliş de vitamina C, care îi permite să supravieţuiască în organismul femeilor. Testicolele conţin aprox. 400 de compartimente care produc spermatozoizi şi testosteron. E nevoie de 72 de zile pentru a se forma spermatozoizii, în aproximativ 4 segmente de câte 16 zile fiecare. Fluidul seminal al bărbatului este foarte bioactiv. Există 30 de compuşi diferiţi ce se conţin în lichidul seminal: zaharuri, zinc, care vor declanşa sistemul autoimun al femeii, care e în alertă, ca să nu contractezi diverşi agenţi patogeni, prezenţi în timpul actului sexual. Există mulţi hormoni luteinizanţi, hormoni foliculostimulanţi, care sunt hormoni feminini, 13 tipuri de prostaglandine, dopamină etc. E important de reţinut acest lucru. De ce? Pentru că noi, femeile, absorbim tot acest material. Şi organismul nostru se schimbă pentru totdeauna. De fiecare dată când intrăm în relaţii sexuale, dacă materialul absorbit este diferit de fiecare dată – el, oricum, se află în organismul nostru pentru cel puţin 15 ore – organismul nostru se schimbă în mod real şi concret dupa această intimitate sexuală. În afară de aceasta, în timpul relaţiilor sexuale, se declanşează o chimie a creierului atât la femei, cât şi la bărbaţi.

Noi spunem, nu se întâmplă nimic, unii medici chiar recomandă relaţiile sexuale „pentru echilibru şi stare fizică bună”… Din păcate, relaţiile sexuale au întotdeauna consecinţe şi au o logică, în chimia organismului nostru. În momentul în care există o relaţie sexuală, se declanşează chimia creierului, se elimină oxitocina, care este un hormon al legăturii, al conexiunii. Apoi, există o mulţime de alte sisteme care reacţionează şi fac creierul să se simtă bine, să spunem. La bărbaţi se declanşează eliminarea de vasopresină – un hormon predominant masculin – ceea ce face ca bărbatul să aibă o preferinţă pentru femeia cu care a avut într-un anume moment relaţii intime.

Am mai spus că un bărbat are nevoie de 72 de zile pentru producerea spermei, şi în acest proces există anumite etape, dar faptul de care nu ne dăm seama este că sperma trebuie să se schimbe în interiorul femeii ca să aibă capacitatea de a penetra ovulul. Există un fenomen, în momentul în care se întâlneşte ovulul cu spermatozoidul, care se numeşte capacitare, când chimia femeii modifica spermatozoidul. Spermatozoidul are capacitatea de a intra în ovul doar după ce trece prin reacţia acrozomială, care durează cam 5-7 ore. Înainte de aceasta, el nu poate. El înoată mai intens, după această reacţie. Înainte de acest proces, mişcarea sa este lentă. Iar după capacitare, după ce a fost modificat de chimia feminină, el are o orientare clară. După capacitare, coada sa este dreaptă şi el e stric direcţionat, ştie exact unde să meargă. Există un autor în Marea Britanie, care a scris despre acest lucru (Sperm Wars, Robin Baker). Se pare că există trei tipuri de spermatozoizi: „Egg-getter”, „blocker” şi „killer”. Dacă te uiţi la spermatozoizi, la microscop, cel puţin doi dintre ei corespund acestei descrieri. „Egg-getters” sunt agili, iar „blocker”-ii nu au formă. Aceştia din urmă se opresc în cervixul femeii, aşa încât „egg-getter”-ii să treacă. Din 2 milioane de spermatozoizi care intră în organismul femeii, cam 20-40 ajung în preajma ovulului. Rolul spermatozoizilor numiţi „killer” este altul. Dacă femeia are mai mulţi parteneri sexuali într-o scurtă perioadă de timp, aceşti spermatozoizi numiţi „killer” vor omorî spermatozoizii celuilalt bărbat. Există un adevărat război în organismul femeii în acest caz, dacă ea are mai mulţi parteneri. Acest lucru are consecinţe asupra sănătăţii femeii, dacă ne gândim la sistemul ei autoimunitar, la adaptarea cu lichidul seminal, care încearcă să recunoască cine este adevăratul partener. Sistemul ei imunitar este în stare de alertă, dacă în organismul femeii există spermatozoizi de la câţiva bărbaţi, organismul ei încercând să facă adaptarea în timp. Ce se întâmplă oare în cazul în care femeia a avut câţiva parteneri sexuali, iar corpul ei are nevoie de o durată de 6 luni, ca să se adapteze cu un singur tip de lichid seminal, ca să-l recunoască – da, acesta este partenerul adevărat…?

Femeia poate rămâne însărcinată chiar de prima dată când a avut relaţii sexuale. Uneori, tinerii spun, nu cred că poţi rămâne însărcinată de la primele relaţii intime. Dimpotrivă, acest lucru este foarte posibil. Femeile sunt interesate de relaţiile sexuale chiar în perioada de ovulaţie. Bărbaţii din jurul nostru percep, după miros, că noi suntem în perioada de ovulaţie, le creşte nivelul testosteronului, poate ei sunt chiar mai interesaţi în relaţiile sexuale şi relaţiile sexuale chiar au loc. Are loc concepţia şi oamenii se întreabă: cum de s-a întâmplat acest lucru? Cum se poate? Se ştie că femeile vor să fie cât mai atrăgătoare în momentul ovulaţiei. (In perioana ovulatiei libidoul femeii creste.n.r.) Acest lucru s-a scris în mass-media. Unui grup de femei, care erau în perioada ovulatorie, le-a fost arătat un film erotic şi toate femeile au avut o reacţie erotică. Cele care nu erau în perioada de ovulaţie au spus că este un film „idiot şi prostesc”. Bărbaţii percep când femeile sunt fertile, infertile şi însărcinate. În perioada ovulatorie, femeile au un anumit miros şi bărbaţii simt acest lucru, creşte nivelul de testosteron şi sunt interesaţi din punct de vedere sexual. Apropo, dacă au un proiect de făcut, momentul ovulaţiei este cel mai bun pentru femei pentru a-l pregăti, pentru că atunci gândesc mai bine. Însă dacă folosiţi contraceptive, acest dar se pierde. Dar de ce atunci când suntem în perioada de ovulaţie mirosim altfel? Deoarece mama natură decide că atunci este timpul reproducerii. Şi – interesant – există o fereastră de doar 24 de ore, pe toată perioada ovulaţiei, când poţi concepe. Ovulul trăieşte doar 24 de ore. Pentru că mama natură spune: trebuie să comunicăm unul cu altul când concepţia este posibilă – pentru supravieţuire. Altfel copiii n-ar mai veni pe lume. Astfel, relaţiile sexuale se întâmplă cel mai des tocmai atunci femeile sunt în perioada de ovulaţie.

Există diferite etape ale ciclului menstrual al femeii: faza foliculară, ovulatorie, luteală şi, apoi, vine ciclul sau apare sarcina.

În faza foliculară, cam 10 foliculi (saci ovarieni) se dezvoltă pe un ovar. În faza ovulatorie, hormonii declanşează eliberarea a unui sau două ovule, trimiţându-l în cavitatea uterină. Restul de 7-8 se atrofiază. Simţurile femeii, în această fază sunt la cel mai înalt nivel, este un bun timp pentru proiecte, şi noi planuri, pentru că femeia gândeşte în această perioadă cel mai bine. De asemenea, femeile se îmbracă frumos, în această perioadă, caută să fie cât mai atrăgătoare şi, după cum se preciza, în revista New Scientist (13 martie 2007) ele ar putea fi infidele, în această perioadă, dacă sistemul major de histocompatibilitate al soţului său este asemănător cu cel al său. La două grupuri de femei le-a fost arătat un film erotic, un grup, aflat în perioada ovulatorie şi un grup aflat în orice altă fază decât ovulatorie. La primul grup a existat o reacţie erotică, iar la celălalt grup, deloc. Însă femeile, care au văzut acest film o dată, în perioada ovulatorie, aveau o reacţie erotică la el, aveau acum o reacţie erotică în orice fază a ciclului. Antropologii explică acest lucru în felul următor: dacă femeia intră în relaţii sexuale cu cineva oarecare, într-o relaţie sexuală întâmplătoare, în perioada ovulatorie, ele se vor simţi legate, dependente de un oarecare. Un oarecare unu, duce la un oarecare doi ş.a.m.d.

Tinerele ar trebui să ştie acest lucru şi atunci trebuie să-şi pună întrebarea: Chiar vreau ca organismul meu să se modifice prin relaţia cu acest bărbat? Pentru că organismul femeii chiar se modifică. Relaţia sexuală dintre bărbaţi şi femei este atât de importantă şi schimbă femeia în mod profund pentru că, la nivel microbiologic, se produc schimbări majore în organism. Iar nouă nu ni se spune nimic despre asta. Nu ştim care sunt urmările sunt pe termen lung, dar ştim că organismul femeii absoarbe materialul bărbatului. Cum vreau eu să-mi trăiesc viaţa, se poate întreba o femeie? Care sunt consecinţele ce pot apărea dacă fac această alegere? Nu ştim care sunt consecinţele în amănunt, dar se cunoaşte că femeile care au mai mulţi parteneri sexuali într-o scurtă perioadă de timp pot dezvolta o infecţie care se numeşte vaginoză bacteriană. Este o infecţie gravă. Ceea ce se întâmplă de fapt este că chimia tractului vaginal s-a schimbat şi acolo se pot dezvolta diferite bacterii, care produc infecţii grave. Ceea ce credem că este simplu şi fără consecinţe, de fapt, are consecinţe pe termen lung. Cu cât mai mult aflăm despre aceste lucruri, ne dăm seama că Dumnezeu şi natura ne-a făcut să fim complementari unul altuia, să ne schimbăm inclusiv fiziologic de partenerii noştri şi să devenim UNUL cu adevărat din acest punct de vedere.

În faza luteală, restul folicular, care a eliberat ovulul, se transformă într-o adevărată fabrică de materiale chimice, numită corpul luteal sau corpul galben, care ţine ovulul în viaţă şi, dacă apare concepţia, susţine dezvoltarea embrionului, ţine copilul în viaţă, până când copiulul îşi construieşte propria lui placentă. Dacă sarcina nu apare, corpul galben îşi încetează funcţia şi apare ciclul menstrual.
Scopul cilcului menstrual: de a curăţi uterul, cervixul şi tractul vaginal de celule moarte, spermatozoizi morţi şi agenţi patogeni. De asemenea, reduce presiunea sângelui în fiecare lună şi previne acumularea fierului în organismul femeii.
Care sunt urmările asupra sănătăţii femeii, când ciclul este suprimat de contraceptivele hormonale artificiale? Menstruaţia care apare este de fapt o pauză prin sângerare hormonală şi nu un ciclu menstrual normal.
Contracepţia (rolul contracepţiei în alegerea soţului, problemele de fertilitate) Soţii noştri sunt cei care chiar ne completează cu adevărat – cum? De obicei, oamenii îşi aleg drept soţ pe cineva cu un sistem imunitar care îl completează pe cel al său. Cum se întâmplă acest lucru? După miros.
Dacă nu folosesc contraceptive, dacă mă număr printre cele 80% din femei care nu folosesc contraceptive şi întâlnesc un bărbat care miroase plăcut, asta înseamnă că el este potrivit pentru sistemul meu imunitar. Adică are complexul MHC – major hystocompatibility complex – foarte diferit de al meu. Percepem acest lucru prin hormonii numiţi feromoni. S-au făcut experimente pe animale şi s-a constatat că animelele nu se cuplează între ele dacă au sisteme MHC foarte apropiate prin miros. De aceea noi nu ne căsătorim cu verii noştri sau cu rude apropiate de sânge pentru că acest lucru pune în pericol fertilitatea noastră.
În ceea ce priveşte contracepţia, dacă este utilizată, aceasta le privează pe femei de a avea răspunsul biochimic normal în alegerea soţului. Femeile care folosesc contracepţia pot să-şi aleagă drept soţ (partener) un bărbat foarte apropiat de sistemul lor imunitar, de sistemul imunitar al fratelui sau al tatălui lor. Aceasta înseamnă că fertilitatea, în cazul în care se căsătoresc, este foarte redusă. Un articol despre testul mirosului a apărut în ziarul britanic „The Guardian”. Şi acest test poate fi redat astfel: dacă iei contraceptive şi întâlneşti un bărbat şi te gândeşti că el este „alesul tău”, trebuie să faci următorul test: trebuie să te opreşti din luat contraceptive, până când organismul îşi revine la normal – nu ştiu cât timp îţi trebuie pentru asta. După acest lucru, îl rogi pe alesul inimii tale să poarte 3 zile cămăşile fără nici un fel de deodorant, parfum şi nici chiar săpun parfumat, şi-i miroşi cămăşile. Dacă nu miros bine, nu este omul potrivit pentru tine. De asemenea, contracepţia le va face pe femei să aleagă bărbatul care are un nivel foarte ridicat de testosteron, dar care este instabil. Femeile care nu folosesc contraceptive îşi vor alege de soţ şi un tată bun pentru copiii lor.
De ce femeile care folosesc contraceptive sunt fals atrase de bărbaţi, deoarece organismul ei arată în mod fals că este însărcinată şi ea caută un protector, nu un bărbat. Dacă nu mai foloseşte contraceptive, va descoperi că soţul pe care şi l-a ales când folosea contraceptive miroase acum foarte urât pentru ea.
Feromonii sunt hormonii mirosului, hormonii afinităţii, sunt receptaţi de un nerv foarte mic din septul nazal, numit organul lui Jacobson. Cam 80% din oameni percep feromonii celuilalt.
Există o companie, care se numeşte GenePartner, în Elveţia, care oferă servicii agenţiilor matrimoniale. Această companie, GenePartner, pentru 99 de dolari analizează saliva unei femei, dacă este compatibilă din punct de vedere biologic cu cea a încă 5 potenţiali parteneri, pe baza codificării genetice de imunitate şi ca indicator de atracţie sexuală. Sistemul a fost inspirat de un studiu din 1995 de către profesorul Claus Wedekind la Universitatea din Berna (Elveţia), în care femeile miroseau cămăşile purtate de bărbaţi diferiţi, evaluându-i astfel pentru atractivitatea lor. Wedekind a concluzionat că femeile erau cel mai atrase de barbaţii al căror ADN ce codifica moleculele HLA, un factor cheie în imunitate, era foarte diferit de ale lor. În acest experiment, femeile nu întâlniseră niciodată bărbaţii respectivi. Iar compania GenePartner a dus acest experiment mai departe, punându-şi serviciile în slujba agenţiilor matrimoniale. (The Guardian, The Observer, „Don’t sniff at smelling a potential lover”, 11 iulie 2010)
Aproape toate celulele organismului sunt marcate cu antigene proprii fiecărui individ, codificate genetic, numite antigene leucocitare umane, şi ţin de sistemul major de histocompatibilitate. Antigenele leucocitare umane reprezintă unul din principalii factori în sistemul imunitar. Ele acţionează ca un sistem de blocare cu cheie. Fiecare moleculă HLA este de blocare, iar cheia este un agent patogen. Cu cât mai multe antigene leucocitare umane ai, cu atât se poate lega de mai mulţi agenţi patogeni diferiţi şi instruieşte sau încarcă sistemul imunitar în consecinţă. Deci, alegerea unui partener cu antigene leucocitare umane foarte diferite de ale tale duce la o fertilitate sigură şi la copii cu o imunitate largă.
În fertilizarea in vitro se cunoaşte foarte bine acest lucru şi se explică în felul următor: „o sarcină trebuie să fie recunoscută ca străină de organismul mamei pentru a declanşa mecanismele imunologice corespunzatoare. Sistemul antigenelor umane leucocitare HLA joacă un rol important în această recunoaştere. Dacă complexul HLA al tatălui este foarte asemănător cu cel al mamei, atunci această recunoaştere nu se mai face şi rezultatul este un avort spontan sau un eşec al implantării)”. (“Patologia imunologică a implantării oului”).
Alexander Sanger, nepotul lui Margaret Sanger (feministă cu vederi eugeniste din SUA), într-o carte numită „Beyond Choice” (Dincolo de alegere), spune că ştiinţa şi cercetările arată că pilula contraceptivă este un medicament periculos nu numai pentru femei, ci pentru societate, pentru că a înclinat fertilitatea în asemenea hal, încât nu se ştie dacă ne vom mai reveni vreodată. „Pilula a schimbat radical faţa fertilităţii în lume”. Nimeni nu spune aceasta oamenilor, femeilor în special. Dacă nu mai iei contraceptive şi nu rămâi însărcinată, s-ar putea ca cel pe care l-ai ales să nu-ţi mai placă. Nu e vorba că nu-l iubeşti pe acest om, dar tot ce-i posibil să apară probleme atunci când observi că nu poţi concepe, când îţi pui problema că nu concepi. Ai probleme de concepţie, nu poţi concepe, poţi avea pierderi naturale de sarcină sau pur şi simplu eşecuri de fertilitate.
Am mai putea adăuga aici cu referire la contraceptive că acestea:
- împiedică femeile care stau împreună să aibă ciclul menstrual în acelaşi timp
- reprezintă un factor important al depresiei la femei
- Depo-Provera, în special, (contraceptivele hormonale injectabile, care le sunt propuse adolescentelor în special în străinătate, care au o acţiune de 3-5 ani) demineralizează oasele tinerelor şi le fragilizează
- pilula de-a doua zi, dacă este des folosită poate duce la sarcină ectopică (sarcina se dezvoltă în trompa falopiană)
- schimbă caracteristicile mucusului cervical şi pot predispune femeia la contractarea cu uşurinţă a diverse boli venerice.

Tatăl, celălalt părinte

1) Schimbări la taţi în timpul sarcinii – bărbaţii suferă şi ei schimbări, la nivel hormonal, în momentul apariţiei unei sarcini, care se întind pe o perioadă de 6 săptămâni. Schimbările hormonale se bazează pe hormonii mirosului, feromoni. Bărbaţii ştiu uneori că soţia sa este însărcinată, înainte ca ea să ştie. Probabil din cauză că ea începe să miroase altfel şi el recunoaşte acest lucru intuitiv. 60% până la 80% din bărbaţi vor avea simptomele pe care le au soţiile lor însărcinate, fenomen care se numeşte couvade. Culturile primitive recunosc acest fenomen, bărbaţii au greţuri, dureri de spate, pofte şi unii dintre ei, chiar dureri ca la naştere. În societatea noastră, de ce ar simţi bărbaţii acest lucru? Dar, de fapt, ei chiar au aceste simptome ale sarcinii, inclusiv pot creşte în greutate în timpul sarcinii. Răspunsul este că bărbatul se pregăteşte astfel să-şi ajute soţia. 20% au simptome atât de evidente, încât merg la medic, dar medicul nu-i întreabă niciodată – este soţia dvs. însărcinată? Se pare că cei care au asemenea simptome sunt mai receptivi la plânsul copilului. Cu aproximativ 6 săptămâni înainte de naştere, bărbatul trece prin alte schimbări hormonale. Este important de ştiut: cu 6 săptămâni înainte de naştere, mama este foarte fragilă, activitatea sexuală ar trebui să înceteze, deoarece sunt posibile diverse infecţii etc. Dar şi la bărbaţi se observă că din această perioadă, nivelul de testosteron scade radical. Atât bărbaţii, cât şi femeile au estrogen şi testosteron, însă bărbaţii au mult testosteron şi foarte puţin estrogen, iar femeile au mult estrogen şi foarte puţin testosteron.
Deci, cu 6 săptămâni înainte de naştere, tatălui îi scade nivelul de testosteron şi creşte nivelul de estrogen, ceea ce îl feminizează, ceea ce îl face mai puţin agresiv şi mai puţin activ sexual. Este mai sensibil, mai atent – e tocmai ceea ce are nevoie mama acum. El elimină cortizon – hormonul de stres – dar nu atât de mult ca în stres, ci natura îi spune: ai grijă, trebuie să fii atent, protector. Organismul său elimină o mare doză de vasopresină. Vasopresina este un hormon al legăturii, al conexiunii, care se elimină în foarte mare măsură în timpul actului sexual şi care îi face pe cei doi să stea împreună. Dar în acest moment, nivelul vasopresinei creşte foarte mult, pentru că mama natură îi spune, stai aici, căci e nevoie de tine aici. Când apare naşterea, la bărbaţi se elimină într-o doză destul de mare prolactină, hormonul secreţiei lactate. Acest hormon îl face să fie fericit, râde mai mult, ceea ce e bine pentru a stabili legătura cu copilul, este foarte tandru şi grijuliu. Este exact ceea ce are nevoie în acest moment şi aceşti hormoni se vor menţine astfel 6 săptămâni. După acest răstimp, ei revin la nivel normal, dar nivelul de testosteron nu mai revine niciodată la nivelul când dl a fost holtei. Este foarte interesant că băieţii care cresc fără tată au nivele crescute peste normal de testosteron, în adolescenţă (din această cauză ei se pot angaja în mai multe acţiuni riscante) iar când sunt adulţi, aceste nivele sunt mai scăzute decât în mod normal. Taţii, prin prezenţa lor, „normalizează” nivelul de testosteron la băieţi. De asemenea, prezenţa taţilor întârzie menstruaţia la adolescente, iar prezenţa în familie a bărbaţilor cu care acestea nu sunt înrudite cauzează instalarea cilclului menstrual mai devreme decât normal. (revista New Scientist, 14 februarie 2007).
La maimuţele primate, la taţi, s-a observat că se dezvoltă noi celule ale cortexului prefrontal, odată cu dezvoltarea primei sarcini la femele, această parte a cortexului este responsabilă de logică, de planificare, intenţii şi celulele dezvoltate aici nu dispar până în momentul în care bebeluşul creşte şi devine independent. Sarcina îi schimbă pe bărbaţi în mod profund; sunt legaţi de ea, în mod deosebit. Evident, că dacă sarcina nu este dusă până la capăt, aceste schimbări nu au loc până la capăt, se opresc undeva. Bărbaţii implicaţi în avort pot avea idei suicidare sau coşmaruri cu ei care trebuie să protejeze ceva şi nu pot. Bărbaţilor trebuie să li se spună că aceste reacţii sunt normale. Societatea nu se poate dezvolta normal dacă nu se repun la locul lor asemenea lucruri. Bărbaţilor nu le spune nimeni că ei se schimbă pentru totdeauna când devin taţi. Nu li se spune despre toate aceste schimbări din organismul lor.
Cum percepe bărbatul chestiunea infertilităţii? Lionel Tiger, antropolog american, a scris o carte, întitulată „The Decline of Males” (Declinul bărbaţilor), în care autorul consideră că, în momentul în care femeile au început să utilizeze contracepţia, bărbaţii au încetat să-şi mai asume responsabilitatea faţă de copiii concepuţi, căci cred că nu sunt ai lor.
Experimentul pe care îl analizează Tiger în cartea sa este unul făcut pe maimuţe, un mascul şi trei femele, erau singurele femele pentru care el arăta interes. Când celor trei femele li s-au dat contraceptive, masculul şi-a pierdut interesul în cele trei femele şi eventual şi-a căutat alte trei. Când şi acestea au primit contraceptive, masculul a pierdut legătura cu toate, se masturba în mod excesiv şi le viola pe unele dintre ele. Când primele trei maimuţe au fost scoase de sub contracepţie, masculul s-a întors la cele ele, masturbarea a dispărut şi violurile au dispărut. Trăim într-o societate unde milioane de femei folosesc contraceptive, am pierdut mirosul fertilităţii din grup, şi ce se întâmplă, de fapt? Violuri, masturbare în numele pornografiei. Există mult mai multă pornografie decât ne închipuim.
Dacă nu avem mirosul specific natural al fertilităţii, bărbaţii nu reacţionează corespunzător. Contracepţia favorizează un potenţial major de infidelitate. Dacă folosesc contraceptive, nu am mirosul specific fertilităţii pentru soţul meu. Dar el merge la serviciu şi, dacă se întâmplă să lucreze într-un birou cu femei care nu folosesc contracepţia, pentru el sunt mari ispite şi tentaţii. Sunt reacţii biologice, care pot distruge căsnicii.
Dumnezeu ne-a făcut diferiţi pe noi, femeile şi bărbaţii, în aşa fel, ca să ne completăm unul pe celălalt. Pentru bărbaţi, nivelul testosteronului este foarte sensibil. Dacă-şi pierde serviciul, îi scade testosteronul, dacă se uită la un meci şi echipa lui favorită câştigă, nivelul de testosteron creşte. Dacă echipa lui pierde, la fel testosteronul îi scade. Asta pentru că Dumnezeu l-a făcut astfel încât să ştie când să se întoarcă acasă. Femeile au un creier care le ajută să ţină sub observaţie mai multe lucruri în acelaşi timp. În timp ce gândirea bărbaţilor este liniară. Femeile sunt făcute să ţină contactul unele cu altele, cu copii şi cu soţii lor. Bărbaţii sunt făcuţi să ne protejeze, să se concentreze şi să urmeze ceva. Femeile sunt mai vorbăreţe pentru că stau într-o comunitate şi asta se presupune că fac. Ele vorbesc 20.000 de cuvinte pe zi, iar bărbaţii doar 7.000. Feromonii ajută femeile să comunice, în acest fel. Femeile care stau împreună au ciclul în acelaşi timp, aceasta pentru că, încă din timpurile mai vechi, ele năşteau în acelaşi timp şi, dacă mama vreunui copil murea, putea fi alăptat de celelalte. Mulţi dintre noi au veri de aceeaşi vârstă, dacă părinţii noştri au petrecut timp împreună, se vizitau etc.
AVORTUL – consecinţe asupra taţilor Noi spunem: este alegerea femeii şi, când spunem acest lucru, uităm de soţ (partener). Când vorbim despre femeie, este foarte simplu: femeia a fost însărcinată şi a făcut un avort. Care este rolul bărbatului aici? Se spune adesea, că nu ţi-e tată cel care te-a făcut, ci cel care te-a educat. Dar nu este adevărat. Dacă devii tată, dacă ai conceput un copil – eşti tată. Cum nu este posibil să fii „puţin” gravidă, tot aşa nu este posibil să fii „un pic” tată. Şi nu poţi să faci nimic ca să înceteze acest lucru. Chiar dacă mori, rămâi tatăl lui X sau Y, tatăl cuiva. Este vorba de responsabilitatea pe care şi-o asumă bărbatul şi femeia care intră în relaţii sexuale. Chiar dacă acest lucru s-a întâmplat doar o singură dată – ambii sunt responsabili de posibilitatea apariţiei unei noi vieţi. În Statele Unite, există servicii care oferă sprijin bărbaţilor ale căror soţii au avut avort. Din mărturiile acestora aflăm că bărbaţii care au încercat să-şi oprească soţiile de la avort, care s-au opus şi n-au izbutit sunt furioşi, întristaţi şi nu-şi explică cum şi de ce femeia pe care o iubeşte i-a putut face acest lucru. Uneori sunt îngrijoraţi, alteori sunt pur şi simplu furioşi. Ei sună la aceste agenţii sau servicii de ajutor şi spun, caut informaţii despre consecinţele avortului. Şi când sunt întrebaţi dacă sunt tatăl copilului spun, da, dar nimeni nu m-a numit astfel până acum, adică nimeni nu mi-a spus tată mai înainte. În cazul că sunt soţ şi soţie, ei trebuie să se ierte pentru ceea ce au făcut, altfel, relaţia lor va exploda la un moment dat. Dacă spunem bărbaţilor că ei nu trebuie să se implice în nici un fel într-un avort, că este decizia ei, este corpul ei etc., bărbaţii pierd capacitatea de a proteja femeia pe care o iubesc şi să-şi protejeze copilul. E nevoie să se vorbească despre acest lucru, dacă dorim echilibru în societate. Bărbaţii care forţează avortul ar putea să mai fi făcut acest lucru. Dar e posibil să nu-şi de-a seama de asta, să fie blocat din punct de vedere psihologic. Bărbaţii care află mai târziu că soţia sa a avut un avort şi nu i-a spus sunt genul bărbaţilor furioşi, care au fost „scoşi din sistem”: „Credeam că mă iubeşte, de ce a făcut acest lucru şi nu mi-a spus?” Sau: „De ce nu mi-a spus?” Acest tip de comportament – că ar fi putut să ajute, dar a fost dat la o parte – îi poate schimba identitatea. Ei se pot refugia în muncă şi poate continua să muncească până la epuizare. Sau pot adopta un comportament de risc. Femeile cred că nu mai merită să trăiească din cauza unui avort, iar bărbaţii adoptă un comportament de risc: motociclism, salturi cu paraşuta etc. Societatea nu le oferă un limbaj pentru asta. E o temă tabu, dacă vreţi, o temă despre care nu se discută pur şi simplu pentru că nu se cunoaşte. Ei pot avea gânduri obsesive despre copiii lor.
Odată cu avortul, se întrerupe un proces care n-a fost terminat. La fel cum se întâmplă şi la femei. E ca şi cum ar fi deraiat un tren. De aceea, o intenţie a bărbatului după un avort este o nouă concepţie, cum şi o femeie doreşte, la fel, o nouă sarcină, care să înlocuiască copilul pierdut, chiar dacă acest lucru poate avea loc şi inconştient. E ca şi cum, a început un proces biologic, însă natura îţi şopteşte: trebuie să-l duci până la capăt, să termini acest proces. Bărbaţii, uneori, ştiu că soţia lor este însărcinată chiar înainte ca ea să ştie. Aceasta se întâmplă pentru că o femeie când este însărcinată suferă o schimbare hormonală importantă. Evident, ea începe să miroase altfel, lucru sesizat intuitiv de către soţ. Hormonii mirosului, care sunt hormoni de afinitate, de potrivire. Dar schimbări hormonale au loc şi la bărbaţi.
Vincent Rue, psiholog american, a scris despre efectul avortului asupra bărbaţilor. El a declarat că bărbaţii regretă avortul în care au fost implicaţi, dar de cele mai multe ori vor respinge acest regrest sau îşi vor interioriza sensul de pierdere, mai degrabă decât să-şi exprime suferinţa. Ei îşi vor manifesta această suferinţă în mod masculin: furie, agresivitate etc. Se simte vinovat, ceea ce-l va împiedica să caute compasiune. Şi ar putea să se întrebe de ce nu l-a păzit Dumnezeu pe copilul meu?
Mamele ale căror fiice au avut avorturi suferă deopotrivă, uneori, se simt responsabile dacă au împins-o la avort. Părinţii unei fete ar putea să fie foarte supăraţi pe ea, dar ar putea să fie şi foarte îngrijoraţi pentru ea, ar putea să fie foarte supăraţi pe prietenul acesteia, există foarte multă tensiune aici. Acest copil i-a schimbat şi pe ei, ei sunt şi nu sunt bunici. Apare întrebarea de ce ni s-a întâmplat acest lucru tocmai nouă. Iar dacă au impus fetei decizia avortului, sunt încărcaţi cu o mare vină. Ei trebuie să-şi ceară iertare de la fată şi de la copilul ucis prin avort, altfel fata va face tot ce-i va sta în putinţă ca să-i facă viaţa amară mamei sale: poate să ia droguri, să consume alcool, se poate implica în relaţii sexuale promiscue. Mama trebuie să-şi ceară iertare de la fiica sa pentru ca împins-o să facă avort. Relaţia dintre bunică şi nepoată este foarte importantă deoarece când bunica a fost însărcinată cu mama fetei, toate ovocitele care au devenit copiii săi erau prezente şi în corpul mamei fetei, când aceasta era de 4 luni în uter. Relaţia dintre bunică şi nepoţi este foarte interesantă şi legată în mod reciproc. Chinezii spun că noi avem tendinţa de a moşteni mai degrabă bolile bunicilor noastre decât ale mamelor noastre, deoarece aceasta este chimia care formează esenţa a ceea ce suntem noi. Cred că există o interconsexiune între mamă, fiică şi bunică. Există o potenţială sensibilitate în familiile noastre în legătură cu aceşti copii care ar fi trebuit să fie aici şi nu sunt.
Mama are sufletul rănit, are sentimentul că a luat viaţa copilului său, se simte – mai devreme sau mai târziu – responsabilă de ceea ce a făcut. Avortul îşi schimbă în timp sensul percepţia. Chiar cei care fac avorturi recunosc acest lucru pentru că avortul este un eveniment care îţi schimbă viaţa. Şi diverse experienţe de viaţă pot aduce la suprafaţă durerea. Există un moment oarecare când această durere se declanşează. Dar noi trebuie să spunem adevărul despre avort. Avortul într-adevăr poate răni o familie întreagă, dar există şi o rezolvare. Give God permission to heal you – say a prayer to God to ask permission. Iertarea ne face mai buni, îl iert pe X şi îi doresc din străfundul sufletului meu binele. Putem rezolva o mulţime de lucruri prin iertare. Vindecarea este strict individuală. Unele femei nici nu spun că au făcut un avort – ci procedură, operaţie – ceea ce înseamnă că nu sunt încă gata să pornească pe drumul vindecării. Când vorbesc despre copilul lor – deja în conştiinţa lor se întâmplă ceva. Ştiţi ce era – băiat sau fată? Există cercetări care demonstrează că femeile poartă cu ele celule din fiecare copil conceput vreodată – fie el fată sau băiat, astfel ele pot şti în mod intuitiv. Sau pot spune: n-am idee, atunci sugestia este ca ele să se roage mult şi li se poate arăta în vis. În Sfânta Scriptură există multe relatări despre întâlnirea unor personaje cu Dumnezeu în vis. Sf. Maria cunoaşte durerea unei mame care şi-a pierdut copilul prin avort, poate pentru că cineva a avut o problemă cu sarcina ei, nu neapărat ea. Fecioara Maria, începând cu Bunăvestirea, ştia că ea putea fi bătută cu pietre, Iosif putea s-o părăsească iar părinţii său puteau fi batjocoriţi de acest eveniment. Ea a avut deplină încredere în Dumnezeu. Ea vrea ca femeile să fie vindecate. Nu putem plânge pe cineva pe care nu-l ştim. A făcut un avort dintr-un simţ eronat al iubirii – a vrut să-şi protejeze prietenul, a vrut să nu le facă probleme părinţilor etc. , în detrimentul ei. Ea iartă mult. Femeia poate schimba dinamica internă a lumii, tot aşa cum bărbatul poate schimba dinamica externă a lumii. Este vorba de femeia fragilă, cu răni sufleteşti. Toţi oamenii avem răni sufleteşti, suntem uneori sfărâmaţi în bucăţi mici, dar Dumnezeu este cel care le adună şi le dă un nou sens.
Microhimerism (Diana Bianchi) Organismul mamei poartă celulele ficărui copil conceput (fie că a dus sau nu sarcina până la capăt), dar şi ADN-ul soţului nostru toată viaţa. Este un fenomen care se numeşte microhimerism. Diana Bianchi de la Universitatea Taft din SUA a studiat biologia celulelor fetale intacte, care circulă în sângele mamei şi care persistă în organismul acesteia timp de decenii, post-partum, adică după ce mama a născut. „Unele dintre aceste celule au proprietăţi de celule stem şi participă în repararea ţesutului mamei, când în organismul ei apare vreo boală.” (Diana Bianchi, Şcoala de Ştiinţe Biomedicale Sackler, Universitatea Taft, SUA)
Avortul chimic este mai devastator din punct de vedere al urmărilor psihice pentru femeie. Femeia ia pilula de avort şi poate pleca acasă, la cursuri, la şcoală, oriunde, dacă pierde copilul, când este singură, ce poate face? Uneori, femeile văd acest copil. Pilula se presupune că omoară copilul la vârsta când acesta nu poate fi încă perceput, dar, uneori, femeile mint sau nu-şi dau seama de vârsta intrauterină exactă a copilului. Femeile care au trecut printr-un avort chimic pot avea reacţii ciudate. Dacă se află la baie, nu ştiu ce să facă – să tragă apa, ce să facă cu copilul? Consecinţele psihologice sunt mult mai traumatizante. Am întâlnit câteva femei în această stare. Nu contează modul prin care pierd copilul, sunt faţete diferite ale acestei probleme. În avortul chirurgical, este altcineva care face acest lucru. În avortul cu pilulă – femeia este cea care ia pilula. Ea consideră, la început, probabil, că poate face acest lucru singură, „cu mâna ei”, cu alte cuvinte. Dar este un proces ireversibil, nu mai poţi face nimic după aceea. Iar consecinţele psihice sunt devastatoare. Ele nu-şi pot ierta acest lucru – cum am putut face asta? Sau unele vor să oprească acest proces. Dar nu mai este posibil. Odată început, trebuie terminat, pentru că dacă copilul moare în interiorul organismului tău şi nu este scos afară, poţi face septicemie.

Concluzie

În organismul femeii au loc schimbări importante, cruciale, o dată cu orice contact sexual. Lichidul seminal, care duce spermatozoizii, conţine 30 de compuşi chimici în el, zaharuri, minerale şi multe alte elemente, precum şi hormoni: dopamină, hormoni luteinizanţi, hormonii foliculorstimulanţi. Acest lichid se menţine în organismul femeii cel puţin 15 ore. În creierul său se declanşează procese chimice, care înseamnă legătură, este schimbată pentru totdeauna organismul, care timp de 15 ore îi absoarbe lichidul său seminal. De aceea Dumnezeu nu ne-a făcut pentru întâlniri de o noapte. El ne-a făcut să fim legate de un singur bărbat şi să devenim unul, cu adevărat.
Tentaţiile astăzi sunt enorm de mari, mai ales pentru tineri. Pe toate canalele de presă, TV, internet, se vorbeşte despre extraordinara contracepţie artificială, care îţi „dă controlul asupra propriului corp”, „asupra propriilor copii” etc. Ni se spune: nu e nevoie să faci copii până nu-ţi „petreci viaţa”, dar după vârsta de 30 de ani, fertilitatea femeilor scade simţitor. Iar, pe de altă parte, chimia contraceptivelor a redus fertilitatea nu numai a femeilor, ci şi pe a bărbaţilor cu 50%, de la apariţia pilulei. (Vezi cartea The Estrogen Effect, Deborah Cadbury) Aceasta deoarece hormonii sintetici sunt substanţe foarte stabile şi, dacă s-au infiltrat în apă, greu sunt scoase de acolo. De asemenea, dacă foloseşte contraceptive, femeia nu mai este conectată la grup, din punct de vedere bilogic, natural. Apoi, ea poate face o alegere proastă, în ceea ce priveşte soţul său, pentru că anticoncepţionalele scad proprietatea femeii, dar şi a bărbatului, probabil, de a-şi percepe în mod natural sistemul de histocompatibilitate. Şi atunci poţi întâlni pe cineva cu un sistem imunitar foarte asemănător cu al tău şi drept rezultat vei avea probleme de fertilitate sau poţi să nu ai copii deloc şi să suferi din acastă cauză. Dacă iei contraceptive şi rămâi însărcinată, poţi să faci avort, poţi contracta boli cu infecţie sexuală, HPV, ce poate cauza cancer genital. Pe de altă parte, pilula cu estrogen este carcinogenică ea însăşi, se ştie acum cu siguranţă acum acest lucru.
Femeile sunt schimbate, pe de altă parte, de fiecare sarcină, de fiecare copil conceput, fie că au dus sarcina la termen, fie că nu. Mamele poartă celulele fiecărui copil conceput. Dacă celulele pe care le moştenesc de la aceşti copii sunt identice cu cele ale mamei, acestea pot vindeca mama, atunci când ea se îmbolnăveşte. Copiii, la rândul lor, poartă celule de la toţi fraţii şi surorile concepuţi înaintea lor. Taţii sunt la fel de mult schimbaţi de sarcină, atât emoţional, cât şi fizic, pentru că în organismul lor se declanşează procese bichimice complicate, care au drept scop, relaţionarea mai bună cu copilul şi cu mama copilului, uşurarea eforturilor după naştere ale mamei etc. De aceea, când are loc un avort, la nivel psihic, au loc schimbări importante şi asupra taţilor, nu numai asupra mamelor. De altfel, avortul este un fenomen care poate afecta o familie întreagă, de la mamă, tată, fraţi, surori, inclusiv familia extinsă, bunici, veri, unchi etc.

Date avort România:

Anul Naşteri vii Avorturi (doar cele inregistrate)
2006 219 483 150 246
2007 214 728 137 226
2008 221 900 127 909

de agaton

Lista substanţelor toxice din produsele cosmetice şi problemele de sănătate pe care ţi le pot cauza

12:27 pm, iunie 12, 2012 în Uncategorized de agaton

Sursa: http://ro.stiri.yahoo.com/lista-substan%C5%A3elor-toxice-din-produsele-cosmetice-ce-este-103900726.html
Lista substanţelor toxice din produsele cosmetice şi problemele de sănătate pe care ţi le pot cauza
jurnalul.ro – 1 oră 44 de minute în urmă

Toti folosim produse cosmetice, de la spuma de ras, pasta de dinti, deodorante, gel de dus, creme, machiaje, dar putini suntem constienti de pericolul pe care il reprezinta unele ingrediente.
Te-ai fi gandit ca, de fapt, produsele cosmetice pe care le folosesti “pentru piele” lucreaza impotriva ei? Ca toate cremele, balsamurile, exfoliantele, hidratantele, vopselele ascund problemele existente si iti aduc altele noi?
Nutritionistul Cristian Margarit a intocmit o lista a substantelor nocive frecvent intalnite in produsele cosmetice:
Parafina: umplutura ieftina, blocheaza porii si impiedica eliminarea toxinelor, ducand la alergii, iritatii, inflamatii, acnee.
Parabenii: conservanti care cresc riscul de cancer si alte probleme ale pielii. Singura lor utilitate este pentru comercianti prin faptul ca produsele au un termen de expirare mai mare.
Aluminiul: gasit in special in deodorante pentru axila, este absorbit in organism si este suspect pentru diverse afectiuni, de la cancer la Alzheimer.
Acrilamida: substanta cancerigena prezenta si in cartofii prajiti. Creste riscul de tumori ale sanului.
Isoporpil alcool: deshidrateaza si imbatraneste pielea
Surfactantii: efect iritant si toxic
Bisfenol A: diabet si boli de inima, tulburari hormonale, in special la copii
DEA, TEA, MEA: cancer.
Fluorul din pasta de dinti: creste riscul de cancer si vine insotit de metale grele si chiar radioactive. Este printre cele mai toxice substante. Se acumuleaza in corp.
Parfumurile sintetice: contin neurotoxine. Adica iti omoara neuronii.
Propileneglicol: imbatranirea pielii, probleme ale ficatului, iritatii, deshidratarea pielii. Se combina cu alte substante rezultand carcinogeni. Se absoarbe prin piele.
SLS(sodiumlaurilsulfat): gasit in sampoane si balsamuri de par. Inhiba cresterea parului. Ironic, nu-i asa? Afecteaza sistemul imunitar si cel hormonal.
Toluen(in lacul de unghii): toxic pentru ficat si sistemul nervos, afecteaza glandele endocrine(sistemulu hormonal), poate cauza defecte ale fatului daca este folosit de femeile insarcinate.
Triclosan: poate produce cancer, iritatii, malformatii la copii, afecteaza sistemul hormonal si imunitar, reduce fertilitatea.

Lista poate continua cu zeci sau sute de alte substante gasite in orice, de la detergenti la spuma de ras si de la cremele cosmetice la gelurile de dus.
Aceste chimicale se pot absorbi in piele si, in timp, prin acumulare, iti pot da probleme de sanatate in alte zone precum creierul, ficatul, rinichii. Cand efectele devin vizibile, dupa ani de folosire, poate fi prea tarziu si afectiunile imposibil de tratat cu medicamente care se adreseaza efectelor, nu cauzei reale, practic imposibil de precizat.
“Evident, prin alte tari unele sunt interzise, dar companiile producatoare folosesc variantele mai ieftine si mai toxice atunci cand targetul e intr-o tara corupta care nu impune la timp legislatia si restrictii in domeniu, cu oameni dezinformati sau ignoranti”, declara Cristi Margarit.