Sinaxa Romanilor Sinaxa Abc Sinaxa Apologetica Sinaxa Istorica Sinaxa Familiei Sinaxa Copiilor Sinaxa Medicala Sinaxa Pelerinilor Sinaxa Iconarilor Sinaxa Psaltica Sinaxa Trup si Suflet Sinaxa Trup si Suflet



Navighezi în arhiva pentru Alimentație sănătoasă.

de admin

Patlagina

11:29 pm, iunie 22, 2011 în Alimentație sănătoasă, Medicina naturista, Plante benefice de admin

Patlagina este o planta pe cat de utila in numeroase boli, pe atat de modesta, nepretentioasa, care creste peste tot, in flora spontana, de la campie pana in zona de munte. In scopuri medicinale, de la patlagina se folosesc frunzele pe care si iarna, daca le stii locul, le gasesti verzi sub stratul de zapada, pregatite parca sa-si ofere serviciile la nevoie.Frunzele de patlagina contin mucilagii, in special xiloza, vitaminele A, C si K, tanin, caroten, enzime si pectine. Substantele active din frunzele de patlagina fluidifica secretiile din caile respiratorii avand proprietati emoliente, antiinflamatorii, hemostatice.

Patlagina si preparatele din frunze se foloseste, mai ales, in afectiunile aparatului respirator. Unii specialisti recomanda preparatele de patlagina in tratamentul adjuvant al ulcerului gastric si duodenal. De asemenea, infuzia ori frunzele proaspete de patlagina se folosesc in tratarea intepaturilor de insecte, a furunculelor, in tratamentul extern al hemoroizilor.

Decoctul din frunze de patlagina trateaza rani vechi, greu vindecabile. Cataplasmele cu patlagina calmeaza durerile provocate de zona zoster. Frunzle de patlagina proaspat culese, bine spalate si uscate intr-un prosop curat pot fi puse direct pe rani sau furuncule dupa ce s-a trecut peste ele cu sucitorul ca sa zemuiasca putin.

Frunzele tinere sunt cele mai din mijlocul tufei de patlagina. Se usuca la loc bine aerisit, in strat subtire, pe coli de hartie. Cand se sparg intre degete, frunzele pot fi puse la pastrat, in pungi de hartie, pentru iarna.

In caz de raceala, dureri in gat si in piept, tuse, se pot bea trei, patru cani de ceai de patlagina pe zi. Peste una, doua lingurite de planta uscata si maruntita, se toarna 200 ml de apa clocotita, se acopera vasul si se lasa la infuzat cateva minute. Se strecoara, se indulceste cu miere poliflora sau putin zahar si se bea cald. Ceaiul fierbinte intarzie vindecarea durerilor de gat.

Tinctura de patlagina poate fi folosita timp de doi ani de la preparare. Se umple un borcan cu frunze proaspete de patlagina fara a le indesa peste care se toarna alcool alimentar, tuica sau vodka in asa fel incat sa le acopere. Vasul bine inchis, se lasa la macerat 15 zile, timp in care se agita de cateva ori pe zi. Apoi, se strecoara si tinctura se pastreaza la rece, in sticle mici, inchise la culoare. Se iau cate 10, 15 picaturi sau chiar o lingurita, diluata in apa, impotiva afectiunilor pomenite mai sus.

Patlagina, fie ca are frunza lunguiata sau alungita, are aceleasi proprietati si aceeasi putere vindecatoare. Pana in prezent se cunosc cam 200 de specii ale acestei plante.

Sursa: CrestinOrtodox.ro

de admin

Despre mezeluri si industria carnii

10:26 pm, aprilie 14, 2011 în Alimentație sănătoasă de admin

Secretele industriei cărnii: chimicalele din salamuri Aditivii sintetici din semipreparatele din carne rămân în organism chiar

şi zece ani, pentru că tubul digestiv nu le poate digera. Consumul anual
de mezeluri în România este de aproximativ zece kilograme pe cap de
locuitor, ceea ce înseamnă că, în fiecare zi, un român mănâncă cam 28-30
de grame de produse din carne.
Anul trecut, media ţărilor europene mergea către aproape 100 de grame
consumate zilnic. Totuşi, diferenţa este dată de calitatea
semipreparatelor româneşti din carne, care este printre cele mai slabe din
Europa, asta şi pentru că românii nu se arată preocupaţi de ce pun în
farfurie.

Slănină multă şi injecţii cu apă

În unităţile de producţie mari şi în abatoarele tehnologizate,
sacrificările de animale sunt rare. După tranşare, 80% din carne se
foloseşte pentru specialităţi, iar restul intră în producţia salamurilor,
a cârnaţilor, parizerului şi a crenvurştilor.

Cantităţile sunt ajustate cu multă slănină tare, dar şi cusoia sau alte
grăsimi hidrogenate. Malaxarea se face într-un recipient mare de metal, în
care se pun la tocat carnea, apoi slănina şi şoriciul. Din saci de rafie
se adaugă făina de soia, şi, potrivit fiecărui reţetar, se adaugă aditivi
sintetici şi coloranţi. Omogenizarea se face în câteva minute, iar pasta
prinde gust şi aspect de carne. Ambalarea se face în membrane de plastic,
care, uneori, ajung să coste mai mult decât compoziţia produsului.

De cealaltă parte, produsele „premium”, capastrama, muşchiul sau cotletul,
sunt injectate cusaramură şi fosfaţi, compuşii care reţin cea mai multă
apă.

Injectarea se face cu o maşină specială cu ac, iar vidarea maschează că
produsul e umplut cu apă.Saramura, care trage foarte mult din greutatea
produsului, are ca efecte secundare hipertensiunea arterială şi diabetul.

E-urile sunt importate şi, în cele mai multe cazuri, condimentele precum
ceapa sau usturoiul sunt prafuri obţiunite prin deshidratare.

Departe de „mâncatul sănătos”

Gheorghe Mencinicopschi, directorul Insitutului de Cercetări Alimentare
din Bucureşti, spune că absolut toate produsele din magazine, mai puţin cele „eco”, sunt pline de chimicale.

Cel mai mult, însă, atrage atenţia asupra intoxicării cu reclame:
„Mezelurile şi sănătatea n-au nimic în comun. Copiii n-ar trebui să
consume niciun gram. De aceea, publicitatea este agresivă pe segmentul
celor mici”.

Chiar dacă au fost siliţi de legi să treacă pe etichete toate componentele
reţetei, producătorii din România se feresc să dezvăluie cantităţile
adevărate de carne dintr-un produs.

Dintr-o listă de aproximativ 20 de ingrediente, doar unul singur este
carne. Restul sunt fosfaţi, nitriţi, nitraţi, arome sintetice şi
coloranţi, multă sare şi multă apă.

Medicii spun că efectele acestor aditivi nu apar de pe o zi pe alta. În
schimb, pe timp îndelungat, efectele sunt dezastruoase. „Românii s-au
obişnuit să cumpere apă la la preţ de carne. În ultima vreme, au apărut
tot soiul de aditivi care n-au fost testaţi toxicologic, dar pe care
producătorii au început să-i folosească intens. Dintre cei mai periculoşi
sunt fosfaţii, care, în exces,împiedică fixarea calciului în oase.
Imaginaţi-vă ce înseamnă asta pentru copii”, spune Gheorghe
Mencinicopschi.

SCUMP. 80% din carnea tranşată merge pentru specialităţi, ca pastrama şi
cotletul

Etichetele fără valoare

Specialistul în sănătate alimentară atrage atenţia că potenţiatorii de
aromă, care se regăsesc chiar şi în specialităţile mai scumpe din carne,
provoacă un apetit ridicat şi dau de pendenţă: „Glutamatul monosodic dă un
gust foarte bun. Stimulează pofta şi te face să mănânci încontinuu.
Efectul nu-i imediat, dar mâncând şi mâncând, duce la obezitate”.

Din lista lungă de compuşi chimici alimentari, coloranţii sunt bombe
pentru organism. „Roşul carmin se extrage dintr-o insectă. În procesul
chimic de extracţie, se foloseşte aluminiul. Consumul distruge celulele
nervoase şi riscul cel mai mare îl reprezintă Alzhaimerul”, explică
Gheorghe Mencinicopschi.

Aspectul de „delicios” al mezelurilor este dat, în mare parte, de făina de
soia sau de amidonul de cartofi, care au chiar 40% din compoziţia unui
parizer ieftin sau a unui salam.

„Soia în stare pură, nemodificată genetic, a ajuns să fie cel mai sănătos
ingredient dintr-un salam. Amidonul, în schimb, chiar n-are ce căuta
într-un produs din carne. Pentru că nu vor să fie scrupuloşi, producătorii
promit să-l treacă pe lista ingredientelor”, spune Mencinicopschi.

AMENINŢĂRI

Bolile care ne urmăresc

Fosfaţii din mezeluri împiedică fixarea calciului în oase. Afectează
creşterea copiilor, iar în 20 de ani, femeile vor suferi de
osteoporoză. Bărbaţii vor scădea la bătrâneţe mai repede în înălţime şi,
în multe cazuri, vor fi obezi…………………..

Semipreparatele mai conţin gume de omogenizare, care, pe lângă faptul că
reţin apă, au rolul de a omogeniza.

44% CARNE

Cârnaţi Cabanos

Conţine: carne de porc inferoară – cu slănină şi şorici – 44%, carne de
vită – 16%, faină de soia – 40%. Se adaugă usturoi, condiment universal,
coriandru şi agent de afumare.

Aditivi: stabilizatori: (polifosfat de potasiu, caragenan), antioxidant
(acid ascorbic), potenţiator de gust, glutamat monosodic (aditiv care
provoacă apetit mare şi dependenţă), zaharuri – dextroză, lactoză,
colorant natural: carmin, conservant – nitrit de sodiu si nitrat de
potasiu.

Pentru omogenizare se mai folosesc grăsimile vegetale. Se ambalează în
intestine subţiri de oaie. Se lasă la fiert 20 de minute, la 75 de grade
C. Zvântarea se face într-o cameră frigorifică, timp de 2-3 ore.

60% CARNE

Cârnaţi de porc

Conţine: carne de porc 60%, cu slănină şi şorici, proteină vegetală din
soia nemodificată genetic, apă 20%, sare, condimente şi arome naturale,
stabilizatori (di-polifosfat de sodiu şi potasiu), antioxidanţi (acid
ascorbic, izoascorbat de sodiu), nitrit de sodiu, potenţiator de gust
(glutamat monosodic), zaharuri (lactoză, dextroză), colorant natural –
carmin, conservanţi: nitrit de sodiu şi nitrat de potasiu.

Nitritul de sodiu previne creşterea bacteriei ce cauzează botulismul,
măreşte timpul de valabilitate al produsului, stabilizează culoarea roşie
a cărnurilor procesate şi dă o aromă specifică.

60% CARNE

Cotlet de porc

Conţine: cotlet de porc, un strat de slănină de 0,5–1 centimetri. Carnea,
tăiată şuviţe, se injectează cu saramură 20%- 40%. Injectarea se face
manual sau cu o maşină specială cu ac.

Se pune apoi într-un sos condimentat cu usturoi, boia de ardei, piper şi
coriandru, unde se lasă timp de mai multe ore. În sos se mai adaugă
antioxidanţi, potenţiatori de gust.

Se lasă şase zile la rece, apoi se afumă industrial.. 14 porţii de
mezeluri pe lună cresc cu 78% riscul apariţiei unei forme de boală
pulmonară obstructivă cronică, care este foarte gravă.

Afecţiunea reprezintă una dintre primele cinci cauze de deces în Vest. Se
manifestă prin scăderea capacităţii organismului de a menţine o
concentraţie normală de oxigen în sânge.

62% CARNE

Lebărwurst

Conţine: carnea capului de porc în proporţie de 62%, slănină tare 7%,
organe – inimă, rinichi, splină 15%, ficat 16%. Se adaugă supa de la
fierberea capului, mixul de condimente, ceapă fiartă, zahăr şi sare. În
malaxor se adaugă aditivii – colorantul alimentar – carmin, antioxidanţi,
amidon de cartofi.

Compoziţia se ambalează în membrane sintetice şi se fierbe la 75 de grade
C.

Un lebărwurst „tradiţional” trebuie să conţină mai puţin de şase grame de
sare la 100 de grame de produs şi, în principiu, să aibă cel mult trei
aiditivi sintetici, iar termenul de valabilitate să nu depăşească zece
zile.

Un produs mai puţin conservat îşi schimbă culoarea la deschiderea
ambalajului.

80% SLĂNINĂ ŞI ŞORICI

Parizer de porc

Conţine: 80% slănină şi şorici de porc, 10% carne de pasăre dezosată
mecanic (în care intră oase măcinate), faină de soia, proteină vegetală,
amidon, condimente – sare, usturoi, coriandru, boia de ardei, potenţiatori
de gust, coloranţi (carmin).

După amestecare, compoziţia se fierbe timp de 20 de minute în apă, la 75
de grade C. Din cauza amidonului şi a fibrelor din soia, conferă starea de
saţietate.

În schimb, este greu de digerat. Carnea dezosată mecanic este pasta
rezultată din dezosarea carcaselor de pasăre, care este prelucrată
cu utilaje speciale.. Această pastă poate conţine şi resturi de piele,
chiar şi oase.

60% SLĂNINĂ ŞI ŞORICI

Salam de vară

Conţine: 60% slănină şi şorici, 17% carne de calitate inferioară – adică
ceea ce se poate prelucra din picioare, gât – mix de condimente – sare,
boia, piper sau extract de condimente – aditivi care imită gusturile
condimentelor, făină de soia 20%, antioxidanţi, colorant – carmin,
glutamat de sodiu (E 261), nitriţi, nitraţi, pastă de usturoi, zahăr.

Toate acestea se amestecă în malaxoare, apoi se ambalează în membrane
artificiale (de plastic), se zvântă şi se afumă industrial într-o cameră
unde, teoretic, ar trebui să stea cel puţin patru-cinci zile.

În alte cazuri, se adaugă agent de afumare.

40% SARAMURĂ

Pastramă

Conţine: carne dezosată de la pulpă, spată şi muşchiul de pe spate.

Se taie în şuviţe, se sărează, după care se trece printr-un sos
condimentat cu praf de ceapă şi de usturoi, antioxidanţi, coloranţi,
agenţi de afumare şi potenţiatori de gust.

Carnea stă în sos timp de trei până la cinci zile, apoi se scoate şi se
leagă cu sfoară. Se injectează cu o soluţie de saramură de 20-40%, apoi se
ambalează în pungi de plastic, în vid.

Afumarea se face cu fum lichid, care conţine cele mai cancerigene
hidrocarburi – cele policiclice aromate.

70% SLĂNINĂ ŞI ŞORICI

Şuncă de porc

Proporţiile de carne diferă în funcţie de reţetă.. Şunca ţărănească
conţine: 70% carne procesată mecanic (are în compoziţie slănină, urme de
oase, şorici) – proteine din soia, toată gama de antioxidanţi, colorant –
carmin.

Carnea se injectează cu o soluţie de saramură, apoi trece în malaxoare de
trei ori..

Prima malaxare se face la o oră după injectarea cu saramură, a doua la 24
de ore după depozitarea la frig şi încă o dată la 48 de ore după
maturare.

Apoi, compoziţia se pune în forme metalice care se ţin la un tratament
termic de 75 de grade Celsius. După răcire, formele se ambalează în pungi de plastic, în vid.