Sinaxa Romanilor Sinaxa Abc Sinaxa Apologetica Sinaxa Istorica Sinaxa Familiei Sinaxa Copiilor Sinaxa Medicala Sinaxa Pelerinilor Sinaxa Iconarilor Sinaxa Psaltica Sinaxa Trup si Suflet Sinaxa Trup si Suflet



Navighezi în arhiva pentru 2011 august.

de admin

Manastirea Sfantul Heraclid

6:29 pm, august 22, 2011 în Locuri de pelerinaj, Manastiri de admin

Manastirea Sfantul Heraclid este o manastire aflata in sud-estul localitatii Politiko, la mica distanta de antiul oras Tamasos, in regiunea Nicosia, insula Cipru. Precum ne arata si numele acesteia, manastirea este inchinata Sfantului Heraclid, un ucenic al Sfintilor Apostoli Pavel, Barnaba si Marcu, hirotonit de acestia drept prim episcop al orasului Tamasos.

Sfantul Heraclid a indeplinit un rol de seama in propovaduirea crestinismului in insula Cipru, drept pentru care el este socotit unul dintre cei mai iubiti sfinti locali. Potrivit unei versiuni a vietii sale, aflata intr-o sursa vrednica de incredere, Sfantul Heraclid a ocupat scaunul arhiepiscopal din insula, imediat dupa intemeietorul Bisericii Ortodoxe din Cipru, anume dupa Sfantul Apostol Barnaba. Pentru aceasta, multi scriitori bisericesti il numesc pe Sfantul Heraclid drept cel de-al doilea arhiepiscop al Ciprului.

Manastirea Sfantul Heraclid – scurt istoric

Potrivit unor surse indirecte, care fac insa referire la viata acestui sfant, datand inca din secolul al V-lea, in chiliile si biserica din pestera unde a vietuit Sfantul Heraclid a functionat o manastire ortodoxa inca din perioada bizantina de inceput. Locul cu pricina se afla in apropierea actualei manastiri.

Chiar daca existenta manastirii din pestera nu este mentionata si de alte surse, existenta unei manastiri chiar sub cea actuala este mentionata de insasi ruinele bizantine descoperite. Astfel, inca din perioada bizantina de inceput, pe locul actualei manastiri se savarseau slujbe in cinstea Sfantului Heraclid, aratand prin aceasta o cinstire neintrerupta a acestuia in regiune.

Potrivit celor descoperite in urma sapaturilor conduse de Departamentul de Antichitati, in anul 1963, un Martiriu (constructie de mici dimensiuni) a fost zidit in secolul al IV-lea, peste mormantul sfantului. Mai apoi, potrivit aceleiasi surse, in secolul al V-lea, inspre vest de mormant, pe locul actualei biserici monahale, iar mai exact, pe locul absidei sudice si a navei, a fost ridicata o basilica cu trei nave, separate intre ele prin coloane.

In secolul al VIII-lea, dupa daramarea primei basilici, o a doua basilica, de aceleasi dimensiuni, a fost ridicata in locul celei vechi; aceasta din urma va dainui pana prin secolele XIV-XV. In aceeasi perioada, un mausoleu boltit a fost construit peste Martiriul din secolul al IV-lea. De asemenea, tot acum, la mijlocul navei centrale a bisericii, a fost construita absida sudiva a actualei biserici.

Cuviosul Nil, staretul de la Manastirea Macheras, viitorul episcop de Tamasos, in lucrarea sa, “Ordinea Formala”, scrisa in anul 1201 si ratificata in anul 1210, desi aminteste de o manastire de maici inchinata Maicii Domnului, intemeiata de el in apropierea actualei manastiri a Sfantului Heraclid, de aceasta din urma el nu aminteste nimic.

In aceasta perioada, in manastirea Sfantului Heraclid a functionat un atelier de copisti si unul de iconari, de aici iesind o serie valoroasa de icoane bizantine. Intr-o perioada de aproape o suta de ani, iconarii din manastre, au zugravit migalos Usille Imparatesti, iconostasul, icoanele bisericii, cat si multe alte biserici din insula.

In cadrul secolului al XVIII-lea, intre parintii din Manastirea Sfantul Heraclid a vietuit si calugarul Ioanichie “invatatorul”, impreuna cu ucenicii sai, calugarii Nectarie si Filaret, diaconii Lavrentie si Leontie, parintii Filaret si Leontie, cel din urma fiind arhimandrit. Toti acestia au continuat lucrarile aghiografice pana prin secolul al XIX-lea.

Cei mai de seama zugravi ai manastirii au fost Ioanichie “invatatorul”, care s-a remarcat si ca un excelent caligraf, si ieromonahul Filaret. Lucrari zugravite de Ioanichie s-au pastrat in mai multe dintre bisericutele insulei, precum in urmatoarele: Biserica Sfanta Marina, din localitatea Kythrea, in anul 1735; Manastirea Sfantul Spiridon, din localitatea Tremetousia; Biserica Agia Napa, din Limassol; Biserica Sfanta Marina, din Tersefanou; Biserica Sfantul Gheorghe Arperas; Biserica Trypiotis, etc.

Filaret, originar din localtiatea Psimolofou, s-a remarcat si el in randul celor mai de seama zugravi, precum spuneam, de la acesta ramanand pana astazi unele icoane si fresce deosebite, in urmatoarele biserici: biserica din Tokhni; Biserica Maicii Domnului Chrysogalaktousa, din Apsiou; Manastirea Sfanta Tecla, din Mosfiloti; Biserica Sfintei Cruci, din Pano Lefkara; Biserica Maicii Domnului Indrumatoarea, din Pera Orinis, etc.

Odata cu parasirea manastirii, ca urmare a tragicelor evenimente nationale din anul 1821, arhiepiscopul din Cipru a impartit mosiile manastirii intre mai multi localnici, clerici si mireni, numiti “ingrijitori”. Un astfel de ingrijitor a fost calugarul Chiril, din localitatea Tseri, care a trait in Manastirea Sfantului Heraclid din anul 1875 si pana la moartea sa, in anul 1910.

Mai apoi, manastirea si proprietatile acesteia au continuat sa fie inchiriate fermierilor si unor localnici. Intre timp, cladirile manastirii, biserica si chiliile, au inceput sa fie amenintate cu prabusirea. Intr-o asemenea stare s-a aflat manastirea pana in primii ani ai Independentei Ciprului. Cu aceasta ocazie, manastirea a fost redeschisa, cu obste de maici.

In ziua de 23 iulie 1962, maicile Haritea, Teofana si Eupraxia, care au vietuit pana atunci in Manastirea Schimbarii la Fata, din localitatea Kaimakli, s-au asezat in Manastirea Sfantului Heraclid, cu binecuvantarea arhiepiscopului Macarie al III-lea (1950-1977). Cu aceasta ocazie, maicile au demarat lucrarile de reparare, renovare si rezidire a manastirii. In ziua de 11 decembrie 1966, maica Haritea a fost numita stareta manastrii. Mai apoi, obstea de maici a crescut pana la un total de 40 de vietuitoare. Din data de 28 mai 2000, stareta manastirii este maica Prodromea.

de admin

Chilia Sfantului Nil Izvoratorul de Mir

6:25 pm, în Locuri de pelerinaj, Sfinti de admin

Sfantul Nil Izvoratorul de Mir sau Sfantul Nil Athonitul, a fost unul dintre marii asceti ai lumii, asemenea marilor sfinti pustnici si facatori de minuni din primele veacuri crestine. Chilia unde a vietuit Sfantul Nil Izvoratorul de Mir se gaseste pe versantul de rasarit al Athonului, fiind unul din cele mai aspre locuri de nevointa din Muntele Athos. Privita de pe mare, aceasta chilie se aseamana unui “cuib de vulturi”.

Cuviosul Nil era de origine din localitatea Sfantul Petru Kynuria, situata in Peloponez. Si-a inceput viata monahala la Manastirea Maica Domnului din Malevi, unde s-a calugarit sub obladuirea unchiului sau, Ieromonahul Macarie, iar din Nicolae a fost numit Nil, spre cinstirea Sfantului Nil Sinaitul.

Din cauza numerosilor vizitatori si a lipsei de liniste necesara monahismului, a plecat de acolo impreuna cu unchiul sau, ducandu-se la Sfantul Munte. S-au stabilit in partea de miazazi a Athosului, aproape de Karavostasi, la un loc muntos si pustiu ce se numea “Pietrele Sfinte”, unde se afla o chilie sfintita cu hramul “Intampinarii Domnului. Acolo, se indeletniceau cu pictatul icoanelor, in schimbul carora dobandeau cele necesare traiului.

Dupa adormirea Ieromonahului Macarie, pentru a trai in liniste si singuratate, Cuviosul Nil s-a retras mai jos de chilia “Intampinarea Domnului”, intr-o pestera ascunsa, unde si-a petrecut tot restul vietii in post si in priveghere, rugandu-se neincetat si nevoindu-se pentru curatirea sufletului. Cele necesare traiului ii erau aduse de un calugar de incredere.

A trecut la cele vesnice in anul 1651, in chiliuta pe care si-o facuse in pestera. Pentru curatia sufletului si a trupului sau, a fost binecuvantat de Dumnezeu cu darul de a avea moaste izvoratoare de mir.

Se spune ca dupa adormirea lui a izvorat atat de mult mir din moastele sale, ca ajungea pana in mare. Aceasta minune nemaivazuta a adus la acel loc oameni greu bolnavi de pretutindeni. Dupa un timp, corabierii care treceau au inceput sa adune si sa vanda mirul pentru bani. Din acel moment, au incetat moastele cuviosului sa mai izvorasca mir.

Dupa ce Sfantul Nil s-a mutat la Domnul, in aceasta chilie au continuat sa traiasca ucenici ai sai.  In prezent, in acest loc se gaseste atat vechea chilie, ridicata in jurul pesterii, ce adaposteste o mica bisericuta, precum si doua mici incaperi, unde s-au nevoit Sfantul Nil, iar ulterior, ucenicii sai, cat si o chilie de data mai recenta, construita peste locul mormantului Sfantului Nil.

Drumul dus-intors de la Schitul romanesc Prodromu pana la Chilia Sfantului Nil Izvoratorul de Mir dureaza aproximativ trei ore. Pe traseu mai pot fi vazute locul unde Sfantul Ioan Cucuzel, in timp ce canta, a fost descoperit de catre un pustnic, pe cand pastea turma de oi si capre, dar si chilii ale unor pustnici ai timpului nostru

“A zis Cuviosul Parintele nostru Nil: Parintii cei mai dinainte ziceau rugaciunea intreaga si desavarsit: “Doamne Iisuse Hristoase, Fiule si Cuvantul lui Dumnezeu, pentru Nascatoarea de Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul.” Iar cei de dupa dansii au lasat pe Nascatoarea de Dumnezeu si zic: “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma!” Iar cei de pe urma lor au lasat pe Fiul lui Dumnezeu si zic: “Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma.” Iar monahii vremii de acum au lasat Doamne si se nevoiesc numai pentru aur, si zic: “Iisuse, miluieste-ma.” Iar cei mai de pe urma o sa lase si pe Iisus si o sa zica numai “miluieste-ma”, nestiind cum sa se mai poarte si nici nu o sa cunoasca cine sa-i miluiasca.” (Din prorociile Sfantului Nil Izvoratorul de Mir)

Radu Alexandru ( preluat de pe Crestin Ortodox.ro )

de admin

Bema Apostolului Pavel din Samotracia

6:22 pm, august 1, 2011 în Locuri de pelerinaj, Sfinti de admin

Samotracia este o insula aflata in nordul Marii Egee. In Noul Testament, Samotracia este mentionata in Fapte 16:11, ca loc pe unde a trecut Sfantul Apostol Pavel in timpul celei de-a doua calatorii misionare: “Pornind cu corabia de la Troa, am mers drept la Samotracia, iar a doua zi la Neapoli”.

Faptele Apostolilor consemneaza ca, dus de catre Duhul, Apostolul Pavel a traversat prin Samotracia in Macedonia, ajungand la Neapoli, calatorind mai intai la Filipi, iar mai apoi, prin Amfipolis si Apolonia, catre Tesalonic si Veria (Fapte 16:9-17-14).

Orasul Palaiopoli, situat in capatul nordic al Samotraciei, reprezinta locul unde se presupune ca a ancorat vasul pe care se afla Apostolul Pavel, in timpul noptii, cand o incursiune pe uscat ar fi putut avea loc. Desi nu exista marturii care sa ateste acest lucru este totusi foarte posibil ca pe tarmul acestei insule, Sfantul Apostol Pavel sa fi pasit pentru intaia data in Grecia si Europa.

Deoarece multi crestini din intreaga lume viziteaza Samotracia, in cadrul pelerinajelor, in incercarea de a urma pasii Sfantului Apostol Pavel, Mitropolitul Antim al Alexandropolisului, a decis ca langa orasul Palaiopoli (unde exista cea mai veche biserica de pe intreaga insula inchinata Sfantului Apostol Pavel), sa fie ridicat un monument care sa marcheze trecerea Apostolului Neamurilor prin acest loc.

Monumentul, numit “Bema sau Tronul Apostolului Pavel” a fost sfintit pe 4 mai 2008. In fiecare an, in noapte dintre 28 si 29 iunie, in acest loc are loc o slujba de priveghere pentru praznicul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel.

Bema Sfantului Apostol Pavel are in centru o masa precum cea din altarul bisericilor. Pe pereti intalnim mozaicuri ce infatiseaza activitatea misionara a Apostolului, impreuna cu versetul din Fapte 16:11, in mai multe limbi.

Samotracia – Istoric

Samotracia, insula ce are un relief predominant muntos, a fost locuita cel mai devreme in perioada neolitica, de catre populatii din regiunea Traciei.. De aici si numele acesteia, Samotracia, care insemna “cel mai inalt loc tracic”.

Colonistii greci au ajuns pe insula in jurul anului 700 i.Hr. Un secol mai tarziu, Samotracia a atins apogeul din punct de vedere economic, cand puterea sa navala i-a permis sa intemeieze puternice colonii comerciale pe uscat. Desi dupa numai un secol puterea acesteia avea sa se diminueze , faima Sanctuarului Marilor Zei a facut ca Samotracia sa fie cunoscuta ca centru al vietii religioase in nordul Marii Egee. Marii Zei au fost initial, zei gemeni cunoscut sub numele Cabeiri sau Kabeiroi, fiind cei mai temuti zei ai lumii subpamantene. Din secolul al IV -lea i.Hr, acestia au fost identificati cu patru zei: Hermes, Hades, Demetra, si Persefona.

In ultima perioada a existentei sale, centrul cultului din cadrul acestui sanctuar, a fost zeita Cibela. Misterele legate de cultul acestor zei au rivalizat cu renumitele mistere de la Eleusis. Potrivit lui Plutarh, atat Filip al Macedoniei, cat si sotia sa Olimpia au fost initiati aici in aceste mistere. De asemenea, Herodot si Regele Lisandru al Spartei au fost initiati in mistere din Samotracia.

In 340 I.Hr. Samotracia a devenit parte a regatului Macedonean, perioada in care au fost ridicate o serie de cladiri la Sanctuarul Marilor Zei de catre Filip al II-lea si succesorii sai. Ulterior, insula a intrat sub ocupatie romana. Cunoscuta statuie “Nike din Samotracia” (acum in Muzeul Luvru) a fost ridicata aici de catre Demetrius Policrates aproximativ in anul 300 i.Hr.

De-a lungul secolelor, Samotracia a fost in mare parte independenta, datorita sanctuarului sacru, insa, in anumite perioade, a servit ca baza navala pentru atenieni, traci si macedoneni. Dupa un cutremur puternic din anul 200 Samotracia a intrat intr-o perioada de declin si, odata cu patrunderea crestinismului, misterele au incetat sa-si piarda din importanta, pana in secolul al IV-lea cand cultul idolatru a incetat.

Din secolul al VII-lea Samotracia este cunoscuta ca o insula saraca si slab populata. Singura sa functie era aceea de loc de exil pentru cetatenii Imperiului Bizantin. In 1459 Samotracia a intrat sub dominatie otomana. In anul 1912 a fost restituita Greciei. In prezent, Samotracia are aproximativ 3000 de locuitori.