Sinaxa Romanilor Sinaxa Abc Sinaxa Apologetica Sinaxa Istorica Sinaxa Familiei Sinaxa Copiilor Sinaxa Medicala Sinaxa Pelerinilor Sinaxa Iconarilor Sinaxa Psaltica Sinaxa Trup si Suflet Sinaxa Trup si Suflet



Navighezi în arhiva pentru 2010 decembrie.

de admin

Domnul Iisus imbratisat cu caldura de un orfan

6:05 pm, decembrie 29, 2010 în Cuvinte de folos, Pilde de admin

Doi ortodocşi americani au răspuns invitaţiei Ministerului Educaţiei din Rusia de a preda morala creştină în câteva închisori şi orfelinate ruseşti. Aşa au ajuns aceştia, plini de râvnă, şi în aşezământul cu peste o sută de copii abandonaţi (băieţi şi fete) unde l-au întâlnit pe Mişa, orfanul Domnului… Dar să-i lăsăm să-şi depene singuri povestea…

Era aproape de sărbătoarea Crăciunului, timp potrivit pentru orfani să audă – mulţi dintre ei pentru prima oară – tradiţionala povestire despre Naşterea Domnului. Le-am vorbit despre Maica Domnului şi despre dreptul Iosif, cum au ajuns ei în Betleem şi cum, negăsind alt loc unde să tragă, s-au dus să înnopteze într-un staul, unde în noaptea aceea s-a şi născut Pruncul Iisus, în ieslea vitelor. Copiii şi educatorii stăteau nemişcaţi, sorbindu-ne cu emoţie fiecare cuvânt.

După terminarea povestirii, am dat fiecărui copil câte trei bucăţi de carton, să facă din ele o iesle, oricât de primitivă. Fiecare copil a mai primit şi câte o bucată de hârtie galbenă, din nişte şerveţele pe care le adusesem cu noi, căci în tot oraşul nu se putea găsi nici un fel de hârtie colorată. Urmând instrucţiunile noastre, copiii au făcut fâşii hârtia galbenă, închipuind paiele din iesle. Câteva pătrăţele de stofă din pijamaua pe care o americancă o azvârlise la gunoi, la plecarea din Rusia, au fost folosite drept scutece pentru Prunc. Păpuşi cu chip de copil au fost decupate cu răbdare de pe foile colorate aduse de noi din Statele Unite. Orfanii erau foarte absorbiţi de asamblarea ieslei, iar noi ne plimbam printre ei, gata să-i ajutăm la nevoie.

Aşa am ajuns şi la măsuţa lui Mişa, un copil cam de 6 anişori, care tocmai îşi terminase treaba. Uitându-mă la ieslea lui, am tresărit de mirare, căci în ea nu era unul, ci doi copii!

Am chemat îndată translatorul, să-l întrebe pe Mişa de ce erau doi copii în iesle.

Mişa şi-a pus mâinile la piept şi a început să ne recite istoria naşterii lui Iisus, cu multă seriozitate şi acurateţe. Acest copil, care tocmai auzise pentru prima dată povestirea biblică de Crăciun, ne-a relatat foarte corect tot ceea ce auzise de la noi, până în momentul în care Fecioara Maria a pus Pruncul în iesle.

De aici încolo, Mişa a început să adauge de la el, fabricând un sfârşit propriu al povestirii!

… Atunci, Fecioara Maria a pus pruncul în iesle. Iisus s-a uitat la mine şi m-a întrebat dacă am o casă în care să dorm. I-am spus că nu am mamă, nu am tată, şi nici casă în care să stau. Atunci Iisus mi-a spus că pot să stau cu El. Eu însă i-am răspuns că nu pot sta cu El, pentru că nu pot să-I dau nici un dar, aşa cum I-au dat cei ce au venit să-L vadă. Eu însă îmi doream foarte mult să stau cu Iisus în iesle, şi m-am gândit că I-aş putea ţine de cald şi că ăsta ar fi fost un dar plăcut pentru El.

Şi L-am întrebat: < Dacă ţi-aş ţine de cald, ar fi un dar bun pentru Tine? > Şi Iisus mi-a răspuns:

Atunci m-am culcat în iesle, lângă El, şi Iisus m-a privit şi mi-a spus că pot sta pentru totdeauna cu El.

Când Mişa şi-a terminat povestea, lacrimile îi şiroiau pe obraji. Şi-a acoperit faţa cu palmele, şi-a pus capul pe măsuţă şi a tot hohotit de plâns, zgâlţâindu-şi umerii.

Micul orfan găsise, în sfârşit, pe cineva care-I promitea că nu-l va părăsi şi că va fi blând cu el, pe cineva la care ar fi putut sta pentru totdeauna…

(Material furnizat de Părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa, din Washington D.C.)

“Lumea credinţei”, Magazin ilustrat – luna februarie 2004

(Preluat de pe http://cristianstavriu.wordpress.com)

de admin

Vindecarea la mormântul Domnului a unei femei demonizate – Părintele Cleopa

4:47 pm, în Cuvinte de folos, Dreapta Credință, Dreapta socoteală, Părintele Cleopa de admin

Parintele Cleopa

Parintele CleopaParintele Cleopa

In anul 1974, cand am fost la Ierusalim cu mai multi parinti, am vazut o minune care s-a facut cu Sfanta Cruce in biserica Sfantului Mormant. Au adus o femeie indracita, venita din Cipru. Cu ea erau mama ei, mama soacra si barbatul ei. Cand au bagat-o in biserica era legata cu lanturi de maini si de picioare. Din cauza lanturilor i se vedeau oasele, si ca sa nu-i rupa mainile au pus sub lanturi niste carpe. Avea parul incalcit, ochii rosii in cap, ca la caini turbati. Si cand a intrat in biserica era atata lume. Necheza ca caii, boncanea ca taurii, batea ca cainii, urla ca lupii, oracaia ca broastele, croncanea ca corbii, suiera ca serpii, vai de mine! Si a venit staretul Sfantului Mormant, Arhimandritul Daniil.

Patriarhul avea 97 de ani, Benedict, care a slujit cu noi la altar. „Ce facem, preafericite, ca femeia asta strica linistea la atata lume?” Pe sus erau galerii, ca biserica are trei randuri de galerii; incap zeci de mii de oameni. Si a zis: „Du-te, Daniile, si adu Crucea Domnului!” Aceasta femeie fusese la toate bisericile cele mai mari din Grecia, la manastiri, la sfintele moaste si nu s-a tamaduit. Si a zis unul: „Du-o la Ierusalim, la Mormantul Domnului, ca acolo ori moare, ori se tamaduieste!”, ca asa-i acolo. Dupa ce au adus crucea Mantuitorului si s-a apropiat de ea, 20 de oameni n-au putut-o tine. Batea din picioare si din maini, racnea, facea niste huiete, de gandeai ca trece trenul. Cand a ajuns cu Sfanta Cruce, preotul a zis: „Tineti-o bine!” Iar cand a atins piedestalul crucii de fruntea ai, a sarit in sus si a cazut ca moarta la pamant.

Toti ziceau ca a murit. A venit un doctor din Franta, i-a cautat pulsul si a zis: „Nu a murit. Scoateti-o din biserica!” Atunci au udat-o repede cu apa si incet-incet si-a revenit. Cand si-a revenit, a zis: – Mama, dezlegati-ma! – Dragul mamei – ii spunea pe greceste –, cum sa te dezlegam daca mata fugi? – Nu mai fug. Nu va temeti, ca nu mai fug. M-a dezlegat Mantuitorul lumii, Hristos. Mama ei a inceput a plange cu cei de fata cand a vazut minunea. Cand a mai stat oleaca a vazut hainele pentru inmormantare, aduse de mama. Si a zis: – Mama, mama, mi-ai adus haine de moarte? Nu stii ca aici Viata din mormant a rasarit, Hristos? Auzi, din Scriptura! Si atunci a zis preotul: – Dati-i drumul de acum! Si i-au dat drumul si i-au spalat mainile si picioarele, era numai sange de la lanturi.

Parul incalcit, au venit niste femei cu niste piepteni, incet-incet-incet, abia au descalcit-o incet. Au luat cate un fir de par incet, asa cum puteau. Si au spalat-o si au ingrijit-o si au imbracat-o cu hainele cele noi. Si dupa trei ore a venit pe jos cu parintii ei la Mormantul Domnului in biserica. Ce minune! Aceea care ai vazut-o mai inainte legata si salbatica si nebuna si cu draci intrinsa, numai cat s-a atins de Crucea Mantuitorului, s-a si vindecat. Acolo sa fi fost blestematii de sectari, acestia care nu cred in Crucea Domnului! Sa vada ei puterea Crucii lui Hristos, satanele astea, care uraste Crucea lui Hristos. Si pe urma, cand a ajuns in biserica, a intrebat-o patriarhul: – Silvano, ce s-a intamplat cand te-ai atins de crucea Domnului? Cand te-ai vindecat, tii minte? – Cand s-a atins crucea Mantuitorului de fruntea mea am vazut o mana de pe cruce care s-a pogorat pe capul meu.

Si cand s-a pogorat, eu eram infasurata cu sapte balauri. Sapte balauri grosi in jurul meu. Toti stateau cu capetele la gura mea si ma muscau. Cand s-a atins Crucea lui Hristos, s-au desfasurat toti si au zburat si s-au facut de foc si nu i-am mai vazut. Si atunci cand am sarit in sus, toti au fugit. Atunci de-abia au fugit cei sapte draci care o chinuiau de 35 de ani, cand s-a atins de Crucea Domnului. – Aduceti-o s-o impartasim la terminarea Liturghiei. I-a spus sa stea la Mormantul Domnului noua zile, s-o impartaseasca in fiecare zi, ca sa nu se mai intoarca balaurii aceia inapoi. A venit saraca legata si cand s-a dus, s-a dus sanatoasa cu mama ei, cu mama soacra, cu sotul ei si fratele sotului ei. Dupa aceasta minune a venit un parinte cu condica in care se noteaza toate vindecarile facute de Sfanta Cruce la Mormantul lui Hristos, incheiate cu proces verbal in fata martorilor oculari.

Crucea este arma prin care Hristos l-a biruit pe diavol si-l biruieste si astazi.